Esențialul ideii de tripartiție este că ea privește relațiile sociale fără nici un fel de prejudecăți partinice și de clasă, de pe acea poziție care-i este dată de întrebarea: ce trebuie făcut în momentul actual al evoluției omului pentru a se ajunge la o formă viabilă a organismelor sociale? Acela care privește în mod serios și onest căutarea unui răspuns la această întrebare, nu poate să treacă neatent pe lângă o realitate ca aceea că în epoca modernă viața economică și cea politico-juridică au ajuns într-un conflict aducător de distrugeri. Stratificarea în clase a omenirii, în cadrul căreia trăim în prezent, a luat naștere pe baze economice. În sânul dezvoltării economice și pe baza acesteia, unul a devenit proletar, celălalt patron, al treilea muncitor pe tărâmul culturii spirituale. Cei cu gândire socialistă nu obosesc să pună acest lucru în prim-planul cererilor lor, pentru a le face apoi să apară în dosul lui ca ceva de la sine înțeles. Dar oamenii nu se gândesc aici că esențialul este să vezi din ce cauză viața economică a putut acționa cu o putere excesiv de mare asupra stratificării omenirii. Ei nu văd că această stratificare a avut loc pentru că, față în față cu activitatea economică, nu s-a aflat una politico-juridică, care să fi acționat împotriva ei. Circuitul economic l-a situat pe om pe o bază care l-a izolat. El s-a putut adapta numai la condițiile care i-au fost oferite în cadrul activității economice. Astfel, unul nu-l mai înțelegea pe celălalt. El nu putea comunica cu acesta; mai putea doar spera să-i acopere glasul sau să-l copleșească cu ajutorul celor situați pe același nivel de viață. Din adâncurile evoluției omenirii nu s-a înălțat nici o viață politico-juridică în stare să unească grupurile de oameni izolate. Nu s-a înțeles că a gândi în continuare pe baza vechilor impulsuri politico-juridice este ceva care merge împotriva noilor forțe economice.
Nu putem însă desfășura o activitate economică, în modul care a devenit necesar din cauza situației din ultimele două secole, făcând în același timp ca oamenii să ajungă în situații sociale ce corespund unei gândiri potrivite din substraturi politico–juridice de felul celor care au fost proprii unor epoci trecute. N-ar trebui însă nici să sperăm că stratificarea în clase, care a luat naștere fără eforturi politice noi, ar putea constitui punctul de plecare pentru o remaniere a organismului societății. Este de la sine înțeles că clasele ce se simt oprimate nu recunosc drept justificată această afirmație. Apartenenții lor spun: de peste o jumătate de secol noi urmărim un țel politic nou. În cartea mea, „Reperele fundamentale ale problemei sociale în cadrul necesităților vitale ale prezentului și viitorului”, dovada faptului că nu este așa, constituie temelia pentru celelalte idei, ce caracterizează o activitate constructivă pe domeniu social. E adevărat că Marx și adepții săi i-au chemat la luptă pe oamenii dintr-o clasă socială; dar ei le-au dat acestor oameni numai acele idei pe care le învățaseră de la apartenenții claselor împotriva cărora trebuie să lupte. De aceea, chiar dacă lupta ar putea să ducă la sfârșitul dorit de mulți, n-ar lua naștere nimic nou, ci vechiul, având la conducere niște oameni care aparțin unei alte clase decât aparțineau aceia care au deținut până acum conducerea.
Înțelegerea acestui lucru încă nu duce la ideea tripartiției; dar ea trebuie să pregătească drumul spre aceasta. Câtă vreme ea nu va fi înțeleasă de un număr suficient de mare de oameni, lumea va voi să stoarcă în continuare din vechile idei politico-juridice niște impulsuri care să fie pe măsura raporturilor economice ale prezentului. Fără această înțelegere oamenii vor da înapoi speriați în fața ideii tripartiției organismului social, fiindcă gândurile cu care s-au deprins se ciocnesc de ea.
E lesne de înțeles că într-o epocă în care s-au produs atâtea nenorociri, oamenii se sperie când li se cere să depășească o gândire proprie, născută din străfundurile vieții umane. Mulți se simt striviți de această epocă și disperă din cauză că se îndoiesc de puterea creatoare a ideilor. Ei „așteaptă” până când „împrejurările” vor crea o situație mai favorabilă. Numai că niciodată „împrejurările” nu vor crea altceva decât ceea ce a fost plantat în ele de către ideile umane.
Dar – așa spun mulți – cele mai bune idei nu pot face nimic în domeniu practic, dacă sunt respinse de împrejurările vieții. Tocmai de această obiecție ține seama ideea de tripartiție. Ea pornește de la înțelegerea faptului că nici activitatea practică lipsită de idei, nici ideea nepractică nu pot duce la formarea unui organism social viabil. De aceea ea nu propune nici un program, așa cum se obișnuiește. Există destule asemenea programe, ca să ne putem da seama că ele sunt gândite, ce-i drept, „bine”, sau într-un mod „nobil”, sau „ingenios”, dar că realitatea le respinge. Ideea tripartiției ține seama, pe tărâmul economic, de realitățile date de natură și de viața umană a epocii moderne. Ea ține seama de conștiența juridică a omenirii, așa cum a rezultat ea prin evoluție în decursul ultimelor secole. Și mai ține seama de o viață spirituală care introduce în organismul social oameni ce înțeleg condițiile de viață ale acestora și le stimulează, astfel încât să-i fie creată posibilitatea de a realiza. Ea crede a înțelege că într-un organism social tripartit oamenii vor putea conlucra în viață în așa fel încât din această conlucrare să ia naștere ceea ce o idee programatică abstractă nu poate face să se nască.
Acela care nu vrea să ia în considerare această deosebire principală dintre ideea tripartiției și ideile programatice obișnuite, nu se va lăsa convins de fertilitatea celei dintâi. Aceasta este o idee conformă cu realitatea, pentru că nu vrea să tiranizeze viața în sensul unui program, ci tinde să creeze mai întâi temelia pe care poate să crească în mod liber acea viață din care se dezvoltă impulsurile sociale. Problemele epocii prezente și ale viitorului apropiat nu sunt unele care pot fi adresate intelectului, ci unele care trebuie să rezulte în mod firesc dintr-o viață ce urmează să fie creată de ea însăși chiar de aici înainte. Omenirea actuală, de fapt, de-abia dacă presimte problemele sociale. Adevărata ei formă va lua naștere atunci când organismul social va fi astfel structurat încât cele trei forțe de viață ale existenței umane își vor putea înălța adevărata realitate de pe treapta unei simțiri instinctive pe aceea a gândirii conștiente. Multe dintre lucrurile care se spun astăzi despre ea, în fața unei cunoașteri reale a vieții, fac impresia de imaturitate. Se spune: oamenii nu sunt maturi pentru a-și plăsmui viața conform ideilor. Nu, oamenii vor fi maturi pentru a găsi răspunsuri de-abia atunci când întrebările le vor ieși în întâmpinare, neacoperite de prejudecăți vechi cât lumea.
Așa vede situația epocii prezente acela care ajunge la ideea tripartiției prin faptul că viețuiește realității depline. Și din această perspectivă ar dori el să acționeze. Dar se vor fi schimbat destule cuvinte de-abia atunci când din cuvinte se va fi născut fapta.
