Primul Război Mondial ce a izbucnit în august 1914 îl determinase pe Rudolf Steiner să oprească Școala Esoterică. În timpul războiului nu au fost, așadar, evenimente esoterice. El s-a exprimat despre aceasta mai târziu (conferință, Dornach, 22 august 1915, în GA 253, p. 159): „S-a făcut o pauză cu aceste OE ale noastre de la izbucnirea războiului ... din simplul motiv ... pentru că este necesar să menținem sensul societății noastre ... Iar atunci trebuie, bineînțeles, – indiferent dacă într-o țară care este dușmănoasă față de alta sau într-o țară care este neutră – să nu ținem adunări care nu sunt publice.”
O excepție a făcut-o o oră care a avut, însă, caracter cu totul privat. În timpul unei călătorii în Austria, în vara lui 1918, Rudolf și Marie Steiner au vizitat familia Polzer-Hoditz pe domeniul lor Tannbach bei Gutau. Cu această ocazie s-a ajuns, așa cum relatează Ludwig Polzer-Hoditz în amintirile sale*, să se țină o activitate esoterică: „9 iunie (1918) a fost o duminică. Domnul și doamna doctor au mers împreună cu noi la Gutau la liturghie. Când ne-am întors de acolo, Rudolf Steiner a ținut în casa noastră o activitate sub semnul crucii cu trandafiri. A vorbit despre felul în care lumea central-europeană ar fi fost receptivă pentru a prelua un impuls spiritual la începutul secolului al XVII-lea, cum lumea spirituală ar fi vrut să se apropie de sufletele omenești, dar că Războiul de treizeci de ani a împiedicat faptul ca un grup mai mare de oameni să poată fi cuprins de acest impuls. La aceasta a adăugat o considerație despre nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, despre cum Valentin Andreae, la începutul tinereții sale, a putut să o redacteze pe aceasta când se afla sub o inspirație, iar la o vârstă înaintată a devenit un pastor cuminte, filistin, care nu știa ce să facă el însuși cu lucrarea sa semnificativă din tinerețe. În încheiere, a comparat spiritul care se coboară către omenire cu zăpada care se așterne iarna, cu puritatea sa, peste suprafața golașă a pământului.”
* Din Erinnerungen an den großen Lehrer Dr. Rudolf Steiner. Lebensrückschau eines Österreichers (Amintiri despre marele învățător dr. Rudolf Steiner. Retrospectiva vieții unui austriac), de Ludwig conte Polzer-Hoditz, tipar manual, Praga, 1937; nou în Erinnerungen an Rudolf Steiner (Amintiri despre Rudolf Steiner), Dornach, 1985.]
După ce se încheiase războiul la sfârșitul anului 1918, Rudolf Steiner a fost rugat în repetate rânduri, de aparținători la Școala Esoterică ce existase înainte de război, să reia totuși orele esoterice dinainte. La începutul anului 1920 – după o pauză de cinci ani și jumătate – a început să vină în întâmpinarea aceste rugăminți. La Dornach a făcut cunoscut acest lucru în încheierea conferinței sale de seară din 7 februarie 1920-după însemnările stenografei Helene Finckh –, după cum urmează:
„Permiteți să mai fac cunoscut aici următorul lucru: Pe aceia dintre onorații membri ale căror nume le voi citi, doresc să-i rog, eventual, dacă vor, ca nu numai mâine, ci și luni la ora 8 să apară aici. Vor fi în mare parte persoane care sunt deja de foarte mult timp în societate și care participă în vreun fel la lucruri. Din acest motiv am dat să fie scrisă această listă. Fac observația în mod explicit, bineînțeles, că cel care nu vrea să vină nu este necesar să vină.
(Se citește lista de nume.) [Nu se află la dispoziția noastră.]
Așadar, cei pe care i-am citit (cum spuneam, nu e nevoie să i se dea curs, dacă nu se vrea), cei pe care i-am citit, i-aș ruga să apară mâine și luni seară la ora 8.”
Helene Finckh observă privitor la aceasta: („NB. S-a început apoi însă cu o zi mai târziu, deoarece tot felul de oameni mai vroiau să vină, care nu fuseseră citiți.)”
Iar astfel au mai fost făcute publice, după conferința din 8 februarie, și alte nume:
„Numele pe care ieri le mai uitasem, doresc să le completez” (s-a mai citit o serie) [numele nu sunt notate] – iar Helene Finckh mai observă privitor la aceasta: „dar se pare că nicidecum toți care se așteptaseră; au fost câteva lacrimi, iar atunci când s-au adunat pentru prima oră, câțiva stăteau în fața tâmplăriei (locul de conferințe și activități de atunci); îndeosebi doamna X, care era toată scăldată în lacrimi, pentru că numai soțul ei, însă nu și ea, fusese solicitat atunci. A fost o încercare, care desigur datorită diferitelor condiții nu a trecut atunci dincolo de o a doua oră. Dr. Steiner a fost tot mereu rugat de alți membri de a ține totuși din nou ore mai personale; el a indicat acest lucru de câteva ori, dar a spus întotdeauna că nu ar fi sosit încă timpul.”
Aceste ore din Dornach nu au fost continuate atunci. Iar atunci când în colectivul profesoral de la Școala liberă Waldorf din Stuttgart, consiliul din 16 noiembrie 1921 (GA 300 II) a fost formulată întrebarea referitoare la orele esoterice, s-a răspuns foarte reținut de către Rudolf Steiner și s-a subliniat că ar trebui găsită mai întâi modalitatea corespunzătoare pentru aceasta. Cu toate acestea, imediat după aceasta, la 4 decembrie 1921 a avut loc în Norvegia (Kristiania/Oslo) o oră esoterică. Însemnări de la aceasta nu sunt însă păstrate, dar se pare că – după Helene Finckh, care a participat la ea – a fost asemănătoare în conținut cu ora de la Dornach. Alte asemenea ore au mai urmat apoi de Paște, precum și în noiembrie 1922 în Anglia (Londra); pe 18 mai 1923 iarăși în Norvegia (Kristiania); pe 30 septembrie 1923 la Viena.
În afară de aceasta, s-a ajuns datorită inițiativei unor membri care erau deosebit de interesați de conținuturile muncii anterioare, privitoare la cultul cunoașterii, la câteva ore esoterice. Rudolf Steiner a denumit acest cerc după vorbitorii principali „Grupul Wachsmuth-Lerchenfeld”. De trei ori s-a întâlnit acest grup, format cam din 15 personalități, în locuința lui Rudolf Steiner din Dornach, „Haus Hansi”: de două ori înainte și o dată după Congresul de Crăciun: Dornach, 27 mai și 23 octombrie 1923 și 3 ianuarie 1924. (Notițele existente de la acestea se găsesc în GA 265). Participanții cunoscuți nominal (însă nu complet) au fost: Maria Roschl, Marie Steiner, Harriet von Vacano, Elisabeth Vreede, Ita Wegman, Margarita Woloschin, Jürgen von Grone, Kurt Piper, Otto von Lerchenfeld, Albert Steffen, Günther Wachsmuth, Wolfgang Wachsmuth și soția. Între prima și a doua oră mai fusese introdusă una, care ar fi trebuit să aibă loc în iulie 1923 la Stuttgart (probabil duminică, 15 iulie), la care fusese invitat și Friedrich Rittelmeyer. Această oră a fost însă contramandată de Rudolf Steiner, pentru că a considerat publicarea discuției Rittelmeyer-Lempp în revista „Antroposophie” drept o greșeală gravă (a se vedea detalii în GA 259). La fel ca și aceste trei ore, și ora ce fusese ținută pe 30 septembrie 1923 la Viena s-a apropiat din punct de vedere al conținutului mai mult de secțiunea de cultul cunoașterii a Școlii Esoterice anterioare.
Participanții la toate aceste ore din perioada de după război erau fie aparținători la Școala Esoterică anterioară sau anumite persoane care primiseră deja meditații personale de la Rudolf Steiner.
