Rudolf Steiner

MACROCOSMOS ȘI MICROCOSMOS

LUMEA CEA MARE ȘI LUMEA CEA MICĂ.
ÎNTREBĂRI REFERITOARE LA SUFLET, VIAȚĂ ȘI SPIRIT

GA 119

Unsprezece conferinţe ţinute de dr. Rudolf Steiner [Notă] la Viena în perioada 21–31 martie 1910,
dupa un manuscris al autorului, nerevăzut de acesta,
și cu un cuvânt înainte de Marie Steiner

Traducere: Aurelia Mihalache

Titlul original : Makrokosmos und Mikrokosmos
Die große und die kleine Welt
Seelenfragen, Lebensfragen, Geistesfragen

Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1984,
Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Schweiz
și apare sub îngrijirea Societăţii Antroposofice

©1996 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC

Notă: Față de volumul apărut la Editura Univers Enciclopedic, aici am adăugat conferința publică din 19 martie 1910,
conform ediției din 1988 a volumului în limba germană, astfel încât GA 119 să fie complet. (Traducător: Delia Popescu)

CUPRINS

Cuvânt înainte de Marie Steiner

CONFERINȚĂ PUBLICĂ — Viena, 19 martie 1910

Circuitul omului prin lumea simțurilor, lumea sufletelor și lumea spiritelor

CONFERINȚA I — Viena, 21 martie 1910

Interacţiunile vieţii omului cu microcosmosul și macrocosmosul.

Lumea exactictă și cufundarea mistică. Starea de veghe și starea de somn. Curentul uitării. Viaţa alternativă a omului între macrocosmos și microcosmos. Trăirea sentimentelor lăuntrice de către mistic

CONFERINȚA a II-a — Viena, 22 martie 1910

Sistemul planetar un ceasornic universal.

Forţele lui Marte, Jupiter, Saturn, care acţionează în timpul somnului, și ale lui Venus și ale Lunii, care acţionează în timpul stării de veghe. Sistemul planetar ca ceasornic universal

CONFERINȚA a III-a — Viena, 23 martie 1910

Trăirile lăuntrice ale misticului cufundat în lumea sa interioară. Trăirea ciclică a întregii naturi în cadrul misteriilor nordice.

Corpul fizic și cel eteric examinate din interior. Corpul senzaţiei ca limită între trăirea interioară și cea exterioară. El ascunde conștienţei normale ceea ce altminteri ar acţiona ca un incendiu mistuitor datorat sentimentului rușinii. „Micul păzitor al pragului”. Trăirea ciclului marii naturi și educarea sentimentelor în cadrul misteriilor nordice. Soarele la miezul nopţii: vederea prin materie. Încremenirea de teamă la limita vălului lumii sensibilului. „Marele păzitor al pragului”

CONFERINȚA a IV-a — Viena, 24 martie 1910

Trăirile omului în momentul trecerii conștiente pe lângă „Micul păzitor al pragului”.

Trecerea prin cele două porţi și tărâmurile de dincolo de cele două limite. Trăirea celor trei forţe principale ale sufletului ca pe o revărsare din macrocosmos. Sentimentul recunoștinţei și al datoriei faţă de sufletul universal. Jurământul mistic. Imaginile reflectate ale păcatelor noastre prin omisiune

CONFERINȚA a V-a — Viena, 25 martie 1910

Lăcașurile misteriilor egiptene ale lui Osiris și Isis.

Circutul Superiorului și Inferiorului. Reîntoarcerea în corpul eteric până la limita regnului mineral. Coborârea în corpul fizic. Pericolele drumului mistic. Preoţii lui Hermes ca guru. „Desdevenirea” misticilor sensibili din Evul Mediu

CONFERINȚA a VI-a — Viena, 26 martie 1910

Ascensiunea conștientă în macrocosmos. Traseul parcurs prin lumile superioare.

Stăvilirea Eului în cazul iniţierii mistice vechi era o necesitate datorită accentuării sentimentului Eului prin cufundarea în lumea launtrică proprie. Pericolul pierderii Eului în timpul trăirior extatice. Metodele de accentuare a Eului în cazul iniţierii în misteriile nordice. Pregătirea prin înfrânare și prin capacitatea de a discerne. Ridicarea conștientă în macrocosmos. Drumul prin lumile superioare: lumea elementală, „spirituală” (cu Zodiacul ca frontieră), lumea raţională, lumea arhetipurilor

CONFERINȚA a VII-a — Viena, 28 martie 1910

Contopirea cu lumea elementală. Trecerea pe lângă „Marele păzitor al pragului”.

Legătura strânsă cu lumea elementală de care depind temperamentele. Adaptarea în „lumea spirituală” după echilibrarea temperamentelor. Perceperea obiectiva, în pragul lumii spirituale, a propriei entităţi imperfecte, ca pe o replică alcătuită din toate elementele, după dobândirea capacităţii de a depăşi dificultăţile. Trecerea pe lângă „Marele păzitor al pragului” şi jurământul sfânt pentru autocunoaştere şi autodepăşire. Contactul cu entităţi spirituate în lumea raţională. Forţele necesare pentru dobândirea unei conştienţe clarvăzătoare în regiunea arhetipurilor

CONFERINȚA a VIII-a — Viena, 28 martie 1910

Formarea impresiilor senzoriale. Sistemul nervos ca sistem solar interior.

Aura Eului omului. Eul omului revărsat în sfera cosmică în timpul somnului. Realizarea senzaţiilor în momentul strecurării Eului în corp prin reţinerea unei părţi a lumii elementale, care nu formează organele noastre, ci formează conștienţa prin reflectare. Sistemul nervos ca sistem solar interior. Reflectarea forţelor formative ale celor trei lumi superioare în sistemui senzorial, cerebral și al nervilor spinali. Pentru lumea arhetipurilor percepţia imaginativă creează în organele de percepţie spirituală aparatul de reflectare. Modelul sângelui purificat reprezintă depăsirea naturii inferioare în cununa rosicruciană. Cuvinte simbolice, activitatea simbolică creatoare. Întruparea activităţii sufletești. Drumul rosacrucii în lumea spirituală, ca cel mai adecvat drum pentru evoluţia actuală a omului

CONFERINȚA a IX-a — Viena, 29 martie 1910

Organele cunoașterii spirituale. Contemplarea Eului din douăsprezece puncte de vedere.

Organele cunoașterii spirituale și forţele tonifiante ale somnului. Formule și simboluri. Gândirea inimii. Analizarea Eului din douăsprezece puncte diferite de vedere. Sacrificarea propriei personalitaţi și intrarea într-o altă entitate cu care se cuplează.

CONFERINȚA a X-a — Viena, 30 martie 1910

Transformarea organelor. Cititul în Cronica Akasha.

Logica inimii în contrast cu logica capului. Trecerea găndirii raţionale la gândirea inimii. Cele trei etape ale evoluţiei omenirii. Transformarea memoriei într-o altă formă a activităţii sufletului, nu una temporală, ci una spaţială. Descifrarea evenimentelor păstrate este citirea Cronicii Akasha: lumea Akashei este lumea în care timpui a devenit apaţiu. Capacitatea de gândire a inimii: un circuit continuu al timpului transformat în spaţiu. Sângele care curge: o imagine a mobilităţii conștienţei cercetătorului spiritual. Liniile spaţio-temporale de timp; cea de a patra dimensiune. Cele trei stări ale memoriei. Schimbările organului inimii ca imagine pentru cele trei stări succesive ale umanităţii și Universului

CONFERINȚA a XI-a — Viena, 31 martie 1910

Adaptarea omului la diferitele stadii ale planetei noastre. Formarea corporalului din cele spirituale.

Drumul raţional spre cunoașterea spirituală și forţele latente din inimă pentru cunoașterea adevărului. Adaptarea omului la diferilele stadii ale planetei noastre. Apariţia celor fizice din cele spirituale. Pătrunderea Eului în viitoarele încarnări. Transformarea vechilor organe în organe cu conformaţii noi: de exemplu, a inimii pământene ca rod al inimii lunare. Formarea unui organ ca organ embrionar pentru viitor: de exemplu: laringele, datorită căruia suntem inseraţi într-o evoluţie spirituală în care va trebui să ne integrăm mai întâi cu individualitatea noastră. Prin laringe macrocosmosul ne transformă în oameni: duhul ne-a fost insuflat prin laringe. Pentru desăvârșirea omului spiritual (Atma) va trebui perfecţionată respiraţia, care se manifestă în cânt și vorbire. Influenţa directă asupra graiului are loc numai atunci când cunoașterea devine rugă.

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea