În tezele editate la Goetheanum se doreste să se dea membrilor ce vor să fie activi în Societate imboldul de a trata unitar conținutul acțiunii antroposofice. Dacă ne aplecăm săptămânal asupra acestor fraze, vom descoperi că ele reprezintă un îndrumar al felului în care trebuie să te adâncești în materialul ciclurilor existente și al ordinii în care ele trebuie prezentate în adunările de ramură.
Fără îndoială, ar fi de dorit ca săptămânal, imediat după ținerea conferințelor de la Goetheanum, conținutul acestora să fie făcut cunoscut tuturor ramurilor. Puteți să vă imaginați ce aparatură tehnică complicată este necesară în acest scop. Desigur, în acest sens din partea Prezidiului de la Goetheanum se face, și se va face în continuare, tot ce este posibil. Dar trebuie să avem în vedere și posibilitățile existente. Intențiile exprimate la Congresul de Crăciun se vor realiza. Avem nevoie însă de timp.
Deocamdată sunt avantajate ramurile ce au în cadrul lor membri ce vizitează Goetheanumul, întrucât ei pot auzi conferințele și pot prezenta conținutul lor în adunările de ramură. și ramurile ar trebui să recunoască că trimiterea la Goetheanum a acestor membri este un lucru bun. Nu ar trebui însă să se subestimeze nici munca ce s-a depus deja în Societatea antroposofică și care constă în tipărirea de cicluri de conferințe. Cine are în față aceste cicluri sau își amintește după titluri materialul cuprins în unul sau altul dintre ele și apoi se apleacă asupra tezelor va observa că într-un ciclu găsește ceva care continuă cele spuse într-o teză și în alt ciclu altceva. Prin citirea mai multor lucruri aflate disparat în diverse cicluri, se pot găsi punctele de vedere din care se poate vorbi în sprijinul celor expuse în teze.
Acționăm ca adevărați risipitori în Societatea antroposofică, dacă lăsăm complet nefolosite ciclurile tipărite și vrem să primim mereu doar „ultimele noutăți” de la Goetheanum. Este ușor de înțeles și faptul că, treptat, orice posibilitate de a tipări ciclurile ar trebui să înceteze, dacă acestea n-ar fi folosite din plin.
Mai intră în discuție și un alt punct de vedere. În răspândirea conținutului antroposofiei sunt necesare în primul rând conștiinciozitate și simț de răspundere. Trebuie ca ceea ce se spune despre lumea spirituală să fie adus într-o formă în care imaginile realităților și entităților spirituale care sunt date să nu fie expuse unei înțelegeri greșite. Cine aude o conferință la Goetheanum poate avea o impresie nemijlocită. Când reproduce conținutul acesteia, impresia respectivă poate răsuna în el ca ecou și astfel respectivul să fie în stare să formuleze lucrurile în așa fel, încât ele să poată fi înțelese corect. Dacă mijlocitorul va fi un al doilea sau al treilea, probabilitatea de a se strecura inexactități va fi din ce în ce mai mare. Toate aceste lucruri trebuie bine chibzuite.
și, desigur, cel mai important este un alt punct de vedere. Este vorba ca materialul antroposofic să nu fie doar audiat sau lecturat în mod exterior, ci să fie și receptat cu ființa sufletească vie. Este esențial ca cele receptate să fie gândite și simțite în continuare. Acest lucru ar trebui stimulat chiar prin teze, făcându-se referire la ciclurile tipărite existente deja. Dacă acest punct de vedere este luat prea puțin în considerare, niciodată ființa antroposofiei nu se va putea revela prin intermediul Societății antroposofie. Se spune, doar cu aparentă dreptate: la ce-mi folosește să ascult atâtea lucruri despre lumile spirituale, când eu însumi nu pot privi în astfel de lumi? Nu se ia în considerare faptul că această privire este favorizată, atunci când prelucrarea conținutului antroposofic este gândită așa cum am indicat-o noi aici. Conferințele de la Goetheanum sunt astfel ținute, încât conținutul lor poate acționa mai departe viu și liber în sufletele celor care ascultă. La fel este conceput și conținutul ciclurilor. În el nu avem un material mort, destinat doar unei comunicări exterioare; aici se găsește un material care analizat din diverse puncte de vedere stimulează privirea în lumile spirituale. Nu trebuie să-ți spui: conținutul conferințelor îl ascult; cunoașterea lumii spirituale mi-o însușesc prin meditație. În felul acesta nu ajungi niciodată să înaintezi cu adevărat. Ambele trebuie să acționeze simultan în suflet. Continuarea atât a activității de gândire, cât și a celei de simțire pe marginea conținutului antroposofic constituie de asemenea un exercițiu sufletesc. Dacă procedăm cu acest conținut în modul descris aici, ne familiarizăm cu contemplarea în lumea spirituală.
În Societatea antroposofică se vede totuși mult prea puțin că antroposofia nu trebuie să fie o teorie searbădă, ci viață adevărată. Viață adevărată, aceasta este esența ei, iar dacă se face din ea o teorie searbădă, ea nu este o teorie mai bună decât altele, ci una mai rea. Dar ea ajunge o teorie abia atunci când noi o facem așa, când o omorâm. Se vede încă mult prea puțin faptul că antroposofia nu este doar o altă concepție despre lume decât cele pe care le cunoaștem, ci că ea trebuie receptată și într-alt fel. Doar în acest alt fel de receptare putem recunoaște și viețui ființa sa.
Goetheanumul ar trebui privit ca centrul necesar al muncii și activității antroposofice; nu trebuie pierdut însă din vedere ca în ramuri să poată fi valorificat și materialul antroposofic adunat până acum. Ceea ce se face la Goetheanum poate fi treptat, treptat o prezență cât se poate de vie în cadrul întregii Societăți antroposofice, dacă există un număr cât mai mare de membri care, din însăși viața ramurii, să se apropie de Goetheanum și, în măsura în care le este posibil, să participe la acțiunea lui vie. Toate acestea trebuie făcute însă cu interioritate; cu „comunicarea” exterioară a conținutului din fiecare săptămână nu merge. Prezidiul de la Goetheanum va avea nevoie de timp și va trebui să găsească înțelegere la membri. Atunci va putea el să acționeze în sensul Congresului de Crăciun.
76. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a primei Ierarhii (Serafimi, Herevimi, Tronuri), va trebui să încercăm să ne formăm niște imagini în care spiritualul (vizibil doar suprasensibil) se revelează acționând în forme care apar în lumea senzorială. Conținutul gândurilor relativ la prima Ierarhie trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic printr-o imagine sensibilă.
77. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a Ierarhiei a doua (Kiriotetes, Dynamis, Exusiai),va trebui să încercăm să ne formăm imagini în care spiritualul se revelează nu în forme perceptibile senzorial, ci într-un mod pur spiritual. Conținutul gândurilor relativ la Ierarhia a doua trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic nu printr-o imagine sensibilă ci printr-una pur spirituală.
78. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a Ierahiei a treia (Arhai, Arhangheli, Îngeri), va trebui să încercăm să ne formăm imagini în care spiritualul se revelează nu în forme perceptibile senzorial, nici în mod pur spiritual, ci așa cum se articulează gândirea, simțirea și voirea în sufletul omenesc. Conținutul gândurilor relativ la Ierarhia a treia trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic printr-o imagine sufletească.
