În cartea mea Punctele centrale ale problemei sociale…, am făcut, ce-i drept, o comparație între organismul social și cel natural uman; am atras însă totodată atenția asupra faptului că ne induce în eroare credința că putem transfera fără nici o rezervă niște concepții pe care le-am dobândit în legătură cu un lucru, asupra celuilalt. Acela care studiază activitatea celulei sau a unui organ din trupul uman conform cu părerile științelor naturii, și caută apoi „celula socială” sau „organele sociale”, cu scopul de a cunoaște condițiile de viață ale „organismului social”, va ajunge lesne la un joc de-a analogiile lipsit de orice temei.
Altfel stau lucrurile dacă, așa cum am făcut în „Punctele centrale ale problemei sociale în cadrul necesităților vitale ale prezentului și viitorului” [Nota 11], arătăm că printr-o studiere sănătoasă a organismului uman ne putem educa gândirea să devină așa cum avem nevoie de ea pentru o înțelegere reală a vieții sociale. Printr-o astfel de educare vom deveni capabili să învățăm a judeca realitățile sociale nu după niște păreri preconcepute, ci conform cu legitatea lor proprie. Și tocmai acest lucru este necesar, înainte de toate, în epoca noastră. Căci în ceea ce privește gândirea socială, suntem vârâți astăzi până în gât în păreri potrivnice. Acestea nu s-au format pe baza a ceea ce își are rădăcinile în condițiile de viață ale organismului social, ci pe baza sentimentelor obscure ale diferiților oameni și mai ales ale unor grupuri de oameni. Dacă modul de gândire folosit în programele partidelor ar fi transferat asupra cercetării organismului uman, ne-am da seama curând că nu contribuim la înțelegerea acestuia, ci o frânăm.
În organism, aerul inspirat trebuie transformat necontenit într-unul nefolosibil. Oxigenul trebuie transformat în bioxid de carbon. De aceea trebuie să existe ceva care să înlocuiască cele transformate, devenite inutilizabile, cu ceva utilizabil. Acela care-și folosește judecata, educată prin observarea organismului uman, la studierea lipsită de prejudecăți a organismului social, va constata că una dintre componentele acestui organism, circuitul economic, tocmai când este organizată într-un mod adecvat, produce în permanență niște raporturi care trebuie, la rândul lor, compensate prin alte măsuri. Nu putem cere de la structura organelor, care în organismul uman este astfel orientată încât să facă inutilizabil oxigenul inspirat, să facă acest oxigen reutilizabil. Tot astfel, n-ar trebui să presupunem despre circuitul economic că în el însuși pot fi luate măsurile care să acționeze compensator asupra a ceea ce el așează în mod inevitabil din sânul vieții drept element de frânare a vieții.
Această compensare o poate realiza numai un organism juridic, care există alături de cercul economic și care plăsmuiește din propria sa entitate, și o viață spirituală care crește în mod liber din propriile ei rădăcini, independent de organizarea economică și juridică. Numai o apreciere superficială poate spune: oare cultivarea vieții spirituale să nu fie legată de raporturile juridice existente? Cu siguranță că da. Dar una este când oamenii care cultivă viața spirituală sunt dependenți de viața juridică; și alta, când această cultivare însăși se face pe baza instituirilor din cadrul vieții juridice. Se va constata că tripartiția organismului social este o idee care ușor face posibilă ridicarea unor obiecții, dacă o punem în fața unor păreri preconcepute, dar că obiecțiile se dizolvă dacă le gândim până la capăt.
Circuitul economic își are propria lui legitate de viață. Prin aceasta el creează niște stări de lucruri care distrug organismul social, atunci când sunt singurele care acționează în el. Dacă însă vrem să înlăturăm aceste stări de lucruri prin niște măsuri economice, distrugem circuitul economic însuși. În circuitul economic modern au luat naștere niște rele prin administrarea privat-capitalistă a mijloacelor de producție. Dacă vrem să eliminăm aceste rele prin măsura economică a administrării în comun a mijloacelor de producție, vom submina economia modernă. Dar acționăm în sens contrar relelor dacă vom crea, alături de circuitul economic, un sistem juridic independent de el, și o viață spirituală liberă. Prin aceasta, relele care rezultă în permanență din viața economică sunt anulate chiar în timp ce apar. Nu va fi așa că relele vor apărea mai întâi și că oamenii vor trebui să sufere din cauza lor înainte ca ele să dispară. Ci instituirile existente pe lângă organizațiile economice vor înlătura pe alt făgaș stările de lucruri rele.
Părerile partinice din epoca modernă au abătut gândirea oamenilor de la condițiile de viață ale organismului social. Ele au făcut-o să intre în curenții pasiunilor unor grupuri de oameni. Este imperios necesar ca aceste păreri să sufere o corectură dintr-o direcție în care oamenii își pot însuși o gândire lipsită de prejudecată. Ei vor fi în stare de acesta dacă viața de gândire se va corecta pe sine însuși prin studierea unor raporturi care, prin propria lor esență, trezesc lipsa de prejudecată. Un organism natural impune asemenea lucruri.
În orice caz, acela care aplică pentru această corectură numai reprezentările obișnuite ale științelor naturii, nu va ajunge departe. Căci acestor reprezentări le lipsește, în multe privințe, forța de a pătrunde suficient de adânc în realitățile naturii. Dacă încercăm însă să nu ne luăm după aceste reprezentări, ci să urmăm natura însăși, ne vom putea lua mai degrabă de aici lipsa de prejudecată, decât din sânul concepțiilor partinice. Cu toate bunele intenții ale multor savanți de a depăși materialismul în gândire, încă și în prezent reprezentările curente ale științelor naturii sunt impregnate de influențe materialiste. O studiere spirituală a naturii poate elimina aceste influențe. Și ea va fi aceea care va putea furniza bazele pentru o educare a gândirii, care va fi în măsură să înțeleagă cu rezultatele ei și organismul social.
Ideea de tripartiție a organismului social nu preia, pur și simplu, din sfera rațiunii niște cunoștințe despre natură, spre a le introduce în domeniul vieții sociale. Ea nu vrea decât ca, prin studierea naturii, să dobândească forța de a privi într-un mod lipsit de prejudecată lumea realităților sociale. La aceasta ar trebui să cugete cei care se informează în mod superficial asupra faptului că această idee vorbește despre o tripartiție a vieții sociale, la fel cum se poate vorbi despre o tripartiție a organismului uman natural. Acela care o ia pe aceasta din urmă în serios, în specificul ei, își va da seama tocmai cu ajutorul ei că una nu poate fi transferată asupra celeilalte. Dar prin modul de a studia pe care este nevoit să-l aplice când e vorba de organismul natural, el își va fi creat direcția de gândire care-i va da posibilitatea de a se orienta și în domeniul realităților sociale.
Se va crede că printr-o asemenea concepție lucrurile, ideile sociale sunt împinse pe terenul „teoriilor cenușii”. Îngăduiți-mi să spun că poți avea o asemenea părere numai câtă vreme privești din afară această „împingere”. Atunci vei resimți, în orice caz, drept „cenușiu” ceea ce vezi nedeslușit în depărtare. Și vei resimți, dimpotrivă, drept colorat, ceea ce crezi pe baza pasiunii „apropiate”. Dar ia pășiți mai aproape de „cenușiu”. Veți constata că atunci se mișcă ceva asemănător pasiunii. Dar aceasta se va potrivi cu toate realitățile cu adevărat umane, pe care le pierdem din vedere când ne situăm pe pozițiile partidului și ale părerilor de grup.
Și teribil mai este nevoie în prezent să pășim mai aproape de adevăratul omenesc. Căci pozițiile de luptă ale grupurilor de oameni care se izolează au făcut destul rău. Și ar trebui să se maturizeze înțelegerea faptului că răul îl pot repara nu noi poziții de luptă, ci observarea a ceea ce istoria însăși cere în momentul actual al evoluției omenirii. Este ușor să vezi relele și să ceri, conform cu un program, înlăturarea lor; dar necesar este să răzbatem până la rădăcinile vieții sociale și prin însănătoșirea lor să o provocăm pe aceea a florilor și a fructelor.
