Să facem acum puțină lumină într-un domeniu și mai ocult al acțiunii Karmei și să aruncăm o privire în acțiunea karmică în cadrul legăturilor dintre popoare și dintre oameni. Cel care ia în serios principiul de a explica lumea nu din concepțiile materialiste, ci din spirit, va înțelege aceasta.
Prin intermediul istoriei am aflat că în cursul evoluției omenirii apar boli care nu au existat înainte. Există boli ale epocii și ale poporului. Astăzi vom auzi mai întâi unele lucruri despre apariția unor astfel de boli ale unei epoci și ale unui popor. Vom încerca să înțelegem aceasta pornind din spirit. Medicul le explică spunând că aceste boli sau altele vin de la bacili. Noi însă trebuie să întrebăm: De unde vin bacilii înșiși? – Ei sunt viețuitoare încarnate exact ca și omul. Această întrebare: De unde vin ei? Ce i-a adus în actuala lor existență materială? Ce au fost ei înainte de a se fi încarnat? Trebuie să o punem și pentru astfel de ființe ce acționează ca distrugători ai vieții omenești.
Să presupunem, de exemplu, că un popor oarecare sau o rasă se ruinează, se îndreaptă spre dispariție. Ea se apără împotriva acestei dispariții. Această autoapărare împotriva extincției este o expresie spirituală, ceva ce trăiește în corpul astral al respectivului popor. Dacă un astfel de popor în curs de dispariție ar muri doar pentru sine, sentimentele care se consumă acolo n-ar avea un efect deosebit asupra altor popoare. Să presupunem însă că el intră în conflict cu un alt popor și că celălalt este cuprins de frică și spaimă. Se produce astfel un efect în celălalt popor. Avem atunci două aspecte: Poporul în curs de dispariție și ceva ce ia naștere din confluența între poporul ce se apără împotriva dispariției și ceea ce ia naștere din frica și spaima indusă în celălalt popor. Aceasta este ceva remanent.
Să luăm drept exemplu un caz special: năvălirile mongole din perioada Evului Mediu, când mongolii s-au ciocnit cu populațiile europene și în cadrul acestor populații s-au răspândit frica și spaima. O astfel de frică și o astfel de spaimă au rămas apoi imprimate în popoare. Dacă privim aceste populații care au năvălit încoace, dintre care mongolii sunt ultimele, și dacă ne transpunem în atmosfera popoarelor din întregul Ev Mediu, observăm cum din triburile pe cale de dispariție și în căutare de a-și salva pielea ale celei de-a patra rase-rădăcină și din europenii în care a fost indusă frica și spaima, s-au format anumite entități spirituale. Să presupunem că o asemenea năvălire ar fi fost întâmpinată cu îndrăzneală și iubire. Atunci aceste substanțe de putrefacție ar fi anihilate. Frica, ura și spaima conservă însă astfel de formațiuni de putrefacție, iar ființe precum bacilii găsesc un mediu de cultură fertil. Ele se încarnează mai târziu în acele structuri materiale potrivite pentru încarnarea lor. Astfel, în frica și spaima popoarelor europene s-au încuibat substanțele de putrefacție ca semințe de descompunere. Și acestea sunt viețuitoare mici. Așa au luat naștere epidemiile de lepră din Evul Mediu. Acestea erau substanțe de putrefacție ale popoarelor mongole în disoluție.
De unde provin acum acei demolatori ai naturii fizice omenești? Ei provin de la ingredientele spirituale anterioare, de la păcatele și greșelile comise de oameni. Acestea sunt Karma ce acționează în corpurile popoarelor. De aici dumneavoastră puteți aprecia cum viața morală a unui popor influențează viața exterioară din viitor. Un popor deține puterea de a se îngriji de viitor în prezent, printr-o viață morală corespunzătoare.
În toate școlile oculte din Europa se vorbește de faptul că toate bolile bacteriologice ale epocii moderne au o origine asemănătoare. Bolile cauzate de bacili se reduc la originea lor spirituală. Aceasta este o tradiție esoterică la rosicrucieni și în alte școli oculte, unde se predau aceste lucruri. În cercuri mai mici ale școlilor oculte există o doctrină fundamentală, care învață că în anii șaptezeci ai secolului trecut, în lumea astrală, au avut loc lupte bine determinate, și că acolo ceva s-a îndreptat spre mai bine, chiar dacă... (Lipsă în text). Aceste procese sunt numite lupta dintre legiunile Arhanghelului Michael din esoterismul creștin, și cohortele zeului Mammon [Nota 117]. Mammon este Dumnezeul obstacolelor, cel care pune în calea mișcării progresiste piedicile și lucrurile care distrug. Pe de altă parte, în acest zeu Mammon este văzut creatorul acelor entități bine definite, care acționează distructiv asupra vieții omenești prin bolile infecțioase. Bolile infecțioase, necunoscute în timpurile anterioare, provin de la zeul Mammon.
Puteți înțelege faptul că școlile esoterice trebuie să inducă în interiorul cel mai profund al omului mentalitatea progresistă, căci la originea acestor boli moderne nu stă propriu-zis altceva decât mentalitatea retrogradă, reacționară, conservatorismul primitiv al așa-numitelor clase superioare față de clasele inferioare pauperizate, față de masele populare asuprite care năzuiesc spre o nouă ... (Lipsă în text). Ele sunt frânate, sunt împiedicate și ținute pe loc de ceea ce urzește zeul Mammon. Două puteri se confruntă între ele: Lumea de sentimente a păturilor superioare în curs de a se stinge ce doresc conservarea timpurilor vechi, și sentimentul de ură al claselor inferioare, o viață astrală aruncată de masele mari celorlalte mase. Esoterismul vede și în această opoziție un material de descompunere, de putrefacție, și cauza bolilor infecțioase moderne. Cel care privește cu un ochi pătrunzător aceste lucruri nu se va îndrepta, desigur, împotriva lor cu experiențele medicinii moderne, cu mijloacele ei exterioare. O îmbunătățire reală însă nu va veni niciodată pe această cale exterioară.
Lucrurile care apar mai târziu se arată întotdeauna mai devreme prin cunoașterea esoterismului. Ea constă într-o înțelegere justă a faptului că printr-o morală a prezentului se poate realiza o sănătate mai bună în viitor. Putem o dată în plus vedea de aici ce profund au putut pătrunde cu privirea aceia care au introdus în lume mișcarea teosofică. Ea a luat naștere din cunoașterea unor astfel de legături. S-a prevăzut că tendința luptei tuturor contra tuturor va lua forme din ce în ce mai ascuțite. Lucrurile care trebuie să vină se întâmplă cu o necesitate interioară ca și un foc, precum cel din est [Nota 118], care se dezvoltă atunci când găsește un material deosebit de inflamabil. Ar fi absurd să vrei să oprești astfel de lucruri. Mijloacele adecvate și de folos pentru a ocoli lupta tuturor contra tuturor au fost căutate deja de mișcarea teosofică prin răspândirea principiului fraternității [Nota 119]. Căci înfrățirea desființează substanțele de putrefacție, ura care s-a răspândit în lume. Iar noi ne aflăm, în ce privește rasele, pe o pantă coborâtoare. Dacă se combate această stare prin credința că ea poate fi oprită și se încearcă conservarea ei prin ură și nu se încearcă anularea ei prin iubire, de aici nu poate decurge, desigur, decât ceea ce poate fi mai rău. Mișcarea teosofică vrea s-o anuleze prin iubire. Fondatorii acesteia știu că Societatea Teosofică nu este doar un remediu, ci sursa pentru evoluția omenirii în viitor.
Vedem astfel că fizicul este o urmare a spiritualului anterior și că, eventual, este la latitudinea oamenilor să unească, prin cunoașterea conexiunilor, fizicul cu originea sa spirituală. Cel care știe, de exemplu, legătura care există între o anumită boală și anumite afecte și sentimente, știe că prin provocarea acestor sentimente se provoacă și boala. Magicianul negru poate utiliza această cunoștință spre nimicirea și coruperea maselor. De aceea adevărurile oculte mai profunde nu pot fi încredințate fără rezerve la toată lumea, căci ele ar determina imediat o separare strictă în bine și rău. Acesta este pericolul la răspândirea învățăturilor oculte. Căci nu poți învăța pe nimeni cum să faci sănătos un om, fără să-l înveți în același timp cum să-l îmbolnăvești. Aceasta se întâmplă în special acolo unde învățăturile oculte au pătruns mai mult în popor. În anumite regiuni din Orient poți auzi relatări adevărate, cum că există secte care își propun ca sarcină producerea anumitor boli. – În felul acesta se pătrunde tot mai mult în explicarea materialului prin spiritual.
Să încercăm acum să ne extindem privirea asupra unor intervale de timp mai mari. Se știe că astăzi există o frumoasă completare între tot ceea ce trăiește ca regn animal și lumea vegetală. Planta utilizează carbonul pentru sine și expiră oxigenul, creând continuu prin aceasta sursa de respirație pentru animalele care trăiesc în jur. Această sursă își are originea în lumea vegetală. Tot ceea ce respiră astăzi, este aici prin acțiunea acestor misterioase ateliere ale lumii vegetale. De aici ne putem face o noțiune despre felul în care apun și dispar lumile; cum a apus lumea care a premers Pământului nostru. Pe Lună respirația nu exista în felul în care există astăzi la animal și la om. În locul procesului de respirație, pe Lună exista un proces cu totul diferit; acela s-a transformat treptat în respirație. O imagine despre procesul anterior ne-o putem face dacă ne uităm la un vestigiu al acelor timpuri: animalele heteroterme, care au aceeași temperatură cu cea a mediului înconjurător. Pe Lună exista o respirație de foc sau de căldură. Inspirația și expirația focului sau căldurii corespundea atunci inspirației și expirației aerului din prezent. Procesul de respirație a început să ia forma de acum pe la mijlocul erei lemuriene.
O reflectare materială a procesului spiritual de inserare a monadei în oamenii inferiori este respirația. A respira înseamnă inspirarea monadei. În Hathayoga discipolul parcurge de aceea și un proces repirator. [Nota 120] Discipolul ritmizează procesul pe care omul îl are de la natură, pentru a aduce sub stăpânirea sa respirația, care astăzi este un proces natural. După cum omul, înainte să treacă la acest proces de respirație, aspira și expira căldură din exterior și aceasta s-a transformat în circuitul sângelui cald, tot așa și discipolul Hathayoga caută să transforme procesul exterior de respirație într-unul interior, să ajungă interior sub puterea sa. Regulile Hathayoga înseamnă transformarea respirației într-un proces care nu merge dinăuntru în afară, ci este reglat interior, așa cum este și circuitul sanguin astăzi, un proces interior regularizat. Procesul respirator la un om obișnuit se află în același raport față de procesul respirator al unui discipol Hathayoga, precum procesul circulației sanguine al animalelor heteroterme față de cel al omului. În spatele tuturor acestor lucruri stau gânduri foarte profunde ce au dirijat evoluția, care trebuie să constituie baza unor procese reale.
Ceea ce nu se mai înțelege astăzi absolut deloc, este faptul că în aer există ceva de natură spirituală. Pe când mai exista încă o conștiență despre spirit, spiritul era numit: aer, vânt = pneuma. „Pneuma” înseamnă curent de aer și totodată spiritual-sufletescul. Denumirea provine din timpurile în care mai exista încă o conștiență despre legăturile reale. Să presupunem acum că pe precursoarea Pământului nostru (Luna) anumite ființe s-au dezvoltat dincolo de treapta pe care se afla omenirea atunci. Acestea au fost ființele luciferice. Dacă analizăm aceste ființe trebuie însă să ne spunem: ele nu trăiau într-un mediu precum Pământul din ziua de azi. Ele nu puteau respira în aer, deci nu puteau nici primi spiritul. Căci primirea spiritului corespunde respirației aerului. Ele erau deci nevoite să efectueze în principiul-căldură ceea ce se întâmplă astăzi în aer. Pe Pământ deosebim șapte stări ale fizicului: în primul rând eterul vieții; în al doilea rând eterul chimic; în al treilea rând eterul luminii; în al patrulea rând eterul căldurii; în al cincilea rând aerul; în al șaselea apa; în al șaptelea solidul. Ființele luciferice trebuiau deci să facă în cadrul căldurii același lucru pe care îl face astăzi omul în aer. Acum dumneavoastră vă puteți gândi că aceste ființe, care i-au dat omului conștiența liberă, independența, sunt într-un anumit mod strâns legate de foc. Din acest motiv, la apariția lor ele sunt legate cu o anumită poftă după tot ceea ce se manifestă în om drept căldură, drept foc. Pofta nesățioasă se agață de căldura proprie din om. Astfel, aducătorii cunoașterii și libertății sunt strâns legați de ceva ce încearcă să se încarneze în căldura omului, după modelul existent anterior pe Lună. Aceasta este legătura dintre cunoaștere, naștere, moarte, boală și așa mai departe în lume. Prin cunoaștere au venit în lume nașterea, moartea și boala; de aici și legătura care există între boală și anumite fenomene calorice, și anume febra. Aceasta este originea febrei. Tradițiile vorbeau despre aceasta până în secolul al XIX-lea.
Pe planeta anterioară, predecesoarea Pământului nostru, nu aveam de-a face încă cu oameni, animale, plante și minerale așa cum sunt ele astăzi. Pe atunci existau trei regnuri, situate între regnurile noastre. Existau atunci, drept cel mai de sus regn, ființe ce nu erau nici atât de jos coborâte precum animalele de azi, nici atât de avansate precum omul de azi. De asemenea, pe atunci plantele nu expirau încă oxigen. Oxigenul, acest aer al vieții, nu exista încă pe atunci. Abia odată cu nașterea regnului nostru vegetal a fost amestecat oxigenul în azot. Luna era înconjurată de o atmosferă de azot. De fapt, ființele au tins spre forme ce le permiteau să respire, plămâni și așa mai departe, deja în a doua jumătate a planetei precedente, însă abia în ciclul Pământului nostru s-a format regnul vegetal actual. Ființele animale au dezvoltat apoi organele pentru respirație. Ele au împins regnul vegetal o treaptă mai jos, pentru a li se oferi oxigen pentru respirație.
După aceste procese de pe predecesoarea Pământului nostru, trebuia în mod necesar să urmeze o stare în care viața nu mai era posibilă sub aceeași formă. Forma a evoluat spre altceva și avea nevoie de o nouă planetă. Regnul precedent a trebuit să apună, întreaga lume vie de pe precedenta planetă s-a asfixiat. Așa se sting planetele cu viața lor, iar în ceea ce se pregătește în corpul planetei-mamă se dezvoltă o viață nouă. Așa trebuie înțelese apusul și răsăritul planetelor.
Astăzi omul trăiește astfel încât are încă în Karma sa răul, după cum înainte avusese în sine celelalte regnuri. În prezent el lucrează la a-l scoate afară din el. În viitor, binele și răul vor exista în forme exterioare, o rasă a binelui și un regn al răului, una lângă cealaltă. În viitor, fizionomia omului va apărea transfigurată din spatele răului eliminat și împins în jos al animalicului. Să ne imaginăm figura transfigurată a omului, care astăzi dormitează ca o ghicitoare în materia animalică, detașată de răul animalic și reprezentată simbolic. – Nu v-o puteți reprezenta mai bine decât prin magnifica intuiție a Sfinxului egiptean. Ea nu este ceva ce indică doar spre trecut, ci ea indică și spre viitor. Enigma Sfinxului [Nota 121], misterul pe care el îl ascunde, este – convertit în legenda grecească – enigma omului. Nu degeaba au așezat egiptenii Sfinxul înaintea templului de inițiere. Inițierea reprezintă transplantarea enigmei viitorului în suflete. La intrarea în templu, prin Sfinx era creată deja ambianța pentru inițiere.
Ceea ce are în exterior drept trup oxigenul, este în interior monada. Îndată ce oxigenul apare pe Pământ, monada are capacitatea de a se încarna. Atunci când discipolul inspiră mult oxigen și caută să-l mențină în el, aceasta este setea de a căpăta pentru sine monada. Oxigenul nu este numai ceva exterior material. Oxigenul trebuie cercetat conform spiritului său. Avem astfel oxigen în exterior și monadă în interior. De aceea, procesul de respirație a format în era lemuriană corpul pentru Fiii Manas care coborau.
