Pe 5 octombrie 1924, Rudolf Steiner a scris în Buletinul de știri („Ce se întâmplă în Societatea Antroposofică. Știri pentru membrii acesteia”):
Cuvinte pe care aș dori să le exprim referitor la cursul despre Apocalipsă pe care l-am ținut în septembrie la Goetheanum
Printre cursurile [Nota 1] ținute aici la Goetheanum între 4 și 23 septembrie, a fost și unul pentru preoții Comunității Creștinilor. El s-a limitat strict doar la acest cerc. Singurii participanți din afara acestui cerc au fost doar membrii Prezidiului de la Goetheanum.
Preoțimea și-a exprimat de mai mult timp dorința ca tematica de bază pentru acest curs să fie despre Apocalipsă.
Există un ciclu de conferințe publicat anterior pentru membrii Societății Antroposofice, ținut de mine în 1908 la Nürnberg în fața membrilor Societății, pe atunci Teosofice, „Teosofia pe baza Apocalipsei”.
Cele spuse acum nu puteau fi la fel cu cele prezentate atunci. În acea perioadă, iubiții noștri prieteni din rândul membrilor așteptau plini de nerăbdare să afle înainte de toate cunoștințele pe care omul le poate avea despre evoluția omenirii pe Pământ în cadrul sistemului astral prin prisma concepției asupra lumii suprasensibile. Cu o astfel de temă te poți racorda la conținutul Apocalipsei, căci acest conținut este de fapt o enigmă pentru toate acele personalități care citesc Biblia. El se află la sfârșitul acestei cărți și conține, într-un caracter profetic, indicații referitoare la evoluția Pământului și a omenirii. Prin faptul că în ciclul de conferinţe de la Nürnberg am putut să arăt că în limbajul simbolic al autorului Apocalipsei s-ar regăsi în multiple feluri tot ceea ce poate fi spus despre evoluţia omenirii și a Pământului în cadrul sistemului nostru solar din punctul de vedere al cercetărilor antroposofiei întreprinse în spiritual, dar în sensul exigenţelor ştiinţifice de acum, a fost posibil să punem în lumina potrivită și raportul adevărurilor ezoterice ale creştinismului faţă de antroposofie. Am putut prezenta atunci audienţei ideea că adevărurile veşnice, care ating profund sufletul omenesc, pot fi auzite dinspre două laturi: dinspre latura viziunii dobândite în creştinismul ezoteric și dinspre latura cunoaşterii spiritual-ştiinţifice; și dacă se ascultă corect, se aude același lucru.
De data asta am avut o altă sarcină. Și deși nu voi divulga lucruri care, în esenţa lor, sunt destinate doar pentru preoţime, mă simt totuși obligat să spun aici ceea ce trebuie să ştie antroposofii despre un proces care se desfăşoară în cadrul Societăţii Antroposofice.
Ceea ce curge ca substanţă spirituală printre preoţii Comunităţii Creştinilor, le-a fost oferit acestora cu doi ani în urmă din lumea spirituală prin mijlocirea mea în cadrul Goetheanumului, care de atunci a ars. Această conferire a fost de aşa manieră, încât Comunitatea Creştinilor este complet independentă faţă de Societatea Antroposofică. La fondare nu se putea aspira la nimic altceva decât la o astfel de independenţă. Căci această Mişcare pentru înnoire creştină nu a provenit din antroposofie. Ea se revendică de la persoane care căutau o nouă cale religioasă dintr-o vieţuire în cadrul creştinismului, nu dintr-o vieţuire în cadrul antroposofiei. Ele simţeau imboldul de a găsi legătura sufletului omenesc cu lumea lui fiinţială veşnică printr-o cuprindere vie a conţinutului suprasensibil al creştinismului. Ele credeau cu tărie că ar trebui să existe o astfel de cuprindere vie. Dar ele simţeau că drumurile care li se deschid în prezent pentru a ajunge la preoţie nu le pot duce la această cuprindere. Aşa au ajuns deci aceşti învăţăcei întru ale preoţiei, animaţi de intenţii cinstite și spirituale, să mi se adreseze plini de încredere mie. Ei făcuseră cunoştinţă cu antroposofia. Ei erau convinși că antroposofia le-ar putea mijloci ceea ce ei căutau. Dar ei nu căutau calea antroposofică, ei căutau o cale specific religioasă.
Eu i-am atenţionat că cultul și doctrina aflată la baza lui pot fi oferite fără îndoială prin antroposofie, deși Mişcarea antroposofică ar trebui să considere drept sarcină a ei o cultivare dinspre alte laturi a vieţii spirituale.
S-a ajuns atunci să ne adresăm Dr. Rittelmeyer pentru a sprijini eforturile acestor tineri elevi spre o preoţie creştină orientată spiritual. În el trăia o personalitate care era literalmente preot creştin și antroposof în sensul cel adevărat al cuvântului. El transpusese în viaţă înnoirea creştină, e drept, fără cult, dar într-un sens larg conform spiritului, prin propria persoană. A oferi ceva pentru înnoirea creştină pornind de la Societatea Antroposofică, a ridicat de la sine înţeles întrebarea practică: Cum va primi Rittelmeyer cele oferite? Cum se va poziţiona el pentru a realiza ceea ce se doreşte? Căci Mişcarea antroposofi că trebuia să vadă în Rittelmeyer modelul de personalitate, care unise în armonia interioară a inimii și în armonia exterioară a acţiunii creştinismul și antroposofia.
Și Rittelmeyer a spus din toată inima „Da”. Prin aceasta s-a dobândit un punct de plecare ferm pentru Mişcarea independentă pentru înnoire creştină. Iar ceea ce trebuia să se întâmple a putut fi inaugurat aici la Goetheanum acum doi ani.
De atunci, comunitatea preoţească de înnoire creştină a mers în modul cel mai viguros pe calea ei. Ea desfăşoară o activitate benefică și salutară.
După doi ani – aniversarea întemeierii propriu-zise a căzut în perioada în care s-a desfăşurat cursul – aceşti preoţi au simţit nevoia să intre într-o relaţie mai apropiată faţă de Apocalipsă.
Eu am crezut că pot face ceva pentru o astfel de relaţie mai apropiată. Căile mele spirituale îmi perrniseseră să merg pe urmele autorului Apocalipsei.
Și aşa m-am gândit că prin acest curs voi facilita o prezentare care să remită „preotului”, ca lider spiritual, această carte, în adevăratul sens „preoţească”. În centrul lucrării preoţeşti stă actul de sfinţire a omului; de la el radiază ceea ce pătrunde prin actul de cult din lumea spirituală în lumea oamenilor. Apocalipsa poate sta în centrul sufletului de preot; de la ea poate iradia în întreaga gândire și simţire preoţească ceea ce sufletul uman jertfelnic urmează să primească prin har din lumea spirituală.
Aşa gândeam eu despre sarcinile acestui curs pentru preoţi, atunci când am fost rugat să îl ţin. Și în acest sens l-am ţinut.
