Ne aflăm acum în cea de a cincea subrasă din cea de a cincea rasă-rădăcină. Această a cincea rasă-rădăcină este numită de obicei rasa ariană și cuprinde ca primă subrasă vechea rasă indiană, care s-a dezvoltat pe pământul Asiei de Sud. Acolo trăia o străveche populație sud-asiatică, cu mult, mult timp înainte de a lua naștere Vedele. Tot ceea ce citim noi în Vede [Nota 99] este un slab ecou a ceea ce se propovăduia de vechii Rishis ca înțelepciune religioasă, infinit de profundă. După aceasta găsim în Asia de Sud-Vest străvechea rasă persană, care a primit învățăturile ei religioase și cultura de la Zarathustra [Nota 100]. Culturile zarathustriene de mai târziu ale Asiei sunt doar ecouri ale acesteia. Găsim apoi ca a treia subrasă semințiile egipto-chaldeo-babilo-asiriene, din care s-a dezvoltat treptat cultura iudeo-semitică. Urmează apoi ca a patra subrasă cultura greco-latină în sudul Europei, care durează până la apariția popoarelor germanice în nordul, centrul și vestul Europei. Vor mai urma alte două. Șapte subrase alcătuiesc împreună o rasă-rădăcină.
Rasa-rădăcină anterioară a locuit în Atlantida, acea parte a Pământului care mai târziu a fost acoperită de Oceanul Atlantic. Din ea făceau parte următoarele subrase: Prima rmoahals, a doua tlavatlis, a treia tolteci, a patra prototuranieni, a cincea protosemiți, a șasea akkadieni, a șaptea mongoli.
Și mai în urmă ajungem pe continentul Lemuria, situat între Africa, Asia și Australia. Ajungem acolo în niște epoci în care existau condiții complet diferite. Și mai mult în urmă ajungem la a doua rasă-rădăcină, rasa hiperboreeană și la prima rasă-rădăcină, cea polară. Vor urma deci acum încă două subrase și două rase-rădăcină.
Cu cât mergem mai mult în urmă întâlnim oameni alcătuiți dintr-o materie din ce în ce mai fină. La începutul evoluției lui, Pământul era o materie eterică fină; toate ființele erau atunci compuse dintr-o astfel de materie eterică fină. La sfârșitul evoluției lui, Pământul va fi din nou alcătuit dintr-o astfel de materie eterică fină. O astfel de stare prin care trece Pământul, începând de la materia eterică cea mai fină și apoi densificându-se și întorcându-se din nou la o stare fizică de materie eterică fină, se numește glob. Globul fizic se dezvoltă deci dintr-o stare și mai fină decât cea a eterului fizic cel mai fin. Etericul ia naștere din astral și se întoarce în astral.
În globul anterior, toate ființele trăiau într-o stare astrală. Globul astral nu plutește astăzi undeva în spațiul ceresc, ci entitățile ce existau pe acesta s-au condensat și, odată cu acestea, s-a condensat și globul astral. Acest glob este Pământul însuși. Trecerea de la globul astral la globul fizic este o transformare a stării. Pe globul astral s-au dezvoltat de asemenea șapte stări succesive. În literatura teosofică s-a încetățenit obiceiul de a numi aceste stări tot rase; au existat deci șapte rase astrale. Și globul astral s-a condensat treptat într-o materie astrală. Globul astral a fost înainte și mai fin, și anume dintr-o materie din care sunt țesute azi gândurile noastre. De aceea ea este numită materie mentală, iar globul, glob mental. Acolo, pe globul mental, au existat șapte rase mentale succesive ale omenirii, cu tot ceea ce ține de acestea. Acestuia i-a premers o stare evolutivă și mai fină, alcătuită dintr-o materie și mai fină, globul mental Arupa; Arupa, deoarece încă nu exista nicio formă, ci totul era doar schițat. Numim aceasta patru globuri, în realitate sunt însă patru forme succesive ale Pământului. Avem astfel șapte globuri:
Să urmărim acum Pământul fizic până va fi ajuns la final. El va trece din nou printr-un Pământ eteric, apoi un Pământ astral. Pe Pământul astral precedent ființele erau încă niște ființe nedefinite, care își primeau forma datorită unor forțe exterioare. Când omul va trăi din nou pe un Pământ astral, el își va putea da singur forma. Pe Pământul astral anterior Jehova și cetele lui i-au conferit omului forma. Pe Pământul plastic-astral însă omul însuși își va da, prin forța sa interioară, forma sa, de aceea acest glob se numește glob plastic. Și în mod asemănător se comportă următoarele două globuri, un glob Rupa și un glob Arupa. Omul însuși trebuie să se cizeleze și să se sublimeze, până când din tot ceea ce a asimilat în sine nu va mai fi decât un fel de germene, un fel de stare de sămânță. Toate viețuirile vor fi în cele din urmă concentrate în el, ca într-un punct ca forță. Germenii care au existat pe primul glob nu conțineau încă aceasta. Pe ultimul glob însă germenii conțin tot ceea ce ei au aflat pe diferitele globuri.
Între diferitele trepte materiale ale acestor globuri nu există o deosebire graduală, ci o stare ceva mai brută, mai aspră. Ca și cum am lua niște sare, am dizolva-o în apă și apoi am face-o din nou să se cristalizeze, tot așa un glob trece într-o stare de somn (Pralaya) și din ea răsare următorul glob. Între două stări de trezie globurile trec printr-o mică stare de somn. Când omul a ajuns pe ultima treaptă, a șaptea, el trece printr-o stare de somn mai lungă. El este îmbogățit și poate străbate acum din nou drumul pe o treaptă mai înaltă. Pentru aceasta el trebuie să treacă mai înainte printr-o Pralaya mai lungă. Această Pralaya mai lungă nu este însă o stare de somn nediferențiată, uniformă, ci este foarte diferențiată.
Dacă omul a dezvoltat capacități oculte într-un grad atât de înalt încât doarme conștient în somnul fără vise, înseamnă că a dezvoltat o conștiență devachanică. Aceasta îi permite să urmărească ceea ce se petrece între moarte și următoarea lui naștere. Această conștiență poate fi și mai mult intensificată. El va fi atunci capabil să observe ce se petrece între globuri. Pe un al treilea grad de conștiență omul ajunge să observe ce se petrece între runde. Această a treia stare corespunde deci unei conștiențe dintre două runde. Primul grad de conștiență superioară este acela de a putea observa ce se petrece între două vieți pământești; al doilea grad este acela de a putea observa între două globuri, iar al treilea între două runde. Somnul conștient, care te conduce la aceasta, este de un cu totul alt gen.
Între ultima rundă a unei stări planetare și prima rundă a următoarei stări planetare se găsesc alte cinci stări, dincolo de conștiență. Cele șapte runde și cele cinci stări din Pralaya, toate împreună se numesc cele douăsprezece trepte ale anului cosmic. După aceea, întreaga chestiune se ia de la început, însă pe o treaptă superioară.
În prezent ne aflăm în runda a patra a Pământului, și ei i-au premers alte trei. Înainte ca germenii oamenilor actuali să fi existat aici, omul a mai cunoscut deja de trei ori starea de sămânță; în fiecare rundă o dată. În fiecare rundă noi avem șapte stări de dezvoltare, numite globuri și alte șapte în cadrul fiecărui glob, numite rase. Șapte astfel de runde fac împreună o planetă. Prima rundă a început cu o stare Arupa, care s-a condensat până la nivelul Pământului. Pământul nostru a devenit deja de patru ori fizic. Va mai fi încă de trei ori. Fiecare astfel de condensare și dizolvare aparține unei runde. Șapte astfel de runde se numesc un sistem planetar.
Când prima rundă pământească a răsărit, întreaga descendență a ceea ce se dezvoltase pe Lună era deja acolo ca germene. Între ultima rundă lunară și prima rundă pământească fusese o stare de Pralaya lungă. Oamenii lunari erau pe atunci strămoșii oamenilor. Ei se aflau, conform naturii inferioare, pe o treaptă intermediară, între oamenii actuali și animalitatea actuală. Animalele actuale sunt oameni lunari puțin mai coborâți ca nivel de dezvoltare, iar oamenii sunt oameni lunari evoluați. De asemenea și plantele erau pe Lună altceva decât acum. Regnul vegetal se afla între regnul mineral actual și regnul vegetal, asemănător turbei de baltă, care este jumătate minerală, jumătate vegetală. Luna era în fond o plantă uriașă. Solul ei consta din plante împletite unele în altele. Pe atunci nu existau încă stânci. Acest regn mineral de tip vegetal s-a densificat abia pe Pământ, sub forma regnului mineral actual. Cuarțurile, malachiturile noastre de azi și așa mai departe, s-au densificat din plantele lunare; masele dolomitice au luat naștere din plantele originare. Așadar, pe Lună exista un regn intermediar între mineralul actual și plantă. În el își înfigeau rădăcinile plantele lunare, ele aveau nevoie de solul Lunii. Acele plante care nu au făcut racordarea la condițiile pământești au devenit parazitare, trebuie să crească în continuare pe plante, de exemplu vâscul. Acesta crește pe plante, cum de altfel toate plantele creșteau pe Lună, pe un sol pe jumătate vegetal. Loki, zeul lunar, îl omoară pe Baldur cu ajutorul vâscului, planta lunară. Așadar, pe Lună găsim:
Un regn între regnul mineral și regnul vegetal,
Un regn între regnul vegetal și regnul animal,
Un regn între regnul animal și regnul uman.
Acestea au fost semințele care au trecut dincolo, pe Pământ.
În timpul primei runde pământești regnul uman s-a divizat treptat. Omul a devenit mai uman, animalul mai animal. Corpurile exterioare ale oamenilor au început să devină, în prima rundă pământească, mai omenești. În timpul celei de-a doua runde s-a disociat regnul animal, în timpul celei de-a treia runde regnul vegetal, în timpul celei de-a patra regnul mineral. După aceasta omul a făcut un nou salt. Primele trei runde erau repetări ale stărilor precedente și o pregătire, pentru ca în a patra rundă, în regnul mineral, să primească noul. În prezent omul prelucrează regnul mineral. Când omul va fi transformat regnul mineral în obiect al activității sale, va veni o vreme în care el va fi transformat totul, în așa fel încât nu va mai exista nicio fărâmiță din regnul mineral pe care omul să nu o fi prelucrat artificial. Atunci totul se poate transforma în forme astrale pure.
Aceasta este mântuirea, liberarea unui regn. Omul eliberează în runda a patra regnul mineral, atunci când îl va fi plăsmuit în opere de artă. După aceea totul trece printr-o Pralaya, nu va mai exista niciun regn mineral, ci întreg Pământul va deveni o plantă. Omul este ridicat atunci o jumătate de treaptă mai sus, și odată cu el tot restul; de exemplu, Domul din Köln se va preface, în a cincea rundă, într-o plantă.
Nu se lucrează în zadar dacă se dă formă regnului mineral. Mașina, Domul din Köln, vor răsări în viitor ca lumi vegetale din ceea ce va fi atunci sol. În atmosfera rundei a cincea vom găsi în formațiuni vii de nori tot cea ce a fost pictat astăzi. Avem de-a face aici cu o repetare pe o treaptă superioară, în care întreaga noastră muncă făcută în lumea minerală va răsări și va crește de jur-împrejurul nostru.
În runda a cincea noi vom elibera lumea vegetală, în runda a șasea animalele, în runda a șaptea regnul uman. Atunci omul va fi matur să pășească pe o nouă planetă. Pentru ca el să se poată dezvolta ascendent, a trebuit ca celelalte regnuri să fie împinse în jos, iar el va trebui în viitor să le elibereze. După runda a șaptea și o Pralaya, el se va muta pe o nouă planetă.
Șapte runde a câte șapte globuri a câte șapte rase-rădăcină fac în total 343 de stări ale Pământului. Întreaga evoluție pământească are ca scop producerea în om a conștienței treze de zi, în timp ce întreaga evoluție lunară a avut ca scop dezvoltarea în om a conștienței de imagini. Pe Soare i-a precedat starea de somn fără vise; acolo omul era încă o plantă dormitândă. O stare și mai timpurie, de transă profundă, a existat pe Saturn, care astăzi o mai întâlnim în anumite cazuri patologice. Diferitele planete au deci scopul de a forma următoarele stări de conștiență:
După cum în prezent raporturile omenești se orientează în funcție de condițiile naturale, tot așa în viitor ele se vor orienta după condițiile de moralitate. Ele se vor împărți pe trepte karmice după șapte grade de moralitate (categorii etice ale omeniri). Formarea castelor este o anticipare a acestei diviziuni morale de mai târziu. Prin acestea urmau a fi schițate categoriile karmice.
