Astăzi vom lua în discuție runda a patra pământească. În cursul evoluției noastre avem în total șapte planete – Saturn, Soare, Lună, Pământ, Jupiter, Venus, Vulcan –, și în cadrul fiecărei planete șapte runde. Parcursul unei runde întregi îl mai numim și regn, iar runda a patra a Pământului o mai numim și regnul mineral. Noi suntem acum pe planeta a patra, în runda a patra, iar în cadrul acestei runde în starea de formă sau globul al patrulea. Starea de formă fizică este întotdeauna globul al patrulea.
Noi ne aflăm deci exact la mijlocul evoluției noastre. Acest lucru este adesea resimțit ca ceva extraordinar de important pentru om. Trei planete, trei runde, trei globuri avem în urma noastră și tot atâtea în fața noastră. Dacă însă am sta pe Lună, am mai vedea o planetă înaintea lui Saturn; dacă am sta pe Jupiter, nu l-am mai vedea pe Saturn, în schimb am mai vedea o planetă după Vulcan. Mijlocul exact al evoluției noastre actuale a fost în a patra subrasă a celei de-a patra rase-rădăcină, la prototuranieni, a patra subrasă atlanteană.
La un anumit moment al evoluției a intervenit un fel de întuneric spiritual. Omenirea a intrat într-o eră întunecată. Această eră întunecată se numește Kali Yuga. Ceea ce mai știe omul astăzi, știe dintr-un punct de vedere pe care a stat în timpurile anterioare ale evoluției sale. La sfârșitul rundei a cincea omenirea va putea vedea din nou spiritual și va putea privi atât înainte, cât și înapoi.
Runda a patra pământească a început prin apariția din întunericul Pralayei, în care totul era dizolvat, a primului glob pământesc, globul arupic. Tot ceea ce există astăzi pe Pământ exista atunci în gânduri fără formă. O noțiune justă legată de aceasta o obținem dacă ne limităm, pe cât posibil, la tot ceea ce este fizic și dacă ne reprezentăm aceasta în germeni de gânduri. Formele nu existau încă, ci doar gândurile înainte de a primi o formă. Dacă ne întrebăm: Cine avea oare aceste gânduri? – obțineam ca răspuns: Aceste gânduri le aveau atunci niște entități spirituale aflate în legătură cu Pământul. Jehova și cetele lui erau, de exemplu, astfel de entități spirituale, care umpleau totul în jurul nostru pe Pământ. Toate gândurile existau atunci, în globul Arupa, ca gânduri ale spiritelor.
Ce a determinat deci pe zei să prevadă pentru om tocmai gândul? Cine le-a oferit lor modelul pentru aceasta? Acestea au fost monadele, existente deja la vremea aceea, însă nelegate încă cu omenescul. Încet, ele s-au format ca gânduri ale zeilor.
Globul Arupa se condensează; totul se dezvoltă în forme de gânduri. Tot Pământul era umplut până la refuz cu acestea, ca și cum noi am privi într-un model, într-un mulaj mai mare, umplut cu mici cristale. În acesta existau ca șabloane toate formele de oameni, animale și plante. La acestea lucrau entități spirituale, precum un arhitect la modelele sale. Ele erau asamblate din afară. Totul trece apoi în materie astrală. Ia naștere globul astral al Pământului. Între globuri sunt scurte intervale de Pralaya. Și aici avem la lucru puterile divine ce acționează din exterior, care revarsă materie astrală și umplu formele cu lumină și culoare. Aici se găsesc toate formele astrale ale oamenilor și animalelor, mai târziu întregul regn vegetal, cufundate într-o imensă mare astrală. Toate acestea se condensează ulterior din ce în ce mai mult, și ia naștere Pământul fizic ca al patrulea glob.
Până atunci, până la începutul rundei a patra, Soarele și Luna erau încă unite cu Pământul; ele formau un corp cu Pământul. În timpul marii Pralaya de dinaintea primei runde pământești, ele erau de asemenea contopite cu Pământul, iar în timpul primelor trei runde pământești cele trei au rămas împreună. A luat naștere apoi un fel de formă de biscuit. În runda a treia pământească, din sfera comună Soare-Pământ a ieșit în afară, ca un fel de abces, de proeminență, pe de o parte Pământul, iar pe de altă parte Luna. Corpul târa atunci efectiv după sine două astfel de pungi. În runda a patra pământească, corpul s-a rotunjit la început din nou, după care au apărut iarăși în eter cele două formațiuni de tip pungă, care au ieșit în afară în lateral.
Avem deci aici de-a face cu un Pământ unit încă cu Soarele, dar și cu Luna. Cea mai multă viață era atunci în regiunea dintre Lună și Pământ. Aceasta s-a păstrat corect în legenda mahomedană despre Paradis [Nota 105].
Intervine apoi ceea ce urmează. Când a doua rasă-rădăcină a rundei a patra a Pământului se apropia, se scindează Soarele, iar în a treia rasă-rădăcină Luna. Tot ceea ce anterior exista doar pe globul astral se dezvoltă fizic. Tot acum se profilează fizic și omul, acum însă astfel membrat, încât a putut primi în corpul său astral în curs de purificare treptată monada. Dacă omul ar fi primit-o mai înainte, ar fi primit odată cu aceasta Manas, Buddhi și Atma, ar fi devenit foarte înțelept, însă înțelepciunea ar fi fost un fel de înțelepciune de vis.
Inițial omul nu avea niciun fel de putere asupra corpului fizic și a corpului eteric. De asemenea, el nu era capabil la început nici să stăpânească pasiunile sale, moștenite de pe vechea Lună; acestea ies la suprafață cu necesitate, până în momentul în care omul își începe perioada sa pământească. Dacă omul ar fi primit simplu monada, în animalitatea înnobilată, el nu s-ar mai fi rătăcit. Ar fi devenit ceea ce intenționase Jehova: să-l înzestreze cu întreaga înțelepciune, dar totodată să-l transforme într-o statuie vie. În acel moment au intervenit acele entități care pe Lună se dezvoltaseră mai rapid, dincolo de măsura evoluției lunare: entitățile luciferice. Lucifer este o putere cu mare entuziasm pentru înțelepciune, care este la fel de impetuoasă precum senzorialitatea la animal. Pofta nestăvilită pentru dezvoltarea înțelepciunii, acesta este Lucifer. El este dotat cu toate ingredientele, ce-și au originea pe Lună. Dacă Lucifer ar fi preluat singur conducerea, ar fi luat naștere o luptă între Lucifer și vechii zei.
Strădania lui Jehova era aceea de creare și dezvoltare a formei. Lucifer ar fi putut dezvolta în materialul astral pasiunea pentru spiritualizarea timpurie. Urmarea ar fi fost o luptă aprigă între spiritele lui Jehova și cetele lui Lucifer. Exista pericolul ca prin Jehova unii oameni să devină statui vii, iar alții ființe spiritualizate prea rapid prin Lucifer. Dacă trebuia să se găsească material pentru o echilibrare, acest material trebuia procurat de altundeva. Loja albă, care tocmai începuse să activeze, trebuia, pentru a paraliza lupta dintre Jehova și Lucifer, să-și ia materialul de pe o altă planetă. Acest material se deosebea esențialmente de materia astrală parvenită de pe Lună, de materia astral-kamică a animalității. Exista posibilitatea de a aduce substanțe de pe alte planete: pasiuni noi, mai puțin vehemente, totuși având în vedere independența. Noul material a fost luat de pe Marte [Nota 106]. În prima jumătate a evoluției noastre pământești s-a importat deci material astral de pe Marte. Prin introducerea de material astral de pe Marte s-a realizat un progres grandios.
Cultura exterioară de pe Pământ a fost dată de lupta continuă de a împiedica pe de o parte învârtoșarea, și pe de altă parte spiritualizarea. Lucifer s-a lăsat purtat de ceea ce au dat forțele lui Marte. Noul pe Pământ este desemnat cu numele de Marte. Așa s-a mers până la mijlocul rasei atlanteene. Atunci a apărut o nouă întrebare. Omul a asimilat în sine înțelepciunea, însă în viitor înțelepciunii singure i-ar fi fost imposibil să poată apărea, dând și creând forme. Prin Lucifer s-ar fi putut construi regnul mineral, el însă nu l-ar fi putut vivifia și însufleți. Omul n-ar fi putut primi niciodată viață sub influența celorlalte puteri. De aceea a trebuit să vină un Zeu solar, o entitate superioară lui Lucifer. Aceștia au fost așa-numiții Pitris solari. Cel mai proeminent dintre aceștia este Christos. După cum Lucifer reprezintă elementul Manas, tot astfel Christos reprezintă elementul Buddhi.
Corpurile astrale omenești au trebuit să primească și o a treia influență. Aceasta a fost adusă pe Pământ de Mercur. Christos își unește domnia sa cu cea a lui Lucifer. Dacă vrem acum să găsim drumul spre înălțimi către zei, avem nevoie de mesagerul zeiesc, Mercur. El este cel care a pregătit căile lui Christos de la mijlocul rasei-rădăcină atlanteene, pentru a putea intra mai târziu în corpurile astrale, care au asimilat elementul mercur.
Toate metalele noastre actuale au devenit așa cum sunt în prezent abia treptat. Aurul, argintul, platina și așa mai departe, toate au același comportament: dacă le încălzim, mai întâi ele se încălzesc, devin apoi fluide, apoi gazoase. Așa erau odinioară toate metalele în Pământul în stare gazoasă. Aurul s-a solidificat, de asemenea, odată cu Pământul, el era odinioară în întregime aur eteric. Dacă mergem înapoi în vremea când Pământul era încă unit cu Soarele, acolo nu exista încă aur solid. Părțile eterului solar alb au devenit mai întâi lichide și apoi solide. Acestea sunt filoanele de aur aflate acum în Pământ. Aurul este lumină solară condensată, argintul însă este lumină lunară condensată. Toate substanțele minerale s-au densificat treptat. Dacă apoi oamenii se vor spiritualiza din ce în ce mai mult, argintul viu (mercurul) va deveni solid. După cum apa formează acum picături, tot astfel formau odinioară aurul și argintul picături. Faptul că mercurul este încă lichid, este un proces legat de întreaga evoluție a Pământului. El va deveni solid dacă mesagerul zeilor, Mercur, își va fi împlinit misiunea sa. Argintul viu a fost adus atunci, la mijlocul rasei-rădăcină atlanteene, de către Mercur sub formă eterică. Dacă nu am fi avut mercurul, n-am fi avut nici principiul Christos. În picăturile de mercur trebuie să vedem ceea ce i-a fost încorporat Pământului la mijlocul erei atlanteene.
Când Pământului i s-a încorporat principiul Marte (Kama-Manas), a fost adus pe Pământ de către Marte și fierul. Fierul provine de la Marte. La început el era sub formă astrală, iar mai târziu s-a condensat. Dacă urmărim Pământul în urmă până la acel moment, vom găsi din ce în ce mai puține animale cu sânge cald. Sângele cald apare abia la mijlocul erei lemuriene, odată cu impulsul lui Marte. Atunci fierul a intrat în sânge. Fierul este corelat în toate scrierile oculte cu Marte, mercurul cu Buddhi. Anumiți oameni au învățat aceasta de la inițiați. Pământul este conceput de aceea ca Marte și Mercur. Tot ceea ce nu provine de la Marte și Mercur provine de la Lună.
Zilele săptămânii sunt o reflectare a evoluției planetare. Succesiunea planetelor este înscrisă în mod minunat în zilele săptămânii:
În maxima care spune că Christos ar fi călcat capul șarpelui [Nota 107], stă o exprimare profundă pentru esoterism. Capul șarpelui este înțelepciunea pură, ea trebuie învinsă. Înțelepciunea propriu-zisă se află în inimă, din care cauză capul șarpelui trebuie călcat în picioare, trebuie strivit. În legenda lui Hercule [Nota 108] a fost exprimat același adevăr. El omoară Hydra din Lerna, dar capul crește mereu din nou. Manas va reveni mereu. El trebuie să îndepărteze sângele (Kama), atunci hidra va fi învinsă. Sângele a venit pe Pământ odată cu înțelepciunea de pe Marte (Kama-Manas).
În multe alte lucruri se ascunde un sens profund. Erei Marte îi premerge separarea Lunii. Luna conținea argintul. Și mai înainte avusese loc separarea Soarelui. Aurul este lumină solară condensată. Lumina solară și aurul sunt în strânsă legătură, de unde și denumirea de epoca de aur; lumina lunară și argintul – epoca de argint; Marte și fierul – epoca de bronz [Nota 109].
În prezent ne aflăm în globul al patrulea, globul din mijloc. În globul al cincilea va surveni facultatea de a ne organiza singuri, din interior. Pământul se va transforma atunci într-o sferă, pe care omul își va construi forma din interior. Pământul va fi atunci un glob plastic. Al șaselea glob va fi unul pe care omul nu numai că se plămădește plastic, dar în forma sa el își poate încorpora propriile sale gânduri. Pe globul al cincilea omul își poate crea, de exemplu, o mână; pe globul al șaselea el poate trimite în toate părțile gândurile sale. Pe globul al șaptelea totul devine din nou fără formă. Totul trece apoi din nou în starea de sămânță.
Să analizăm acum Eul nostru actual. În el sunt o mulțime de reprezentări și noțiuni. Dacă privim lumea culturală, cultura, ne vom spune: Lumea culturală a luat naștere din Eu. Toate acestea au fost cândva într-un cap omenesc, erau conținute în Eu. Din acesta au pornit diverse combinații. Toate lucrurile realizate artificial s-au născut din Eu. La mijlocul erei lemuriene Eul era încă gol; atunci omul era incapabil să facă ceva. El a cunoscut lumea abia treptat, în modul cel mai primitiv, din afară. Eul său era atunci ca un balon gol de săpun. Când privea o piatră, aceasta se oglindea în el, vedea probabil o muchie ascuțită la ea și încerca cu aceasta să cioplească o alta. În felul acesta el a început să dea formă lumii minerale. Obiectele din mediul lui înconjurător se oglindeau tot mai mult în Eul său, la început gol. La sfârșitul globului fizic vom avea totul în Eul nostru ca imagine în oglindă. Dacă vom avea totul în el, atunci vom putea plăsmui totul din interior. Acesta este elementul plastic de pe următorul glob. Arhitectul Domului din Köln a combinat în Eul său – acest conținut al Eului său va fi însuflețit prin Buddhi, va fi vivifiat, iar pe al cincilea glob el va plăsmui totul plastic. Pe al șaselea glob toate acestea vor exista ca gânduri, iar pe al șaptelea glob totul se va concentra din nou în atom. În următoarea rundă omul va crea din Eu noul regn vegetal.
La mijlocul erei lemuriene, Eul era precum o gaură scobită în materie. Toate Eurile noastre erau atunci astfel de găuri în materie, pe care de atunci noi le-am umplut. În următoarea rundă, conținutul va apărea ca plantă, căci în această rundă a cincea se va întâmpla cu regnul vegetal același lucru ce se întâmplă acum cu regnul mineral. Întregul Pământ va fi atunci o singură ființă, mare și însuflețită. Omul va avea atunci o viață conștientă în simțire, în sentimente și o va plăsmui apoi din interiorul lui. În a șasea rundă nu va mai exista, de asemenea, nici regnul vegetal; omul va genera atunci în mediul său înconjurător gânduri vii, simțitoare, sub formă de plăsmuiri pur intelectuale. În această a șasea rundă, pe globul al șaselea, în al șaselea lui stadiu de dezvoltare, se va hotărî ceva important. Tot ceea ce s-a putut dezvolta corespunzând rasei a șasea, din toate regnurile va ajunge atunci în starea devachanică. Dacă cineva nu a putut merge atât de departe încât să se ridice până la treapta devachanică, va rămâne în animalitate. Aceasta se hotărăște la împlinirea cifrei 666, numărul fiarei [Nota 110].
Într-a șaptea rundă omenirea s-a purificat complet. Regnul uman își cizelează apoi întreaga ființă. Este runda cea mai rapidă. Omul a devenit, după ce a ieșit din această rundă, Dumnezeu și evoluează spre Jupiter.
În fiecare rundă, primul glob sau stare de formă este de așa natură, încât nu putem vorbi încă de o formă, forma fiind conținută în stare de germene. De aceea, esoterismul nu încadrează globul Arupa între stările de formă, ci între stările de viață; la fel și globul al șaptelea, globul arhetipal. Avem așadar doar cinci stări de formă. Primul și ultimul glob al fiecărei runde sunt stări de viață. Toate stările rundei se mai numesc de asemenea stări de viață, deoarece trecerea printr-un regn reprezintă o stare de viață.
În prima rundă viața se afla la primul regn elementar, în a doua rundă la al doilea regn elementar, în a treia rundă la al treilea regn elementar, în a patra rundă la regnul mineral. În a cincea rundă viața ajunge la nivelul regnului vegetal, în a șasea rundă la nivelul regnului animal, iar în a șaptea rundă la nivelul regnului uman.
Dacă privim viața din runda a șaptea, din regnul uman, aceasta este ceva ce iluminează următoarea rundă, în care omul va fi trecut deja într-o altă stare de conștiență. Sensul unei runde constă în atingerea unei noi etape de viață. Sensul rundei a șaptea constă în facilitarea trecerii într-o nouă etapă de conștiență. Esotericianul ia în considerație de aceea doar șase stări de viață, iar a șaptea rundă ca o stare de conștiență nouă.
Dacă vrem să punem pe hârtie numărul de stări de formă, stări de viață și stări de conștiență, obținem 5 globuri sau stări de formă, 6 runde sau stări de viață, 10 planete sau stări de conștiență. Dacă numărăm întreaga evoluție de la Saturn până la Vulcan, aceasta se exprimă în ceea ce dumneavoastră găsiți la Helena Petrovna Blavatsky ca număr de Prajapatis [Nota 111] 1065, acesta însemnând 10-6-5.
