Dezbaterile următoare au misiunea ca, printr-o analiză ce merge până la ultimele elemente ale actului de cunoaștere, să formuleze în mod just problema cunoașterii și să indice calea spre o rezolvare a acesteia. Printr-o critică a epistemologiilor ce se bazează pe deducțiile kantiene, ele arată că, pornind de la aceste puncte de vedere, nu va fi niciodată posibilă o rezolvare a problemelor respective. Trebuie, de altfel, să recunoaștem că fără lucrările fundamentale preliminare ale lui Volkelt1 și fără cercetările sale temeinice asupra noțiunii de experiență, conceperea precisă a noțiunii „lucrului dat”, așa cum o prezentăm noi, ar fi fost foarte dificilă. Nutrim însă speranța că am pus baza unei depășiri a subiectivismului inerent epistemologiilor ce pornesc de la Kant. Credem că am făcut aceasta prin demonstrația noastră, anume că forma subiectivă în care apare imaginea despre lume pentru actul de cunoaștere, înainte de prelucrarea acesteia prin știință, nu este decât o treaptă intermediară necesară, dar care este depășită în însuși procesul de cunoaștere. Pentru noi, așa numita experiență pe care pozitivismul și neokantianismul ar dori atât de bucuros să o proclame drept unicul lucru sigur, este tocmai cel mai subiectiv. Iar când arătăm aceasta, punem temeliile idealismului obiectiv drept consecință necesară a unei teorii a cunoașterii care se înțelege pe sine însăși. Aceasta se deosebește de idealismul metafizic absolut al lui Hegel prin faptul că ea caută în procesul cunoașterii motivul scindării realității în existență dată și în noțiune, iar mijlocirea realității nu o vede într-o dialectică obiectivă universală, ci în procese subiective de cunoaștere. Scriitorul acestor rânduri a prezentat deja, odată, acest punct de vedere, într-o lucrare publicată în anul 1886: Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheeană despre lume pe baza unor cercetări care, bineînțeles, se deosebesc în mod esențial, ca metodă, de cea prezentă și cărora le lipsește retrospecția asupra primelor elemente ale cunoașterii.
Literatura mai nouă care trebuie luată în considerare în cursul acestor dezbateri este următoarea. Aici nu amintim numai lucrările care se referă direct la expunerea noastră, ci și acele lucrări în care se tratează probleme asemănătoare cu ale noastre. Facem abstracție de o prezentare deosebită a lucrărilor filosofice ale clasicilor propriu-ziși.
Pentru teoria cunoașterii, în general, trebuie luate în considerare următoarele lucrări:
Richard Avenarius ‒ Philosophie als Denken gemäß dem Prinzip des kleinsten Kraftmaßes. Prolegomena zu einer Kritik der reinen Erfahrung (Filosofia drept gândire după principiul celei mai mici mărimi a forței. Prolegomene la o critică a experienței pure), Leipzig 1876;
Julius F. A. Bahnsen – Der Wiederspruch im Wissen und Wesen der Welt. Prinzip und Einzelbewährung der Realdialektik (Contradicția între știința și esența lumii. Principiul și confirmarea individuală a dialecticii reale), Vol. I, Berlin 1880.
Julius Baumann – Philosophie als Orientierung über die Welt (Filosofia ca orientare asupra lumii), Leipzig 1872.
Jacob Sigismund Beck – Einzig möglicher Standpunkt, aus welchem die kritische Philosophie beurteilt werden muß; d. i. Band III von : Erläuternder Auszug aus den kritischen Schriften des Herrn Prof. Kant, auf Anraten desselben (Unicul punct de vedere din care trebuie judecată filosofia critică; anume vol. III din: Rezumat explicativ din scrierile critice ale d-lui prof. Kant, conform recomandării acestuia), Riga 1793-1796.
Friedrich Eduard Beneke – System der Metaphysik und Religionsphilosophie, aus den natürlichen Grundverhältnissen des menschlichen Geistes abgeleitet (Sistemul metafizicii și al filosofici religiei, derivat din raporturile naturale fundamen¬tale ale spiritului omenesc), Berlin 1839.
Julius Bergmann – Sein und Erkennen. Eine fundamental-philosophische Untersuchung (Existență și cunoaștere. O cercetare fundamental-filosofică), Berlin 1880.
Alois Emanuel Biedermann ‒ Christliche Dogmatik, Band I: Der prinzipielle Teil, 2. erw. Aufl. Berlin, 1884, Band II: Der positive Teil, 1885 (Dogmatică creștină, vol. I: Partea principială, ed. 2 extinsă, vol. II: Partea pozitivă).
Hermann Cohen ‒ Kants Theorie der Erfahrung (Teoria experienței la Kant), Berlin 1871.
Paul Deussen ‒ Die Elemente der Metaphysik als Leitfaden zum Gebrauche bei Vorlesungen sowie zum Selbststudium zusammengefaßt, nebst einer Vorbetra-chtung über das Wesen des Idealismus (Elementele metafizicii, concepute ca linii directoare pentru utilizare la prelegeri cât și pentru studiul individual, împreună cu un studiu preliminar despre esența idealismului), ed. a 2-a adăugită, Leipzig 1890.
Wilhelm Dilthey ‒ Einleitungen in die Geisteswissenschaften. Versuch einer Grundlegung fur das Studium der Gesellschaft und der Geschichte, Bd. I (Introducere în științele spirituale,
încercare de fundamentare pentru studiul societății și al istoriei, vol. I) Leipzig 1883. ‒ în special capitolul introductiv, care tratează raportul teoriei cunoașterii cu celelalte științe. ‒
în continuare, de același autor, ar mai fi de luat în considerare și:
‒ Beiträge zur Lösung der Frage vom Ursprung unseres Glaubens an die Realitat der Außenwelt und seinem Recht (Contribuții la rezolvarea problemei asupra credinței noastre în lumea exterioară și
justificarea ei, Protocol al Academiei Regale Prusace de Ştiințe), Berlin 1890, pag. 977-1022.
August Dorner ‒ Das menschliche Erkennen. Grundlinien der Erkenntnistheorie und Metaphysik (Cunoașterea omenească. Linii fundamentale de teorie a cunoașterii și de metafizică), Berlin 1887.
Eugen Dreher ‒ Über Wahrnehmung und Denken. Ein Beitrag zur Erkenntnislehre; Verhandlungen der Philosophischen Gesellschaft, Heidelberg (Despre percepție și gândire. O contribuție la
teoria cunoașterii. Dezbateri ale Societății Filosofice din Heidelberg) 1878.
Gustav Engel ‒ Sein und Denken (Existență și gândire), Berlin 1889.
Wilhelm Enoch ‒ Der Begriff der Wahrnehmung. Eine Studie zur Psychologie und Erkenntnistheorie (Noțiunea percepției. Un studiu asupra psihologiei și a teoriei cunoașterii), Hamburg 1890.
Benno Erdmann ‒ Kants Kritizismus in der ersten und zweiten Auflage der Kritik der reinen Vernunft (Criticismul lui Kant în prima și a doua ediție a Criticii rațunii pure), Leipzig 1878.
Ferdinand Fellner, Ritter v. Feldegg ‒ Das Gefühl als Fundament der Weltordnung (Simțirea drept fundament al ordinii lumii), Viena 1890.
Engelbert Lorenz Fischer ‒ Die Grundfragen der Erkenntnistheorie (Problemele fundamentale ale teoriei cunoașterii), Mainz 1887.
Kuno Fischer ‒ System der Logik und Metaphysik oder Wissenschaftlehre (Sistemul logicii și a metafizicii sau teoria științei) ed. a 2-a, Heidelberg 1865;
‒ Geschichte der neueren Philosophie (Istoria filosofiei mai noi), Mannheim 1860 (în special părțile referitoare la Kant): Immanuel Kant. Entwicklungsgeschichte und System der kritischen
Philosophie; I. Bd.: Entstehung und Begründung der kritischen Philosophie. Die Kritik der reinen Vernunft; II.Bd.: Das Lehrgebäude der kritischen Philosophie. Das System der reinen Vernunft (I.
Kant. Istoria dezvoltării și sistemul filosofiei critice, vol. I: Apariția și fundamentarea filosofiei critice. Critica rațunii pure; vol. II: Sistemul doctrinei filosofiei critice. Sistemul
rațunii pure. Adică vol. III și IV ale Istoriei filosofiei moderne).
A. Ganser ‒ Die Wahrheit. Kurze Darlegung der letzten und wahren Weltprinzipien. Entwurf zu einer transzendentalen Logik (Adevărul. Scurtă prezentare a ultimelor și adevăratelor principii universale. Schiță pentru o logică transcendentală), Graz 1890.
Carl Göring ‒ System der kritischen Philosophie, 2 Teile (Sistem al filosofiei critice, 2 părți), Leipzig, 1874 și 1875.
‒ Über den Begriff der Erfahrung; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 1. Jahrg. ( Despre noțunea de experiență; Revista trimestrială pentru filosofie științifică, An. l),
Leipzig 1877, pag. 348-419 și 525-539, ca și 2. Jahrg. (An. 2), 1878, pag. 106-114.
Eduard Grimm ‒ Zur Geschichte des Erkenntnisproblerns. Von Bacon zu Hume (Pentru istoria problemei cunoașterii. De la Bacon la Hume), Leipzig f.a. (1890).
Franz Grung ‒ Das Problem der Gewißheit. Grundzüge einer Erkenntnistheorie (Problema certitudinii. Trăsături fundamentale ale unei teorii a cunoașterii), Heidelberg 1886.
Robert Hamerling ‒ Die Atomistik des Willens. Beiträge zur Kritik der modernen Erkenntnis, 2 Bd. (Atomistica voinței. Contribuții la critica cunoașterii moderne, 2 vol.), Hamburg 1891.
Friedrich Harms ‒ Die Philosophie seit Kant (Filosofia de la Kant încoace), Berlin 1876.
Eduard von Hartmann ‒ Kritische Grundlegung des transzendentalen Realismus. Eine Sichtung und Fortbildung der erkenntnistheoretischen Prinzipien Kant's, Berlin, 1875; d.i. 2. Aufl. von:
Das Ding an sich und seine Beschaffenheit. Kantische Studien zur Erkenntnistheorie und Metaphysik (Fundamentarea critică a realismului transcendental. O selectie si dezvoltare a principiilor de
teorie a cunoașterii la Kant); Berlin 1875; (adică, a 2-a ed. a lucrării: Lucrul în sine și natura sa. Studii kantiene de teoria cunoașterii și metafizică), Berlin 1870.
‒ J. H. v. Kirchmanns erkenntnistheoretischer Realismus. Ein kritischer Beitrag zur Begründung des transzendentalen Realismus (Realismul epistemologic al lui J.H.v. Kirchmann. O contribuție
critică la fundamentarea realismului transcendental), Berlin 1875.
‒ Das Grundproblem der Erkenntnistheorie. Eine phänomenologische Durchwanerung der möglichen erkenntnistheoretischen Standpunkte (Problema fundamentală a teoriei cunoasterii. O parcurgere
fenomenologică a punctelor de vedere posibile ale teoriei cunoașterii), Leipzig 1889.
‒ Kritische Wanderungen durch die Philosophie der Gegenwart (Excursuri critice prin filosofia contemporaneității), Leipzig 1889.
Hermann L.F. v. Helmholtz ‒ Die Tatsachen der Wahrnehmung. Rede, gehalten zur Stiftungsfeier der Friedrich-Wilhelm-Universität zu Berlin am 3. August 1878 (Realitățile percepției. Discurs ținut la aniversarea Universității Friedrich Wilhelm din Berlin), Berlin 1879.
Gerardus Heymans ‒ Die Gesetze und Elemente des wissenschaftlichen Denkens. Ein Lehrbuch der Erkenntnistheorie in Grundzüge (Legile și elementele gândirii științifice. Un manual de principii de teoria cunoașterii ), Leyden și Leipzig 1890.
Alfred Holder ‒ Darstellung der Kantischen Erkenntnistheorie mit Berücksichtigung der verschiedenen Fassungen der transzendentalen Deduktion der Kategorien (Prezentarea teoriei kantiene a cunoașterii cu referire îndeosebi la diferitele concepte ale deductiei transcendentale a categoriilor), Tübingen 1874.
Adolf Horwicz ‒ Analyse des Denkens. Grundlinien einer Erkenntnistheorie (Analiza gândirii. Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii), Halle 1875; d.i. Bd. II, I. Teil von: Psychologische Analysen auf physiologischer Grundlage. Ein Versuch zur Neubegründung der Seelenlehre (adică, vol. 2, partea l din: Analize psihologice pc baze fiziologice. O încercare de nouă fundamentare a doctrinei sufletului), Halle și Magdeburg 1872-1878.
Friedrich Heinrich Jacobi ‒ David Hume über den Glauben oder Idealismus und Realismus. Ein Gespräch (David Hume despre credință sau idealism și realism. O discuție), Breslau 1787.
Matthias Kappes ‒ Der „Common Sense” als Prinzip der Gewißheit in der Philosophie des Schotten Thomas Reid („Common sense” drept principiu al certitudinii în filosofia scoțianului Thomas Reid), München 1890.
Max Kauffmann ‒ Fundamente der Erkenntnistheorie und Wissenschaftslehre (Fundamente de teorie a cunoasterii și teorie a științei), Leipzig 1890.
B. Kerry ‒ System einer Theorie der Grenzgebiete. Ein Beitrag zur Erkenntnistheorie. 1. Teil (Sistemul unei teorii a domeniilor limită. O contribție la teoria cunoașterii. Partea 1), Viena 1890.
Julius Heinrich von Kirchmann ‒ Die Lehre vom Wissen als Einleitung in das Studium philosophischer Werke. Band I der «Philosophische Bibliothek» (Teoria științei drept introducere in studiul lucrărilor filosofice) (vol. I al Bibliotecii filosofice), Berlin 1868.
Ernst Laas ‒ Die Kausalität des Ich; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 4. Jahrg. 1880 (Cauzalitatea Eului; Revista trimestrială pentru filosofie Ştiintifică),
Leipzig, An 4 (1880), pag. 1-54,185-224, 311-367.
‒ Idealismus und Positivismus. Erster allgemeiner und grundlegender Teil: Die Prinzipien des Idealismus und Positivismus, historische Grundlegung (Idealism șipozitivism. Partea întâi generală și
fundamentală, fundamentare istorică), Berlin 1879.
Friedrich Albert Lange ‒ Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart, 2 Bd., 2. Aufl. (Istoria materialismului și critica semnificației lui în prezent, 2 vol., ed. a 2-a), Iserlohn 1873/1875.
Anton von Leclair ‒ Das kategoriale Gepräge des Denkens in seinem Einflüsse auf die Probleme der Philosophie insbesondere der Erkenntnistheorie; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 7. Jahrg. (Caracterul categorial al gândirii în influențele sale asupra problemei filosofiei, îndeosebi asupra teoriei cunoașterii; Revista trimestrială pentru filosofie științifică), Leipzig, An 7 (l883), pag. 257-295.
Otto Liebmann ‒ Kant und die Epigonen (Kant și epigonii), Stuttgart 1865.
‒ Zur Analysis der Wirklichkeit. Eine Erörterung der Grundprobleme der Philo¬sophie, 2 beträchtlich verm. Auflage (Asupra analizei realității. O discuție a problemelor fundamentale ale
filosofiei), ed. a 2-a adăugită, Straßburg 1880.
‒ Gedanken und Tatsachen. Philosophische Abhandlungen, Aphorismen und Studien, 1. Heft (Gânduri și fapte. Lucrări filosofice, aforisme și studii, Caietul 1), Straßburg 1882; Caietul 2 și 3,
Straßburg 1899.
‒ Die Klimax der Theorien. Eine Untersuchung aus dem Bereich der allgemeinen Wissenschaftslehre (Gradarea teoriilor. O cercetare din domeniul teoriei generale a științei), Straßburg 1884.
Theodor Lipps ‒ Grundtatsachen des Seelenlebens (Fapte fundamentale ale vieții sufletești), Bonn 1883.
Rudolf Hermann Lotze ‒ System der Philosophie, Teil I: Logik (Sistem al fllosofiei, Partea I: Logica), Leipzig 1874.
Joseph Valentin Mayer ‒ Vom Erkennen (Despre cunoaștere), Freiburg i. Br. 1885.
Alexius Meinong ‒ Hume-Studien, Bd. I: Zur Geschichte und Kritik des modernen Nominalismus (Studii despre Hume, vol. I: Despre istoria și critica nominalis-mului modern), Viena 1877.
John Stuart Mill ‒ Die induktive Logik. Eine Darlegung der philosophischen Prinzipien wissenschaflicher Forschung, insbesondere der Naturforschung; (Original London 1843) deutsch von J.
Schiel, (Logica inductiva. O prezentare a principiilor filosofice ale cercetără științifice, îndeosebi ale cercetării naturii, Londra 1843, trad. germ. de J. Schiel), Braunschweig, 1849.
‒ System der deduktiven und induktiven Logik; deutsch von J. Schiel, (Sistemul logicii inductive și deductive, trad. germ. de J. Schiel), Braunschweig 1868.
Wilhelm Münz ‒ Die Grundlagen der Kantschen Erkenntnistheorie (Bazele teoriei kantiene a cunoașterii), ed. 2, Breslau 1885.
Georg Neudecker ‒ Das Grundproblem der Erkenntnistheorie (Problema fundamentală a teoriei cunoașterii), Nördlingen 1881.
Friedrich Paulsen ‒ Versuch einer Entwicklungsgeschichte der Kantschen Erkenntnistheorie (Încercare a unei istorii a evoluției teoriei kantiene a cunoașterii), Leipzig 1875.
Johannes Rehmke ‒ Die Welt als Wahrnehmung und Begriff. Eine Erkenntnistheorie (Lumea ca percepție și noțiune. O teorie a cunoașterii), Berlin 1880.
Thomas Reid ‒ An inquiry into the human mind on the principles of common sense (Cercetări asupra rațiunii omenești după principiile bunului simț), Edinburgh, 1765; în lb. germană, Leipzig 1782.
Aloys Riehl ‒ Der philosophische Kritizismus und seine Bedeutung für die positive Wissenschaft; Bd. I: Geschichte und Methode des philosophischen Kritizismus; Bd. II. l: Die sinnlichen und logischen Grundlagen der Erkenntnis; Bd.II. 2: Zur Wissenschaftstheorie und Metaphysik (Criticismul filosofic și importanța sa pentru știința pozitivă; vol. I: Istoria și metoda criticismului filosofic; vol. II. 1: Bazele senzoriale și logice ale cunoașterii; vol. II. 2: Despre teoria științei și despre metafizică), Leipzig 1876-1887.
Isaac Rülf ‒ Wissenschaft des Weltgedankens und der Gedankenwelt. System einer neuen Metaphysik (Ştiința gândurilor universale și a lumii gândurilor. Sistem al unei noi metafizici), 2 vol., Leipzig 1888.
Richard von Schubert-Soldern ‒ Grundlagen einer Erkenntnistheorie (Bazele unei teorii a cunoașterii), Leipzig 1884.
Gottlob Ernst Schulze ‒ Aenesidemus ‒ oder über die Fundamente der von dem Professor Reinhold in Jena gelieferten Elementar-Philosophie (Aenesidemus ‒ sau despre filosofia elementară dată în Jena de dl. profesor Reinhold), Helmstädt 1792, Ed. nouă a Societății Kant, Berlin, 1911.
Wilhelm Schuppe ‒ Zur „voraussetzungslosen Erkenntnistheorie”; Philosophische Monatshefte, Bd. XVIII, Heft 6 u. 7, S.375-386 (Pentru o teorie a cunoașterii fără premise; în: Caiete filosofice lunare), Berlin, Leipzig, Heidelberg 1882, vol. XVIII, caiet 6 și 7, pag. 375-386.
Rudolf Seydel ‒ Logik oder Wissenschaft vom Wissen (Logica sau știința cunoașterii), Leipzig 1866.
Christoph v. Sigwart ‒ Logik, 2 Bände (Logica, 2 vol.), Tübingen 1873 și 1878.
August Stadier ‒ Die Grundsätze der reinen Erkenntnistheorie in der Kantischen Philosophie. Kritischer Darstellung (Principii fundamentale ale teoriei pure a cunoașterii în filosofia lui Kant. Prezentare critică), Leipzig 1876.
Hippolyte Taine ‒ De l'Intelligence (Despre inteligență), ed. 5, Paris 1888.
Adolf Trendelenburg ‒ Logische Untersuchungen (Cercetări logice), Leipzig 1862.
Friedrich Überweg ‒ System der Logik und Geschichte der logischen Lehren; 3. verm. und verb. Auflage (Sistemul logicii și istoria doctrinelor logice; ed. a 3-a revăzută și adăugită), Bonn 1868.
Hans Vaihinger ‒ Hartmann, Dühring und Lange (Hartmann, Dühring și Lange), Iserlohn l876.
Theodor Varnbühler ‒ Wiederlegung der Kritik der reinen Vernunft (Respingerea criticii rațiunii pure), Praga și Leipzig 1890.
Johannes Volkelt ‒ Immanuel Kant's Erkenntnistheorie nach ihren Grundprinzipien analysiert. Ein Beitrag zur Grundlegung der Erkenntnistheorie (Teoria cunoașterii a lui Immanuel Kant,
analizată după principiile ei fundamentale. O contribuție la fundamentarea teoriei cunoașterii), Leipzig 1879.
‒ Erfahrung und Denken. Kritische Grundlegung der Erkenntnistheorie (Experiență și gândire. Fundamentare critică a teoriei cunoașterii), Hamburg și Leipzig 1886.
Richard Wahle ‒ Gehirn und Bewußtsein. Physiologisch-psychologische Studie (Creier și conștiență. Studiu fiziologico-psihologic), Viena 1884.
Wilhelm Windelband ‒ Präludien. Aufsätze und Reden zur Einleitung in die Philosophie (Preludii. Articole și cuvântări pentru introducere în filosofie), Freiburg i. Br.și Tübingen 1884.
‒ Über die verschiedenen Phasen der Kantische Lehre vom Ding-an-sich; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 1. Jahrg. (Despre diferitele faze ale teoriei kantiene despre lucrul
in sine; Revista trimestrială pentru filosofie științifică, Leipzig, An. I (1877), pag. 224-266.
Johannes Witte ‒ Beiträge zum Verständnis Kants (Contribuții la ințelegerea lui Kant), Berlin 1874.
‒ Vorstudien zur Erkenntnis der unerfahrbaren Seins (Studii preliminare pentru cunoașterea inaccesibilei existențe), Bonn 1876.
Hermann Wolff ‒ Über den Zusammenhang unserer Vorstellungen mit den Dingen außer uns (Despre raportul reprezentărilor noastre cu lucrurile din afara noastră), Leipzig 1875.
Johannes Wolff ‒ Das Bewußtsein und sein Objekt (Conștiența și obiectul ei), Berlin 1889.
Wilhelm Wundt ‒ Logik. Eine Untersuchung der Prinzipien der Erkenntnis und der Methoden wissenschaftliche Forschung; Bd. I: Erkenntnislehre (Logică. O cercetare a principiilor cunoașterii și a metodelor cercetării științifice; vol. I: Doc-trina cunoașterii), Stuttgart 1880.
Pentru Fichte sunt de luat în considerare următoarele lucrări:
F.C. Biedermann ‒ De Genetica philosophandi ratione et methodo, praesertim Fichtii, Schellingii, Hegelii; Disertationis particula prima, synthetica Fichtii methodum exhibens etc. (Despre
originea filosofării, mai ales după rațiunea și metoda lui Fichte, Schelling, Hegel; Prima parte a dizertației, expunănd metoda sintetică a lui Fichte etc.), Lipsina 1835.
Friedrich Frederichs ‒ Der Freiheitsbegriff Kants und Fichtes (Noțiunea libertății la Kant și Fichte), Berlin 1886.
Otto Gühloff ‒ Der transzendentale Idealismus J. G. Fichtes (Idealismul transcendental al lui J. G. Fichte), Halle 1888.
Paul Hensel ‒ Über die Beziehung des reinen Ich bei Fichte zur Einheit der Apperzepzion bei Kant (Despre raportul Eului pur la Fichte față de unitatea apercepției la Kant), Freiburg i. Br. 1885.
G. Schwabe ‒ Fichtes und Schopenhauers Lehre vom Willen mit ihren Konsequenzen für Weltbegreifung und Lebensführung (Teoria lui Fichte și a lui Schopenhauer despre voință cu concluziile lor despre înțelegerea lumii și a modului de viață), Jena 1887.
Bineînțeles că aici nu sunt citate numeroasele lucrări apărute cu ocazia Jubileului Fichte din 1862. Amintim aici cel mult cuvântarea lui Trendelenburg (Adolf Trendelenburg, Pentru amintirea lui J.G. Fichte. Cuvântare ținută la 19 mai 1862; Berlin 1862), care conține puncte de vedere teoretice mai importante.
