Notițele care urmează aici aparțin cronologic, de fapt, de primul volum din culegerea de trei volume cu însemnări din memorie ale participanților de la orele esoterice, dar i-au parvenit Arhivei Rudolf Steiner de-abia după apariția acestuia.
1. Eu mă recunosc față de mine sau Eu sunt.
2. Eu mă recunosc față de omenire sau Omul este.
3. Eu mă recunosc față de dumnezeire sau Dumnezeu este*.
* Aici este vorba, se pare, despre o lămurire privitoare la formula AUM; i se vedea facsimilul alăturat.
1. A se considera responsabil pentru fiecare gând, fiecare sentiment și fiecare faptă. Fiecare clipă pe care o trăim astfel ne aduce puțin înainte.
2. Ce aș fi eu fără ceilalți oameni? Neajutorat. Străzile sunt pavate de alții... La trezire, au lucrat deja oameni pentru mine.
Karma mea este legată de cea a celorlalți oameni … l-am omorât și eu pe acela, pentru că pe respectivul, poate, într-o viață anterioară nu l-am corectat. Fiecare bănuț pe care îl am în plus, îl are altul în minus. Educația le-o datorez altora. Din prima clipă a vieții s-a străduit cineva pentru mine. Am parte și de faptele bune ale (întregii) omeniri. –
3. Toate sufletele au curs în rasa lemuriană dintr-o unitate a dumnezeirii. Omenirea a primit, într-o anumită măsură, un nume de la dumnezeire, pe care, după dispariția existenței separate (mijlocul celei de a șasea rase-rădăcină) trebuie să îl aducă înapoi, pe cât se poate, plin.
Gestul, semnul și cuvântul [ Nota 97 ].
Foaie de notiță, nr. arhivă NZ 3147
Marie Strauch [ Nota 98 ], membră a școlii noastre esoterice, a murit astăzi. Ne aflăm față de ea într-o relație deosebită, ce nu se încheie odată cu moartea. Pentru noi, moartea este trecerea într-o altă viață. Durerea pe care o au unii oameni la moartea unei persoane iubite este adesea de natură egoistă, pentru că pierderea persoanei ne afectează. Aceste sentimente nu ajută personalitatea decedată să urce. Dimpotrivă, ele iau din penele hainei care trebuie să poarte sufletul în sus, tocmai atâta de mult. Dacă trimitem pe urma personalității sentimente de iubire necondiționată, atunci țesem pene în haină. Trebuie, așadar, ca la moartea unei personalități să suprimăm sentimentele de durere datorită pierderii. Marie Strauch a preluat bine învățăturile teosofiei, iar sufletul ei adăugase în greutate.
Această greutate trage în sus, pentru că ea conține valoare de eternitate. Greutatea a ceea ce este material trage, în schimb, în jos. – Prin rostirea corectă a silabei sufletești ne punem față de cele trei lumi în relația corectă.
În fizic percepem realitatea prin cele cinci simțuri. Să ne reprezentăm corpul fizic ridicat, fără cele cinci simțuri, spațiul lumilor cu totul întunecat, atunci luminează sufletele noastre. Să ne gândim că sentimentele (ar pleca) de la noi, atunci am lăsat și lumea astrală înapoia noastră, iar noi răsunăm în lumea spirituală într-un ton plin și nestingherit înspre toate părțile. În fizic suntem împiedicați de karma noastră, caracterul nostru, raporturile noastre. În spiritual nu putem să ne dăm drept altfel decât suntem, noi răsunăm cum suntem. Lumea spirituală răsună în [tonuri] de sfere. Fiecare dintre noi are în lumea spirituală un nume, pe care îl vom afla pe parcursul dezvoltării,
nu este numele nostru terestru. Prin intuiție ni se revelează lumea spirituală.
Lumea îmi lucește mie. – Eu îi lucesc lumii. – Eu sunt.
1. reprezentând [cum] vine lumina din afară către mine și este preluată prin toți porii pielii mele și se revarsă către inima mea, sediul vieții.
2. sufletul meu lucește iarăși dinăuntru prin [ceea ce] am preluat în mine ca valoare de eternitate.
3. Eu sunt, de spus cu toată forța și cu gândul că Dumnezeu este în mine și acționează în mine și mă face iarăși Dumnezeu.
Prin întregul corp să lăsăm să se prelingă.
Vechii esoteriști evrei rosteau cuvântul Eu sunt în modul corect, iar numai cei care erau pregătiți și demni aveau voie să îl rostească.
Trebuie să lucrăm și după moarte, și anume în lumea sufletească și în Devachan. Trebuie să lucrăm cu atât mai eficient, cu cât am preluat în noi mai mult din gândurile despre eternitate. Cele două lumi au astăzi un alt conținut decât înainte, iar omul participă el însuși tot mai mult la configurarea celor două lumi.
Maeștrii [ Nota 99 ] au format iertarea. Iertau, dacă era spre cel mai mare bine al respectivului. Teosofia aduce anumite trăsături ale oamenilor mai repede la dezvoltare, de aceea poartă și teosofia o parte a vinei. Omul gândește, simte și vrea.
Luminat să fie gândul tău.
Blândă să fie simțirea ta.
Fermă să fie voința ta.
Responsabilitate. Cu voința, care este cea mai dumnezeiască, intervenim creator și îi influențăm pe semenii noștri cel mai mult prin aceasta.
Maestrul, la meditația sa de maestru, unește sentimentul gândirii de razele Soarelui peste întreaga omenire.
„Vreau să te fac stâlp în templul meu și nu vei mai ieși niciodată din el” [ Nota 101 ] (Apocalipsa 3,12). Maestrul dă pentru ora esoterică fiecare succesiune de gânduri, în rest doar direcția generală. Entități mai înalte au construit corpul omenesc, în timp ce omul era inconștient. Altfel nu ar fi fost atât de armonios. Întrucâtva a exercitat totuși omul influență, de aceea există boli. Inima, cea mai mare operă de artă pe care o putem gândi. Legile naturii sunt gândurile entităților mai înalte. Omul este acum conștient și trebuie să lucreze conștient asupra corpului său astral, ca să devină atât de armonios ca cel fizic. O bucată a unui os, operă de artă mai mare decât tunelul Simplon. Osul este compus din mici părticele, care trebuie toate să stea într-o anumită direcție. Totul în lume este necesar. Nu e prezent carbon – plantele au nevoie de el. Dacă nu ar fi plante – plantele expiră oxigen – de acela omul are nevoie. Nu e carbon, nu sunt plante, nu sunt oameni. Așa este cu fiecare substanță.
De ce sunt numite coloane? Întreaga lume este un templu. Noi trebuie să devenim componente corecte ale lumii esoterice. Vom avea atunci conștiență continuă. Asta spune pasajul [menționat mai sus] din Apocalipsa lui Ioan. Ora esoterică are influență asupra corpului astral, chiar dacă nu observăm. Corpul astral este modificat. Plecăm cu un alt corp astral decât am venit.
Indicație spre maeștri. Maestrul Morya (Nota 101) arată spre zicerea: Omule, gândește-te că tot ce este în jurul tău este aici de dragul tău și că tu ești aici pentru divinități.
Zicerea poate să fie cuprinsă și astfel: Totul de dragul meu și eu de dragul lui Dumnezeu.
Silaba sfântă conține și sensul individualității mele [în raport] cu cea a maeștrilor – iar de aici la cea a ființelor Pitris solare [ Nota 102 ], care stau la vârful școlii noastre.
În școală nu este permis să vină valurile mișcării exterioare. Trebuie însă să înțelegem motivele mișcării și forțele de impuls. Mișcarea teosofică cere jertfe. Noi trebuie să îl iubim pe respectivul. Există diferite curente oculte. Într-un timp, un maestru va fi Manu [ Nota 103 ] pentru un număr de oameni distincți, care vor forma sâmburele celei de a șasea rase-rădăcină.
Un curent ocult încearcă să-l ia pe maestru în stăpânirea ei, pentru a grăbi apariția acestor evenimente. El nu vrea să vadă toate rasele drept egal îndreptățite. Annie Besant [ Nota 104 ], drept cap al școlii, trebuia să trăiască în diferitele concepții despre lume, pentru a le putea înțelege pe toate mai bine. Ea poate să acționeze cu atât mai mult, cu cât mai multă iubire îi este adusă în întâmpinare. Soarele aruncă umbre, pentru că intră obiecte în lumina lui. Umbra este acolo, așadar, pentru că obiectele sunt acolo, nu pentru că lumina e acolo.Trebuie să formăm o baterie a iubirii.
Explicarea formulei: Mai strălucitoare decât Soarele ... [ Nota 105 ] [a se vedea GA 266/I]. Spiritul care este în noi și care ne explică obiectele, acela este mai strălucitor decât Soarele. Totul este pur în sine. Cărbunele este curat și apa [este] curată. Însă (prin) unirea a ceva nepotrivit ia naștere ceea ce e necurat. Cristalul de zăpadă a separat murdăria și este cu totul curat. Așa trebuie să devină sentimentele noastre.
Selling [ Nota 106 ] este introdus. Trebuie să gândim, pe cât se poate, despre toate în imagini, acest lucru are efect asupra trupului eteric. La formula [„Mai strălucitoare decât Soarele …”, GA 266/I] trebuie să ne reprezentăm ceva privitor la strălucire. Tot astfel, ceva ce este mai curat decât zăpada și mai fin decât eterul. – La privirea retrospectivă trebuie să stăm în fața noastră obiectiv, ca în fața unei persoane străine și să lăsăm să acționeze asupra noastră procesele încă o dată, ca imagini, și să ne întrebăm dacă eventual am mai acționa la fel. – Meditația este, pentru cultura de astăzi, singura cale spre a ajunge în lumile mai înalte. Trebuie să decuplăm toate gândurile pământești și să ne adâncim cu totul în noi înșine, atunci maestrul poate să acționeze asupra noastră. Este o cerință a Maestrului K.H. [Kuthumi [ Nota 107 ]], de a ajunge în atingere cu individualitățile mai înalte. Acest lucru este posibil doar prin meditație, atunci când încheiem toate gândurile dinspre lumea exterioară. Dacă vrem să avem ajutor de la maeștri, trebuie să ne facem întru totul clară întrebarea respectivă, iar la partea devoțională a meditației să-l rugăm pe maestru să ne ajute, fără să contribuim noi înșine cu ceva la răspunsul pentru întrebare. –
A din silaba sfântă [ Nota 108 ] înseamnă individualitatea noastră de jos; U individualitatea maeștrilor; M forța prin care vrem să ne dezvoltăm în sus, spre el.
Rosicrucianism. Piatra înțelepților [ Nota 109 ]. Alchimie. Oamenii expiră dioxid de carbon și inspiră oxigen, plantele invers, expiră oxigen și inspiră dioxid de carbon. Noi depindem de aceea de plante și trebuie să fim modești față de regnurile aflate mai jos. Latura dreaptă și cea stângă a omului sunt diferite. În ventriculul drept este sângele albastru, care merge în plămâni, în cel stâng cel roșu, care este împins în corp. Latura dreaptă este mai bătrână decât cea stângă și trebuie să decadă. Omul va deveni din nou plantă. Latura dreaptă a creierului are legătură cu aroganța și mândria; o bărbie proeminentă indică zgârcenie. Plămâni, respirația rapidă are legătură cu invidia, ficatul are legătură cu mânia. – Gândirea noastră o putem modifica cel mai ușor, mai greu sentimentele noastre, cel mai greu voința. Cea din urmă are legătură cu karma noastră exterioară, cu făptuirea noastră în încarnări anterioare, sentimentul cu karma noastră interioară, viața noastră anterioară de simțire. Gândirea se află între naștere și moarte. Un om poate să priceapă cu rațiunea sa întreaga lume în această viață, după moarte va fi uitat totul. Trebuie să lucrăm cu gândurile în sentiment. Dacă îl modificăm pe acesta, lucrăm pentru individualitatea noastră, care trece prin încarnări. Personalitatea se află între naștere și moarte. Prin gânduri este construit totul, întreaga lume, sentimentul nostru îi corespunde mișcării din natură, voința noastră forței din mișcare. De exemplu, forța care atrage o piatră căreia i-am dat drumul către Pământ se află și în voința mea, cu care execut ceva. Fulgerul și tunetul sunt în natură ceea ce în om este mânia. Dacă ne modificăm simțirea și voința, modificăm astfel Pământul. Karma noastră exterioară determină în care popor, în care familie suntem născuți. Avem să le achităm ceva ce le suntem datori, și de aceea este bine că nu putem să schimbăm atât de ușor karma noastră exterioară. Prin viața noastră interioară nu am devenit datori față de nimeni, de aceea avem voie să ne modificăm mai ușor karma noastră interioară, viața noastră de simțire. Lumea noastră de gânduri o reformăm de mai multe ori. Ea era una când eram copii, înainte să venim la școală. Prin aceasta ea a fost modificată. Apoi prin viață, apoi prin teosofie. Ne modificăm simțămintele prin faptul că prelucrăm gândurile noastre până la simțământ. Acest lucru are loc prin meditație. Trebuie să îndrăgim propozițiile, ele trebuie să ne devină obișnuință. Prin concentrare acționăm asupra corpului nostru, a circulației sângelui nostru. Prin aceasta schimbăm lumea. –
Trison: gândire, simțire, voință.
Marele Inițiator, marele Necunoscut este primul. Apoi lanț, până la cel nou primit. A medita înseamnă a deschide sufletul către maestru, astfel încât să poată da impulsuri noaptea. Corpul astral primește la început învățătura inconștient, acesta va deveni treptat tot mai conștient. Mai întâi idei în conștiența de zi, pe care nu ni le putem explica, mai târziu conștiența de zi și conștiența mai înaltă în același timp. – St. G. [ Nota 110 ] [Saint-Germain] mijlocește teosofia în așa fel, încât îi satisface cerințele europeanului cultivat. Este acum cel mai important maestru. A.B. [Annie Besant] are școlile Orientului în subordinea ei. Maestrul este renăscut cu aproape aceleași trăsături. El prelucrează respectivul germene omenesc. – Pe cale nu există alte greutăți decât cele pe care și le face elevul însuși. Și nu există nicio greutate pe care să nu o poată depăși partea dumnezeiască din el.
* A se vedea privitor la aceasta și însemnările pentru această oră din GA 266/I, p. 131. [În ediția română: p. 127–130.]
Trebuie să trăim în imagini de amintire. Ceea ce am trăit noi înșine ne leagă altfel cu evenimentul, decât dacă auzim doar despre acesta din urmă. Povestirea despre o bătălie poate să provoace trăire vie. Dacă însă am fost noi înșine acolo, este totuși ceva diferit. Retrospectiva de seara, unde punem doar imaginile evenimentelor în fața sufletului nostru, este de aceea importantă. – Trebuie să producem noi înșine sentimente de bucurie și suferință prin reprezentarea că alte persoane trăiesc bucurie și suferință. Simțirea împreună cu durerea străină și bucuria străină. Teatru. Prin aceasta învățăm să cunoaștem spiritele care le produc. Viața modernă de oraș și citirea în ziar despre evenimente și senzații mereu schimbătoare omoară omul interior. Viața în singurătate la țară acționează stimulativ. Oamenii de la țară văd de aceea spirite sau mai vorbesc încă despre spirite. – Respirația devine mai bună prin stimularea altruismului. Prin meditație este provocat acest lucru. – De la Unul și în Unul sunt toate lucrurile. A Lui să fie cinstirea.
Christos este un Spirit solar, un Spirit de foc. Spiritul său este cel care ni se revelează în lumina solară. Suflarea Sa de viață este cea care, în aer, învăluie Pământul și care cu fiecare respirație pătrunde în noi. Trupul Său este Pământul pe care trăim.
Cu adevărat ne hrănește El cu carnea și sângele său, căci orice am prelua ca aliment este luat de la Pământ, din trupul Său.
Respirăm suflarea Sa de viață, pe care ne-o revarsă El prin pătura de plante către Pământ.
Privim în lumina Sa, căci lumina Soarelui este strălucirea spiritului Său.
Trăim în iubirea Sa și fizic; căci ceea ce primim drept căldură de la Soare este forța Sa spirituală de iubire, pe care o percepem drept căldură.
Iar spiritul nostru este atras de spiritul Său, așa cum trupul nostru este înlănțuit de trupul Său.
De aceea trebuie să fie trupul nostru sfințit, pentru că umblăm pe trupul Său. Pământul este trupul Său sfânt, pe care îl atingem cu picioarele. Iar Soarele este vestirea spiritului Său sfânt, către care ne este permis să privim în sus. Iar aerul este vestirea vieții Sale sfinte, pe care ne este permis să o preluăm în noi.
Pentru a fi devenit conștienți de sinea noastră proprie, de spiritul nostru, pentru a fi devenit noi înșine ființe spirituale S-a jertfit acest înalt Spirit solar, și-a părăsit locuința regească, a coborât din Soare și a luat îmbrăcăminte fizică în Pământ. Astfel este el răstignit fizic în Pământ.
El, însă, se întinde spiritual peste Pământ cu lumina Sa și cu forța Sa de iubire, iar tot ce trăiește pe acesta este proprietatea Sa. El doar așteaptă să vrem să fim ai Lui proprii. Dacă ne dăm cu totul în proprietatea lui, atunci El nu ne dă doar viața Sa fizică, nu, ci și viața Sa solară mai înaltă, spirituală. Atunci se revarsă El trecând prin noi cu spiritul Său dumnezeiesc de lumină, cu razele Sale încălzitoare de lumină și cu voința Sa dumnezeiască creatoare.
Noi putem doar să fim ceea ce El ne dă, lucrul pentru care El ne face. Tot ce corespunde în noi după planul dumnezeiesc este lucrarea Sa. Ce putem face pentru aceasta? Nimic, decât să Îl lăsăm sa acționeze în noi. Doar atunci când ne împotrivim iubirii Sale El nu poate să acționeze în noi.
Cum am putea însă să ne împotrivim acestei iubiri? Aceluia care vorbește acolo: „Eu te-am iubit dintotdeauna și te-am tras către mine numai din bunătate.”
El ne-a iubit de la începutul originar al Pământului. Noi trebuie să lăsăm iubirea Sa să devină ființă în noi.
Numai asta înseamnă viață adevărată; numai acolo este posibil spiritul adevărat, adevărata beatitudine, unde această viață ne devine o viață ființială, viața christică din noi.
Nu pornind dinspre noi putem să devenim noi înșine puri și sfinți, ci numai pornind dinspre această viață christică. Întreaga noastră strădanie și zbatere este inutilă, atâta timp cât nu ne umple această viață mai înaltă. Doar aceasta poate să spele din ființa noastră, ca un curent purificat, curat, ceea ce mai este încă nepurificat.
Este străfundul sufletului cel din care poate să se ridice această viață de lumină purificatoare.
Acolo trebuie să ne căutăm locuința, la picioarele Sale și în dăruirea față de El.
Atunci El ne va transforma pe noi înșine și se va revărsa prin noi înșine cu viața Sa dumnezeiască de iubire, până ce devenim luminoși și curați ca El; asemănători cu El. Până ce El poate să împartă cu noi conștiența sa dumnezeiască.
Prin lumina Sa trebuie sufletul să devină curat, adică înțelept; astfel poate el să se unească cu viața Sa. Atunci aceasta este unirea dintre Christos și Sophia, unirea vieții christice cu sufletul omenesc purific prin lumina Sa.
