După multe ezitări și încercări, suntem acum în măsură să luăm la cunoștință – în traducere din limba germană – cele douăsprezece conferințe ținute de Rudolf Steiner în anul 1924 la rugămintea primilor pedagogi curativi în devenire – Franz Löffler, Siegfried Pickert și Albrecht Stroschein –, publicate sub titlul: „Cursul de Pedagogie Curativă” (Bibliografie nr. GA 317).
Când utilizăm noțiunea de „conferință” ne imaginăm, de obicei, o aulă, un amfiteatru sau ceva asemănător, cu un numeros auditoriu. „Cursul de Pedagogie Curativă” nu conține, în acest sens, „conferințe”, ci este mai degrabă un atelier în care meșterul împărtășește calfelor și ucenicilor, în atmosferă intimă, tainele meșteșugului.
Traducătorul a avut posibilitatea să se întrețină în repetate rânduri cu unul dintre „veteranii” Pedagogiei Curative, Siegfried Pickert – în momentul în care a scris «Cuvântul însoțitor …», în vârstă de 99 ani și în deplină prezență spirituală.
Descrierile vivace făcute de acest participant la „Curs” nu pot fi redate în noțiuni de factură intelectual-abstractă – două simțăminte fundamentale rezidau însă în fiecare din aceste descrieri: recunoștință și entuziasm. Recunoștință pentru încrederea arătată de Rudolf Steiner față de acești tineri învățăcei, și entuziasm pentru cele încredințate; un entuziasm fără de care cele încredințate sunt complet lipsite de valoare – dacă nu de factură intelectual-informativă, cu siguranță de factură etică.
Ezitările amintite mai sus se referă și la faptul că textului publicat al „Cursului” îi stau la bază doar parțial stenograme „profesioniste”, o parte din acesta fiind reconstituit din memorie, de câțiva din participanți, imediat după încheierea unei conferințe. De aceea, unele noțiuni trebuiesc permanent re-căutate în timpul lecturii, plămădite prin activitate lăuntrică neobosită, așa cum ele sunt căutate permanent de vorbitorul însuși, dar și de traducător.
Asupra unui fapt trebuie să existe conștiență deplină: încredințarea acestor rezultate ale cercetării spirituale este în sine absolut inedită: Textul conține, în mare măsură, indicații antropologice și pedagogice care nu pot fi găsite – ca formă și conținut – în nici un alt context din vasta lucrare a lui Rudolf Steiner (peste 20 de scrieri, și cca 6.000 de conferințe): de pildă „legea pedagogică fundamentală”. El constituie un "impuls inițial" – o inițiere – în cel mai pur sens al cuvântului.
De aceea cursul este un izvor nesecat care, deși a inspirat în ultimii 70 de ani mai mulți autori (Walter Holtzapfel, Karl König, Thomas Weiss, Georg von Arnim, ș.a.), oferă în prezent, și va oferi și în viitor „materia primă” pentru cei ce-l vor studia: nu pentru a „ști mai mult despre” copiii cu tulburări de dezvoltare, ci pentru a „putea face mai mult pentru” acești copii.
În acest sens doresc cititoarelor și cititorilor „Cursului” strădanie rodnică: pe plan intelectual, emoțional și moral-faptic.
