Trecând acum la medicamente, va fi vorba, de asemenea, despre niște inovații în domeniul medicamentelor pe care am încercat să le realizăm. Observați, pe lângă aceasta, că nu țin deloc să vă explic cursul reflecțiilor mele personale în legătură cu un medicament sau altul. Mă interesează mai curând să vă fac să discerneți dvs. înșivă folosirea terapeutică a unei substanțe sau a alteia. Așadar, aș vrea ca viziunea pe care trebuie s-o dobândim despre o anumită substanță pentru ca ea să devină un medicament să apară în forul dvs. interior. De aceea, aș vrea ca discuția de astăzi să pornească de la reflecțiile asupra unor exemple referitoare la modul de a discerne proprietățile terapeutice ale unei substanțe. În prealabil, trebuie să observăm, desigur, că baza acestor reflecții este cunoașterea principiilor celor mai elementare ale antropologiei antroposofice. Căci interpretarea justă a medicamentului nu poate lua naștere decât dintr-o gândire condusă în sens antroposofic. Astfel, veți vedea că ceea ce am spus în aceste ultime zile se va uni cu acest gen de reflecții pe care vom încerca să le experimentăm astăzi.
Să pornim de la faptul că planta ne permite să studiem mai bine interacțiunea dintre omul însuși și ambianța sa. Tocmai asimilând procesele vegetale dobândim apoi o viziune justă asupra prelungirii până în om a proceselor de mineralizare. Reiese în mod firesc, din tot ceea ce am studiat în aceste zile, că făcând niște reflecții de acest fel trebuie să vedem neapărat că la baza întregului proces al formării plantelor, a procesului plantei compuse din rădăcină, frunze, flori, semințe ș.a.m.d., stă un impuls cosmic formator. Trebuie să mai știm că nu putem înlocui doar printr-o sinteză, prin artificiile unei sinteze chimice, acest proces care tinde spre morfogeneza interioară a plantelor. Nu vom putea recurge decât foarte rar la aceste moduri de înlocuire. Căci trebuie să înțelegem neapărat, de exemplu, că atunci când avem de-a face cu rădăcina plantei este vorba, în ceea ce privește morfogeneza, de partea vegetală legată de forțele de la suprafața Pământului, mai mult sau mai puțin interne. Din punct de vedere sufletesc-spiritual, omul este o ființă care crește într-un mod vegetal, numai că de sus în jos. Capul său conține multe din aceste forțe care se află în interacțiune cu forțele Pământului. Există o înrudire profundă între ceea ce, în plantă, devine rădăcină și ansamblul forțelor din capul uman. Astfel, va trebui să elucidăm întotdeauna procesul care se desfășoară în rădăcina plantei și să reflectăm la interacțiunea acestui proces cu capul uman. Să ne gândim la câteva aspecte de detaliu, pentru a face să reiasă felul în care trebuie să procedăm. Să studiem, pur și simplu, rădăcina de gențiană, de exemplu, de Gentiana lutea: Noi spunem că gențiana este o plantă care apare în exterior cu un aparat floral foarte important. Vom avea, așadar, în rădăcină niște forțe foarte înclinate spre natura florală și de frunză. Nu ne putem aștepta, cu siguranță, ca gențiana să exercite o acțiune puternică la om, pornind de la cap, și într-un mod specific cefalic, adică exterior, în acțiunea ei. Va trebui să ne așteptăm mai curând la o acțiune asupra stimulării respiratorii de origine cefalică. Și cum în organism efectele se exercită întotdeauna în polarități, va trebui să ne gândim că folosirea rădăcinii de gențiană face să respire mai mult mai ales organele digestive, în sensul indicat ieri. Așadar, incităm stomacul și intestinul să respire mai mult, dar trebuie să ne amintim acum, așa cum am învățat în cursul acestor conferințe, că pentru a stimula activitatea respiratorie a omului planta trebuie să fie supusă mai întâi la un anumit tratament. Vrem să spunem că trebuie să preparăm o decocție din rădăcini. Trebuie să folosim o decocție din rădăcini. Aici nu avem în vedere, în primă instanță, decât niște date exterioare. Ne spunem că gențiana are un gust amar, un miros foarte puternic, că ea are, din acest motiv, niște însușiri care acționează puternic asupra astralului. Așadar, avem de-a face cu acțiunea asupra naturii astrale din domeniul digestiv al omului. Dar rădăcina de gențiană conține un zahăr. Vă amintiți că am evocat, în repetate rânduri, puternica stimulare a acțiunii Eului ce rezultă din asimilarea zahărului de către procesul de organizare a omului. Pe această temă, putem foarte ușor să facem un studiu statistic exterior, referitor la popoarele la care activitatea Eului este slabă, ca la popoarele ruse, la cele ale Europei Orientale, la care Eul se ține încă în rezervă. Consumul anual de zahăr la aceste popoare este scăzut, în timp ce, din punct de vedere statistic, el este cu atât mai ridicat la englezi, la care activitatea Eului este extrem de vie. În general, această activitate crește, pe măsură ce înaintăm spre Vest. Trebuie să ținem seama și de astfel de date, dacă vrem să dobândim o cunoaștere asupra lumii.
Pe lângă aceasta, rădăcina de gențiană este bogată în uleiuri fixe. Uleiul fix este acela care, trecând în digestie, acționează cu putere asupra respirației inferioare, căci el stimulează mobilitatea interioară a organelor gastrice și intestinale. Vedeți, deci, cum putem foarte bine să facem noi înșine o descriere a ceea ce se petrece în organismul uman și vom remarca apoi că este stimulată activitatea astrală, și anume mobilitatea stomacului și a intestinului. Așadar, ne putem spune că stomacul desfășoară o activitate mai intensă, că acest organ este fortificat. Această întreagă acțiune se produce ca atunci când corpul astral este fortificat. În acest fel, procesul de mineralizare nu se produce la om decât în măsura în care acesta consolidează și fortifică organele. În aceasta constă acțiunea discretă a Eului prin intermediul zahărului. S-ar putea spune, așadar, că folosind decocția din rădăcini de gențiană incităm corpul astral la o activitate intensă și, datorită conținutului de zahăr, facem ca și Eu să intervină. Acest ajutor prin intermediul Eului comportă, totuși, un pericol. Căci lovitura de bici dată de Eu la polul inferior provoacă o reacție la polul superior, în cap. Putem observa că anumiți bolnavi vor acuza, ca efect secundar, cefaleea. Totuși, așa cum am spus, există o acțiune în toate aceste direcții. Așadar, aici avem o acțiune, în esență, stimulatoare a intestinului. Astfel, când observăm că fenomenele patologice sunt însoțite de anorexie, de dispepsie, de exemplu, și mai ales în caz de stază abdominală, va fi folosit un remediu de acest fel, singur sau asociat într-o anumită combinație. Putem observa, de asemenea, cum această activitate a stomacului și a intestinului stimulează metabolismul în general. Astfel, metabolismul este incitat și se însuflețește mai mult, iar prin aceasta noi mai avem o oarecare influență asupra tendințelor spre gută și reumatism. Pe lângă aceasta, utilizarea judicioasă a rădăcinii de gențiană va mai aduce foloase și printr-o calitate febrifugă, secundară, desigur, totuși verificată. Căci atunci când activitatea intestinală este subminată se produce o reacție la polul superior al omului și de aici se declară apoi febra. Așadar, dacă fortificăm polul inferior al omului, creăm aici o contrapondere față de polul superior și această intervenție este febrifugă.
Trebuie să reflectăm la această idee pentru a descoperi relațiile concrete dintre lumea exterioară și interiorul omului. Este vorba de faptul că este absolut just să atragem atenția asupra curenților a căror acțiune se exercită din afară asupra omului. Pe această temă, un om ca Rosenbach [Nota 18] a desfășurat o muncă de cercetare extraordinară. Dar, dacă vorbim de acești curenți doar într-un mod abstract, nu realizăm că această acțiune exterioară rezultă, totuși, din niște fapte concrete. Ea rezultă, de exemplu, din existența unor raporturi cum sunt acelea dintre natura rădăcinilor din lumea vegetală, dintre forțele active în natura rădăcinilor, și, în fine, introducerea lor în om. Aici sesizăm în mod efectiv faptele, care, de altfel, nu sunt descrise decât în mod abstract, ca niște curenți. Aici le atingem cu mâna. Pentru știința spirituală este vorba de a discerne ceea ce este cu adevărat concret, de a pune în evidență procesul cu adevărat obiectiv.
Vom studia, din acest punct de vedere, o plantă extraordinar de instructivă, Geum urbanum, colțunul-doamnei, și vom examina din nou tot rădăcina. Iarăși, vom face din ea o decocție. Ei bine, este foarte interesant să studiem colțunul-doamnei amintindu-ne ce am spus despre rădăcina de gențiană. Deoarece avem de-a face cu rădăcina, trebuie să presupunem, a priori, o interacțiune cu forțele capului. Dar mirosul acestei rădăcini este amar, foarte amar. Rădăcina de Geum urbanum conține uleiuri esențiale. Trebuie să prevedem de la început că acest ulei esențial acționează asupra acelor părți ale organismului care nu sunt tot atât de aproape de intestin, sau chiar angajate în acest organ, ca părțile despre care am vorbit în legătură cu rădăcina de gențiană. Astfel că noi avem de-a face cu ceea ce trebuie să se petreacă în stomac și poate numai în esofag ș.a.m.d. Apoi, trebuie să ținem seama de faptul esențial, și anume că rădăcina de Geum urbanum conține fecule. Adică, noi facem apel, întru câtva, la niște forțe a căror activitate este mai puternică decât cea necesară pentru asimilarea zahărului. Căci, pentru a asimila fecula, agresivitatea trebuie să-și ia un recul. Zahărul trebuie să fie mai întâi izolat. Dvs. vedeți că trebuie să urmărim în mod real procesele. Apoi, rădăcina de Geum urbanum conține tanin. Studiul virtuților terapeutice trebuie să fie întotdeauna atent la această substanță. Taninul este, într-adevăr, semnul că acțiunea amidonului se situează încă, într-un anumit fel, de partea fizică, și că procesul activ vizează, de fapt, ceea ce se opune taninului. Astfel încât noi trebuie să situăm acțiunea rădăcinii de Geum urbanum mai jos, mai aproape de Eu decât de corpul astral. Avem aici o fortificare a stimulării Eului. De aceea, aici avem de-a face cu ceea ce se petrece în organismul inferior al omului. Aici acțiunea ce rezultă din Eu este, așadar, diametral opusă stimulării capului. Este vorba despre ceea ce aș numi digestia exterioară, luarea în stăpânire a substanțelor începând din stomac, chiar înainte ca ele să fie lăsate în seama activității intestinale. Cum totul se extinde în toate în ansamblul organismului uman, în organele digestive este stimulat ceea ce rămâne în intestin din aparatul neuro-senzorial, și este vorba, așadar, de o acțiune predominantă a Eului.
Ce va rezulta de aici? În primul rând, rădăcina de Geum urbanum va avea o puternică acțiune febrifugă. În al doilea rând, este posibil să acționăm pornind mai curând de la digestia anterioară asupra digestiei posterioare, solicitând un efort mai mic din partea acesteia din urmă, adică a activității intestinale propriu-zise. Trebuie să combatem mai ales diareea, hipersecrețiile mucoase, dacă ținem seama că aceste efecte rezultă tocmai din faptul că funcțiunilor care țin mai mult de activitatea digestivă internă le este cerut un efort prea mare. Vedeți, așadar, că aceste reflecții ne conduc spre studierea felului în care forțele exterioare impregnează ceea ce se află în interiorul ființei umane.
Deoarece aceste gânduri despre rădăcini sunt de o importanță deosebită, să mai studiem o rădăcină, să luăm, de exemplu, Iris germanica. Să facem și aici o decocție din rădăcini. Chiar și numai prin aspectul său exterior, Irisul de Germania ne arată că el acționează puternic asupra Eului. Mirosul grețos și gustul amar ne arată de la început că avem prin ce să facem ca Eul să intre în interacțiune intensă cu lumea exterioară. În rădăcina de Iris se află și acidul tanic, care stimulează puternic această acțiune fizică. Aici se mai află și un alt stimulator al Eului, fecula. În fine, rădăcina de Iris conține niște rășini, a căror acțiune fizică se desfășoară pretutindeni unde se află aceste substanțe. Toate acestea impulsionează Eul să desfășoare o activitate intensă. Efectul acestei activități, a acestei impulsionări a Eului, se observă în funcția urinară, precum și într-o oarecare acțiune purgativă. Acestea sunt niște semne exterioare caracteristice pentru activitatea Eului. Iar noi vom deduce de aici, pur și simplu, stările pe care trebuie să la combatem, întrebându-ne la ce este expus organismul uman dacă toate aceste funcții sunt dereglate. Vom ajunge la concluzia că organismul este expus în acest caz la hidropizie și la niște manifestări analoage. Astfel, în decocția din rădăcini de Iris avem un mijloc prin care să încercăm să combatem stările analoage hidropiziei și hidropizia însăși.
Vedeți, așadar, ce fel de reflecții trebuie să facem. Acum urcați în lungul plantei, urmărind „herba” farmaciștilor, partea plantei înzestrată cu frunze, și luați o plantă caracteristică, de exemplu, măghiranul, Origanum majorana. Dar trebuie să știm neapărat că, urcând până la partea ierboasă, vedem că natura îndeplinește ea însăși unele din procesele pe care în cazul rădăcinii noi trebuie mai întâi să le provocăm. Astfel, nu este bine să preparăm imediat o decocție când luăm partea ierboasă a plantei, căci noi preluăm de la ea niște forțe mai subtile, pe care le extragem cu ajutorul infuziei. Forțele de care avem nevoie trec, de fapt, din partea ierboasă în infuzie. Aș zice că, o dată în plus, ceea ce apare în acest caz ne „sare în ochi”. Aveți gustul special al acestei infuzii, un gust care ne înviorează. Acest gust este totodată și un pic amar. Aveți apoi mirosul aromatic, uleiurile esențiale, care atestă modul în care un preparat de acest fel acționează spre exterior. Apoi, mai există o proprietate care, asociindu-se, fortifică toate acestea, o proprietate al cărei efect fizic nu se exprimă imediat, ca la alte produse, dar a cărei acțiune fizică se exprimă după trecerea prin stomac și prin intestin. Căci această parte ierboasă, cea a măghiranului, conține tot felul de săruri. Astfel, vă puteți spune în legătură cu aceste fapte, care există toate în realitate, că infuzia preparată din această plantă este deosebit de activă asupra activității respiratorii a organelor interne. Aceasta se vede prin acțiunea sudorifică a acestei infuzii. Prin reacție, acțiunea ei fortifică activitatea organelor interne. Folosind infuzia de măghiran, putem combate răcelile catarale, dar, pe de altă parte, și insuficiența uterină.
Toate acestea apar încă și mai clar când trecem la efectele florii. Le putem descoperi în detaliile deosebit de grăitoare ale plantei, în apariția multor flori mici, care formează o inflorescență, de exemplu, la soc, Sambucus nigra, sau la liliac. Trebuie să știm, desigur, că forțele care țâșnesc în plantă sunt tocmai cele care au multă afinitate cu ambianța Pământului, care conțin influențele cosmice, curenții cosmici. Este ceea ce remarcăm, datorită conținutului de uleiuri esențiale al florilor de soc. Remarcăm și mai mult acest lucru datorită conținutului lor în Sulf. Astfel că acest component mineral ne oferă ceva cu care să stimulăm în mod foarte eficace respirația. Dar noi stimulăm această funcție prin cealaltă parte, prin organizarea respiratorie propriu-zisă, în timp ce înainte am vorbit de stimularea respirației în organele digestive și în prelungirea acestor organe, înainte ca respirația să ajungă la organele respiratorii. Este, așadar, aproape evident că vom folosi floarea de soc, preparată prin infuzie, pentru a stimula în special activitatea eterică a organismului uman. Doar trecând prin activitatea eterică va fi fortificată activitatea astrală, adică mai ales respirația organelor superioare și posterioare, dar mai puțin în organele capului decât în cele care sunt respiratorii în sensul propriu al cuvântului. Bineînțeles, reacțiile se produc peste tot și în acest sens avem de-a face cu niște reacții urmate, în cazul de față, de golirea intestinului și de transpirație. Dar stimularea vizează organele respiratorii. Este stimulată însăși activitatea respiratorie normală. Și, deoarece stimularea activității respiratorii normale trebuie să se răsfrângă și asupra sângelui, se produce, așadar, o stimulare a circulației sângelui pornind din interiorul omului. În toate acestea descifrăm indicația anticatarală a unui remediu de acest fel, indicația sudorifică. Ne vom sluji cu folos de aceasta în caz de răgușeală, tuse. Și cum efectul primar se manifestă acum la polul opus, vom putea folosi acest remediu și în afecțiuni de felul guturaiului.
Vedeți că se pune problema întotdeauna să citim în acțiunea remediilor virtuțile lor curative. Să ne imaginăm acum că ar fi necesar să acționăm în mod deosebit asupra organizării cefalice. Ce anume depinde de această organizare?
De ea depinde polul opus, digestia, mai exact, digestia cea mai grosieră, cauză a atâtor boli grave. Așadar, trebuie să știm neapărat că, pornind de la cap, putem influența în mod efectiv digestia cea mai grosieră. Astfel, trebuie să reținem că, dacă ingestiile care acționează asupra digestiei ajung să-și extindă acțiunea întru câtva până la cap, pentru a acționa cu adevărat pornind de acolo, noi trebuie să întrunim, desigur, tot felul de condiții pentru ca ingerările vegetale pe care le propunem să fie active până în cap. Trebuie să fim atenți la aceasta, mai ales când vrem să ne slujim de semințe. Prin natura lor, acestea se pretează bine la o acțiune asupra digestiei celei mai grosiere. Această acțiune directă atrage niște reacții care se răsfrâng asupra capului. Dar, evident, este foarte dificil să ducem acțiunea digestiei până la cap. Astfel, este indicat să trecem la prepararea unei decocții foarte concentrate din semințe, dacă bolnavul o suportă. Putem să tragem învățăminte în această problemă în mod special observând efectul semințelor de chimen, al unei decocții din aceste semințe. Găsim în ele, în primul rând, uleiuri esențiale, agenții unei acțiuni specifice asupra Eului. Apoi, găsim ceară și rășini, ale căror efecte sunt foarte pronunțate la nivel fizic. Aceste efecte sunt revelate prin mirosul său picant. Apoi, găsim în această decocție mucopolizaharide.
Unind aceste date cu reflecțiile noastre din zilele trecute, veți vedea un ansamblu de acțiuni puternic stimulatoare ale activității Eului. Este vorba de o acțiune reală asupra activității neuro-senzoriale ascunse în organele digestive. Acționăm îndeosebi asupra acestei activități neuro-senzoriale ascunse în organele digestive. O metamorfoză a acestei activități neuro-senzoriale se extinde până la organele digestive. Aș spune chiar că o decocție de acest fel acționează asupra polului inferior al omului ca printr-o metamorfoză subconștientă a percepțiilor noastre senzoriale exterioare. Aș spune că suntem incitați la o percepție senzorială, în sistemul nostru digestiv, a procesului care se desfășoară acolo. Tocmai de aceea acest remediu este atât de indicat sub formă de spălături. Căci, administrat sub formă de spălături, el trebuie să suscite, de fapt, un proces neuro-senzorial. El constă, într-adevăr, în administrarea exterioară a unor forțe subtile conținute în sămânța de chimen și provoacă astfel un fel de percepție subconștientă în organele digestive. Este deosebit de intensă stimularea lichidelor tisulare letargice. Suscitând, deci, un fel de fortificare neuro-senzorială, activitatea perceptivă este net deplasată în interiorul ființei umane. Percepția ființei umane se îndreaptă spre organele digestive. Combatem în acest fel tot ceea ce se opune, ca un fel de pol antagonist, ca să spunem așa, atunci când o activitate interioară, susceptibilă de a fi percepută și constând, în esență, din percepția internă, face ca organismul nostru să înceapă să se manifeste într-un mod prea eruptiv. Noi putem percepe acest organism într-un mod foarte clar atunci când el desfășoară o activitate organică de acest fel și, de fapt, noi ne percepem pe noi înșine. De aici rezultă că activitatea desfășurată de sistemul neuro-senzorial, și anume un fel de metamorfoză a percepției exterioare, acționează prin inhibiție în mod curativ, așadar, asupra unei activități de acest fel, care constă dintr-o percepție venind din interior. Astfel, putem folosi cu succes acest remediu în caz de spasme ale stomacului, colici, meteorism.
Mai există și un alt proces foarte interesant de observat. Iată-l. Imaginați-vă în mod foarte viu activitatea subconștientă care se desfășoară în acest caz. Ea este foarte asemănătoare activității de percepție exterioară. Dar ea se face, întru câtva, în interior. Gândiți-vă la faptul că există un anumit raport între percepția exterioară și activitatea reflexă. Niște percepții rămase în subconștient pot antrena imediat niște gesturi de apărare. Observați această sinergie a percepției și a apărării și transpuneți acest fapt în activitatea internă a lichidului tisular. Dvs. exercitați activitatea de percepție exterioară înotând oarecum în aer. Iată ce aș spune despre aceasta, printr-un desen schematic: dacă aici (vezi schița următoare, luminos) vă reprezentați aerul în care ne aflăm pătruns în întregime de lumină ș.a.m.d., vedeți că reacția exterioară (roșu) se desfășoară în această direcție (albastru). Există, așadar, în fiecare organ o sinergie între acțiunea exterioară și reacția interioară. Dacă vrem să recurgem la o imagine exterioară și abstractă, trebuie să facem niște considerații care nu se potrivesc cu concepția materialistă, destul de recentă, care a propus teoria nervilor centripeți și a nervilor centrifugi.
Tabla 6Această concepție nu spune ceva mai inteligent decât dacă s-ar afirma că adâncitura provocată unei mingi elastice este înlăturată apoi de o forță primară, care este forța opusă aceleia care a apăsat mingea. Nu e ceva mai inteligent să vorbești de nervi motori decât a explica elasticitatea mingii atribuindu-i un centru din care forța de împingere ar răspunde presiunii exterioare. Aici nu este vorba de nimic altceva decât de revenirea la forma inițială. Toate acestea se pot lipsi de nervi speciali, pentru că acțiunea și reacția sunt incluse în astralitatea și natura Eului.
Imaginați-vă acum că întregul proces s-ar petrece în lichidul tisular, trecând prin activitatea eterică (vezi schița următoare, zona galbenă). În condiții normale, bineînțeles, nu există procese senzoriale în lichidul tisular, dar ele pot fi suscitate prin ceea ce am spus adineaori. Se produce atunci un fel de tendință spre contracție, spre o acțiune în direcția organismului, pe care o voi indica la fel ca pe acțiunea de aici, din cursul percepției. Dar este vorba de un proces (roșu) care se lansează ca într-un asalt împotriva forței (violet) îndreptate spre exterior în lichidul tisular. Această forță se pune în evidență și reacționează.
(Tabla
6)Astfel, noi facem ca în lichidul tisular să treacă un proces senzorial, metamorfoza unui proces senzorial. Este extraordinar de interesant să observăm cum putem introduce în lichidul tisular o metamorfoză a procesului senzorial exterior. Trebuie să căutăm acum unde, în viața normală, s-ar produce în lichidul tisular un fel de metamorfoză a procesului senzorial intern al omului, un fel de proces senzorial condensat. Există o asemenea metamorfoză în secreția lactată a femeii. Aici avem, într-adevăr, o metamorfoză interiorizată, concentrată, a procesului senzorial extern. Să presupunem acum că secreția lactată ar fi insuficientă și am avea toate motivele să punem în acțiune acest proces senzorial interiorizat, concentrat în lichidul tisular. În decocția de semințe de chimen avem prin ce să suscităm un proces stimulator al secreției de lapte.
Aceste fapte au fost alese de mine ca exemple pentru felul în care putem considera ansamblul activităților organismului uman și legăturile acestui organism cu mediul exterior. Este suficient să studiați ceea ce tocmai v-am demonstrat. Vă invit să o faceți cu precizie, spunându-vă că decocția din semințe de chimen conține rășină, ceară; adică niște substanțe care suscită o acțiune fizică deosebit de intensă, datorită consistenței lor. În acest fel, rășina, ceara, deși condensate în interior, vor semăna mult cu ceea ce impresionează simțurile din exterior.
Încă o dată, există în aceste semințe un ulei esențial și o mucozaharidă. Aceste substanțe stimulează reacția Eului. Veți regăsi întrunite aici, proprietățile procesului senzorial: acțiunea exterioară și reacția până în străfundurile Eului. Veți transforma acest proces senzorial în așa fel încât să nu existe o percepție senzorială, ci interiorizând, transferând această interacțiune în lichidul tisular, și atunci veți obține ceva prin care să provocați un proces senzorial interior. Secreția lactată este un asemenea proces. Veți observa că, în acest fel, vedem clar întreaga organizare.
Acestea sunt niște reflecții pe care trebuie să le exersăm, dacă vrem să ajungem să observăm acțiunea substanțială internă a unor substanțe exterioare. Presupuneți, așadar, că încercăm să facem acest lucru cu niște medicamente mineral-metalice. Vom vedea clar lucrurile, fără greutate, datorită a ceea ce ne-a învățat deja acțiunea produselor vegetale. Dar, pe lângă aceasta, ne vom putea spune că ceva s-a întâmplat cu produsul mineral, prin acțiunea sa prelungită deja în vegetal. În mineralizare și în penetrarea vegetalizantă s-a produs o transformare a forțelor minerale. Așadar, există o virtute terapeutică bazată pe această transformare a forțelor minerale. Să presupunem că am înființa un așezământ terapeutic, că l-am face să fie înconjurat de teren; am îngrășa solul, într-o anumită măsură, cu tot felul de produse minerale și am lăsa să acționeze un sol al cărui conținut ne-ar fi bine cunoscut; acolo am cultiva diferite plante, din care ne-am propune să folosim rădăcina, partea ierboasă, fructul ș.a.m.d. Așadar, noi am stăpâni procesul care constă în a face ca mineralul să fie transformat prin intermediul plantei pentru a prepara din el un medicament. Putem fortifica procedeul, pornind de la niște plante deja cultivate în acest scop, pentru a le trata apoi în modul pe care tocmai l-am indicat. Acest lucru îl vom face în cadrul Institutului nostru de la Stuttgart [Nota 19] și trebuie să ne organizăm în acest fel. Dar putem merge și mai departe. Putem folosi ceea ce am obținut deja, făcând din plantă un medicament, pentru a ne servi de această plantă ca de un fel de îngrășământ, pentru a fortifica și mai mult calitatea. Ceea ce vom obține în acest fel va face mult mai eficace triturarea fizică. Vom fi obținut, așadar, o transformare într-un produs cu adevărat eficace, încredințând naturii și forțelor care lucrează în ea constituirea și prepararea acestui produs. Bineînțeles, va trebui să știm cum trebuie să acționeze un remediu mineral-metalic pentru a fi eficace. Acțiunea sărurilor, care, de altfel, și ele sunt niște medicamente minerale, produce mult mai mult niște acțiuni interioare. Dar activitățile periferice sunt influențate tocmai de substanțele mineral-metalice, întru câtva cele mai consistente. În această privință, vom face o reflecție. Dar, așa cum o spun mereu, va trebui s-o facem din profunzimile științei spirituale, altfel ne vom risipi gândirea în tot felul de erori. Ideile științei spirituale imprimă gândurilor direcția cea bună. Să luăm un mineral oarecare: știm că organismul interior al omului cu greu îl poate lua în stăpânire. Pentru a-l lua în stăpânire, activitatea Eului trebuie să fie puternic stimulată, căci activitatea Eului este aceea care coboară, întru câtva, în interiorul substanței, pentru a interveni în ea. Eul ordonează în scopurile sale natura internă a substanței, pentru a o mobiliza apoi în organism în vederea activității Eului. Deoarece Eul poate fi fortificat în această acțiune de corpul astral când folosim metale, substanțe minerale, noi trebuie să avem în grijă să stimulăm activitatea Eului sau activitatea astrală care se răsfrânge asupra Eului, sau și interferența dintre activitatea astrală și aceea a Eului. Iată cum poate fi obținută această stimulare; preparăm, de exemplu, un unguent cu metalul respectiv și îl aplicăm. Îl aplicăm, să spunem, asupra unei erupții cutanate. Stimulăm astfel activitatea Eului pornind de la periferie. Totodată, această activitate este stimulată la om prin acțiune internă. La început, activitatea neuro-senzorială este mai accentuată într-un anumit organ. Pornind de aici, activitatea respiratorie devine mai intensă, deoarece stimularea se extinde la corpul astral. Obținem astfel o acțiune, venită din interior, a forțelor opuse erupției cutanate. Facem apel la întregul corp pentru a combate erupția cutanată.
Putem studia, în acest sens, diferitele substanțe metalice și minerale. Plumbul, de exemplu, o substanță deosebit de activă asupra funcției neuro-senzoriale și, prin extensie, și asupra funcției respiratorii interne, dar, totodată, asupra respirației interne care se realizează, de exemplu, în organele externe, la periferie. Astfel, când folosim Plumbul și când este necesar să provocăm o reacție ca aceea pe care am descris-o adineaori, putem avea niște rezultate foarte bune folosind unguentul cu Plumb, sau chiar administrând acest metal pe cale bucală. Desigur, noi trebuie să știm neapărat că pe cale orală facem ca stimularea organelor digestive să provoace o reacție la polul superior al omului. Când la polul superior însuși aplicăm unguente saturniene, preparate cu prudență, acționăm în mod direct asupra acestui sistem superior. Și tocmai la persoanele care suferă de o anumită slăbiciune a capului, la care polul superior nu desfășoară o activitate neuro-senzorială, nici o acțiune respiratorie, corecte, putem obține rezultate foarte bune practicând aceste cure saturniene, bineînțeles, în limitele care feresc de intoxicare. Toate aceste date pe care le putem descifra din cele prezentate în aceste zile și în cursul precedent cer să știm bine ceea ce urmează:
Există, înainte de toate, un mare antagonism. Tot ceea ce tinde mai curând spre Argint se comportă, într-un anumit sens, ca un metal situat la polul opus față de ceea ce tinde mai curând spre Plumb. În legătură cu aceste date, sistemele noastre mineralogice sunt, desigur, foarte nesatisfăcătoare. Căci un sistem mineralogic conform cu natura ar trebui să țină seama de aceste înrudiri dintre metale. Am vedea atunci că într-un asemenea sistem Plumbul și compușii săi se află la unul din poli, iar la polul opus se află Argintul, în timp ce la mijloc s-ar situa, de exemplu, Aurul. Celelalte metale s-ar ordona în funcție de corespondențele lor. Spun că există o polaritate între Argint și Plumb pentru că Argintul acționează în mod direct asupra părții exterioare a organismului metabolismului și al membrelor, în timp ce Plumbul acționează asupra părților exterioare ale organismului cefalic. Argintul are, deci, un efect stimulator asupra sistemului neuro-senzorial din organismul metabolismului și al membrelor, favorizând de acolo activitatea care pătrunde întregul corp și care este o stimulare a respirației în tot ceea ce am numit ieri o metamorfoză a organului central, inima.
Dimpotrivă, tot ceea ce emană din Plumb acționează asupra activității neuro-senzoriale a capului și asupra respirației stimulate pornind din această regiune. Prin aceasta, acțiunea stimulatoare se extinde asupra a tot ceea ce cuprinde cealaltă metamorfoză, formațiunea capului, a plămânului, a ficatului. Așadar, acestea sunt organele care înconjoară, ca să spunem așa, cealaltă organizare a omului, așa cum plămânul înconjoară inima. Ele arată astfel formațiunea primordială a întregului om rezumat de către ființa circulației. Dar, tot așa, considerând omul în raport cu formațiunea sa cerebrală, cu aceea a plămânului și cu aceea a ficatului, considerând deci, ansamblul ființei umane la polul superior și posterior, avem o respirație care se extinde mai departe, înglobând totalitatea vaselor sanguine și inima. Cât despre organizarea digestivă și cea sexuală, ele se află înglobate în acest fel de către polul superior și posterior al omului. Organizarea umană este făcută în așa fel încât polul superior al omului înglobează, de fapt, polul său inferior și anterior. Trebuie să privim în mod corect coexistența intimă a polului superior și posterior al ființei umane cu polul său inferior și anterior. Acest lucru îl realizează mai ales relația dintre inimă și plămân. În această coexistență trebuie să studiem fenomenul ritmic. Apoi, trebuie să studiem activitatea neuro-senzorială la polul superior și posterior, al cărui pol opus, se află, desigur, în partea anterioară și inferioară a omului. Dacă mai studiem, în fine, ceea ce apare sub formă de proces al metabolismului și al membrelor la polul anterior și inferior, apoi manifestarea corespunzătoare la polul superior și posterior, ne aflăm în prezența ființei umane în totalitatea ei. Și în acest fel putem o stăpâni în mod adecvat și în celelalte procese ale sale.
Pornind de aici, vom trece mâine la studiul particular al propriilor noastre remedii și îl vom lega în mod firesc de răspunsul la câteva întrebări.
