Ideile care au în vedere realitățile din care au izvorât agitatele cereri actuale ale omenirii, și care sunt în concordanță cu condițiile în care oameni pot conviețui din punct de vedere spiritual, politic și economic, sunt acoperite de zgomotul acelora care sunt străini de viață în amândouă direcțiile. Oamenii care, trăind în sânul raporturilor de viață de până acum, duc dorul altora, sau pe care evenimentele mondiale i-au smuls deja realmente din sânul acestor raporturi, au fost până acum atât de departe de forțele care au făcut ca aceste raporturi să iasă la suprafața istoriei, încât le lipsește cu desăvârșire înțelegerea modului de a acționa și a importanței acestor forțe. Masele proletare doresc, dintr-o conștiență vagă, o schimbare a condițiilor de viață în care se văd puse și în care văd un efect al vieții economice moderne administrate de forțe capitaliste. Dar în felul cum au participat până în prezent la această viață economică, ele n-au fost inițiate în modul de a acționa al acestor forțe. De aceea ele nu pot ajunge să-și formeze reprezentări fructuoase despre sensul în care acest mod de a acționa trebuie să sufere o schimbare. Iar conducătorii intelectuali proletari sunt orbiți de idei teoretic-utopice provenite în întregime din sânul unor științe sociale bazate pe niște concepții despre economie care au urgent nevoie să fie schimbate. Acești agitatori nici nu bănuiesc măcar că ei nu au în legătură cu politica, economia și viața spirituală alte idei decât cele ale „gânditorilor burghezi” pe care-i combat și că, de fapt, ei nu doresc nimic altceva decât să nu lase ca ideile de până acum să fie înfăptuite de oamenii care le-au înfăptuit până acum, ci de alții. Dar nu ia naștere nimic cu adevărat nou prin faptul că vechiul este realizat de alți oameni, într-un mod puțin diferit decât înainte.
De „vechile idei” ține voința de a domina viața economică cu mijloacele politic-juridice ale puterii. Aceasta este o „idee veche”, pentru că ea a adus o mare parte a omenirii într-o situație despre care catastrofa războiului mondial a dovedit, într-adevăr, că nu mai poate dura. Noua gândire, prin care trebuie înlocuită cea veche, este: eliberarea administrației economice de orice influență a puterii politice-juridice; este: conducerea economiei după niște linii directoare care să izvorască exclusiv din viața economică și din interesele acesteia.
Nu se poate face o structurare a vieții economice fără ca oamenii angajați în aceasta să ordoneze această viață sub raport politico-juridic. Așa obiectează unii oameni care pretind a crede că acela care vorbește despre tripartiția organismului social nu înțelege un lucru atât de firesc. În realitate însă, acela care ridică această obiecție nu vrea să ajungă a înțelege ce importanță colosală poate avea pentru transformarea vieții economice faptul că concepțiile și instituirile politico-juridice care domnesc în ea nu sunt reglementate în cadrul economiei înseși, conform cu interesele acesteia, ci de către o conducere aflată în afara ei, care nu se poate lăsa determinată decât de niște puncte de vedere existente în sfera de gândire a oricărui om devenit major. Unde se află cauza care face mulți oameni cu gândire socialistă să nu vrea nici ei să ajungă la o asemenea înțelegere? Această cauză constă în faptul că, prin participarea lor la viața politică, ei și-au format, desigur, reprezentări despre felul cum se face guvernarea sub raport politico-juridic, nu însă și despre constituția forțelor originare proprii ale vieții economice. De aceea ei își pot imagina, ce-i drept, o activitate economică a cărei conducere să procedeze pe baza unor principii administrative politico-juridice, nu însă una care să structureze pornind de la propriile ei premise și nevoi și asupra căreia să acționeze statutele juridice provenite din altă sferă. Cei mai mulți conducători și agitatori ai proletariatului sunt în situația care a fost caracterizată prin cele mai de sus. Dacă masa acestui proletariat este lipsită de o înțelegere suficientă pentru forma de transformare posibilă a vieții economice, prin lucrurile amintite mai sus, nici conducătorii lor nu stau mai bine. Ei se înstrăinează de o asemenea înțelegere prin faptul că nu lasă ca gândirea lor să iasă din sfera politicului.
O consecință a acestei închideri a gândirii în politicul unilateral este modul în care diferite cercuri vor să organizeze consiliile de întreprindere. Străduința de a realiza o asemenea organizare în epoca prezentă trebuie să se facă fie în sensul „ideii noi”, caracterizate, fie întreaga muncă depusă în sensul acestei străduințe va fi zadarnică. „Ideea nouă” cere însă să facem în așa fel încât în condițiile de întreprindere să ia naștere o primă instituire în care „statul” să nu aibă nici un amestec, instituire care să se poată forma pe baza gândirii pur economice a persoanelor angajate în viața economică. Și să se lase în seama corporației, care ia naștere pe această cale, să dea imboldul propunerii unor asociații prin a căror colaborare socială trebuie să se facă de aici înainte pe tărâmul economic ceea ce până acum s-a realizat prin concurența egoistă a indivizilor. Esențialul este să se ajungă la asocierea socială liberă a diferitelor ramuri de producție și consum, în locul administrării făcute din locuri centrale, conform unor puncte de vedere administrativ-politice. Este vorba de inițiativa economică, stimulată de o asemenea asociere, a oamenilor muncii, nu de tutelarea lor prin funcționari sau funcționari superiori. Indiferent că o administrație făcută după puncte de vedere politice este impusă printr-o lege a statului asupra vieții economice, sau că niște oameni, care pot gândi și organiza numai conform cu niște puncte de vedere politice, născocesc un „sistem de consilii” pentru conducerea economiei, e totuna. Poate că printre acești oameni din urmă există chiar unii care, teoretic, pretind o anumită independență a vieții economice; practic, din cererile lor poate rezulta numai un sistem economic încadrat într-unul politic; căci el este plănuit pe baza unei gândiri politice. Vom gândi în această privință într-un mod corespunzător condițiilor de viață actuale ale omenirii numai dacă vom avea o reprezentare exactă despre faptul că alături de sistemul economic trebuie să se dezvolte în mod obiectiv componenta social-politică și cea spirituală a organismului social. Căci ne vom putea face o imagine despre viața economică independentă numai dacă în ansamblul organismului social vom vedea care este locul just a ceea ce nu trebuie să existe în circuitul economic. Dacă nu vedem locurile juste unde trebuie să se dezvolte viața spirituală și cea juridică, vom fi tentați întotdeauna să le contopim pe amândouă, într-un fel oarecare, cu viața economică.
