COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică
| Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STEINER, RUDOLF Apocalipsa și lucrarea preoțească / Rudolf Steiner. — București: Univers Enciclopedic Gold, 2021 ISBN 978-606-704-906-0 14 |
UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro
Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro
COPERTA IV
Apocalipsa se referă la o perioadă foarte lungă de timp din trecutul și viitorul Părnântului, imposibil de reconstituit cu documente istorice sau de pătruns cu o gândire obișnuită, dar care se arată unei priviri clarvăzătoare. precum aceea a apostolului Ioan, singurul inițiat direct de însuși Christos. Ea este un document inițiatic încifrat și sigilat cu șapte peceți, pe care Rudolf Steiner l-a descifrat parțial și l-a predat astfel „Comunității creștinilor”, care i-a cerut imperios aceasta. Rudolf Steiner a simțit ca pe o datorie a sa să vină în întâmpinarea tinerilor preoți, care și-au dorit o schimbare în tratarea cultului religios creștin, fiindcă și ei simțeau că nu se mai poate merge așa cum s-a mers până acum, căci timpurile s-au apropiat și o schimbare majoră trebuie să intervină în omenire. Este ca și cum această carte comprimă timpul, pentru ca noi toți să putem răspunde just creștinește la toate provocările care ne așteaptă în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.
Ediția completă a operelor lui Rudolf Steiner (1861–1925) se împarte în trei mari secțiuni: Scrieri – Conferințe – Opera artistică.
Despre numeroasele conferințe și cursuri ținute liber între anii 1900 și 1924 atât public cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu Antroposofice, Rudolf Steiner s-a exprimat la început împotriva fixării lor în scris, deoarece ele au fost gândite de el „drept comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au fabricat și răspândit din ce în ce mai multe notițe imperfecte și cu erori ale auditorilor, el s-a văzut nevoit să reglementeze înregistrarea celor spuse. Această misiune i-a încredințat-o Mariei Steiner-von Sivers. Ei i-a revenit sarcina stabilirii stenografilor, administrării stenogramelor și revederii textelor destinate editării. Întrucât din lipsă de timp Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuși stenogramele, decât în foarte puține cazuri, trebuie avută în vedere rezerva lui față de toate publicațiile din conferințe: „Va trebui doar să se ia în calcul că în manuscrisele nerevăzute de mine se găsesc greșeli.”
Despre raportul conferințelor pentru membri, care inițial erau accesibile doar ca manuscrise de tipar interne, față de scrierile sale publice, Rudolf Steiner se exprima în autobiografia sa Cursul vieții mele (capitolul 35)*. Cele spuse acolo sunt valabile în egală măsură și pentru cursurile pentru diferitele domenii de specialitate, care se adresau unui cerc de participanți limitat, familiarizat cu bazele științei spirituale.
* Textul corespunzător este redat la sfârșitul acestui volum.
După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a început, conform liniilor ei directoare, editarea unei ediții complete-Rudolf Steiner. Volumul de faţă este o componentă a acestei ediţii complete (GA). În măsura în care se dorește, la începutul notelor se găsesc și indicații la obiect relativ la suporturile de text.
Rudolf Steiner despre acest curs
Salut prin persoana lui Johannes Werner Klein
ANEXE
Desene de pe tablă la conferinţe
Însemnări din caietul de notiţe pentru conferinţe
Prezentare de ansamblu a conferinţelor și cursurilor pe care Rudolf Steiner le-a ţinut colaboratorilor Mişcării pentru înnoire religioasă
Cursul de conferințe despre Apocalipsa este al cincilea curs pe care Rudolf Steiner l-a ținut pentru membrii Mișcării de înnoire religioasă. În septembrie 1924 – ultima lună a activității sale de conferențiar – Rudolf Steiner a ținut patru până la șase conferințe zilnic. Au avut loc mai multe cursuri în paralel. În centrul activităților desfășurate atunci la Dornach a stat cursul de artă dramatică, care inițial a fost gândit pentru actori și declamatori, la care însă afluența a fost atât de mare, încât această limitare nu a mai putut fi respectată și de aceea s-a ținut în fața unui auditoriu de peste 700 de persoane. Între 8 și 18 septembrie 1924 Rudolf Steiner a ținut pentru medici și preoți conferințe despre medicina pastorală, iar pentru membrii Societății Antroposofice conferințe despre legăturile karmice. În afară de asta, s-au continuat instrucțiunile pentru membrii Primei Clase ai Școlii superioare libere și, de asemenea, conferințele pentru muncitorii care lucrau la construcția Goetheanumului.
«În septembrie lucrurile au stat astfel» – așa scria Marie Steiner (în «Ce se întâmplă în Societatea Antroposofică. Știri pentru membrii acesteia», Nr. 36 din 3 septembrie 1944) – «că Rudolf Steiner, ca într-o ultimă străfulgerare a spiritului său, a smuls corpului său, arzând deja la incandescență în focul viețuirii suprasensibile, ultima picătură de forță, prin care a curs spre noi o abundență inimaginabilă de daruri spirituale. Era precum o contopire, o concentrare a tot ceea ce făcuse de-a lungul a patru decenii de activitate pentru trezirea omenirii: concomitent un fruct copt și o forță de viitor concentrată în sine, care vor putea fecunda spiritual epocile care vor veni.»
Cursul de față – la care au participat 57 de preoți ai Comunității creștinilor și membrii Vorstandului (Prezidiul Societății Antroposofice – a început în sala de tâmplărie (Schreinerei), după care s-a continuat inițial în casa Brodbeck, astăzi Rudolf Steiner-Halde, iar mai târziu cursul a fost mutat într-un spațiu mai mare, al așa-numitului biroul-constructorilor, aflat într-o baracă din apropierea tâmplăriei, care azi nu mai există.
Referitor la desenele de la tablă: Desenele originale și înscrisurile de pe tablă ale lui Rudolf Steiner pentru aceste conferințe s-au păstrat, întrucât tabla fusese acoperită atunci cu hârtie neagră. Ele au fost reproduse în acest volum în Anexe.
De la aceste conferințe nu există un text autentic al lui Rudolf Steiner, în sensul unei stenograme înregistrată cuvânt cu cuvânt, căci nu fusese cooptat niciun stenograf.
Editarea se bazează pe o compilare de notițe ale participanților, care s-a realizat în modul următor: După încheierea cursului, s-au strâns însemnările făcute de diferiți participanți și s-au încredințat unui grup în vederea prelucrării și multiplicării. Despre aceasta a relatat Wolfgang Schickler în «Circulara pentru preoți» nr. 38 din 30 octombrie 1924. Deși Schickler scrie în principal despre dificultățile tehnice ale multiplicării, din prezentarea sa reiese totuși și că în descifrarea, compilarea, dictarea și dactilografierea diferitelor notițe au fost implicare cel puțin șase persoane. Sunt numite Käthe Wolf-Gumpold, Walter Gradenwitz, Johannes Thielemann, Arnold Göbel, Hermann Beckh. Schickler numește în glumă o parte a notițelor, din cauza neinteligibilității lor, «palitexte»/ palimpsest-uri.
Textul brut născut în acest fel a fost multiplicat imediat, fără ca mai înainte să se facă o revizuire critică sau o prelucrare de către o personalitate competentă din cercul participanților. Nu se cunoaște nimic unde s-ar afla în prezent notițele individuale respective.
Așadar, la această compilare de notițe – ea este până în ziua de azi singurul document pentru editarea conferințelor – nu este vorba de o înregistrare cuvânt cu cuvânt a conținuturilor conferințelor lui Rudolf Steiner, și de asemenea nici despre un referat al conținuturilor conferințelor făcut de către o anumită personalitate răspunzătoare cu aceasta. Însemnările ar putea fi desemnate cel mai bine drept un fel de protocol-amintire pentru participanți. Cursul conferințelor și principalele linii de gândire par a fi bine înregistrate, însă în amănunt se vădesc o mulțime de deficiențe și neclarități ... (vezi Note)
