Când m-am apucat de redactarea lucrării „Concepții asupra vieții și lumii din secolul al XIX-lea”, carte care a și apărut în anul 1901, nu aveam intenția să scriu, la începutul secolului nostru, o „carte ocazională”. Propunerea ce mi s-a făcut, de a colabora la editarea unei culegeri de lucrări, n-a însemnat pentru mine nimic mai mult decât un imbold venit din afară în vederea sintetizării unor rezultate dobândite de mine mai demult, pentru uzul meu personal, în legătură cu evoluția filosofiei de la Kant încoace, rezultate pe care tocmai mă străduiam să le public. Când a devenit necesară reeditarea acestei cărți, după ce conținutul ei mi s-a perindat din nou prin fața ochilor, mi s-a format convingerea că ceea ce fusese de fapt urmărit cu ocazia primei redactări putea fi atins și concretizat numai printr-o lărgire esențială a expunerii făcute cu acea primă ocazie. Mă limitasem atunci numai la caracterizarea ultimilor o sută treizeci de ani de dezvoltare a filosofiei. O astfel de limitare era justificată, pentru că dezvoltarea respectivă cuprinde în sine într-adevăr ceva complet, ceva rotunjit, care putea fi caracterizat chiar și dacă nu s-ar fi scris o „carte a secolului”. Însă concepțiile filosofiei acestei ultime epoci viețuiau latent în sufletul meu ca niște sunete fundamentale, în așa fel încât, expunând probleme filosofice, le simțeam cum reverberau împreună cu încercările mele de a rezolva problemele filosofice legate de evoluția de la începuturi a concepțiilor asupra lumii. Acest sentiment s-a intensificat și permanentizat când am trecut la prelucrarea vechii ediții. Iată, în acest fel, a fost indicat motivul pentru care s-a renunțat la reeditarea vechii cărți, și s-a trecut la elaborarea uneia noi. Esența conținutului vechii cărți a fost de fapt păstrată întru totul, s-a mai adăugat însă ca introducere o scurtă expunere asupra evoluției filosofiei începând din veacul al șaselea de dinainte de Christos, urmând ca, în volumul al doilea, caracterizarea filosofiilor să fie continuată până în prezent. În plus, scurtele observații de la sfârșitul celui de-al doilea volum, care purtaseră anterior titlul de „Perspective”, vor fi reformulate printr-o expunere mai detaliată a perspectivelor cunoașterii filosofice actuale. S-ar putea face, firește, unele obiecții împotriva compunerii actuale a cărții, pentru că volumul expunerilor inițiale nu a fost redus, iar în ceea ce îi privește pe filosofii din veacul al șaselea de dinainte de Christos până la cei din secolul al nouăsprezecelea de după Christos, aceștia au fost prezentați numai în rezumate extrem de scurte. Însă pentru că țelul meu nu este numai acela de a prezenta un scurt rezumat al istoriei problemelor filosofice, ci de a vorbi despre aceste probleme și de încercările de a le soluționa tocmai prin examinarea lor istorică, am considerat că este just să rezerv o desfășurare mai amănunțită a prezentării pentru ultima perioadă analizată. Felul în care au fost considerate și prezentate aceste probleme de filosofii secolului al XIX-lea este încă apropiat de acela al curentelor de gândire obișnuite și de necesitățile filosofice actuale. Ceea ce a precedat semnifică pentru viața sufletească actuală ceva asemănător numai în măsura în care aruncă lumină asupra ultimei perioade. „Perspectivele” de la sfârșitul celui de al doilea volum au izvorât din aceeași năzuință de a dezvolta filosofia însăși prin expunerea istoriei filosofiei.
S-ar putea să fie resimțită ca o lipsă, absența din această carte a unor amănunte, cum ar fi bunăoară părerile lui Hobbes sau a multor altora, și care ar putea fi aflate fără nici o dificultate în orice „Istorie a filosofiei”. Scopul meu nu era însă citarea tuturor părerilor filosofice, ci expunerea desfășurării evoluției problemelor filosofice. În cadrul unei astfel de expuneri, citarea unei păreri filosofice ivite pe parcursul istoriei ar fi nepotrivită dacă esențialul părerii respective se află caracterizat într-un alt context.
Celui ce ar vrea să descopere în această carte o dovadă în plus cum că în decursul anilor mi-aș fi „modificat” propriile mele concepții, aceluia desigur că nu-i voi putea scoate din cap o astfel de „părere” nici atrăgându-i atenția asupra faptului că expunerea sistemelor filosofice făcută de mine în ediția primă a lucrării „Concepții asupra vieții și lumii” – cu toate că între timp a fost mult dezvoltată și adăugită – a fost înglobată nemodificat, cuvânt cu cuvânt, în noua ediție. Modificările neînsemnate care apar în unele locuri izolate, mi-au părut a fi necesare nu pentru că aș fi simțit nevoia – după cincisprezece ani – să expun câte ceva altfel decât anterior, ci pentru că am descoperit că modificarea parțială a modului de a mă exprima este impusă de contextul mai larg în care apar în noua carte unele idei, în timp ce în ediția anterioară nu era încă vorba de evidențierea unei astfel de conjuncturi. Vor exista însă desigur întotdeauna unii oameni care în scrierile succesive ale unui autor ar dori să descopere cu plăcere contradicții, evident din cauză că nu pot sau nu vor să ia în considerare într-un mod just dezvoltarea, ce nu poate fi trecută cu vederea, a năzuinței de a cunoaște a unei astfel de personalități. Faptul că în cadrul unei astfel de dezvoltări, câte ceva se spune în alt mod decât anterior, nu înseamnă neapărat o contradicție, ci se datorează dezvoltării vii a unei personalități. Pentru a nu fi trași la răspundere – de oameni care ignoră acest lucru – și a nu fi învinuit de schimbarea părerilor, ar trebui să se repete mereu aceleași idei.
