Rudolf Steiner
DIN ISTORICUL ȘI CONȚINUTURILE PRIMEI SECȚII A ȘCOLII ESOTERICE 1904-1914

GA 264

IV. ANEXE

Registru de nume cu date biografice

privitoare la persoanele menţionate în texte de Rudolf Steiner

¹ Numeroşi elevi ai lui Rudolf Steiner dintre cei numiţi aici se găsesc descrişi în cartea de amintiri a lui Andrej Belyi, Verwandeln des Lebens (Transformarea vieţii), Basel, 1975.

ARENSON, ADOLF (Hamburg-Altona, 1855 – 1936, Stuttgart-Bad Cannstatt)

Iniţial neguţător, mai târziu s-a dedicat cu totul studiului muzicii. Interesat de teosofie deja dinaintea înfiinţării Secţiunii germane, al cărei membru a devenit la 15 decembrie 1902. L-a cunoscut pe Rudolf Steiner la prima Adunare generală a Secţiunii germane din octombrie 1903 de la Berlin, şi din acel moment s-a pus complet în serviciul chestiunii antroposofice. Elev esoteric al lui Rudolf Steiner din 1904, iar din 1906 conducător al grupului esoteric de la Stuttgart. Din 1904 până în 1913, în consiliul Secţiunii germane. În Stuttgart a luat naştere curând, prin colaborarea sa cu prietenul său mai tânăr şi mai târziu ginerele său, Carl Unger, un centru radiant al acţiunii antroposofice. Ramura din Stuttgart înfiinţată în 1905 de ei, exclusiv pentru studiul scrierilor lui Rudolf Steiner, a devenit tot mai mult Ramura centrală de acolo. Din 1910 până în 1913, Arenson a compus la îndemnul lui Rudolf Steiner muzica pentru cele patru drame-misteriu ale acestuia. Activitate extinsă de conferenţiere în spaţiul lingvistic german, pentru introducerea şi aprofundarea ştiinţei spiritului a lui Rudolf Steiner. Lucrarea principală: Leitfaden durch 50 Vortragszyklen Rudolf Steiners (Fir călăuzitor prin 50 de cicluri de conferinţe ale lui Rudolf Steiner), Stuttgart, 1930, 1984.

BAUER, MICHAEL (Gössersdorf/Bavaria, 1871–1929, Breitbrunn/Bavaria)

Începând din 1900 activează ca învăţător la Nürnberg. Acolo s-a format în jurul lui un mic cerc interesat de teosofie, care însă nu era încă afiliat la nicio organizaţie. Fiind o cunoştinţă de-a Helenei Lübke, ea l-a rugat să vină la Weimar la conferinţa lui Rudolf Steiner din 25 martie 1904. Acolo a făcut cunoştinţă personal cu Rudolf Steiner şi Marie von Sivers, după care s-a afiliat cu grupul lui din Nürnberg drept „Albrecht-Dürer-Zweig” (Ramura Albrecht Dürer) la Secţiunea germană a Societăţii Teosofice. Din 1905 până în 1913 a făcut parte din Consiliul Secţiunii germane. În 1913 a format împreună cu Marie von Sivers şi Carl Unger Consiliul central al Societăţii Antroposofice. În 1921 se retrage din motive de sănătate. Din 1904, Bauer a fost elev esoteric al lui Rudolf Steiner şi conducător al grupului esoteric din Nürnberg.
Lit.: Margaretha Morgenstern, Michael Bauer – ein Bürger zweier Welten (Michael Bauer – un cetăţean din două lumi), München, 1950.

BESANT, ANNIE, născ. Wood (Londra, 1847–1933, Adyar/India)

Din familie irlandeză, cu educaţie religioasă, s-a căsătorit în 1867 cu preotul anglican frank Besant, de care s-a despărţit în 1873. A urmat o perioadă de activităţi semnificative, cu caracter de liber-cugetător şi social-politic. Pe atunci era considerată cea mai bună oratoare din viaţa publică a Angliei, dar şi ca expertă pentru chestiuni de hipnotism şi spiritism şi a primit după apariţia Doctrinei secrete (1888) a lui Blavatsky această lucrare pentru recenzie. Impresionată profund de aceasta, ea a căutat legătura cu Blavatsky, a devenit eleva ei personală, s-a alăturat T.S. şi a părăsit cercul ei de activitate de până atunci. De atunci s-a implicat cu toate forţele în favoarea teosofiei şi a intrat prin intermediul lui Blavatsky şi în legătură cu Maeştrii. După moartea lui Blavatsky ea a devenit succesoarea ei la conducerea şcolii Esoterice, iar în 1907, după moartea preşedintelui-fondator Olcott, şi preşedintă a T.S. În viaţa publică a Indiei a jucat, de asemenea, un rol. Sub preşedinţia ei, a fost fondat la Benares în 1898 Central Hindu College, din care s-a dezvoltat Universitatea Hindu. În timpul Primului Război Mondial ea a fost internată de guvernul anglo-indian, din cauza susţinerii indienilor în lupta lor pentru autoguvernare. Puţin timp a fost şi preşedintă a Congresului Indian Naţional, până ce s-a retras după 1920 din politica activă. În timp ce până la alegerea ei ca preşedintă a T.S. în anul 1907 şi-a dobândit mari merite, după aceasta a luat-o tot mai mult şi mai mult pe o cale de cult autoritar al personalităţii. Acest lucru a dus la mari dificultăţi în Societate şi mulţi dintre membrii mai vechi şi mai buni au părăsit-o sau s-au retras. Datorită modului discutabil al conducerii Societăţii din partea ei şi a neroziei oculte cu Ordinul propagat de ea, „Steaua Orientului”, s-a ajuns şi la ruptura cu Rudolf Steiner.
Lit.: Referitor la activitatea ei până la perioada teosofică: Arthur H. Nethercot, The first five lives of Annie Besant (Primele cinci vieţi ale lui Annie Besant), Londra, 1961. Referitor la dificultăţile din India: Bhagavan Das, anterior secretar general al Secţiunii indiene a T.S., Das Central Hindu College und Mrs. Besant (Central Hindu College şi Mrs. Besant), Berlin 1914. Referitor la separarea, resp. excluderea Secţiunii germane din T.S.: Eugen Levy, Mrs. Besant und die Krisis in der Theosophischen Gesellschaft (Mrs. Besant şi criza din Societatea Teosofică), Berlin, 1913, precum şi Carl Unger Wider literarisches Freibeutertum! Eine Abfertigung des Herrn Dr. Hübbe-Schleiden (Împotriva pirateriei literare! O lichidare a domnului dr. Hübbe- Schleiden), Berlin, 1913.

BLAVATSKY, HELENA PETROVNA (H.P. B.) (Ekaterinoslav/Rusia, 1831–1891, Londra)

Fiica colonelului Peter von Hahn şi nepoată a generalului-locotenent Alexis Hahn von Rottesheim-Hahn, o familie din Mecklenburg care se stabilise în Rusia. Din copilărie este înzestrată cu puternice forţe psihice, dar şi foarte încăpăţânată. Din revoltă împotriva familiei, s-a căsătorit la 18 ani cu viceguvernatorul din Erevan (Caucaz) Nikofor v. Blavatsky, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât ea, de care însă s-a separat imediat. În perioada următoare a făcut lungi călătorii prin diferite continente. La Londra, în august 1951, l-a întâlnit pe Maestrul care îi era familiar din perspectivă spirituală de pe timpul viziunilor din copilăria ei, învăţătorul spiritual cunoscut în literatura teosofică drept „Mahatma M.”. La indicaţia lui, ea s-a pregătit prin studii şi şcolire ocultă, pentru a acţiona într-o societate ocultă. În 1873 a călătorit la New York, la indicaţia lui interioară, pentru a acţiona lămuritor împotriva spiritismului care inunda pe atunci America. Aici s-a ajuns la legătura cu colonelul Olcott şi în toamna lui 1875 la înfiinţarea „Societăţii Teosofice”, al cărei cartier general a fost mutat în 1879 în India. În timp ce Olcott a devenit organizatorul şi administratorul Societăţii, H.P. B. a devenit punctul ei spiritual central. Ea a scris marile ei lucrări Isis dezvăluită (1877), Doctrina secretă (1888), Cheia către teosofie (în germană în 1907), Glasul tăcerii (în germană la Leipzig, f.a.) şi multe altele. În 1886 a părăsit India şi a trăit de atunci – cu scurte şederi la Würzburg şi Ostende – în Londra până la moartea ei.
Lit.: Annie Besant, H.B. Blavatsky und die Meister der Weisheit (H.P. Blavatsky şi Maeştrii înţelepciunii), 1908. A doua ediţie germană Leipzig 1924.

BOESÉ, LOUISE († 1960, Alvère/Franţa)

Franţuzoaică, poliglotă. Membră de timpuriu a Secţiunii germane, care a condus şi grupe de lucru în Ramura din Berlin şi o vreme a realizat serviciul de secretară. În 1911 a înlocuit-o pe Marie von Sivers, care se îmbolnăvise, pentru a traduce în italiană conferinţa lui Rudolf Steiner ţinută la Congresul filosofilor din Bologna. De prin 1909 până în 1922 a redactat notiţe de la numeroase conferinţe ale lui Rudolf Steiner. Timp de mulţi ani a trăit în Dornach, după care s-a întors în Franţa la o vârstă înaintată.

BRANDIS, ALMA VON (anii de viaţă necunoscuţi)

Membră a Secţiunii germane din 1906 şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. A trăit mai întâi la Berlin, apoi în America, temporar şi la Dornach. În anul 1919 a donat împreună cu prieteni americani o sumă mai mare pentru continuarea lucrului la Grupul statuar din lemn.

BREDOW, EUGENIE VON, născ. contesa Schwerin († 1922)

De la finele anului 1904, membră a Secţiunii germane şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Prietenă în mod deosebit cu Mathilde Scholl. Pe proprietatea Bredow din Landin/Westhavelland a petrecut Rudolf Steiner câteva zile împreună cu un mic grup de membri în vara anului 1906 şi a ţinut acolo o conferinţă despre Parsifal (29 iulie 1906, în GA 97). Avea o reşedinţă şi în Berlin, Motzstraße 17 şi a fost de la sfârşitul lui 1911 până în 1913 în Consiliul Secţiunii germane a Societăţii Teosofice.

BROCKDORFF, CONTE CAY LORENZ VON (Neumünster, 1844–1921, Meran)

Împreună cu soţia lui, contesa Sophie von Brockdorff, legat de primele începuturi ale teosofiei în Germania. În calitate de conducător al Societăţii Teosofice Germane (fondată în 1894) şi al Bibliotecii Teosofice, l-a îndemnat pe Rudolf Steiner în 1900 să ţină conferinţe şi l-au rugat imediat după aceea să îi elibereze din funcţiile lor, pentru că vroiau să se retragă din motive de vârstă. Fiica, Hedda, i-a scris lui Rudolf Steiner pe 1 februarie 1902 din India: „Tocmai citesc în «Theosophical Review» din 15 ianuarie un articol foarte elogios ieşit de sub pana lui Bertram Keightley, despre noua dvs. carte, Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru etc. ... Mă bucur atât de mult că englezii evidenţiază apreciativ cartea dvs. şi mai ales faptul că ei o fac în acest mod, ei care spun de obicei mereu: «Germania nu este încă matură», sau ce poate să vină bun din Germania! După părerea mea, le-aţi arătat englezilor cu adevărat că dvs. nu numai că sunteţi matur, ci că dvs., sau să zicem mai degrabă misticii germani şi dvs. cu concepţia dvs. despre aceştia, vă aflaţi mult înaintea englezilor. Eu însămi am asistat la naşterea cărţii dvs., nouă ne-aţi vorbit mai întâi, ca un învăţător către elevii şi elevele sale şi am simţit faţă de cele pe care le-aţi prezentat mult mai multă simpatie şi înţelegere decât faţă de caracterul doct din Adyar; orele pe care le-am petrecut la bibliotecă cu dvs. mi-au adus mai mult câştig decât învăţaţii plini de artă ai lui Mrs. Besant, ale căror posibilităţi şi cunoaştere le-am admirat cu uimire, dar inima mea şi-a găsit justeţea numai la dvs. ... Aici există mult mai mulţi membri ai Societăţii Teosofice, şi anume membri învăţaţi, iar eu cred că Societăţii ca atare i-a trecut timpul, ce e mai bun vine de la acei oameni care nu sunt membri pe hârtie, dar care stau mult mai aproape de adevăr, fără diplomă din Adyar sau Londra...”

COLLINS, MABEL (Mrs. Kenningdale Cook, 1851–1927)

O scriitoare foarte cunoscută şi prolifică din vremurile teosofice de început. Cunoscută personal de Rudolf Steiner şi Marie von Sivers.

DEINHARD, LUDWIG (Deidesheim, 1847–1917, München)

Inginer şi industriaş. Alături de Hübbe-Schleiden, cel mai vechi membru al Societăţii Teosofice, iar în anii 1894–1896, conducător al unei prime Ramuri teosofice în München. Colaborator la revista „Sphinx”, editată de Hübbe-Schleiden. A activat din 1900 cu Günther Wagner pentru formarea unei Secţiuni germane şi a făcut parte din 1902 până în 1908 din consiliul acesteia. După reţineri iniţiale, mai târziu s-a apropiat tot mai mult de Rudolf Steiner. Scrierea sa Das Mysterium des Menschen (Misteriul omului) (1910) a fost foarte apreciată de Rudolf Steiner.

DESSAUER, D-ȘOARA VON

Nu ne sunt cunoscute detalii despre viaţa şi activitatea sa.

ECKHARDTSTEIN, BARONEASĂ IMME VON (1871–1930)

De la sfârşitul anului 1905, membră în Secţiunea germană. La reprezentaţiile de la München din anii 1909–1913, Rudolf Steiner i-a încredinţat roluri importante, precum şi conducerea confecţionării de costume. La iniţiativa ei a luat naştere „Kalender 1912/13” (Calendarul) pentru care a desenat semnele Cercului Zodiacal după schiţe ale lui Rudolf Steiner, iar Rudolf Steiner a creat „Seelenkalendar” (Calendarul sufletesc). Ea aparţinea de asemenea de elevii săi esoterici. În 1914/15 a lucrat la construcţia primului Goetheanum. Datorită unor neînţelegeri cu ceilalţi colaboratori, ea a părăsit Dornachul. Când după moartea lui Rudolf Steiner Marie Steiner a început să pună din nou în scenă dramele-misteriu, ea a revenit la rugămintea acesteia şi a creat iarăşi toate costumele. Imediat după îndeplinirea acestei sarcini ea a murit.

FLEISSNER

Nu se cunosc detalii despre viaţa şi activitatea sa.

GRÄSER, GUSTO (1879–1958)

Apostol al naturii. Vezi Ulrich Linse, Barfüßige Propheten. Erlöser der zwanziger Jahre (Profeţi desculţi. Mântuitori ai anilor douăzeci), Berlin, 1983.

HARTMANN, DR. MED. FRANZ (Donauwörth, 1838–1912, Kempten i.A.)

Medic şi teosof. După o viaţă aventuroasă, în timpul căreia a făcut personal cunoştinţă cu H.P. Blavatsky, a fondat în 1897 Societatea Teosofică din Leipzig, independentă de Adyar.

HENNING, HORST VON

Concert-maestru la Curtea saxonă a marelui duce din Weimar. Rudolf Steiner a fost prieten cu el din perioada sa petrecută la Weimar, fiind şi naş al fiului său. Henning a fost din 1895 membru în Societatea Teosofică şi cofondator al Ramurii din Weimar a Secţiunii germane, înfiinţată pe 1 mai 1903. Elev esoteric al lui Rudolf Steiner din 1904.

HOOK, DR. WELLER VAN (1862–1933)

Profesor de chirurgie la Chicago. Secretar general al Societăţii Teosofice în America din 1907 până în 1912. Fiul său, Hubert, a fost printre primii tineri care i-au fost încredinţaţi lui Leadbeater pentru a fi educaţi.

HÜBBE-SCHLEIDEN, WILHELM (Hamburg, 1846–1916, Göttingen)

A avut un nume în spaţiul public, în calitate de politician colonial şi călător pentru cercetări, prin publicaţiile din acest domeniu. În anul 1884 a făcut cunoştinţă cu H.P. Blavatsky şi a lucrat temporar în sediul central al Societăţii Teosofice din India. A devenit primul organizator al Societăţii Teosofice din Germania. În anii 1886–1895 a editat „Sphinx, Monatsschrift für Seelen- und Geistesleben” (Sphinx. Revistă lunară pentru viaţă sufletească şi spirituală), care era în acelaşi timp organ al „Theosophische Vereinigung” (Uniunea Teosofică), înfiinţată de el în 1892, în 1894 fondează „Deutsche Theosophische Gesellschaft” (Societatea Teosofică Germană) din Berlin. El era considerat candidat principal pentru funcţia de secretar general al Secţiunii germane aflate în proces de înfiinţare, pe care însă a refuzat-o atunci. Din 1902–1903 a fost membru al consiliului. În iunie 1911 a fost numit de Annie Besant drept reprezentant al Ordinului „Steaua Orientului” în Germania, devenind astfel oponent al lui Rudolf Steiner. După excluderea Secţiunii germane din Societatea Teosofică, el a devenit secretar general ad interim al noii Secţiuni germane. El aparţinea de şcoala Esoterică de Teosofie din Londra, dar a participat şi la ore esoterice ale lui Rudolf Steiner. Dacă a primit de la el exerciţii personale nu este cunoscut.
A se vedea scrisorile lui Rudolf Steiner către Hübbe-Schleiden în legătură cu fondarea Secţiunii germane şi cu scrierea acestuia Diene dem Ewigen! Was nützt die Theosophische Gesellschaft ihren Mitgliedern? (Serveşte eternului! Ce le foloseşte Societatea Teosofică membrilor ei?), Berlin, 1902, în „Rudolf Steiner, Briefe II” (Rudolf Steiner, Scrisori II), Dornach, 1953. Alte date biografice în Emil Bock, Rudolf Steiner. Studien zu seinem Lebensgang und Lebenswerk (Rudolf Steiner. Studii despre viaţa şi opera sa), Stuttgart, 1961.

JINARAJADASA, CURUPPUMULLAGE (Ceylon, 1875–1953)

Din casă budistă. A fost descoperit de Leadbeater şi adus în Anglia, unde a studiat la Cambridge. A devenit teosof şi elev supus al lui Leadbeater şi al lui Besant. În anii 1945–1952, preşedinte al Societăţii Teosofice.

JUDGE, WILLIAM QUAN (1851–1896)

Avocat, în 1875 cofondator al Societăţii Teosofice şi vicepreședinte, secretar general al Secţiunii americane, confidentul lui Blavatsky şi împuternicit E.S. pentru America. Exclus din Societatea Teosofică în 1895, în legătură cu scrisori ale Maeştrilor care s-a presupus că au fost falsificate. Ca semn de protest s-a scindat aproape întreaga comunitate a membrilor; dar când după moartea sa a preluat Mrs. Tingley conducerea, această mişcare de scindare a decăzut curând în neseriozitate.

KALCKREUTH, CONTESĂ PAULINE VON (Düsseldorf, 1856–1929, München)

În cea mai strânsă comunitate de lucru cu prietena ei, Sophie Stinde, a activat la München. În 1911–1913, în consiliul Secţiunii germane, iar din 1911 şi în consiliul Asociaţiei pentru construcţie. Ca şi prietena ei, Sophie Stinde, a fost şi ea elevă esoterică a lui Rudolf Steiner.

KAMENSKY, D-ȘOARA (născ. la Petersburg, dec. la Genf)

Teosofă rusă. 1. Secretar general al Secţiunii ruseşti a Societăţii Teosofice (1908).

KEIGHTLEY, BERTRAM (1860–1949)

Împreună cu nepotul său Archibald K., colaborator şi însoţitor în călătorii al lui H.P. Blavatsky. În 1900, secretar general al Secţiunii indiene a Societăţii Teosofice din Benares, în 1901–1905 şi secretar general al Secţiunii europene din Londra. Keightley stăpânea limba germană, iar după apariţia scrierii lui Rudolf Steiner Mistica în zorii vieţii spirituale moderne a publicat un referat despre aceasta în „Theosophical Review” (ianuarie 1902) şi în vară întregi pasaje din aceasta. În 1911 a apărut traducerea completă Mystics of Renaissance. Rudolf Steiner a locuit la prima sa vizită la Londra, în iulie 1902, în casa lui Keightley din Bayswater. În 1921 a revizuit traducerea engleză a cărţii Teosofie şi în 1923 a făcut donaţie pentru reconstrucţia Goetheanum-ului.

KILI, MARIE (anii de viaţă sunt necunoscuţi)

Membră în Straßburg din 1908. La vizita lui Rudolf Steiner la Straßburg, unde a ţinut o conferinţă la 30 august 1908, ea a primit primul exerciţiu şi promisiunea de a o admite ca elevă la următoarea revedere. Acest lucru se pare că a avut loc, deoarece în anul 1924 a rugat şi pentru admiterea în prima clasă a şcolii Superioare Libere.

KINKEL, ALICE (Stuttgart, 1866–1943)

Membră a Societăţii din 1903. Rudolf Steiner a fost, împreună cu Marie von Sivers, cu plăcere musafir în casa ei. În 1911–1920 ea a organizat şi a locuit la propunerea lui Rudolf Steiner în Casa din Stuttgart, Landhausstr. 70. Din 1906 a organizat la toate evenimentele, din iniţiativă proprie, stand de cărţi la librărie, până la interzicerea Societăţii de către naţional-socialişti în anul 1935. O serie întreagă de însemnări, respectiv notiţe redactate ulterior conferinţelor i se datorează ei.

KOLBE, ADOLF (anii de viaţă sunt necunoscuţi)

Hamburg. Membru al Societăţii Teosofice din 1897. A fondat, împreună cu Bernhard Hubo, Ramura din Hamburg (Pythagoras- Zweig), care aparţinea de ramurile care formau în 1902 Secţiunea germană. În anii 1905–1913 a fost în consiliul acesteia. Elev esoteric al lui Rudolf Steiner.

KÜNSTLER, EUGEN (1869–1942)
şi MAUD, născ. Capon († 1916)

Prieteni şi colocatari ai Mathildei Scholl din Köln. Membri de la finele anului 1903. Au lucrat împreună cu Mathilde Scholl în Köln. Elevi esoterici ai lui Rudolf Steiner. În anul 1917 Rudolf Steiner a modelat un portret în relief a lui Maud Künstler, care între timp murise.

LAGUTT VON OSTHEIM, DR. JAN (Polonia, 1873–1944, Basel)

De origine poloneză. Studiile la Zürich, apoi activitate într-o uzină chimică din Basel. La începutul secolului s-a format în jurul lui un mic grup teosofic, care a fondat în 1906 Ramura din Basel („Paracelsus-Zweig”), a cărei conducere a avut-o el până în 1921. Elev esoteric al lui Rudolf Steiner.

LANGEN, MARTHA (Mariahalden/Zürich, 1865–1950, Arlesheim)

Din neamul conţilor Strachwitz din Silezia de Nord. După ce a trăit în diferite staţiuni, a locuit ani de zile în Eisenach. A fondat Ramura Eisenach, care a fost inaugurată în prezenţa lui Rudolf Steiner, la 13 iunie 1908. Rudolf Steiner a ţinut în casa ei câteva conferinţe. Începând din 1915 s-a mutat la Dornach. Încă din tinereţe a publicat poezii. Mai târziu a scris şi drame, printre care Schwarz-Weiß (Negru- alb) (o dramă depre templieri), 1926; Julian, 1928; Tycho Brahe, 1929. A devenit membră a Secţiunii germane în anul 1907 şi mai târziu şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner.

LEADBEATER, CHARLES WEBSTER (Northumberland, 1847–1934, Perth/Australia)

Datorită profesiei tatălui, a petrecut o parte a tinereţii sale în America de Sud (Brazilia). Din 1879, câţiva ani a fost preot la High Church în Anglia. În acest timp – interesat de manifestările spiritismului – l-a cunoscut pe Sinnett şi a devenit la sfârşitul lui 1883 membru al Societăţii Teosofice. Când H.P. Blavatsky i-a intermediat în 1884 o scrisoare din partea lui Mahatma K.H., în care îi erau explicate condiţiile pentru calitatea de elev, el a renunţat la toate legăturile sale din Anglia şi a însoţit-o pe Blavatsky în India. După o şedere de cinci ani – în 1888/89 a fost secretar general al Secţiunii ceyloneze a Societăţii Teosofice – s-a întors în 1889 la Londra, pentru a deveni învăţător particular al fiului lui Sinnett, aducând cu el pe băiatul singhalez C. Jinarajadasa şi i-a facilitat acestuia studiul. În Londra a lucrat tot mai puternic împreună cu Annie Besant, care devenise între timp şi ea teosofă. După aşa-numitul „caz Leadbeater”, a trebuit să se retragă din Societate în 1906, dar deja în 1909 a fost chemat înapoi de Annie Besant; el l-a descoperit pe băiatul Krishnamurti şi a devenit inspiratorul propriu-zis pentru fondarea Ordinului „Steaua Orientului”. În 1913 a mers în Australia şi în 1916 a fondat Liberal Catholic Church, al cărei episcop a devenit. Deşi adesea se afla în Australia, el a rămas până la moartea sa eminenţa cenuşie din T.S. El e considerat o figură foarte controversată a mişcării teosofice. Vezi Gregory Tillet, The Elder Brother (Fratele mai vârstnic), Londra, 1982.

LINDE, HERMANN (Lübeck, 1863–1923, Arlesheim/Elveţia)

Pictor. Membru al Secţiunii germane din 1906. Aparţinea de cercul de la München din jurul Sophiei Stinde. Pentru reprezentaţiile din anii 1907, 1909–1913 el a realizat decorurile şi s-a numărat în 1911, în calitate de al doilea preşedinte, printre fondatorii Asociaţiei pentru construcţie. Chemat de Rudolf Steiner pentru pictarea cupolei mari de la primul Goetheanum, el a trăit din 1914 la Dornach. Pentru ciclul său de ilustraţii la „Basmul” lui Goethe, Rudolf Steiner i-a dat multe sugestii. Elev esoteric al lui Rudolf Steiner.

LINK, ANTONIA (1857–1940, Marburg)

Învăţătoare în Ehrenbreitstein, mai târziu Pfaffendorf bei Koblenz, prietenă cu Mathilde Scholl. Membră a Societăţii Teosofice engleze, din 1905 a Ramurii din Köln, iar din vara lui 1905 elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Prietenă cu Keightley, care prin ea solicita în 1913 scrieri antroposofice, deoarece atunci se retrăgea de la Annie Besant. Din 1920 până în 1924 ea l-a informat pe Rudolf Steiner tot mereu despre Keightley.

LOHf, BERNHARD (anii de viaţă necunoscuţi)

Membru al Secţiunii germane din 1905 şi al Ramurii Düsseldorf I.

LÜBKE, HELENE (anii de viaţă necunoscuţi)

Soţia istoricului de artă Wilhelm Lübke provenit din Rheinland, decedat în 1893. Probabil deja la trecerea dintre secole, devine membră a Societăţii Teosofice din Londra şi a şcolii Esoterice a acesteia. Aparţinea din 1902/03 şi de Secţiunea germană. 1903/04 a trăit la Weimar, unde a organizat în aprilie 1903 trei conferinţe publice ale lui Rudolf Steiner. Cu conferinţa pentru membri din 18 aprilie 1903 a fost fondată Ramura Weimar. În 1905/06 a organizat conferinţe ale lui Rudolf Steiner şi în Eberfeld şi Düsseldorf. Apoi s-a mutat din nou în Anglia, unde trăise deja înainte de trecerea dintre secole.

MEAD, GEORGE R.S. (1863–1933)

Scriitor teosofic. Secretar al lui H.P. Blavatsky în ultimii săi ani de viaţă şi temporar secretar general al Secţiunii germane a Societăţii Teosofice din Londra. A editat la Londra, împreună cu H.P.B., revista acesteia, „Lucifer”, fondată în 1886; mai târziu, împreună cu A. Besant. În 1897, numele revistei a fost schimbat în „Theosophical Review”.

MEAD, MRS. L.M.

Secretară a E.S. din Londra. A părăsit în 1908 Theosophical Society, după reprimirea lui Leadbeater prin A. Besant, împreună cu bărbatul ei, George.

MEEBOLD, ALFRED (Heidenheim/Brenz, 1863–1952, Havelock/Noua Zeelandă)

Călător prin lume cu interese artistice, filosofice, naturaliste, îndeosebi botanice. În 1898 a devenit la Londra membru al Theosophical Society. În anii următori a trăit la München şi a colaborat la formarea, în 1904, a unei Ramuri de către teosofii grupaţi în jurul lui Sophie Stinde şi al lui Pauline von Kalckreuth, care în septembrie 1904 a fost inaugurată de Annie Besant cu ocazia conferinţei ei de la München. Cu această ocazie, Meebold s-a întâlnit pentru prima oară cu Rudolf Steiner, nu a fost impresionat în mod deosebit şi a plecat în India la scurt timp după aceasta. Acolo a avut o discuţie nesatisfăcătoare cu Annie Besant despre întrebări legate de educaţia esoterică. După ce s-a întors, l-a vizitat pe Rudolf Steiner, la sugestia lui Sophie Stinde şi Pauline von Kalckreuth, pentru a-l ruga să îl lămurească în privinţa unei trăiri oculte pe care o avusese în India. În locul lămuririi solicitate, Rudolf Steiner a refuzat scurt şi categoric solicitarea sa şi i-a dat în schimb exerciţii esoterice cu cuvintele: „Dacă veţi urma metoda mea, vechile rezultate vor dispărea şi atunci trebuie să aşteptăm până vin cele noi.” Meebold a rămas antroposof până la moartea sa şi le-a creat multor oameni o legătură cu Rudolf Steiner. În 1916 a publicat încercarea unei biografii sufleteşti, Mein Weg zum Geist (Calea mea către Spirit).

MINSLOFF, ANNA R. (anii de viaţă necunoscuţi)

Rusoaică. Fiica unui cunoscut avocat din Petersburg. Membră a Societăţii Teosofice. În 1904 şi 1905 a venit la Berlin, a făcut cunoştinţă cu Rudolf Steiner şi a devenit şi elevă esoterică a lui. În aceşti ani ea a jucat un rol deosebit pentru teosofii ruşi. Conform descrierii făcute de Margarita Woloschin în amintirile ei Die grüne Schlange (Șarpele verde), Stuttgart, 1954, şi de Assja Turgenieff în Erinnerungen an Rudolf Steiner und die Arbeit am Ersten Goetheanum (Amintiri despre Rudolf Steiner şi munca la Primul Goetheanum), Stuttgart, 1972, ea era o personalitate remarcabilă, „de o înaltă educaţie, cu grijă arzătoare faţă de viitorul Europei, mai ales faţă de pericolele care ameninţau Rusia. Înzestrată cu puternice forţe clarvăzătoare, însă haotică, nu întotdeauna capabilă să distingă cele văzute de realitatea exterioară, ea aduce aminte de figura tragică a lui H.P. Blavatsky. Ea considera că misiunea ei era să formeze un centru esoteric, de unde putea să se acţioneze împotriva nenorocirii ce se apropia. Multe cunoştinţe oculte, scrieri şi meditaţii au întărit influenţa ei.” Mai târziu se pare că s-a îndepărtat de Rudolf Steiner şi a dispărut din orizontul prietenilor ei.

MOLTKE, ELIZA VON, născ. contesa Moltke-Huitfeldt (Bellevue/Elveţia, 1859–1932, Ambach/Oberbayern)

Soţia lui Helmuth von Moltke junior (1906–1914, şef al Statului Major General). A făcut cunoştinţă cu Rudolf Steiner la Berlin la scurt timp după trecerea dintre secole, a devenit membră a Secţiunii germane şi din 1904 elevă esoterică a lui Rudolf Steiner.

OLCOTT, HENRY STEEL (Orange/New Jersey în SUA, 1832–17 februarie 1907, Adyar/India)

Specialist în agricultură, scriitor şi colaborator la diferite reviste. În Războiul Civil American (1861–1865) a avansat la gradul de colonel. Mai târziu a avut un cabinet de avocatură. Datorită interesului său pentru hipnotism şi mesmerism, el a relatat într-un ziar din New York despre fenomenele spiritiste, care apăruseră în 1874 în America, ce au stârnit senzaţie. Prin intermediul acestui lucru el a ajuns personal în legătură cu H.P. Blavatsky şi a fondat împreună cu ea în toamna lui 1875 la New York Societatea Teosofică, al cărei preşedinte-fondator a rămas până la moartea sa în anul 1907. El a scris People of the Other World (Oameni din lumea cealaltă) (1875), a editat, începând din 1879, revista „Theosohist” şi a publicat în 1895 însemnările sale din jurnal Old Diary Leaves (Foi vechi de jurnal) despre colaborarea lui cu H.P. Blavatsky.

PAULUS, Doris şi Franz (anii de viaţă necunoscuţi)

Probabil, deja membri ai Societăţii Teosofice înainte de fondarea Secţiunii germane. În 1903/04 au participat la construirea Ramurii din Stuttgart. Elevi esoterici ai lui Rudolf Steiner din 1904. În 1906 s-au mutat la Ascona/Elveţia şi l-au rugat pe Rudolf Steiner pentru trecerea calităţii lor de elevi la Annie Besant, care ţinea pe atunci adesea ore esoterice în Milano, ce se afla în apropiere. La sfârşitul anului 1911 au ieşit din Secţiunea germană, datorită divergenţelor dintre Annie Besant şi Rudolf Steiner.

PEIPERS, DR. FELIX (Bonn, 1873–1944, Arlesheim)

Prin intermediul prietenului său din tinereţe, Michael Bauer, apartenent din 1904 la Secţiunea germană. Din 1907 el a condus la München un sanatoriu particular şi aparţinea acum de cercul de la München. A colaborat la reprezentarea dramelor-misteriu din anii 1910-13 (interpretarea lui Benediktus) şi a aparţinut de fondatorii Asociaţiei pentru construcţie. De la sfârşitul lui 1911 până în 1913, şi în conducerea Secţiunii germane. Aparţinea de primii medici care lucrau după îndrumări ale lui Rudolf Steiner. În 1921–1924 a fost unul din medicii de frunte de la Institutul clinico-terapeutic din Stuttgart. Mai târziu a trăit timp de mulţi ani, din motive de sănătate, în Teneriffe. Aparţinea de elevii esoterici ai lui Rudolf Steiner.

SCHOLL, MATHILDE (1868–1941, Dornach)

Învăţătoare provenind din Rheinland. În timpul în care a activat în Italia ca educatoare, a intrat în legătură cu personalităţi conducătoare ale Societăţii Teosofice şi a devenit membră a acesteia. La adunările de fondare a Secţiunii germane din Berlin, în octombrie 1902, a făcut cunoştinţă cu Rudolf Steiner şi cu Marie von Sivers şi s-a pus la dispoziţie în mod activ pentru lucru, începând de atunci. Din 1903 până în 1913 ea a aparţinut de consiliul Secţiunii germane şi a editat din 1905 până în 1914 organul de presă al Societăţii („Mitteilungen für die Mitglieder der deutschen Sektion der Theosophischen Gesellschaft”) (Comunicări pentru membrii Secţiunii germane a Societăţii Teosofice), din martie 1913, la „Anthroposophische Gesellschaft” (Societatea Antroposofică)). Din 1902/03 a trăit la Köln avându-i colocatari pe prietenii ei Maud şi Eugen Künstler, împreună cu care a fondat Ramura Giordano Bruno, care a devenit un centru radiant. Acolo a fost fondată în 1912 şi Societatea Antroposofică. Din 1914 ea a trăit la Dornach, unde s-a adunat mereu în jurul ei un cerc de studiu antroposofic, până la moartea ei. Deja înaintea activităţii lui Rudolf Steiner din domeniul ştiinţei spiritului ea a aparţinut de şcoala Esoterică de Teosofie şi a devenit apoi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Prin intervenţia ei şi a prietenilor ei, Künstler, Köln a devenit până la izbucnirea Primului Război Mondial în vara lui 1914 un centru de evenimente esoterice, îndeosebi pentru elevii lui Rudolf Steiner din ţările vecine apusene.

SCHURÉ, EDOUARD (Straßburg, 1841–1929, Paris)

Scriitor francez. Membru al Societăţii Teosofice din Franţa. Din 1899, în schimb prietenesc de scrisori cu Marie von Sivers, care a tradus în germană mai multe din lucrările sale. În 1906, la Congresul teosofic, Schuré a făcut cunoştinţă personal cu Marie von Sivers şi Rudolf Steiner, după care amândoi au fost oaspeţi de câteva ori în casa lui din Barr în Elsaß. Pe atunci a devenit şi elev esoteric al lui Rudolf Steiner. Un an mai târziu, pentru Congresul teosofic de la München, Rudolf Steiner a organizat premiera adaptării sale cu „Sfânta dramă de la Eleusis”, pe care o tradusese Marie von Sivers. În 1909 şi 1911 a fost prezentată şi piesa lui, Kinder des Luzifer (Copii ai lui Lucifer). În 1913 a ieşit din Societatea Teosofică şi s-a alăturat Societăţii Antroposofice. După o înstrăinare de Rudolf Steiner şi Marie Steiner cauzată de Primul Război Mondial, el a regretat mai târziu comportamentul său şi s-a împăcat iarăşi cu ei cu ocazia unei vizite la Dornach în anul 1922. Vezi Camille Schneider, Edouard Schuré. Seine Lebensbegegnungen mit Rudolf Steiner und Richard Wagner (Edouard Schuré. Întâlnirile vieţii sale cu Rudolf Steiner şi Richard Wagner), freiburg i.Br., 1971.

SELLIN, ALBRECHT WILHELM (Berlin-Ludwigslust, 1841–1933, München)

Colonizator în Brazilia, mai târziu comerciant angrosist în Hamburg. A jucat un rol ca pregătitor şi cofondator al „Gesellschaft für Experimentalpsychologie” (Societatea pentru Psihologie experimentală). În cadrul acesteia a făcut experimente în anii 1888–1892 cu Max Dessoir, Albert Moll ş.a., pentru a răspunde la întrebarea despre diferenţa dintre magnetism animal şi hipnotism. A făcut cunoştinţă atunci şi cu teosofia lui Blavatsky, care însă nu îl mulţumea. Când l-a auzit în 1904 pe Rudolf Steiner ţinând o conferinţă la Hamburg, el a devenit imediat membru în Secţiunea germană şi elev esoteric al lui Rudolf Steiner. Deoarece curând după aceea a fost pensionat, el s-a dedicat de atunci cu totul şi cu totul studiului ştiinţei spiritului orientată antroposofic şi a mai activat încă, fiind deja în vârstă de 70 de ani, cu roluri importante în reprezentările dramelor-misterii ale lui Rudolf Steiner de la München din anii 1910–1913.
Vezi, A.W. Sellin, Erinnerungen aus dem Berufs- und Seelenleben eines alten Mannes (Amintiri din viaţa profesională şi sufletească a unui bărbat bătrân), Konstanz, 1920.

SELLING, WILHELM (Steinau an der Oder, 1869–1960, Berlin)

După frecventarea gimnaziului din Breslau a studiat Construcţia de maşini la Technikum din Mittweida. În 1894 s-a alăturat expediţiei în Africa de Est a economistului Theodor Herzka. După eşuarea întreprinderii a rămas ca tehnician în Serviciul imperial în Africa. Un colaps al sănătăţii a făcut necesară întoarcerea sa în Germania cu puţin timp înainte de trecerea dintre secole. De la oficiul colonial al imperiului din Berlin el a fost preluat ca funcţionar, dar pensionat timpuriu. În anul 1903 a audiat o conferinţă a lui Rudolf Steiner, a devenit membru al Secţiunii germane şi s-a pus cu totul la dispoziţie pentru munca de acolo. Ani de zile a condus, printre altele, biblioteca şi a fost considerat iniţiatorul muncii de tineret.

SINNETT, ALFRED PERCY (Anglia, 1840–1921, Londra)

Jurnalist. Din 1872 redactor-şef la „The Pioneer”, cel mai influent ziar englez din India, care apărea la Allahabad. Prin interesele sale faţă de fenomene spiritiste s-a împrietenit cu H.P. B. şi cu Olcott. Blavatsky i-a intermediat o corespondenţă cu Mahatma K.H., pe baza căreia au luat naştere scrierile sale Die okkulte Welt (Lumea ocultă) (1881) şi Esoterischer Buddhismus (Buddhism esoteric) (1883). În 1882 s-a întos în Anglia, deoarece a fost demis din postul său. Acordase în „Pioneer” prea mult spaţiu pentru întrebările oculte şi acţiunea lui H.P.B., conform părerii proprietarilor ziarului. În Anglia a activat în cadrul Societăţii Teosofice engleze şi a fost, din 1895 până în 1907, vicepreşedinte al Societăţii Teosofice internaţionale.

SIVERS, MARIE VON

Vezi, Steiner, Marie

SIVERS, OLGA VON († 1917 la Petersburg)

Sora Mariei von Sivers. Membră din ziua fondării Secţiunii germane, 20 octombrie 1902. Cuvinte rostite în amintirea ei, de Rudolf Steiner (Berlin, 21 august 1917), în „Unsere Toten” (Morţii noştri), GA 261. După moartea ei, Rudolf Steiner i-a modelat un portret în relief.

SMITS, CLARA (St. Johann/b. Saarbrücken, 1863–1948, Laufenburg/Baden)

Membră a Societăţii Teosofice din 1903 şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Pe domeniul ei, Haus Meer lângă Düsseldorf, a organizat conferinţe ale lui Rudolf Steiner. În calitate de preşedintă a Ramurii Düsseldorf I, ea a fost din 1908 până în 1913 în consiliul Secţiunii germane. O convorbire cu Rudolf Steiner la sfârşitul anului 1911 despre pregătirea profesională a fiicei ei Lory a devenit punct de pornire pentru dezvoltarea noii arte a mişcării, euritmia.

SPINK, KATE (anii de viaţă necunoscuţi)

Teosofă engleză. În 1905, succesoare a lui Keightley ca secretar general al Secţiunii britanice a Societăţii Teosofice.

SPRENGEL, ALICE (anii de viaţă necunoscuţi)

Cam din 1904, membră a Ramurii din München. La reprezentările anuale ale Secţiunii germane de la München din anii 1907 până în 1913 a activat din punct de vedere actoricesc. În cele patru drame-misteriu ale lui Rudolf Steiner a jucat rolul „Theodora”. În calitate de artist artizan s-a ocupat cu realizarea de bijuterii simbolice pentru membri şi probabil pe baza acestui fapt a fost nominalizată de Rudolf Steiner, în anul 1911, la încercarea sa de a da viaţă unei Societăţi pentru Măiestrie şi Artă Teosofică, drept „păstrător al sigiliului”. În legătură cu construcţia din Dornach ea a ajuns în 1914 acolo şi a ajutat în diferite domenii de lucru. La începutul anului 1915 a apărut la ea un element psihopatologic puternic, cu care a produs multe necazuri. Datorită acestui fapt ea a fost exclusă din Societate în toamna anului 1915 de către Consiliul central al Societăţii Antroposofice. Ea a părăsit Dornach-ul şi s-a retras în Tessin/Elveţia.

STEINER, MARIE, NĂSC. VON SIVERS (Wlotzlawek/Gubernia Varşovia, pe atunci aparţinătoare de Rusia, 1867–1948, Beatenberg/Elveţia)

Dintr-o familie germano-baltică (tatăl: Jakob von Sivers, general-locotenent în serviciu rusesc), crescută în Petersburg. Formată în arta recitării şi actoriei la Petersburg, Paris şi Berlin. Prin Edouard Schuré – către care se îndreptase pentru traducerea dramei sale Kinder des Luzifer (Copii ai lui Lucifer) – a fost făcută atentă asupra teosofiei, ea l-a întâlnit pentru prima dată pe Rudolf Steiner în noiembrie 1900 la Bibiloteca Teosofică din Berlin. Ea a trăit atunci felul în care el era împins să se alăture Societăţii şi cum a răspuns la aceasta: „Acest lucru este imposibil, căci eu fac o mare distincţie între mistica orientală şi cea apuseană”. Un an mai târziu, cu ocazia unei adunări sociale de ziua înfiinţării Societăţii, la 17 noiembrie, ea i-a adresat întrebarea, dacă nu ar fi necesară să se cheme la viaţă o mişcare spirituală în Europa ţinându-se cont de creştinism? Despre semnificaţia acestei întrebări s-a exprimat mai târziu Rudolf Steiner: „Cu aceasta îmi era dată posibilitatea să acţionez acolo în sensul care plutea în faţa mea. Întrebarea îmi fusese adresată şi puteam, conform legilor spirituale, să încep să dau răspunsul la o asemenea întrebare.” Drept urmare , în ianuarie 1902 el a preluat conducerea, deja de mult timp oferită, a Societăţii Teosofice Germane din Berlin, iar când i-a fost oferită în primăvară funcţia de secretar general al Secţiunii germane ce se afla în proces de fondare, el a condiţionat acceptul lui de faptul dacă Marie von Sivers ar fi dispusă să lucreze împreună cu el în calitate de secretară. Astfel a devenit ea, din 1902 până la sfârşitul activităţii lui, colaboratoarea sa cea mai apropiată. De la Crăciunul anului 1914, Marie Steiner. Ea a organizat nu numai construirea întregii Societăţi, ci s-a implicat şi cu toate capacităţile ei pentru dezvoltarea unei arte scenice antroposofice şi a fondat pentru opera literară a lui Rudolf Steiner o editură proprie. După moartea lui, ea a continuat publicarea operelor sale şi a fondat pentru continuarea acestei sarcini Rudolf Steiner-Nachlassverwaltung (Administraţia moştenirii lui Rudolf Steiner).
Vezi, Aus dem Leben von Marie Steiner-von Sivers. Biographische Beiträge und eine Bibliographie (Din viaţa Mariei Steiner-von Sivers. Contribuţii biografice şi o bibliografie), alcătuită de Hella Wiesberger, Dornach, 1956.

STINDE, SOPHIE (1835–1915, München)

În 1904 a participat la noua fondare a Ramurii din München care, pe lângă Berlin, a devenit un centru principal al activităţii lui Rudolf Steiner. Din 1904 până în 1913, în consiliul Secţiunii germane. În 1911, iniţiatoare şi primă preşedintă a Asociaţiei pentru construcţie. „Ei îi datorăm, pe lângă construirea muncii din München, transpunerea în realitate scenică a dramelor-misteriu ale dr.-ului Steiner. Iar în continuare la aceasta, realizarea gândului despre construcţie. Ea face parte dintre cei care au avut curajul printre primii să cuprindă acest gând îndrăzneţ şi să îl prezinte dr.-ului Steiner. Atunci când această dorinţă nu a fost respinsă şi a fost verificată, planul s-a maturizat în detaliile lui. Iar Sophie Stinde a fost cea care a creat documentele, pentru a face posibilă o bază pentru realizarea proiectului” (Marie Steiner).
Elevă esoterică a lui Rudolf Steiner din 1904 şi conducătoare a Centrului esoteric de la München. După moartea ei, Rudolf Steiner i-a modelat – ca şi în cazul lui Maud Künstler şi al Olgăi von Sivers – un portret în relief.

STOCKMEYER, familie

Pictor, Karl. H.W. († la 72 de ani, în 1930 la Malsch lângă Karlsruhe). Soţia sa, Johanna, conducea în Malsch o pensiune pentru teosofi. Amândoi, membri ai Secţiunii germane din 1907 şi elevi esoterici ai lui Rudolf Steiner. Cu copiii lor, Hilde şi E.A. Karl, au fondat în 1909 în prezenţa lui Rudolf Steiner şi a unor prieteni teosofi Ramura Francesco din Assisi. Rudolf Steiner a desfăşurat atunci în acelaşi timp punerea pietrei de temelie pentru construcţia-model inaugurată de familia Stockmeyer.

STRYCZEK-HÜBBE-SCHLEIDEN, PAULA († 1945, Celle)

A fost în legătură cu Hübbe-Schleiden, de care a fost adoptată mai târziu. Aparţinea de cercul teosofilor germani, deja dinaintea activităţii de instruire a lui Rudolf Steiner din domeniul ştiinţei spiritului. Alături de Hübbe-Schleiden se pare că a dus o viaţă plină de muncă şi de renunţări, iar după moartea acestuia a condus, din nou ca o adevărată fiică a lui Günther Wagner, gospodăria şi l-a îngrijit pe acesta până la moartea lui. Conform necrologului Mariei Steiner, ea a recunoscut imediat caracterul ieşit din comun al lui Rudolf Steiner. Contrar tatălui ei adoptiv, Hübbe-Schleiden, ea şi-a declarat mereu fidelitatea, în mod constant, până la sfârşit în favoarea lui Rudolf Steiner.

UNGER, DR.ING. CARL (Bad Cannstatt, 1878–1929, Nürnberg)

La vârsta de paisprezece ani l-a cunoscut pe Adolf Arenson, care era mai în vârstă cu 20 de ani decât el, lucru care a dus la o prietenie de-o viaţă bazată pe interese spirituale comune. După ce Arenson a devenit la sfârşitul anului 1902 membru al Societăţii Teosofice, Unger s-a alăturat acesteia în octombrie 1903. A făcut cunoştinţă cu Rudolf Steiner personal în primăvara anului 1904 la Stuttgart şi a fost atât de adânc impresionat de el, încât de atunci a pus întreaga sa forţă în serviciul acestei activităţi. În 1905 a fondat împreună cu Adolf Arenson la Stuttgart o Ramură în care urmau să fie studiate exclusiv operele lui Rudolf Steiner şi care a devenit mai târziu Ramura principală din Stuttgart. De la sfârşitul lui 1904, şi elev personal al lui Rudolf Steiner. La Congresul de la München, de Rusaliile din 1907, el a ţinut o conferinţă în care a rezumat rezultatele muncii sale din Ramură de până atunci. Acesta a devenit punctul de pornire pentru o activitate de conferenţiere larg desfăşurată în toate ramurile germane şi elveţiene, pentru introducerea si prelucrarea sistematică a ştiinţei spiritului. În anii 1908–1913 el a făcut parte din consiliul Secţiunii germane, în anii 1913–1923 a fost în Consiliul central al Societăţii Antroposofice, iar după noua înfiinţare a acesteia a devenit administrator al Societăţii naţionale germane a Societăţii Antroposofice Generale. De asemenea, în consiliul Asociaţiei pentru construcţia Goetheanum-ului, fondată în 1911, a cărui conducere de şantier fusese în răspunderea lui pentru un an, în timpul Primului Război Mondial. După încheierea războiului 1918/19, el s-a implicat pentru impulsurile sociale ale lui Rudolf Steiner şi a inclus fabrica sa de maşini de şlefuit cu precizie, în cadrul întreprinderii asociative „Kommende Tag AG”. Activ neobosit pentru antroposofie şi Societatea Antroposofică, el a fost ucis la Nürnberg în 4 ianuarie 1929, chiar înainte de începerea conferinţei sale publice „Ce este antroposofia?”, de glonţul unuia întunecat spiritual. Marie Steiner l-a numit pe Unger „cel mai dedicat şi mai capabil elev şi tovarăş de lucru al lui Rudolf Steiner”.

VOLLRATH, DR. HUGO (născ. 1877, Leipzig)

Librar şi editor pentru literatură ocultă şi teosofică (Theosophisches Verlagshaus) din Leipzig. Deoarece el mai aparţinea, în afară de Secţiunea germană, şi la aşa-numita Societate din Leipzig şi vroia să aducă intenţiile cu totul altfel orientate ale acesteia în Secţiunea germană, colaborarea a devenit foarte dificilă. În principal la insistențele Ramurii din Leipzig, el a fost exclus din Secţiunea germană conform deciziei celei de-a VII-a Adunări generale a Secţiunii germane din octombrie 1908.

WAGNER, AMALIE (1837–1910)

Sora lui Günther Wagner, locuind la Hamburg. Membră a Secţiunii germane de la înfiinţarea ei în anul 1902 şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner.

WAGNER, ANNA (1847–1905, Lugano)

Soţia lui Günther Wagner şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Pentru ea a redactat Rudolf Steiner conţinutul orei esoterice de la Berlin, din 24 octombrie 1905, la care ea nu putuse să participe din motive de boală (vezi GA 245). La scurt timp după aceasta ea a murit.

WAGNER, GÜNTHER (Hamburg, 1842–1930, Herrenalb/Schwarzwald)

Fondator al fabricii pentru produse Pelikan de la Hanovra. Din 1895, membru în Societatea Teosofică Germană în Berlin. Văr cu Hübbe-Schleiden. Cu acesta şi cu Ludwig Deinhard, s-a străduit pentru fondarea unei Secţiuni germane. Wagner trăia pe atunci la Lugano şi a fondat acolo, în 1902, o ramură care a contribuit la formarea secţiunii germane. O anumită perioadă el a fost considerat şi drept candidat pentru funcţia de secretar general. S-a alăturat cu totul lui Rudolf Steiner şi a devenit elevul esoteric al acestuia. După moartea soţiei sale (1905) s-a mutat la Berlin. În anii de după Primul Război Mondial a trăit retras la ţară, îngrijit de Paula Hübbe-Schleiden (Stryczek), care şi pentru el era ca şi fiica lui. Până la sfârşit a participat la manifestări ale Societăţii Antroposofice. Rudolf Steiner l-a desemnat cu drag drept „senior” al Societăţii.

WALLEEN-BORNEMANN, BARON CARL ALPHONSE († 1941, Copenhaga)

„În perioada dinainte de război un pionier sârguincios al muncii noastre, activ în calitate de conferenţiar, de conducător de grup în diferite ţări, unul dintre reprezentanţii purtători de cuvânt ai Uniunii Antroposofice în anul de luptă al desprinderii de Societatea Teosofică, 1912.” (Marie Steiner, în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht. Nachrichten für deren Mitglieder” (Ce se întâmplă în Societatea Antroposofică. ştiri pentru membrii acesteia), anul 18, nr. 51 din 21 decembrie 1941)

WOHLBOLD, PROF. DR. HANS (Nürnberg, 1877–1949, Tutzing/Obb.)

Profesor de ştiinţele naturii la Nürnberg şi München până la punerea lui pe linie moartă de către naţional-socialişti. În 1904 a făcut cunoştinţă, împreună cu soţia lui, cu Rudolf Steiner şi a devenit astfel unul dintre membrii cei mai vechi şi mai activi în afară, iar mai târziu şi conducător al Ramurii din München. Activitate bogată de conferenţiere şi scriitoricească, pentru a intermedia înţelegerea ştiinţei despre spirit a lui Rudolf Steiner. Pentru a deschide drum semnificaţiei acesteia, el s-a apropiat, de exemplu, de cercul din jurul lui Oswald Spengler, pentru studiul morfologiei culturii. În 1929 i s-a făcut solicitarea din partea Muzeului Naţional din Weimar să editeze Teoria culorilor a lui Goethe în sensul propriu-zis pe care îl intenţionase Goethe. De asemenea, el a editat Teoria culorilor a lui Goethe cu o introducere detaliată, la Editura Diederich din Jena.

WOLFRAM, ELISE (1868–1942)

Membră a Secţiunii germane din 1905, iar din 1906 preşedintă a Ramurii din Leipzig şi elevă esoterică a lui Rudolf Steiner. Activă în calitate de conferenţiară şi scriitoare. Din 1908 până în 1913, în consiliul Secţiunii germane. „O femeie bogat înzestrată, impulsivă şi rezistentă, tare în muncă, o natură de luptător, care ţinea piept cu curaj loviturilor sorţii” (Marie Steiner).

ZAWADZKI, CASIMIR (anii de viaţă necunoscuţi)

Iniţial, colaborator al dr.-ului Vollrath din Leipzig, mai târziu editor independent de reviste ş.a. În 1914 a fondat „Bund für Theosophie und Geheimwissenschaft” (Uniunea pentru Teosofie şi ştiinţă Ocultă) şi o editură proprie. Deoarece scrierile sale s-au dovedit a fi plagiate după operele lui Rudolf Steiner şi ale lui Annie Besant, el a fost exclus din Secţiunea germană. Vezi, Mathilde Scholl, Literarisches Parasitentum. Plagiate und falsche Zitate (Parazitare literară. Plagiate şi citate false), Berlin, 1914.

AcasăLucrări OnlineIndex GA264PrecedentaUrmătoarea