Fundamentul științei spiritului de orientare antroposofică este constituit din operele scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861-1925). Pe lângă acestea, el a ținut numeroase conferințe și cursuri din 1900 până în 1924, atât publice, cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu Antroposofice. Desemnarea ,,Teosofie” a fost înțeleasă de el întotdeauna în sensul științei sale despre spirit orientată antroposofic. De aceea, la sfatul lui, secția germană a Societății Teosofice a luat denumirea de „Societate Antroposofică” în 1912/13, când s-a reorganizat într-o societate autonomă. Pe lângă activitatea de publicare și ținere de conferințe, Rudolf Steiner a predat și în Școala sa Esoterică. Aceasta era constituită în 1904 din trei secții, până ce a fost închisă din cauza izbucnirii Primului Război Mondial în vara anului 1914. De-abia după zece ani el a început să organizeze din nou o Școală Esoterică. Ea trebuia să fie formată ca „Școala Superioară Liberă pentru Știința Spiritului la Goetheanum”, cu trei clase și cu diferite secții științifice și artistice. Datorită morții sale timpurii, el nu și-a putut realiza însă intențiile decât parțial.
Cu administrarea însemnărilor stenografice sau a altor însemnări din numeroasele sale conferințe și cu pregătirea necesară pentru publicare, el o însărcinase de la început pe Marie Steiner-von Sivers (1867-1948) și o numise și testamentar ca succesoare a moștenirii sale literare. Cu câțiva ani înaintea morții sale, ea a fondat pentru îndeplinirea în continuare a sarcinii ei „Rudolf Steiner – Nachlaßverwaltung” (Administrația moștenirii lui Rudolf Steiner), care trebuia să realizeze înainte de toate necesara publicare a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner. Conform liniilor directoare trasate de ea în acest scop, în ediția de Opere complete sunt de inclus și materialele de instruire esoterică, a căror publicare o începuse deja ea însăși. Volumele deja apărute și care tratează această temă sunt Zur Geschichte und aus den Inhalten der ersten Abteilung der Esoterischen Schule 1904 bis 1914 (Din istoria și conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice din 1904 până în 1914) (GA 264); Anweisungen für eine esoterische Schulung (Îndrumări pentru un învățământ esoteric); Grundelemente der Esoterik (Elemente fundamentale ale esoterismului) (GA 93a); Die Tempellegende und die Goldene Legende (Legenda Templului și Legenda de Aur) (GA 93); Zur Geschichte und aus den Inhalten der erkenntniskultischen Abteilung der Esoterischen Schule 1904 bis 1914 (Din istoria și din conținuturile secțiunii de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice 1904—1914) (GA 265).
Documentația de față se referă la istoria externă și internă a cercului de lucru pentru cultul cunoașterii organizat de Rudolf Steiner, drept secțiunea a doua și a treia a Școlii sale Esoterice din 1904 până în 1914. În timp ce în prima secțiune erau transmise îndrumările pentru dezvoltarea interioară individuală (vezi volumul Zur Geschichte und aus den Inhalten der ersten Abteilung der Esoterischen Schule 1904 bis 1914 (Din istoria și din conținuturile primei secțiuni a Școlii Esoterice, din 1904 până în 1914), GA 264.), aici esențialul era constituit din acțiunile ritualice. Apartenența la Școala Esoterică presupunea însă întotdeauna o cunoaștere adevărată a antroposofiei, ca știință a spiritului.
Documentația cuprinde toate redactările relevante existente în arhiva de la Rudolf Steiner – Nachlaßverwaltung, care sunt realizate de Rudolf Steiner, Marie Steiner-von Sivers și alții, precum și acele însemnări ale participanților la orele de învățare, așa-numitele ore de instruire, care se referă la cultul cunoașterii ca atare. Completările din texte care sunt introduse în paranteze rotunde () se găsesc sub această formă în suporturile de text. Elementele introduse care sunt scrise în paranteze drepte [ ] aparțin editorului. GA = Rudolf Steiner Gesamtausgabe (Opere complete), număr bibliografic... Sursele bogate pot să faciliteze într-adevăr o privire profundă în acest mod de lucru esoteric, însă nu și reconstruirea sa cu totul lipsită de lacune, deoarece anumite componente de legătură și îndrumări necesare pentru desfășurarea practică a acțiunilor nu au fost păstrate. De aceea s-a încercat, prin intermediul introducerii și prin comentariile detaliate, stabilirea corelației istorice și obiective cu intențiile fundamentale ale lui Rudolf Steiner, așa cum rezultă din ansamblul operei sale. A insista aici asupra esenței și istoriei francmasoneriei, pentru că Rudolf Steiner făcuse legătura cu o societate francmasonă de grad înalt din motive de continuitate ocult-istorică – cercul forma în mod nominal un capitol al organizației masone Memphis-Misraim – nu se afla însă în cadrul acestei sarcini. Căci sursele spirituale ale lui Rudolf Steiner – chiar dacă simbolurile cultului său pentru cunoaștere făceau, din motive clar exprimate de el, anumite atingeri cu elementele tradiționale de cult din francmasonerie – nu se aflau în acest ocultism tradițional, ci în raportul său personal de cunoaștere cu lumea spiritului viu. Acest lucru rezultă clar din documentele din acest volum, ca și din restul operei.
Trei puncte sunt de evidențiat în mod deosebit:
1. Tendința fundamentală a lui Rudolf Steiner a fost de a face inteligibil pentru lume într-un mod nou aspectul esoteric, precum și simbolica cultului. La o zi după ce, prin afilierea sa și a Mariei von Sivers (Marie Steiner) la curentul Misraim, fusese realizată continuitatea față de acesta, el i-a vorbit despre sarcina de a „naște din nou” viața spirituală care stă la baza simbolicii cultului și de a crea pentru aceasta „forme noi”: „Acesta ar trebui să fie idealul nostru: să creăm forme ca expresie a vieții interioare. Căci dintr-un timp care nu poate să vadă forme și să le creeze văzând, spiritul e nevoit să se vaporizeze într-o abstracțiune lipsită de ființă (...). Astfel trebuie ca munca să se îndrepte în viitor către: configurarea spiritului religios sub o formă frumoasă din punct de vedere senzorial” (p. 81). În acest sens au fost create pas cu pas noi forme esoteric-artistice [vezi Bilder okkulter Siegel und Säulen. Der Münchner Kongreß Pfingsten 1907 und seine Auswirkungen (Imagini de sigilii oculte și coloane. Congresul de la München de Rusalii 1907 și efectele sale), GA 284; Patru drame-misteriu, GA 14; formele arhitectonic-plastic-picturale ale construcției pentru Goetheanum; Wege zu einem neuen Baustil (Drumuri către un nou stil de construcție), GA 285 ș.a.)]. Tainele sunetelor rostirii, care erau până în 1914 conținut de învățare pentru gradele mai înalte, au fost configurate în artele scenice de la Goetheanum, Arta vorbirii și euritmia, iar în euritmia curativă ca mijloc terapeutic.
2. Războiul mondial din 1914-1918 a fost considerat de Rudolf Steiner de la bun început drept o schimbare de mare profunzime a întregii conștiențe a timpului. Pornind de la acest fundal de cunoaștere, el a explicat atunci când a izbucnit războiul în vara anului 1914 faptul că se încheiase timpul pentru modul în care fusese cultivată până atunci munca pentru cultul cunoașterii (p. 109). Ce voia să spună cu aceasta devine limpede din următoarea afirmație privitoare la francmasonerie: „În epoca actuală, niciun lucru de genul acesta nu mai este pe măsura timpului. Căci ce anume trebuie să respingem în principal la astfel de lucruri? Trebuie să respingem izolarea. Ia naștere prin aceasta de îndată și o aristocrație spirituală, care nu trebuie să fie. Iar principiul democratic, care trebuie tot mai mult și mai mult să se evidențieze, acesta este de fapt întru totul contrar uniunii francmasone, precum și organizațiilor preoțești închise” (conferință pentru muncitorii de la construcția pentru Goetheanum, Dornach, 4 iunie 1924, GA 353).
3. Cu acestea nu se spunea însă nicidecum că nu se mai putea lucra deloc simbolic-cultic. Căci la doi ani după desființarea cercului de lucru pentru cultul cunoașterii, el a desemnat drept acțiune ce aparține de sarcinile timpului faptul de a pătrunde cu înțelegerea în simbolica cultului, pentru ca lucrurile să nu se piardă cu totul pentru omenire și ca mai târziu să poată veni iarăși oameni care să și înțeleagă ceea ce este păstrat conform cuvântului (Berlin, 20 iunie 1916). După alți doi ani a fost exprimat următorul lucru: „Pentru a menține continuitatea dezvoltării omenirii, mai este necesar și astăzi să fie realizată legătura într-un anumit fel cu ritualul și simbolica” (Dornach, 20 decembrie 1918). Cu toate acestea, formele trebuiau să se modifice conform cerințelor timpului. A abordat acest lucru atunci când a început, odată cu trecerea dintre anii 1923/24, să organizeze din nou Societatea Antroposofică și Școala Esoterică.* Din cauza îmbolnăvirii sale grave, în septembrie 1924, care a dus pe 30 martie la moartea sa, nu i-a mai fost însă cu putință să metamorfozeze modul de lucru simbolic-cultic, respectiv cel privitor la cultul cunoașterii, într-o formă corespunzătoare pentru conștiența modernă a timpului.
* Vezi Die Weihnachtstagung zur Begründung der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft 1923/24 (Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Generale, 1923/1924) (GA 260), precum și Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft und der Freien Hochschule für Geisteswissenschaft. Der Wiederaufbau des Goetheanums (Constituirea Societății Antroposofice Generale și a Școlii Superioare Libere pentru Știința Spiritului. Reconstruirea Goetheanum-ului) (GA 260a).
