Omul, așa cum ni se prezintă el, este compus, conform științei spiritului, din șapte părți. Corpul fizic, așa cum îl percep simțurile noastre, nu este decât o parte a ființei umane. Acest corp fizic omul îl are în comun cu întreaga natură minerală care ne înconjoară. Forțele active în interiorul corpului nostru fizic sunt aceleași cu cele existente în natura aparent lipsită de viață.
Dar acest corp fizic este pătruns și de forțe superioare, în felul în care un burete este îmbibat cu apă. Diferențe între corpurile neînsuflețite și corpurile vii este următoarea: în corpul lipsit de viață substanțele care îl alcătuiesc urmează doar legile fizico-chimice. În corpurile vii însă substanțele sunt înlănțuite unele de altele într-un mod foarte complicat și numai sub influența corpului eteric ele se pot menține în această dispoziție nenaturală, forțată, care le este impusă. În fiecare clipă substanța fizică tinde să se ordoneze conform naturii sale, ceea ce echivalează cu dezagregarea corpului viu, dezagregare împotriva căreia luptă fără încetare corpul eteric. Dacă corpul eteric se retrage din corpul fizic, substanțele acestui corp fizic se ordonează în modul care le este propriu lor și corpul se dezagregă, devine un cadavru. Corpul eteric este astfel elementul care combate continuu dezagregarea corpului fizic.
Fiecare organ dispune de acest corp eteric ca forță elementară a sa. Omul are o inimă eterică, un creier eteric etc. pentru a asigura coerența organelor fizice corespunzătoare. Ai fi ușor tentat să îți reprezinți corpul eteric, sub un aspect material, oarecum ca o ceață fină. În realitate corpul eteric este o sumă de curenți energetici. Pentru clarvăzător, în corpul eteric al omului apar niște curenți care sunt de o mare importanță.
Astfel, de pildă, un curent se ridică din piciorul stâng către frunte, în punctul situat între ochi, cam la un centimetru adâncime în creier. Acest curent coboară apoi către celălalt picior, de acolo merge către mâna opusă, apoi către cealaltă mână, trecând prin inimă și de acolo se întoarce la punctul său de plecare. Se formează astfel o pentagramă de curenți energetici.
Acest curent de forțe nu este singurul din corpul eteric, ci mai există încă foarte mulți ca acesta. Acestui curent energetic omul îi datorează poziția sa verticală. Animalul este legat de pământ cu membrele sale anterioare și de aceea noi nu vedem acolo un astfel de curent. În ce privește structura, forma și dimensiunea corpului eteric omenesc, se poate spune că în părțile sale superioare este copia completă a corpului fizic. Altfel este în părțile sale inferioare, care nu coincid cu corpul fizic. Relația dintre corpul eterie și corpul fizic este fondată pe un mare mister care luminează profund în natura umană; corpul eteric al bărbatului este feminin, cel al femeii este masculin. Așa se explică faptul că în fiecare natură masculină găsim mult din elementul feminin și în fiecare natură feminină găsim mult din cel masculin. La animale corpul eteric este mai mare decât corpul fizic. Astfel, clarvăzătorul percepe deasupra capului unui cal, depășindu-l ca o bonetă, corpul eteric.
Există în om ceva ce îi este mai apropiat decât sângele, mușchii, nervii etc. Sunt sentimentele de plăcere și durere, bucurie și supărare, pe scurt, tot ceea ce omul numește forul său interior. Este ceea ce în știința ocultă se numește corpul astral, pe care omul îl are în comun doar cu animalul.
După cum orbul din naștere nu cunoaște decât imperfect lumea care îl înconjoară, lumea culorilor și a luminii neexistând pentru el, tot așa se situează și omul obișnuit față de lumea astrală. Această lume există de asemenea, pătrunzând și înconjurând lumea fizică, dar ea nu este percepută de el. Când unui om i se deschide simțul astral lumea astrală îi devine perceptibilă. Dar semnificația și importanța unui astfel de moment al evoluției omenești este mult mai mare decât accesul la lumină pe care îl dobândește un orb din naștere datorită operației. Totuși, fiecare dintre noi cunoaște această lume astrală, deși imperfect, fiindcă în fiecare noapte corpul nostru astral este transferat acolo. Noi poposim în lumea astrală pentru a restabili armonia corpului astral, căci, în lumina științei spiritului, oboseala nu este decât o dizarmonie în corpul fizic și în corpul astral. O comparație ne va limpezi relația dintre corpul fizic și corpul astral. Să luăm un burete, să-l tăiem în mii de bucăți și să facem ca ele să absoarbă conținutul unui pahar cu apă. Avem astfel o imagine a omului obișnuit care se trezește. Dacă stoarcem bucățelele de burete și adunăm apa într-un recipient, ea formează o masă omogenă. Astfel, corpurile astrale omenești care în timpul zilei erau individualizate precum picăturile de apă absorbite trec acum în substanța astrală comună și se fortifică. Acest lucru îl constatăm dimineața prin faptul că este eliminată oboseala. Atât timp cât omul nu este clarvăzător corpul său astral ieșit în timpul somnului se amestecă cu celelalte corpuri astrale. La clarvăzător însă situația este diferită.
Plantele individuale nu au corp astral, ci întreaga lume vegetală are un corp astral comun, acela al Pământului. Pământul este o ființă vie, plantele sunt membrele sale.
Al patrulea element constitutiv al omului este Eul. Cuvântul „Eu” omul nu îl poate rosti decât pentru sine. Niciodată acest cuvânt nu poate ajunge din exterior la urechea noastră pentru a ne desemna. Când acest Eu răsună într-o ființă în ea se exprimă Dumnezeu. Lumile animală, vegetală și minerală sunt, în ce privește Eul, într-o altă situație. Astfel, un animal nu-și poate spune sieși „Eu”, după cum un deget al mâinii noastre nu-și poate spune lui însuși „Eu”. Dacă degetul ar vrea să desemneze Eul său, el ar trebui să indice Eul omului; tot astfel animalul ar trebui să indice Eul unei entități care trăiește în lumea astrală. Toți leii, toți elefanții etc. au un Eu-grup comun, deci un Eu-leu, un Eu-elefant ș.a.m.d.
Dacă planta ar vrea să arate spre Eul său, ea ar trebui să indice un Eu comun aflat în centrul pământului, în lumea mentală. Este cunoscut că, dacă înțepi un animal, el simte durere. La plantă este altfel. Faptul de a culege o floare sau de a secera grâul dă pământului aceeași senzație plăcută pe care o viețuiește o vacă atunci, când alăptează și i se ia laptele. Dacă însă planta este smulsă cu rădăcina este ca și cum unui animal i-ai tăia o bucată din carnea sa. Această smulgere este resimțită în lumea astrală ca durere.
Dacă te întrebi acum unde se află Eul lumii minerale, atunci nu mai poți găsi în lumea spirituală o astfel de ființă care își creează un centru. Eul mineralelor, ca forță a întregului Cosmos, răspândită pretutindeni, se află într-o lume supraspirituală, pe care teosofia o numește Devachanul superior.
În esoterismul creștin, lumea în care se situează Eul animalelor – lumea astrală – se desemnează ca lumea Duhului Sfânt; iar cea în care se află Eul plantelor – lumea spirituală sau Devachanul inferior – ca lumea Fiului. Când clarvăzătorul începe să simtă în această lume, lui îi vorbește „Cuvântul”, Logosul. Lumea Eului mineralului, lumea supraspirituală, este numită în ocultism lumea Spiritului-Tată.
Omul este o ființă în continuă evoluție. Cunoaștem cele patru elemente ale naturii sale. Ele formează ceea ce Pitagora, în școala sa, numea tetrada inferioară. Sălbaticul, omul civilizat, idealistul, omul sfânt toți au aceste patru elemente. Sălbaticul este însă sclavul patimilor sale, omul civilizat nu se mai dăruie fără discernământ instinctelor și poftelor sale; idealistul și mai puțin, iar sfântul le stăpânește în întregime.
Eul lucrează la corpul astral și desprinde din el o parte. În cursul evoluției omenești această parte crește mereu, în timp ce partea moștenită devine tot mai mică. La un Francisc din Assisi corpul astral este prelucrat și transformat de către Eu. Acest corp astral transformat de către Eu constituie al cincilea element al naturii umane: Sinea spirituală sau Manas.
Eul poate însă să dobândească stăpânirea și asupra corpului eteric sau a corpului vieții. Partea din corpul eteric transformată de către Eu se numește Spiritul vieții sau Budhi. Impulsurile artistice și religioase acționează transformator asupra corpului eteric, în special acestea din urmă, căci ele se repetă zilnic; repetiția este forța magică ce transformă corpul eteric. Cel mai puternic în acest sens acționează munca conștientă din școala de dezvoltare ocultă, meditația și concentrarea fiind metodele practicate aici. Viteza transformării corpului eteric și a corpului astral prezintă un raport similar cu cel al mersului minutarului față de al orarului unui ceas. Dacă ai reușit să modifici cât de puțin din comportament, care este în relație cu corpul eteric, faptul are mai mare valoare decât însușirea celor mai ingenioase teorii.
Cea mai mare forță este necesară pentru transformarea conștientă a corpului fizic. Mijloacele de a ajunge aici nu sunt indicate decât în școala ocultă. Se poate totuși indica faptul că reglarea respirației este primul pas în această direcție. Corpul fizic transformat în mod conștient de către Eu se numește Om-spirit sau Atma. Forța de transformare a corpului astral afluează către noi din lumea Spiritului sfânt. Forța de transformare a corpului eteric afluează către noi din lumea Fiului sau a Cuvântului. Forța de transformare a corpului fizic afluează către noi din lumea Spiritului-Tată sau a Tatălui divin.
