Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861-1925) se împarte în trei mari secţiuni: lucrările scrise – conferinţe –opere de artă.
Între anii 1900 şi 1924, Rudolf Steiner a ţinut numeroase conferinţe şi cursuri, atât publice, cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, mai târziu Antropsofice. Îniţial, el nu voia ca aceste conferinţe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute „drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferinţe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete şi cu greşeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s-a simţit răspunzător să pună în ordine aceste notiţe. El i-a încredinţat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, administrarea textelor şi corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuşi textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se ţină seama de rezerva sa faţă de toate conferinţele tipărite în acest fel: „Trebuie, totuşi, să se ţină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greşeli”.
În lucrarea autobiografică Cursul vieţii mele (capitolul XXXV), el se exprimă în legătură cu raportul dintre conferințele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, şi scrierile sale cu caracter public. Ceea ce este spus acolo este valabil, în aceeaşi măsură, şi pentru cursurile referitoare la diferitele domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanți, familiarizați cu bazele ştiinței spirituale.
După moartea Mariei Steiner (1867-1948), s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor complete ale lui Rudolf Steiner.
