O cameră în acea căsuță din pădure care a fost prezentată în Încercarea sufletului ca fiind căminul soților Balde. Doamna Balde, Felix Balde, Capesius, Strader, mai târziu sufletul Theodorei.
| DOAMNA BALDE: | Ființa ei, strălucitor de frumoasă, O vom putea simți din nou Când vom intra noi înșine în lumea |
|
| 1470 | Ce-așa de devreme ne-a răpit-o. Cu săptămâni în urmă, încă puteam trăi Plini de recunoștință, în căsuța noastră, Blândetea emanând căldură din fiece cuvânt al ei. |
|
| FELIX BALDE: | Soția mea, Felicia, și eu, amândoi O iubeam din adâncul sufletului. Așa că vă-nțelegem suferința. |
|
| STRADER: | Iubita Theodora vorbea încă in ultimele ceasuri De doamna Felicia și de tata Felix. |
|
| 1480 | Îi era chiar foarte familiar ceea ce Viața vă oferă-aicea zi de zi. .................................................... Deci trebuie să dibui mai departe singur. 'Mi-era valoarea și substanța vieții mele. Ce ea mi-a dat, nemuritor e pentru mine, Și totuși... ea nu este aici. |
|
| FELIX BALDE: | Ne vom uni cu voi și-i vom trimite și noi În lumile spiritului gândul nostru Plin de iubire, și vom fi și-n viitor Uniți cu ființa ei. |
|
| 1490 | Dar trebuie să spun că m-a surprins Când am aflat de sfârșitul ei pământesc. În decursul anilor s-a format în mine Un ochi care, fără să caut, 'Mi-arată-n anumite momente Forța vitală lăuntrică a oamenilor. Asupra ei, privirea asta m-a-nșelat. Eu niciodată n-am putut să cred Decât că Theodora încă mult timp Va răspândi pe Pământ acea iubire |
|
| 1500 | Prin care-a fost atât de plină de-ajutor, În fericire și durere, multora. |
|
| STRADER: | E tare straniu cum s-au petrecut toate. De când am cunoscut-o îi era proprie mereu Aceeași dispoziție sănătoasă de viață. Abia de când a remarcat cum un ceva Necunoscut năvălea asupra spiritului ei Și voia să i se-apropie, A fost cuprinsă de gânduri negre Și suferința i-a năpădit ființa toată. |
|
| 1510 | Era vădit cum lupte sufletești adânci Îi mistuiau puterile trupului. Adesea, când în îngrijorarea mea, O asaltam cu întrebări, spunea Că se simte expusă unor gânduri Ce-o-nspăimântau și o ardeau ca focul. Iar ce a spus apoi, e-ngrozitor... Când se silea, cu forța gândirii, să vadă Cauza trăirii sale dureroase, atunci Îi apărea în fața ochiului spiritual... |
|
| 1520 | Thomasius..., pe care amândoi îl prețuiam atât... Și totuși din impresia asta rămânea mereu Un sentiment puternic care îi spunea Că trebuie să se teamă de Thomasius... |
|
| CAPESIUS: | Thomasius și Theodora, după hotărârea severă A puterilor destinului, nu trebuie în viață Să se-ntâlnească prin pasiune. De unul ar vrea să simtă pentru celălalt Ceva ce nu-i fondat numai pe spirit, Încalcă legile cosmice. |
|
| 1530 | Thomasius încalcă în inima lui Decizia strictă a 'naltelor forțe ale destinului: În sufletul lui nu trebuie să-ndrepte Spre Theodora gânduri care o îmbolnăvesc. El simte însă ce nu trebuie să simtă. Prin nesupunerea lui, formeză-acum deja Acele forțe ce-n viitor pot să lase pradă Viața sa puterilor întunecate. Împinsă cu forța în fața lui Lucifer, Theodora a simțit inconștient că Acest Spirit al luminii îl umplea pe Thomasius |
|
| 1540 | Cu o pasiune senzuală pentru ea. Maria, căreia, prin puterea destinului, Thomasius i-a fost încredințat în spirit, Și Theodora s-au aflat 'n-același timp În sfera aceea care-i ostilă zeilor. Maria trebuia să fie despărțită de Thomasius Iar el să fie-n viitor legat de Lucifer Prin puterea unei iubiri false. Ce-a viețuit astfel sufletește Theodora A fost în sufletul ei un foc mistuitor |
|
| 1550 | Și care, acționând continuu, i-au adus suferințe. |
|
| STRADER: | Spune dar, tată Felix, ce înseamnă asta? Capesius vorbește atât de straniu despre lucruri Cu totul de neînțeles, dar care-s Groaznice și crunte pentru sufletul meu. |
|
| FELIX BALDE: | Capesius, prin drumurile sufletești Ce-a fost constrâns să le urmeze, S-a simțit treptat tot mai împins În dispoziția lui spirituală cu totul aparte. |
|
| 1560 | Spiritul lui trăiește numai în lumi superioare, Și lasă să treacă cu totul neobservate Lucrurile care-i vorbesc prin simțuri sufletului. El împlinește numai din obișnuință Tot ce era deprins să facă-n viață. Continuă să-și vadă vechii prieteni Și chiar petrece cu ei câteva ceasuri, Dar când rămâne alături de ei, E cufundat doar în ființa proprie. Ce vede el în spirit s-a dovedit mereu adevărat, Atât cât cercetarea mea sufletească |
|
| 1570 | A putut supune asta probei adevărului. De-aceea și în cazul ăsta Nu pot decât să cred că el, Prin căile lui spirituale, a ajuns Să poată cuprinde-n adâncul sufletului Adevărul, în ce privește destinul Theodorei. |
|
| DOAMNA BALDE: | E-așa de straniu; nu ia deloc în seamă Ce spun în jurul lui ceilalți. Desprins de corp, pare că sufletul lui |
|
| 1580 | Privește numai în lumile spirituale; Și totuși, unele cuvinte îl fac să iasă Din închiderea în sine Și să istorisească Lucruri ce par cumva să aibă O legătură cu aceste cuvinte. Altminteri, orice-ai vorbi în fața lui Alunecă pe lângă spiritul lui ca nimic. |
|
| STRADER: | E groaznic dac'a spus adevărul, cumplit. |
|
| SUFLETUL THEODOREI (apare): | ||
| În lumea spiritelor, Capesius a putut | ||
| 1590 | Lua cunoștință de existența mea; Și e adevărat ce vă spune el. Thomasius nu trebuie să cadă; Maria a aprins deja în inima ei tare Jertfa puterii de iubire. Iar Theodora vrea, din înălțimi spirituale, Să dea, din puterile iubirii, raze de bincuvântare. (Face un gest de binecuvântare.) |
|
| FELIX BALDE: | Trebuie să rămâi calm, iubite Strader. Ea vrea acum să îți vorbească; înțeleg Semnele ce ni le face; ascultă dar. |
|
| THEODORA (care a făcut semn cu mâna spre Strader): | ||
| 1600 | Thomasius are forțe de clarvedere; Mă va găsi și în lumile spiritului. Dar n-are dreptul s-o facă decât dacă Mă va căuta liber de patima sa. El va avea nevoie de ajutorul tău Și eu cer acum asta de la tine. |
|
| STRADER: | O, Theodora mea, care și-acum Vrei să te-ndrepți spre mine cu iubire! Spune, dar, și se va-mplini ceea ce vrei. (Theodora face un semn spre Capesius.) |
|
| FELIX BALDE: | Arată că nu poate vorbi mai multe. | |
| 1610 | Vrea să-l ascultăm acum pe Capesius. (Theodora dispare.) |
|
| CAPESIUS: | Thomasius o poate vedea pe Theodora, De vrea să folosească ochiul spiritului. De-aceea nici moartea ei nu pune capăt Patimei ce lui îi este-atâta de funestă. Va trebui doar să se comporte altfel Decât atunci când Theodora încă Era în trupul pământesc; El va râvni cu pasiune la lumina Ce i se revelează ei din înălțimi spirituale, |
|
| 1620 | Chiar dacă ea nu are știința pământească. Ar urma ca Thomasius să capteze această lumină, Ca prin el, apoi, s-o poată primi Lucifer, Atunci acesta va putea ca, prin lumina zeilor, Să țină pe vecie-n sfera sa Știința pe care Thomasius a putut S-o cucerească prin forțe pământești. Căci Lucifer de la-nceputul Pământului A căutat mereu pe oamenii care-și însușesc, Prin false porniri, înțelepciunea zeilor. |
|
| 1630 | Acum el vrea ca cea mai pură clarvedere Să o unească cu știința umană care, Pe calea asta, din bună ar ajunge rea. Thomasius va fi însă cu siguranță Întors din drumul rău al lui Dacă Strader se îndreaptă spre acele țeluri care, În viitor, vor transforma spiritual știința umană, Apropiind-o astfel de știința divină. Ca țelurile astea să i se arate, trebuie Să îl urmeze, ca discipol, pe Benedictus. (Pauză.) |
|
| STRADER (lui Felix Balde): | ||
| 1640 | O, tată Felix, dă-mi sfatul tău! E-ntr-adevăr Capesius împuternicit De Theodora să îmi spună astea? |
|
| FELIX BALDE: | Adesea, în ultimul timp, am discutat Cu mine serios, spre a mă lămuri Asupra acestui bărbat. Am să îți spun bucuros ceea ce știu. Capesius trăiește discipolatul spiritual În forma sa adevărată, deși acum, Prin conduita lui, poate părea altfel. |
|
| 1650 | E în destinul lui ca într-o zi Să creeze multe în viața spirituală. El poate-mplini înaltele datorii Pentru care sufletul său a fost ales Doar dacă spiritul lui se pregătește de pe-acum. Ființa lui era foarte înclinată ca, În loc să caute lumina pe calea spiritului, Ea să se dăruie falsei științe, care azi Poate să orbească atâtea suflete. Severul Păzitor, la Pragul grav care desparte |
|
| 1660 | Lumea simțurilor de lumile spirituale, Când Capesius s-a aflat în fața Porții, A avut pentru el sarcini deosebit de severe. Poarta a trebuit deschisă seriosului cercetător Dar închisă-ndată după el. Dat fiind modul cum și-a dobândit 'nainte Forțele-n lumea senzorială, n-ar mai fi putut Să avanseze-n lumea spiritului. Se poate pregăti în modul cel mai demn Pentru înaltele servicii ce va trebui |
|
| 1670 | Să le aducă omenirii-n viitor, dacă acum Trece absent pe lângă prezentul nostru. |
|
| DOAMNA BALDE: | Doar la un siugur lucru mai este atent: Poveștile, pe care odinioară i le spuneam ades Și prin care credea că primește Germeni pentru o găndire nouă Atunci când sufletul lui se simțea secătuit. |
|
| CAPESIUS: | Poveștile voastre colindă-n țara spiritului Chiar de le povestiți numai în spirit. |
|
| DOAMNA BALDE: | Deci când pot să mă adun | |
| 1680 | Și basmele mele lăuntric să mi le spun, Mă voi gândi la voi cu iubire Ca și în lumea spiritului să fie de-auzit. (Cortina cade.)
|
|
