V-am spus că putem începe predarea geografiei abia pe treapta a doua a școlii elementare. Putem începe în mod just cu predarea geografiei după ce copilul a împlinit 9 ani. Numai că trebuie s-o organizăm în mod just. În general, în școala elementară a viitorului ‒ acest lucru este valabil și pentru școala medie ‒ trebuie să avem grijă ca această predare a geografiei să cuprindă mult mai mult decât cuprinde în prezent. În prezent, geografia este prea desconsiderată, ea este tratată ca un adevărat copil vitreg. De fapt, realizările de la celelalte materii ar trebui să conflueze în multe privințe cu cele ale geografiei, devenind una. Și, chiar dacă v-am spus că predarea mineralogiei apare de-abia pe treapta a treia, în jurul vârstei de 12 ani, putem împleti deja pe treapta anterioară unele cunoștințe despre lumea minerală, în mod descriptiv, ilustrativ, în predarea geografiei. Copilul își poate însuși între 9 și 12 ani extraordinar de multe cunoștințe de geografie, numai să procedăm în mod just cu această geografie. Aici, esențialul este ca tocmai la geografie să pornim de la ceea ce copilul cunoaște deja, într-un fel sau altul, despre suprafața Pământului și despre cele ce se întâmplă pe suprafața Pământului. Încercăm să-i transmitem la început copilului, în mod artistic, un fel de imagine despre munți și râuri, dar și despre alte condiții ale mediului înconjurător. Facem în așa fel încât să elaborăm realmente împreună cu copilul, într-un mod elementar, o hartă pentru ambianța imediată în care crește copilul, pe care o cunoaște. Încercăm să-i arătăm copilului ce oferă trecerea de la situarea în sânul unui anumit ținut la contemplarea lui din perspectiva sau prin perspectiva aeriană, așadar, transpunerea pe hartă a ținutului cunoscut cel mai îndeaproape. Încercăm să-i arătăm copilului cum străbat râurile acest ținut, cu alte cuvinte, noi desenăm cu adevărat pe hartă sistemul râurilor și pâraielor din mediul înconjurător, transpunând astfel, treptat, perceperea mediului ambiant în hartă. Și însemnăm pe această hartă și munții. E bine să lucrăm aici în culori, să desenăm râurile cu albastru, munții cu cretă cafenie. Însemnăm apoi pe această hartă restul lucrurilor care au legătură cu condițiile vieții umane. Însemnăm pe această hartă diferitele configurații ale ținutului, atrăgând copilului atenția asupra următorului lucru: Ia te uită, o anumită parte a ținutului este plantată cu pomi fructiferi ‒ și desenăm pomii fructiferi (vezi desenul 1).
Desenul 1Îi atragem copilului atenția asupra faptului că aici există și păduri de conifere ‒ și însemnăm, de asemenea, zonele acoperite cu păduri de conifere (vezi desenul 2).
Desenul 2Îi atragem copilului atenția asupra faptului că o parte a ținutului este acoperită cu cereale, și însemnăm și aceste ținuturi (vezi desenul 3).
Desenul 3Apoi îi atragem atenția asupra faptului că există pajiști, și le însemnăm și pe ele (vezi desenul 4).
Desenul 4Acest desen reprezintă pajiștile, pe care le putem cosi. Spunem copilului acest lucru. Pajiștile pe care nu le putem cosi, dar pe care le putem folosi, totuși, pentru că în aceste locuri sunt mânate vitele și sunt lăsate să pască iarba, care acolo este scundă, sărăcăcioasă, le însemnăm, de asemenea, pe hartă (vezi desenul 5),
Desenul 5și-i spunem copilului că acestea sunt pășuni. În acest fel facem vie pentru copii harta. Cu ajutorul acestei hărți, copilul ajunge să aibă o privire de ansamblu asupra bazelor economice ale ținutului. Apoi însă îi mai atragem copilului atenția și asupra faptului că în pântecele munților se află tot felul de lucruri: cărbune, minereuri ș.a.m.d. Și îi mai atragem copilului atenția asupra faptului că râurile sunt folosite la transportarea în alt loc a lucrurilor care cresc sau sunt fabricate într-un anumit loc. Îi povestim multe din lucrurile care au legătură cu această formă economică a unui ținut. După ce am explicat bazele naturale ale economiei, cu râurile și munții, cu pajiștile, pădurea ș.a.m.d., atât cât este posibil, conform cunoștințelor pe care copilul le poate primi, însemnăm la locul cuvenit satele sau orașele existente în ținutul de care vrem să ne ocupăm. Și apoi începem să-i spunem copilului de ce tocmai în anumite locuri se dezvoltă sătulețe, îi spunem că acest fapt are legătură cu ceea ce există în munți și poate fi scos din ei, că are legătură cu cursul râurilor și pâraielor. Într-un cuvânt, căutăm să trezim în copil, cu ajutorul hărții, o anumită reprezentare despre conexiunile economice dintre formele de relief și raporturile vieții umane, apoi încercăm să trezim în copil o anumită reprezentare despre deosebirea dintre condițiile de viață de la țară și cele de la oraș. Facem aceasta atât de mult, cât poate copilul să înțeleagă aceste lucruri. Și, în cele din urmă, îi povestim și ce face omul prin activitatea lui economică pentru a veni în întâmpinarea condițiilor naturale. Cu alte cuvinte, începem să-i atragem copilului atenția asupra faptului că omul face râuri artificiale, canale, că-și construiește căi ferate. Pe urmă, faceți-l pe copil să observe cum căile ferate transportă alimentele și altele asemenea, și pe oamenii înșiși. Dacă am lucrat un timp căutând să-l facem pe copil să înțeleagă conexiunea economică dintre condițiile naturale și condițiile vieții umane, putem folosi noțiunile pe care le-am trezit astfel în copil ca să extindem totul la contextele mai mari ale vieții de pe Pământ. Dacă am făcut în mod just ceea ce ține de această primă treaptă, nu va fi nevoie să dezvoltăm o prea mare pedanterie. Pedantul va spune acum: Firesc este să transmitem mai întâi cunoștințele despre locul natal, în sensul cel mai restrâns, și apoi să extindem lucrurile în mod concentric. ‒ Aceasta este, fără îndoială, pedanterie. Nu e nevoie să înaintăm în acest fel. Ci, dacă am creat o bază pentru înțelegerea legăturii dintre natură și ființa umană, putem trece liniștiți la altceva. Putem dezvolta cât mai bine și mai intensiv conexiunile economice dintre om și condițiile naturale. De pildă, pentru ținutul nostru de aici, după ce ați dezvoltat noțiunile necesare în legătură cu teritoriile cunoscute, orientându-l pe copil în spațiu, lărgindu-i orizontul, îi spuneți: Aici sunt Alpii. ‒ Treceți la geografia Alpilor. L-ați învățat pe copil să deseneze hărți. Puteți extinde acum activitatea de desenare a hărților, trasându-i copilului linia care arată că ținutul Alpilor Sudici se învecinează cu Marea Mediterană. Desenându-i copilului partea de nord a Italiei, Marea Adriatică ș.a.m.d., îi spuneți: Aici există niște râuri mari ‒ și desenăm în această regiune și cursurile râurilor. Îi putem desena apoi: Rhonul, Rhinul, Innul, Dunărea, cu afluenții lor. Putem desena aici și diferitele lanțuri muntoase ale Alpilor. Și copilul va fi extrem de captivat dacă-i spunem că diferitele lanțuri muntoase, ale Alpilor, de pildă, sunt despărțite între ele prin râuri. Desenați cu calm, de-a lungul liniilor albastre ale râurilor, niște linii roșii, care sunt acum linii ideale ‒ de pildă, de-a lungul Rhonului, de la lacul Geneva [Nota 67] până la izvoare, și treceți apoi la Rhin ș.a.m.d., trasați linia dincolo peste Arlberg, ș.a.m.d., apoi linia Drau, Enns [Nota 68]ș.a.m.d., pentru a împărți Alpii în acest fel, prin asemenea linii roșii, în direcția vest-est, astfel încât să-i puteți spune copilului: Ia te uită, eu am tras acum, de-a lungul cursurilor râurilor, o linie roșie pe dedesubt și o linie roșie pe deasupra. Ceea ce se află între aceste două linii roșii sunt alți Alpi decât ceea ce se află sus, deasupra liniei roșii, și jos, sub linia roșie. ‒ Și arătați-i acum copilului ‒ aici, predarea mineralogiei se confundă cu cea a geografiei, izvorăște din ea ‒ o bucată de calcar din munții Jura, de pildă, și spuneți-i: Iată, masele muntoase de deasupra liniei roșii de sus sunt constituite dintr-un asemenea calcar, iar ceea ce se află sub linia roșie este constituit tot dintr-un asemenea calcar. ‒ Iar pentru ceea ce se află la mijloc, între linii, arătați-i o bucată de granit, gnais și spuneți-i: Munții de la mijloc sunt formați dintr-o asemenea rocă, rocă originară. Și pe copil îl va interesa extraordinar de mult acest masiv al Alpilor pe care poate că i-l veți arăta și pe o hartă teritorială, pe care se află și perspectiva laterală, nu numai cea aeriană, dacă-l lămuriți plastic asupra faptului că râurile despart Alpii în: Alpi calcaroși, șiruri muntoase cu gnais [Nota 69], șist cu mică, șist argilos ș.a.m.d. și că masivul muntos, întregul lanț de munți este așezat de la sud spre nord, numai că este arcuit în acest fel: munți calcaroși ‒ munți originari ‒ munți calcaroși, despărțiți de râuri. Multe lucruri, care să nu fie o predare ilustrativă pedantă, pot fi asociate cu acestea, lucruri care lărgesc foarte mult lumea de noțiuni a copilului.
Treceți apoi ‒ ați creat deja elementele necesare când ați predat cunoștințele despre natură ‒ la a-i înfățișa copilului ce crește jos în vale, ce crește mai sus și ce crește sus de tot și, de asemenea, ceea ce sus, sus de tot nu crește. Treceți la vegetație pe direcția verticală.
Și acum începeți să-i atrageți copilului atenția asupra felului cum se situează omul într-un ținut pe care-și pune pecetea masivul muntos. Începeți să-i descrieți în mod foarte sugestiv un sătuc de munte situat undeva foarte sus, pe care i-l însemnați pe hartă, și cum trăiesc oamenii acolo. Și îi mai descrieți și un sat situat jos în vale, cu ulițe. Și apoi orașele, situate acolo unde un râu primește apele unui afluent. Descrieți apoi, în aceste conexiuni mai mari, raportul dintre formele de relief și viața economică umană. Construiți, aș zice, din sânul naturii, această viață economică umană, atrăgând copilului atenția asupra locului unde se află minereuri și cărbuni, asupra felului cum acestea își pun pecetea asupra așezărilor umane ș.a.m.d.
Îi însemnați apoi un ținut lipsit de munți, un ținut de șes, și faceți și cu acesta la fel. Descrieți mai întâi ceea ce ține de natură, constituția solului, și atrageți deja acum atenția asupra faptului că pe un sol slab crește altceva decât pe unul gras. Atrageți atenția asupra constituției solului pe care cresc cartofi ‒ acest lucru se poate face cu mijloace foarte simple ‒ , asupra constituției solului pe care crește grâul, a celui pe care crește secara ș.a.m.d. Dvs. i-ați arătat copilului, desigur, deja mai înainte, deosebirea dintre grâu, secară, ovăz. Acum nu vă sfiiți să-i prezentați copilului unele lucruri pe care, pentru început, le înțelege numai în general, pe care le va înțelege mai clar abia mai târziu, când i se va atrage atenția în predare asupra lor dintr-un alt punct de vedere. Dar căutați să-l introduceți pe copilul sub 12 ani mai ales în cunoașterea raporturilor economice. Faceți ca acestea să-i fie limpezi. Predați mai mult o geografie lăuntrică și străduiți-vă mai puțin să oferiți de pe acum o imagine completă a Pământului. Este, totuși, important să atrageți atenția asupra faptului că marea e foarte mare. Ați început deja s-o desenați când a fost vorba de Alpii Sudici, în vecinătatea cărora ați desenat Marea Mediterană. Marea desenați-o ca suprafață albastră. Desenați-i apoi copilului contururile exterioare ale Spaniei, ale Franței, desenați-i înspre vest o mare întinsă și conduceți-l în acest fel, încetul cu încetul, spre înțelegerea faptului că există și America. Ar trebui să trezim această reprezentare deja înainte de împlinirea vârstei de 12 ani.
Dacă începeți în acest fel cu o temelie bună, veți putea conta pe faptul că în jurul vârstei de 12 ani copilul vă va înțelege, dacă veți proceda de acum înainte mai sistematic, dacă de-a lungul unei perioade mai scurte de timp veți căuta să faceți în așa fel încât copilul să-și formeze cu adevărat o imagine despre Pământ, învățându-l care sunt cele cinci continente, mările ‒ în orice caz, mai pe scurt decât ați făcut-o înainte ‒ , descriind acum viața economică a acestor diferite ținuturi ale Pământului. De aici, din ceea ce ați așezat ca temelie, ar trebui să scoateți tot restul. Dacă, așa cum am spus, ați sintetizat, în legătură cu întreaga suprafață a Pământului, cunoștințele despre viața economică pe care le-ați transmis copilului, atunci, tocmai în momentele în care poate că ați predat deja o jumătate de an istoria, așa cum am învățat, veți trece la discutarea cu copiii a raporturilor spirituale ale oamenilor care locuiesc în diferitele ținuturi ale Pământului. Dar trebuie să aveți grijă ca aceste deosebiri să le subliniați numai după ce ați pregătit sufletul întru câtva pentru aceasta prin primele cunoștințe de istorie. Vorbiți apoi și despre răspândirea teritorială a trăsăturilor de caracter ale diferitelor popoare. Dar să nu vorbiți mai devreme, ci numai exact în acest moment, despre deosebirile dintre diferitele popoare în ceea ce privește trăsăturile de caracter, căci acum, având acea temelie pe care v-am descris-o, copilul vine în întâmpinarea acestor lucruri cu cea mai mare înțelegere. Îi puteți vorbi acum despre deosebirile dintre popoarele asiatice, europene, americane, despre deosebirile dintre popoarele Europei Centrale și popoarele din nordul Europei. Puteți încerca apoi să uniți treptat geografia cu istoria. Veți îndeplini aici o sarcină foarte frumoasă și care-l va bucura pe copil, dacă lucrurile pe care vi le-am descris acum le veți preda mai ales între vârsta de 12 ani și sfârșitul școlii elementare, deci, până spre 15 ani. Vă dați seama că ar trebui să introducem extraordinar de multe lucruri prin orele de geografie, pentru ca predarea geografiei să devină, într-adevăr, un fel de sinteză a ceea ce facem la celelalte materii. Câte nu pot să conflueze în geografie! În încheiere, va fi posibil chiar să realizați o minunată întrepătrundere între geografie și istorie. Dacă ați introdus astfel în predarea geografiei unele lucruri, veți putea acum să și scoateți din ea unele lucruri. Firește, aici se va cere ceva de la fantezia dvs., de la inventivitatea dvs. Dacă-i veți povesti copilului că aici sau acolo se face un lucru sau altul, de pildă: japonezii își fac tablourile așa și așa, atunci veți încerca să-l îndemnați pe copil să facă și el așa ceva, în modul său simplu, elementar. Nu neglijați să-i oferiți copilului, chiar de la început, atunci când îi arătați legătura dintre cultivarea pământului și viața umană, o reprezentare clară despre plug, despre greblă ș.a.m.d., asociată cu reprezentările geografice. Și încercați să-l îndemnați pe copil să imite unele dintre aceste lucruri, chiar dacă numai sub formă de mică jucărie sau lucrare artistică. Aceasta îl va face pe copil îndemânatic și în stare să se situeze mai târziu în mod just în viață. Și dacă s-ar putea face chiar niște pluguri mici cu care copiii să are în grădina școlii, dacă am putea să-i punem să secere cu niște seceri mici sau să taie iarba cu niște coase mici, în acest fel s-ar crea o legătură bună cu viața [Nota 70]. Căci mai importantă decât îndemânarea este legătura sufletească dintre viața copilului și viața în lume. Căci lucrurile stau cu adevărat așa: un copil care a tăiat iarbă cu secera, care a cosit iarbă cu coasa, care a făcut brazde cu un plug mic, va deveni alt om decât un copil care n-a făcut asta. Sufletescul devine, pur și simplu, altceva. Abstractele ore de lucru manual nu pot înlocui, de fapt, aceste lucruri. Iar construitul cu bețișoarele și împletitul fâșiilor de hârtie ar trebui evitate, pe cât posibil, pentru că ele mai mult împiedică încercarea de a-l introduce pe om în viață, decât o stimulează. E mult mai bine să-l îndemnați pe copil să facă lucruri care se întâmplă cu adevărat în viață, decât să născociți lucruri care nu se întâmplă în viață. Dacă dăm predării geografiei forma pe care am descris-o, atunci îi vom face cunoștință copilului într-un chip firesc cu faptul că viața umană se compune, în diferite moduri, din cele mai diferite aspecte. Și aici ținem seama întotdeauna de ceea ce el poate să înțeleagă bine. La orele de geografie, îi descriem copilului aflat între 9 și 12 ani mai întâi niște relații economice și exterioare. Îl facem apoi să înțeleagă relațiile culturale, relațiile spirituale, la diferitele popoare. Și aici, lăsând tot restul pentru mai târziu, atragem ușor atenția asupra relațiilor juridice care domnesc la diferitele popoare. Dar nu facem să transpară prin viața economică și spirituală decât primele noțiuni absolut elementare din aceste relații juridice. Căci copilul nu are încă înțelegerea deplină pentru relațiile juridice. Și dacă îi facem cunoștință prea devreme cu aceste noțiuni ale relațiilor juridice, îi ruinăm forțele sufletești pentru tot restul vieții, pentru că aceste noțiuni sunt ceva foarte abstract.
E bine, într-adevăr, dacă folosiți predarea geografiei pentru a crea unitate în tot restul predării. Poate că tocmai pentru geografie ar fi cel mai păgubitor lucru s-o încadrăm în orarul strict delimitat pe care noi și așa nu vrem să-l avem.
Vom face în așa fel încât să tratăm de-a lungul unei perioade de timp mai lungi același obiect de învățământ. Îl primim pe copil la școală și ne îndreptăm eforturile, pentru început, spre obiectivul ca el să învețe să scrie. Aceasta înseamnă: În orele pe care le ținem cu el înainte de masă îl ocupăm cu pictatul, cu desenatul, cu învățarea scrisului. Nu alcătuim orarul în așa fel încât în prima oră scriem, în a doua citim ș.a.m.d., ci facem, de-a lungul unor lungi perioade de timp, lucruri de același fel. Abia mai târziu, când copilul știe deja puțin să scrie, trecem la citit. De fapt, când scrie, el învață puțin și să citească; totuși, lucrurile pot fi legate mai bine. Pentru ceea ce vrem să facem mai târziu, stabilim, de asemenea, anumite perioade, în care nu facem ca în fiecare oră un obiect să fie urmat de altul, ci îi ocupăm pe copii timp mai îndelungat cu aceeași materie, și abia după ce i-a ocupat săptămâni în șir cu aceasta, revenim la altceva. Procedând în acest fel, noi concentrăm predarea și suntem în situația de a preda în mod mult mai economic, decât dacă practicăm acel procedeu îngrozitor care irosește forțe și timp, al orarului, și anume: în prima oră luăm o materie, în ora următoare ștergem iarăși ceea ce s-a învățat în ora precedentă. Dar tocmai la geografie puteți vedea în mod clar că puteți trece la geografie de la aproape orice. Nu ni se prescrie din capul locului: de la 9 la 10 ani trebuie să predăm geografia, ci se lasă în seama dvs. să găsiți momentul potrivit ca, după tot ceea ce ați făcut în alte domenii, să treceți la problemele de geografie.
Prin aceasta, firește, pe umerii dvs. va apăsa multă răspundere, dar fără această răspundere nu se poate face școală. Școala care îi prescrie dascălului din capul locului orarul și tot felul de alte lucruri exclude, în realitate, cu totul arta dascălului. Și acest lucru nu are voie să se întâmple. Dascălul trebuie să fie elementul propulsor și dătător de viață din întregul învățământ. Tocmai din felul cum v-am arătat că trebuie să se procedeze cu geografia vă veți forma o noțiune justă despre felul cum trebuie să se procedeze în general. Geografia poate fi cu adevărat un mare făgaș în care toate se revarsă, din care scoatem iarăși unele lucruri. De pildă, i-ați arătat copilului la geografie în ce fel se deosebește muntele calcaros de muntele originar. Îi arătați copilului părțile componente ale muntelui originar, granit sau gnais. Îi atrageți atenția asupra faptului că în acesta sunt conținute diferite minerale, cum unul sclipește ca mineral scânteietor, apoi îi puneți alături mica și-i spuneți că ceea ce se vede acolo înăuntru e mică. Și îi arătați după aceea toate câte mai sunt conținute în granit sau gnais. Pe urmă, îi arătați niște cuarț și încercați să arătați cum se dezvoltă mineralul din rocă. Tocmai aici puteți realiza foarte mult cu privire la înțelegerea a ceea ce este compus [Nota 71] și se împarte apoi în diferitele lui părți componente. E mult mai folositor să-l învățați mai întâi pe copil ce este granitul și gnaisul și pe urmă să-l învățați mineralele din care este alcătuit granitul și gnaisul, decât să-l învățați mai întâi: acesta este granitul, el este alcătuit din cuarț, mică, feldspat ș.a.m.d., și să-i arătați abia pe urmă că acestea s-au asociat în granit sau gnais. Tocmai în predarea mineralogiei puteți merge de la întreg spre detaliu, de la alcătuirea munților la mineralogie. Acest lucru este, cu siguranță, folositor pentru copil.
La regnul animal veți proceda exact invers, construindu-l din diferitele animale individuale. Regnul vegetal, așa cum ați văzut la seminar [Nota 72], trebuie tratat ca întreg și vom trece numai după aceea la exemplarele individuale. La regnul mineral, în multe cazuri natura însăși ne dă întregul și noi putem trece la exemplarul individual.
Pe urmă însă ‒ unind iarăși mineralogia cu geografia ‒, ar trebui să nu neglijăm să vorbim despre aplicarea a ceea ce găsim în natură din punct de vedere economic. De discuția la care ajungem referitor la alcătuirea munților din roci, legăm tot ceea ce, asemeni cărbunelui, are de-a face, în întrebuințarea sa, și cu industria. Descriem acest lucru la început într-un mod accesibil copilului, dar legăm descrierea noastră de discuția despre munte [Nota 73].
N-ar trebui să uităm să descriem, de pildă, nici munca tăietorilor de lemne, atunci când descriem pădurea. Ne ocupăm mai întâi de lemn și descriem apoi munca tăietorului de lemne.
Putem face extraordinar de mult în această direcție, dacă nu avem din capul locului un orar delimitat militărește, ci dacă putem proceda conform cu ceea ce rezultă din predare. Trebuie numai să avem o reprezentare adecvată despre ceea ce cere vârsta copilului, de la intrarea la școală până la 9 ani, de la 9 până la 12 ani, de la 12 ani până la 15 ani.
