Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA282PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
Marie Steiner-von Sivers

MODELAREA VORBIRII ȘI ARTA DRAMATICĂ

GA 282

INDICAȚII

Marie Steiner, împreună cu care Rudolf Steiner a ținut acest curs, a scris în septembrie 1926 că Rudolf Steiner a vrut „încă pe patul de boală să revadă aceste conferințe, spre a le da tiparului. Dar n-a mai putut face acest lucru.” Apoi, în aprilie 1926, a apărut prima ediție sub formă de carte a cursului de artă dramatică, așa cum este numit el în general, urmată, în septembrie 1941, de o a doua ediție. Astfel, una dintre ultimele dorințe ale lui Rudolf Steiner a fost aceea ca aceste conferințe să fie editate. La 9 noiembrie 1924 el amintește într-o scrisoare adresată, de pe patul de boală,* Mariei Steiner: ,,Printre cărțile pe care le-am răsfoit acum – dar în acest caz, într-adevăr, numai le-am răsfoit – se află și cartea „Teatrul extatic” de [Felix] Emmel,** cu scrisoarea doamnei Dumont. E ceva interesant. Atâta doar că întreaga carte e numai un țipăt, sau cel mult două țipete, cauzat de decadența teatrului actual și încă unul, care cere ca situația să se schimbe. Dar nimic nu se schimbă dacă trimiți spre lume un strigăt de jale și apelezi la un extaz instinctiv. Ci trebuie clădit podul care conduce spre înțelegerea aspectelor divin-cosmice din vorbire, gestică și amenajarea scenei, așa cum s-a încercat în cursul meu de artă dramatică.” Aceste cuvinte arată că de-a lungul întregii sale vieți și până în ultima clipă, problemele teatrului modern erau foarte aproape de inima lui Rudolf Steiner, „pentru că eu privesc în viață această chestiune cu iubire și respect”, așa cum se exprimă, sintetizând, în fraza de încheiere a ultimei conferințe din 23 septembrie 1924.

Cursul a fost precedat de cinci ore dedicate exercițiilor, ore ținute de Marie Steiner cu cele câteva sute de auditori care așteptau începerea cursului, în timp ce Rudolf Steiner era nevoit să mai rămână câteva zile în Stuttgart, după călătoria făcută în Anglia. Aceste ore i-au introdus pe cursanți direct în munca ce fusese deja începută, de mai mulți ani, de către diverse grupuri sau persoane: exersarea indicațiilor date pentru modelarea vorbirii.*** Dar și în legătură cu interpretarea operelor de artă dramatică Rudolf Steiner explicase unele lucruri, cu ocazia răspunsurilor date la întrebările ce-i fuseseră adresate în aprilie 1921, în cadrul celui de al doilea curs al Școlii Superioare de Știință Spirituală, de către grupul lui Haaß – Berkov.**** Răspunsurile de atunci au fost așezate la începutul cărții de față.

La pregătirea ediției a 3-a textul a putut fi comparat cu stenograma și corectat și completat în multe locuri. În cadrul notelor finale, acolo unde este cazul, se relatează întâmplările despre care nu se mai poate presupune că sunt cunoscute. Trebuie să mai subliniem aici faptul că, așa cum a arătat în conferința sa inaugurală, Rudolf Steiner a vrut inițial să țină cursul exclusiv pentru oamenii de teatru. Dar afluența mare de participanți și-a pus apoi amprenta asupra felului cum au decurs conferințele, iar în ceea ce privește terminologia, a fost necesar să se țină seama de auditoriul special care se formase.

Drept bază pentru întocmirea listei de persoane și denumiri s-a folosit un „Indice de nume proprii și de termeni”, întocmit cu mulți ani în urmă de H.O. Proskaner și pus la dispoziție de acesta cu cea mai mare amabilitate.

* „Rudolf Steiner – Marie Steiner von Sivers, corespondențe și documente din anii 1901-1925”, GA 262
** Luise Dumont a condus împreună cu Gustav Lindemann, timp de mulți ani, teatrul din Dusseldorf. Dr. Felix Emmel a fost în acea vreme un apropiat colaborator al lor. Cartea se află în biblioteca lui Rudolf Steiner.
*** În anul 1919 au fost date primele exerciții de vorbire. V. „Methodik und Wesen der Sprachgestaltung” (Metodica și ființa modelării vorbirii. Expuneri din cadrul cursurilor, articole, notițe de la seminarii și conferințe, între 1919-1924). GA 280

Lucrările lui Rudolf Steiner, apărute în Ediția Operelor Complete, sunt date în cadrul „indicațiilor” prin numărul bibliografic respectiv. Vezi și tabelul de ansamblu de la sfârșitul volumului.

  1. Răspuns la întrebări: A avut loc după cel e al doilea Curs superior de Antroposofie, ținut la Goetheanum între 3-10 aprilie 1921. Gottfried Haass-Berkov a luat parte la acest curs, împreună cu trupa sa. Membrii trupei lui Haass Berkov lucraseră pe baza diferitelor cursuri ținute de D-na Marie Steiner cu începere din anul 1919. Problemele referitoare la arta dramatică s-au născut din munca lor. Foaia de hârtie pe care fuseseră notate cele 7 întrebări s-a găsit în arhivă și ea a putut fi depistată cu ajutorul d-lui Dr. G. Jacobi din Hanovra, care participase la acel curs și redactase întrebările. Rudolf Steiner și-a notat, în legătură cu primele trei întrebări, următoarele:
    la 1 = a te situa deasupra
    la 2 = a putea face mult
    la 3 = numai să nu se reprezinte drame lipsite de viață
  2. în mica scriere: „Prigoana împotriva Goetheanum-ului”, Arlesheim 1920. Partea I: Conferință de Dr. Rudolf Steiner „Adevărul despre antroposofie și apărarea ei împotriva neadevărului”; partea a II-a: „O descriere conformă cu actele, făcută de dr. Roman Boos, a prigoanei împotriva Goetheanumului”.
  3. Edouard Schüré, 1841–1929. „Copiii lui Lucifer”, Dornach 1955, tradusă din limba franceză de Marie Steiner și transpusă în ritm liber de Rudolf Steiner.
  4. în numărul următor al revistei „Die Drei”: Caietul 1, anul 1. Ciclul de 9 conferințe poartă titlul Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Christos (9 conferințe și o cuvântare, München 1909), GA 113
  5. propriile mele drame-mister: „Vier Mysterien dramen” (Patru drame-misterii) (1910–13).
  6. Ernst Uehli, 1875–1959. Profesor la Școala Liberă Waldorf din Stuttgart, editor al revistei lunare „Die Drei” și membru în Consiliul de conducere al Societății Antroposofice din Germania.
  7. inconștiența lui Goethe: Comp. „Die Annalen der Tag – und Jahreshefte” din 1803, în care Goethe scrie referitor la orele ținute cu doi elevi din școala de actorie: „...am început cu ei niște didascalii temeinice, dezvoltându-mi și mie arta lor din elementele cele mai simple și avansând treptat în studiu, pe baza progreselor făcute de cei doi învățăcei, astfel încât mi-a devenit mie însumi mai limpede o treabă căreia până atunci mă dăruisem în mod mai mult instinctiv. Gramatica pe care mi-am dezvoltat-o, am urmărit-o apoi împreună cu mai mulți tineri actori; câteva din toate acestea s-au păstrat sub o formă scrisă.” Reguli pentru actori.
  8. „Borowsky, Heck!”: Aluzie la humoresca „Die Behvde” de Christian Morgenstern, care era reprezantată pe atunci deseori sub formă euritmică.
  9. Joh. Froitzheim, născut în 1847, profesor de istorie și de istoria literaturii. Comp. „Friederike von Sessenheim”, conform cu izvoarele istorice. 1893, Gotha, Fr. A. Perthes.
  10. Joseph Lewinski, 1835–1907, actor, excelent interpret de caractere [dramatice], a fost angajat de Heinrich Lambe la Wiener Burgtheater, pe scena căruia a jucat până în 1906.
  11. cum violonistul își cunoaște vioara sa:  Comp. Ernst Ginsberg „Abschied” [Bun-rămas], Arche-Velag 1965, capitolul „Punerea sub tutelă a actorului”. La sfârșitul vieții sale, în această carte, Ginsberg nu exprimă doar gândul exprimat aici de Rudolf Steiner, ci el cere ca, la fel cum această cerință există față de muzician, actorul să aibă o „partitură a piesei”. Vezi expunerile de la p. 215 ș.u.
  12. Aristotel, 384-322 î.Chr., comp. și expunerile lui Rudolf Steiner despre arta fizionomiei, în conferința din 15 ian. 1918, în „Wesen und Bedeutung der illustrativen Kunst”
  13. Ulrich von Wilamowitz- Mollendorff, 1848-1931, profesor de lingvistică.
  14. Hermann Grimm, 1828-1901, s-a ocupat de istoria culturii. În „Heinrich von Treitschkes”, „Beiträge zur Deutschen Kulturgeschichte”
  15. Henrik Ibsen, 1828–1906, dramaturg norvegian, comp. Rudolf Steiner Gesammelte Aufsätze zur Dramaturgie 1889-1900, GA 29.
  16. August Strindberg, 1849–1912, scriitor suedez.
  17. Hermann Bahr, 1863–1934. Nu s-a putut afla despre ce conferință a lui Bahr e vorba aici.
  18. folosim muzica: Comp. compozițiile lui Adolf Arenson, create pe baza indicațiilor date de Rudolf Steiner pentru Dramele-mister. Reducție pentru pian de L. Mouravieff, Paris, Ed. Freies Geistesleben, Stuttgart.
  19. pentru a se dezvolta simțul mișcării proprii:  Comp. conferința din 28 oct 1909, Berlin, „Das Wesen der Kunste”, în vol. Artă și cunoașterea artei, GA 271.
  20. Maurice Maeterlinck, 1862–1949, poet și scriitor belgian. „L ‘Intruse” [Intrusul] în germană de Otto Erich Hartleben, Berlin 1898. Comp. Gesammelte Aufsätze zur Dramaturgie. 1889-1900, GA 29.
  21. Max Burckhard, 1854–1912, scriitor austriac, director la Burgtheater. „Die Bürgermeisterwahl. Eine ländliche Komödie”, Viena 1897. Comp. Gesammelte Aufsätze zur Dramaturgie. 1889-1900, GA 29.
  22. Juliana Déry, 1864–1899, scriitoare de origine maghiară. „Cele șapte vaci slabe” 1896.
  23. în Societatea Teatrală: Comp. „Mein Lebensgang” [Viaţa mea] (1923-25), cap. XXV, GA 28.
  24. Karl Julius Schröer, 1825–1900, profesor la Școala Tehnică Superioară din Viena; scriitor, dialectolog și istoric literar. 
  25. Curs de arta vorbirii: Notițele cu adevărat lacunare din timpul cursului au putut fi refăcute pe baza stenogramelor luate de d-na Helene Finckh, Dr. Otto Wienner și de editorul volumului de față. Cursul a avut loc în sala arhiplină de la Atelierul de tâmplărie. D-na Dr. Steiner ședea pe scenă, iar actorii erau risipiți prin sală. – Cu aceștia ea făcuse mai ales exerciții practice. Ea făcea recitarea – model, iar ceilalți rosteau după ea exercițiul. Din cauză că nu toți participanții erau familiarizați cu exercițiile, au apărut, în orice caz, și surprize, care au declanșat adeseori ilaritate în rândurile celorlalți cursanți. Dintre corecturi, din păcate, nu s-a păstrat nimic; azi, fără îndoială, am fi putut învăța multe din ele. Acesta a fost ultimul curs de arta vorbirii pe care l-a ținut Marie Steiner. După moartea lui Rudolf Steiner ea a lucrat apoi în mod sistematic cu elevii ei în actorie, la fel cum făcuse înainte cu euritmistele.
  26. Stephane Mallarmé, 1842–1898.
  27. „Cântă, o, muză....”: Începutul „Iliadei” lui Homer. Comp. Arta recitării și declamației. Conferințe, cuvântări, seminar, 1912–1928, GA 281, conferința a 2-a, Dornach, 6.10.1920.
  28. Empuse: Personaj din Noaptea clasică a Valpurgiei, „Faust”, partea a II-a.
  29. „Hoch klingt das Lied ...”: Baladă de G. A. Bürger.
  30. câteva persoane: Claus Clausen. Edwin Fröbose. Max Gümbel-Scheling. Gottfried Haaß-Berkoow. Georg Kugelmann. Otto Wiemer. – Au venit la Rudolf Steiner, de asemenea, și unii cântăreți vocali. În timpul Cursului de Artă Dramatică Rudolf Steiner a promis să țină în anul 1925 și un curs de cânt vocal. Moartea sa a făcut imposibilă ținerea acestui curs.
  31. prin diferitele cursuri: Vezi Metodica și ființa modelării vorbirii (Expuneri din cadrul cursurilor, articole, notițe de la seminarii și conferințe, între 1919–1924). GA 280.
  32. Câteva grupe de oameni: Trupa lui Haaß-Berkov, pe atunci în Gelsenkirchen, unde Gottfried Haaß-Berkov era intendent al teatrului din oraș și care a venit, apoi, cu o parte a ansamblului său, la Cursul de Artă Dramatică. – „Neukünstlerische Bühnenspiele” Rostock, sub conducerea lui Georg Kugelmann. Întreaga trupă a venit la cursul din Dornach.
  33. din anul 1912, arta euritmiei: Vezi Die Entstheung und Entwickelung der Eurythmie (Curs în Bottmingen 1912 și în Dornach 1915. Cuvântări, programe, anunțuri și articole.) GA 277a.
  34. o trupă de actori ambulanți: Aceasta a fost ideea inițială. Când, spre sfârșitul cursului, niște membri ai ansamblului Haaß-Berkov au arătat în fața d-lui Dr. Rudolf Steiner și a d-nei Marie Steiner, pe scena atelierului de tâmplărie, câte ceva din munca lor (fără costum și fără mască), Rudolf Steiner a spus la sfârșit: „Acum duceți-vă iarăși pentru un timp afară, în lume, și lucrați, și dacă o să vă întoarceți, peste un an, de-abia atunci voi fi bucuros să repet cu dumneavoastră o piesă de teatru”. – Trupa lui Kugelmann reprezentase la Breslau, în timpul activităților de la Koberwitz și Breslau, „Iphigenia” lui Goethe. (Cronica lui Rudolf Steiner în „Nachrichtenblatt” [Foaia informativă], 22 iunie 1924. Vezi Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft und der Freien Hochschule für Geisteswissenchaft, GA 260 a.) După această reprezentație Rudolf Steiner a fixat data Cursului de Artă Dramatică și a invitat trupa la Dornach. Cu câteva zile mai înainte, Otto Wienner avusese o convorbire de lungă durată cu d-na Marie Steiner, la Halle, cu ocazia unei reprezentații de euritmie; el i-a arătat necesitatea de a se ține un asemenea curs, iar d-na Dr. Steiner a promis că se va fixa data pentru începutul lunii septembrie.
  35. aveam bani: Dat fiind faptul că nu se vedea nici o speranță de a se înfăptui o reformă fundamentală în cadrul teatrelor germane deja existente, a luat naștere planul de a se întemeia un teatru propriu. Rudolf Steiner nu s-a arătat închis față de această idee, din moment ce o serie de artiști ai scenei erau hotărâți s-o pornească pe acest drum. Până la urmă, toate eforturile lor s-au risipit, și din cauză că n-au fost găsite mijloacele financiare necesare.
  36. la Berlin a existat un profesor: Ernst Curtius, 1814–1896, arheolog și istoric.
  37. traducerii făcute de Voß, din Homer: făcute de Johann Heinrich Voß, 1751–1826, poet și traducător.
  38. d-ra Senft: Emica Mohr-Senft, euritmistă.
  39. Charles Marie Leconte de Lisle, 1818–1894, poet francez, „Hypatie et Cyrille”, scena a III-a.
  40. Johann Gottfried von Herder, 1744–1803, „Der Cid”, cântat după niște epopei spaniole.
  41. Gotthold Ephraim Lessing, 1729–1781, „Faust”, fragment dramatic; din Scrisori literare, scrisoarea a 18-a, 16.2.1759.
  42. în care apare maiorul Tellheim: În „Minna von Barnhelm sau norocul soldatului”, o comedie.
  43. Ernst von Wildenbruch, 1856–1912, autor de drame naționale.
  44. Otto Brahm, 1856–1912, a fost unul dintre întemeietorii „Scenei libere” și conducătorul Teatrului German din Berlin.
  45. Charlotte Wolter, 1834–1897, actriță de frunte la Burgtheater din Viena, din 1874 căsătorită cu contele O’ Sullivan.
  46. Schiller a putut găsi o formulare scurtă: textual: „Prin urmare, adevăratul mister artistic al maestrului constă în faptul că el distruge materia prin formă”. – Educarea estetică a omului”, scrisoarea a 22-a.
  47. Franz Theodor Kugler, 1808–1858, poet și istoric de artă. Din poezia „An der Saale hellem Strande”.
  48. Ferdinand Freilingath, 1810-1876, poet.
  49. Johann Peter Hebel, 1760-1826, poet, a scris în dialect. Din poezia „Die Überaschung im Garten”.
  50. Jean Baptiste Molière, 1622- 1673, „Misanthrope”, Paris 1688.
  51. există o reinhardterie: Max Reinhardt, 1873–1943, scriitor, regizor și director de teatru; a pus și bazele unei școli de actorie; a devenit celebru mai ales prin reprezentațiile pe care le-a dat la Teatrul German din Berlin.
  52. Auguste Wilbrandt-Baudius, 1845-1937, actriță la Burgtheater din Viena.
  53. Robert Hamerling, 1830-1839, „Danton și Robespierre”, tragedie, 1871. În august 1941 piesa a fost reprezentată integral pe scena atelierului de tâmplărie – din cauză că în timpul războiului scena din Goetheanum fusese închisă – sub conducerea Mariei Steiner.
  54. să se modifice întru câtva formele vechi: Rudolf Steiner n-a mai putut să dea aceste exerciții, adaptate pentru omul modern. Comp. „Rudolf Steiner – Marie Steiner-von Sivers. Briefwechsel”, Bibl. Nr. 262, Dornach 1967, p. 237 și 239.
  55. „reinhardtează”: În 1919 Circul Schumann din Berlin fusese renovat, el a devenit „Sala mare de teatru” a orașului.
  56. Corona Schröter, 1751-1802, cântăreață, actriță și compozitoare. A fost prima care a interpretat-o pe Iphigenia, la Weimar.
  57. celebrelor cuvinte: „Moartea lui Wallenstein”, actul III, scena 18.
  58. Heinrich Laube, 1806-1884, scriitor; între 1849–1867 director la Burgtheater, Viena.
  59. Alexander Strakosch, 1846-1909, profesor de artă dramatică și recitator, în timpul lui Laube, la Viena; mai târziu a activat la Berlin, în școala de actorie a lui Reinhardt.
  60. cărțile apărute pe baza științei actuale: Această constatare a lui Rudolf Steiner e confirmată și de lucrarea Dr. Helmuth Pleßner, născut în 1892, profesor la Rijksuniversiteit Groningen, apărută în 1941 în editura A. Francke din Berna, pe tema „Râsul și plânsul, o cercetare despre limitele comportamentului uman”. Expunerea lui Pleßner, care în mod neîndoios nu poate fi considerată superficială, în legătură „doctrina comportamentului uman”, în măsura în care acesta se manifestă prin râs și plâns, ajunge tot numai la concluzia că e vorba aici de o „lume aproape total nedescoperită.”
  61. Eleonore Duse, 1859-11924, celebră actriță italiană.
  62. Teatrului i s-a dat numele unui ... clasic: Teatrul Lessing din Berlin, întemeiat în 1888. Întemeietorul și conducătorul său a fost Oskar Blumenthal, vezi nota 69.
  63. Manifestare de bucurie în rândurile auditorilor: Dr. Steiner anunțase că acest curs se va desfășura „de-a lungul a 15 zile”. Participanții, în special oamenii de teatru, erau entuziasmați, se gândeau însă și la faptul că sfârșitul cursului se apropia. De aici uralele cu care a fost întâmpinată vestea: au mai urmat în total 7 ore de curs.
  64. așa cum a arătat deja Aristotel: în „Poetica” sa.
  65. în articolul referitor la cursul nostru de arta vorbirii: Vezi Metodică și ființa modelării vorbirii GA 280, Ed. 1964, p. 213 ș.u.
  66. să punem în scenă misteriile noastre: Cele patru drame-mister ale lui Rudolf Steiner au fost prezentate la München, vara, după cum urmează: în 1910 în clădirea teatrului, în 1911 și 1912 în teatrul din Gärtnerplatz, în 1913 la Volkstheater. Spectacolele începeau la ora 10 dimineața și durau până după-amiaza târziu. Erau reprezentații destinate numai membrilor Societății Antroposofice.
  67. Franz Schönthan, 1849-1913, autor dramatic; a scris comedii, în colaborare cu Gustav Kadelburg.
    Gustav Kadelburg, 1852-1925, actor, autor dramatic (comedii).
  68. Otto Brahm: Vezi trimiterea 44.
    Paul Schlenther, 1854-1916, scriitor și director de teatru.
    Frații Heinrich (1855-1906) și Julius Hart (1859-1930) s-au numărat printre întemeietorii curentului naturalist în literatură.
  69. Oskar Blumenthal, 1852-1917, scriitor și director de teatru. Piese scrise în colaborare cu Kadelburg, de ex. „Im weißen Rößl” ș.a.
  70. Paul Lindau, 1839-1919, scriitor, director de teatru și critic.
  71. Gerhart Hauptmann, 1862-1946, scriitor german. „Die Weber” [Țesătorii], Berlin 1892.
  72. Josef Kainz, 1858-1810, actor, din 1883 la Teatrul German din Berlin, din 1889 la Burgtheater, Viena.
  73. Aristofan din Atena, pe la 450–385 î.Chr., a scris comedii.
  74. El spune: veiw: Așa stă scris pe tablă și în caietul de note. Dr. Steiner rostea această silabă accentuând puternic diftongul.
  75. „Cântă, eternule suflet ...”:  Începutul eposului „Messias” de Friederich Goltlieb Klopstock.
  76. Pitagora, pe la 582–507 î.Chr., filosof grec.
  77. Josef Misson, 1803-1875. Din cântul I al micii epopei, scrise în dialect  „Da Naz, a niederösterreichischer Bauernbui, geht in d`Fremd”, Viena, 1850. Comp. și Von Menschenrätsel, GA 20, Dornach, 1957, p. 125 ș.u.
  78. Dacă se fac exerciții: Vezi Metodică și ființa modelării vorbirii GA 280.
  79. „L’Intruse” de Maetelinck:  Vezi nota 20.
  80. „ker-kerrizează” și „hardenizează”:  Referire la cei doi critici berlinezi, Alfred Kerr, 1867-1948 și Maximilian Harden, 1861-1927.
  81. Levysohn: Dr. fil. Arthur Levysohn.
  82. A. Strakosch: Vezi nota 58.
  83. H. Laube: Vezi nota 59.
  84. reprezentațiile care ne-au fost arătate:  Vezi nota 34. Unul dintre actori a rostit monologul lui „Hamlet”.
  85. Emmerich Robert, 1847-1899, actor și regizor.
  86. pe urmele lui Lessing: „Hamburgische Dramaturgie” [Dramaturgie hamburgheză]. Lessing caută să indice nu numai bazele creației dramatice, ale piesei de teatru, ci și pe acelea ale jocului de scenă, ale interpretării; dar acest din urmă lucru nu i-a fost posibil. De-abia Rudolf Steiner a adus la îndeplinire, prin cursul de față, postulatul lui Lessing.
  87. dacă ele ar fi prelucrate: La scurt timp după încheierea cursului, d-na Dr. Steiner a început deja să lucreze, împreună cu câțiva actori, la Dornach. Boala și moartea prematură (30.3.1925), l-au împiedicat pe Rudolf Steiner să mai dea niște indicații speciale, așa cum intenționase, de ex. în ceea ce privește exercițiile de gimnastică. Comp. trimiterea la p 145. – A început acum o muncă sistematică de formare a artiștilor scenei sub conducerea Mariei Steiner. Cercul celor ce învățau arta de actor s-a mărit repede. Sarcina cea mai urgentă era aceea de a pregăti spectacolele cu cele patru drame-mister ale lui Rudolf Steiner, pentru festivitatea de inaugurare a noului Goetheanum.
  88. Gottfried Haaß-Berkov, 1888–1957, actor și regizor. Reprezentațiile date de trupa Haaß-Berkov erau cunoscute, în anii 20, mai ales în Germania, pe o arie foarte largă. Spre sfârșitul vieții a fost intendent al Teatrului din landul Württemberg.
  89. Albert Steffen, 1884–1963, poet elvețian, conducător al Secției pentru Științe Frumoase de la Goetheanum; după moartea lui Rudolf Steiner a preluat funcția de președinte al Societății Antroposofice Generale.
  90. au apărut deja unele cărți: Vezi observațiile așezate înaintea acestor trimiteri, „Das ekstatische Theater” de dr. Felix Emmel, de ex.
  91. Cartea de față va fi urmată în curând de o a doua:  Metodică și ființa modelării vorbirii GA 280.
  92. acest fir roșu: Vezi „Mein Lebensgang” (1923–1925) GA 28 și Gesammelte Aufsätze zur Dramaturgie. 1889-1900, GA 29.
  93. Pe lângă de lucrările strict spiritual-științifice:  Vezi tabelul lucrărilor din Ediția Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner.

AcasăLucrări OnlineIndex GA282PrecedentaUrmătoarea