Dacă ne aducem aminte cele spuse în conferința anterioară, condițiile care domneau pe vechiul Saturn ne vor deveni mai clare, ca și felul în care unele entități – la care se referă acel pasaj atât de profund din Bhagavad Gita – pot fi alternativ eliberate sau întemnițate în materie. Amintiți-vă ce s-a spus: dacă pe vechiul Saturn Spiritele personalității ar fi reaspirat în întregime ouăle de căldură, fără să lase nimic să subziste, Saturn, la sfârșitul evoluției sale, ar fi fost în întregime adus într-o stare pur spirituală. Dar acest lucru nu s-a întâmplat: Spiritele personalității și-au pus pecetea pe vechiul Saturn mai intens decât ar fi trebuit, lăsând acolo ceva din ele însele, care n-a fost reabsorbit: ouă de căldură perceptibile din exterior.
Care este forța care acționa în Spiritele personalității pe vechiul Saturn? Nu era nimic altceva decât ceea ce cunoaștem astăzi la om ca forță a gândirii. Căci pe vechiul Saturn Spiritele personalității nu fac nimic altceva decât să-și exercite forța de gândire. Ouăle de căldură se formează pentru că aceste spirite suscită în ele însele reprezentarea acestor ouă. Dar această forță de reprezentare era la ele mult mai puternică decât la omul de astăzi. Când omul își reprezintă ceva, apare o formă numai în astral; ea nu persistă decât acolo. Deci nu i se poate constata fizic existența. Pe vechiul Saturn, Spiritele personalității aveau puteri magice remarcabile. Prin intensitatea gândirii lor au format ouăle de căldură de pe Saturn și tot prin puterea lor le-au făcut să subziste în afara lor. Deci această forță a Spiritelor personalității a lăsat unele rămășițe pe vechiul Saturn, și aceste rămășițe au apărut din nou, mereu, la început în timpul evoluției solare. În felul acesta este ușor de înțeles că o ființă care trece prin stadiul omenesc a putut extrage forme din mediul care o înconjoară, căci acele ouă erau de fapt provenite din ceea ce îl înconjura pe Saturn; apoi ele au fost prinse de vrajă, întemnițate într-o nouă existență.
Gândiți-vă la focul primordial al lui Saturn: acea parte a acestui foc care s-a spiritualizat necontenit, care se întoarce la starea de căldură interioară, căldură sufletească, sentiment de mulțumire, se înalță în lumile superioare. Dacă nu ar fi existat decât aceasta, Saturn ar fi dispărut în întregime în lumile superioare. Dar ceea ce devine căldură perceptibilă, ceea ce se condensează în căldură exterioară trebuie să renască, să apară din nou, și într-adevăr reapare pe Soare. Am văzut deja că pe acest Soare vechi entitățile pe care le numim Arhangheli sau Spirite ale focului au trecut prin stadiul uman. Pe de o parte, elemenlul căldură s-a condensat devenind fum, gaz, ceea ce face ca Soarele să fie un glob gazos, pe de altă parte, prin inflamarea gazului, lumina strălucește în Univers. Tocmai Arhanghelii sau Spiritele focului sunt cei ce trăiesc în această strălucire a luminii; ei inspiră și expiră această lumină ducându-și viața în acest fel. Dacă s-ar fi putut călători în spațiu în acel timp, s-ar fi văzut de departe Soarele vechi strălucind, iar în el ar fi putut fi percepuți curenți gazoși ca o respirație a întregului glob solar.
Să ne reprezentăm cât mai bine vechiul Saturn și vechiul Soare. În aceste două corpuri planetare este viață, activitate. În ele se întâmplă ceva. Am văzut că pe vechiul Saturn au apărut niște forme ovoide, care apoi au dispărut, cu excepția câtorva rămășițe. Cel care ar fi putut observa această activitate internă și-ar fi zis că de fapt întregul Saturn era o singură ființă vie uriașă. El trăia, trăia prin el însuși și scotea necontenit alte forme din propria sa viață. Același lucru s-a petrecut, chiar în mai mare măsură, cu vechiul Soare. Acesta se prezenta ca un întreg care trece alternativ prin zile și nopți, expirând și inspirând lumină. Toate acestea, dacă am fi putut să le observăm, ar fi dat impresia nu a unor corpuri cosmice moarte, ci a unora pline de viață.
Dar dacă toate acestea sunt vii și se manifestă printr-o asemenea activitate, dacă toate acestea sunt însuflețite de mișcări interioare, aceasta se datorează faptului că unele Ființe spirituale dirijează și conduc aceste mișcări. Am spus, ce e drept, că Spiritele personalității formaseră ouă de căldură prin forța gândirii lor. Într-adevăr, dar este ușor de înțeles că trebuia să fi existat la început ceva din care aceste ouă să-și extragă substanța. Această substanță nu putea fi creată de Spiritele personalității; trebuia să fie ofranda altor fiinie, care au emanat din ele căldura nediferențiată, însusi focul. Spiritele personalității nu au făcut altceva decât că i-au dat formă. Dar a fost nevoie să o primească din altă parte. De unde a primit universul saturnian (deci mai ales Spiritele personalității) această substanță calorică, elementul-căldură, focul? Acesta i-a venit de la spirite de esență superioară, entități spirituale care au atins stadiul omenesc într-o epocă atât de îndepărtată încât pe Saturn ele îl depășiseră de mult.
Pentru a ne face o idee asupra acestor ființe devenite atât de sublime încât pot să producă căldura, focul vechiului Saturn, trebuie să cunoaștem evoluția omenească și să procedăm prin comparație, pentru că într-o zi și omul va deveni o ființă divină.
Omul de astăzi, așa cum îl știm, este alcătuit din cele patru elemente despre care am vorbit de mai multe ori și care sunt cheia întregii științe spirituale. Acestea sunt: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral și Eul. Știm iarăși cum se dezvoltă omul, Eul acționând din interior pentru a transforma mai întâi corpul astral, pentru a-l lua în stăpânire cu totul. Atunci când corpul astral este dominat în totalitate de Eu, el devine un Eu spiritual sau Manas. Același lucru se întâmplă cu corpul eteric. Atunci când Eul acționează cu intensitate și mai mare, el stăpânește forțele de rezistență ale corpului eteric care se transformă atunci în Spirit al vieții sau Budhi. În sfârșit, atunci când Eul devine stăpânul corpului fizic, când a învins rezistența cea mai puternică, cea a corpului fizic, acesta se transformă în Om-Spirit sau Atma. Omul care și-a transformat în felul acesta corpul fizic în Atma este de atunci înainte alcătuit din șapte elemente. În exterior corpul își păstrează încă forma fizică, dar în interior el este în întregime stăpânit și pătruns de focul Eului. Este deci în același timp corp fizic și Atma. Corpul eteric este în același timp corp eteric și Spirit al vieții sau Budhi; corpul astral este în același timp corp astral și Eu spiritual sau Manas; cât despre Eu, el a devenit stăpânul acestui ansamblu. În acest fel omul se ridică la grade superioare de evoluție, se transformă pe sine, lucrează la îndumnezeirea sa, după expresia lui Dionisie Areopagitul. Dar nici atunci dezvoltarea lui nu s-a încheiat.
Chiar cel care ar fi destul de înaintat pentru a dobândi stăpânire completă de sine, adică care și-ar domina în întregime corpul fizic, s-ar afla în fața unor trepte de evoluție și mai înalte. Privirea spirituală se ridică spre înălțimi spirituale, spre ființe mai presus de om, din ce în ce mai puternice. În ce constă în realitate faptul că ființele devin din ce în ce mai puternice? Constă în aceea că după ce au simțit nevoia să ceară ceva Universului s-au dezvoltat destul de mult încât să fie în măsură să îi dea ceva. În fond, în aceasta constă sensul și spiritul evoluției: se trece de la „a lua” la „a da”. Există o analogie cu viața unei ființe omenești de la naștere la moarte: copilul se naște neputincios, trebuie să primească totul de la cei din jurul său. Pe măsură ce crește, el iese treptat din starea aceasta de neputință și devine la rândul său un ajutor pentru apropiații săi. Același lucru se întâmplă cu marea evoluție a omenirii în univers.
Omul exista pe Saturn doar ca un prim germen fizic. A trebuit să lase să i se dea, ca să zicem așa, primele rudimente ale umanității sale. Același lucru s-a întâmplat pe vechiul Soare și pe vechea Lună. Pe Pământ, el a primit Eul și de atunci se pregătește puțin câte puțin să acționeze prin acest Eu asupra corpurilor sale (astral, eteric și fizic). Devine astfel, puțin câte puțin, o ființă capabilă să „dea”. Participă acum la puterea universală, cosmică, de a da, trece de la „a lua” la „a da”. Entitățile despre care am vorbit mai înainte, Arhanghelii, ne oferă un exemplu al acestei evoluții; ei s-au dezvoltat pe Soare destul de mult ca să poată să răspândească lumină în spațiul universal. Evoluția se desfășoară deci de la „a lua” la „a da”, dar în ceea ce privește datul lucrurile merg mult mai departe.
Când ființele nu pot da altceva decât, să zicem, gândurile lor, aceasta nu reprezintă mare lucru. Căci dacă rămânem aici, în domeniul ideilor, chiar dacă dăm numeroase idei, aceasta nu schimbă nimic. Nu ai dat nimic vizibil, de substanță. Dar vine un timp când ființele pot da și altceva decât gândurile lor, adică de exemplu ceva de care Spiritele personalității aveau în mod special nevoie pe Saturn: substanța focului primordial. Ce ființe erau atunci la un nivel atât de ridicat de evoluție încât au putut să extragă din propria lor substanță pe aceea făcută din foc, din căldură, a vechiului Saturn? Erau cele pe care le numim Tronuri. Vechiul Saturn s-a format deci datorită faptului că Tronurile s-au adunat într-un punct din Univers și au făcut, la scară mare, ceea ce face în mica sa sferă viermele de mătase, atunci când secretă din propriul său corp firele de mătase. Ele au extras din propria lor ființă substanța calorică pe care au sacrificat-o pe altarul vechiului Saturn. Cât despre Spiritele personalității, ele n-au făcut altceva pe vechiul Saturn decât că au dat personalitate, conștiința Eului acestei călduri. Substanța însăși a căldurii s-a adunat din toate punctele Universului, ale Cosmosului; ea a ieșit din acele entitați spirituale sublime numite Tronuri. Acum știm în ce constau ouăle prezente pe vechiul Saturn: ele sunt făcute chiar din corpul Tronurilor, oferit ca jertfă.
Totuși, dacă numai Tronurile și Spiritele personalitălii ar fi lucrat ca să dea lui Saturn viață și activitate interioară, accasta n-ar fi fost de ajuns. Spiritele personalității aveau puterea să facă să prindă formă substanța calorică, dar singure nu puteau să reușească. Pentru ca să producă această energie, această activitate interioară a vechiului Saturn, a fost nevoie de contribuția altor entități, mai puțin elevate în comparație cu Tronurile, dar superioare Spiritelor personalității, pe care au misiunea să le ajute. Ne putem face o idee asupra acestui ajutor, dacă ne amintim că în lumea aceasta avem deasupra noastră în primul rând Îngerii, Arhanghelii și Principatele, Arheii sau Spiritele personalității. Toate acestea fac parte din Ierarhia aflată imediat deasupra noastră. Tronurile nu urmează imediat după Spiritele personalității. Între acestea și Tronuri sunt trepte intermediare, mai întâi aceea a entităților pe care, după Dionisie Areopagitul, le numim Exousiai sau Puteri. Acestea se află cu o treaptă mai sus față de Spiritele personalității, față de care sunt ceea ce sunt pentru noi Îngerii. La un nivel și mai înalt se află entitățile pe care le numim Virtuți sau Dynamis. Ele erau pe Saturn, pentru Spiritele personalității, ceea ce sunt pentru noi Arhanghelii. Mai sus sunt spiritele denumite Dominanțe sau Kyriotetes (Domnii). Pe vechiul Saturn erau, pentru Spiritele personalității, ceea ce acestea sunt pentru noi acum. Doar după acestea urmează Tronurile.
Deci pe vechiul Saturn exista o întreagă serie de entități: Spiritele personalității, care au dobândit și și-au dezvoltat conștiința Eului, Tronurile, care se află cu patru grade deasupra acestora și din care emană substanța căldură-foc. Între acestea, pentru a regla și dirija întreaga viață de pe Saturn, se găsesc, mergând de jos în sus, Puterile sau Exousiai, Virtuțile sau Dynamis, Dominanțele (Domniile) sau Kyriotetes. Așa arăta, ca să zicem așa, populația vechiului Saturn.
Prin faptul că acest vechi Saturn a evoluat și a devenit Soare, după cum am spus, Entitățile pe care le-am enumerat s-au ridicat și ele la un nivel superior și Arhanghelii au ajuns la starea „omenească”. Sub aspect exterior, s-ar putea zice fizic, căldura se condensează, rezultând gazul. Soarele este un glob gazos. Și pe când Saturn era un corp întunecat, Soarele începe să strălucească, dar există o alternanță de zile și nopți solare, ceea ce are mare importanță, căci determină diferențe enorme în ce privește condițiile de viață. Dacă nu s-ar fi întâmplat nimic altceva decât ceea ce am descris in cea de a treia conferință și am completat acum, Arhanghelii – atunci în stadiu de oameni – s-ar fi răspândit în Univers odată cu razele luminoase ale zilei solare, iar în timpul nopții solare ar fi fost obligați să reintegreze Soarele. Procesul de inspirație și expirație ar fi implicat nu numai lumina, ci și ființele care trăiau și actionau în acea lumină. Dar asta nu s-a întâmplat.
Aș vrea să caracterizez acum într-un mod simplu, pe înțeles, natura acestor Arhangheli, a acestor Arhangeloi. Le plăcea grozav să se răspândească, să planeze în Univers; preferau să plutească, să se topească în spiritualitatea universală, decât să se concentreze în ei înșiși. Reîntoarcerea în sine li se părea o revenire la o existență comprimată, inferioară. Le plăcea cu mult mai mult să trăiască în eterul luminii. Dar n-ar fi putut niciodată să se răspândească în eterul luminos dincolo de o anumită limită, dacă n-ar fi primit nici un ajutor. Dacă ar fi fost lăsați fără sprijin, n-ar fi putut face altceva decât să revină noaptea spre Soare. Totuși n-au făcut așa; au prelungit treptat, puțin câte puțin, timpul petrecut în spațiul cosmic. Cine le-a venit în ajutor?
Să ne imaginăm că acest cerc reprezintă vechiul Soare din care Arhanghelii se străduiesc să iasă în toate direcțiile spațiului. Esența lor se răspândește spiritual în Univers. Alte entități vin din afară în întâmpinarea lor, să le ajute. Așa cum elementul-foc al Tronurilor s-a revărsat spre vechiul Saturn, alte entități vin acum spre Arhanghelii care ies din Soare, entități superioare chiar Tronurilor, care vor da posibilitate Arhanghelilor să rămână în lumea spirituală mai mult decât ar putea să o facă fără acest ajutor.
Aceste entități superioare care au venit din spațiul spiritual în întâmpinarea Arhanghelilor sunt Heruvimri. Aceștia reprezintă un ordin deosebit de elevat, căci ei au puterea, venind din spațiu în calea Arhanghelilor, să-i primească cu brațele deschise. Așa cum Pământul de astăzi este înconjurat de atmosferă, vechiul Soare era înconjurat de regnul Heruvimilor, binefăcătorii Arhanghelilor. Când aceștia se răspândeau în spațiu, ei contemplau spiritele mărețe care le veneau în ajutor. Sub ce formă îi vedeau? Aceasta o poate ști doar cel căruia clarviziunea îi dă posibilitatea să citească în cronica Akasha. Strămoșii noștri care, datorită acestei tradiții, cunoșteau încă în oarecare măsură aceste fapte importante își reprezentau Heruvimii sub forma unor stranii animale înaripate: fiecare dintre acestea avea altfel de cap, dar fiecare avea câte o pereche de aripi: erau Leul, Vulturul, Taurul și Omul*. Aceasta datorită faptului că Heruvimii se apropiau de Soare din patru părti, în forme ca cele care au fost reproduse apoi și care ne sunt cunoscute ca referindu-se la ei. De aceea, în școlile primilor inițiați din era de după Atlantida, Heruvimii care se apropiaseră astfel din cele patru părți de vechiul Soare erau desemnați prin nume care au devenit mai târziu Taurul, Leul, Vulturul și Omul. Vom reveni cu mai multe detalii asupra acestui subiect: astăzi însă ne vom ocupa de cele patru feluri de Heruvimi care veneau în felul acesta în întâmpinarea Arhanghelilor.
* Sau Îngerul. În tradiția iconografică creștină au fost corelați cu cei patru evangheliști (n.red.)
Imaginea pe care o oferea vechiul Soare era aceasta: în timp ce ființele omenești de atunci, Arhanghelii care își aveau aici sălașul, își răspândeau razele în Univers, patru grupuri de Heruvimi veneau spre ei din cele patru părți ale lumii, ceea ce le dădea posibilitatea Arhanghelilor să se mențină în lumea spirituală care înconjura globul solar mai mult timp decât s-ar fi putut fără acest ajutor. Căci Heruvimii aveau asupra Arhanghelilor o acțiune înviorătoare, înviorătoare sub aspect spiritual, în cel mai înalt grad. Dar pe măsură ce Heruvimii se apropiau de Soare, influența lor începea să se facă simțită și în alt mod. O influență poate acționa în mai multe feluri. Să presupunem că în aceeași cameră se află două persoane: una dorește să se facă foc în cameră, alta nu, dar pentru că trebuie să rămână în acea cameră, ea suportă căldura. La fel se întâmpla cu Heruvimii care veneau din toate părțile spațiului universal. Ei acționau așa cum am spus asupra ființelor din vechiul Soare care evoluaseră până la elementul-lumină și puteau să trăiască în acesta. Dar nu puteau acționa asupra acestui element-lumină decât în timpul zilei solare, cât timp lumina se răspândea în Univers. În timpul noptii solare, când lumina nu se mai manifesta, Heruvimii rămâneau totuși în cer. Soarele se întuneca, nu mai era decât căldură și gaz și nu mai strălucea; în interiorul lui se formau curenți de căldură gazoasă. De jur împrejur erau Heruvimii, care acționau atunci chiar în această masă gazoasă obscură. Când nu mai puteau să acționeze în mod normal asupra Arhanghelilor, Heruvimii acționau asupra „fumului”, asupra gazului întunecat al globului solar. Dacă în timpul evoluției vechiului Saturn influența lor se exercitase asupra căldurii, acum ea se exercita asupra căldurii condensate, adică asupra gazului din vechiul Soare. Acestei influențe trebuie să-i atribuim faptul că pe acest glob s-au condensat în ceața solară primele rudimente a ceea ce numim acum regnul animal. Asa cum primul germen al regnului omenese, al corpului fizic omenese, a apărut pe vechiul Saturn în elementul căldură, primul germen al regnului animal s-a format în elementul gaz al vechiului Soare. Datorită Heruvimilor care se reflectau în acest gaz solar s-au schițat primele forme ale regnului animal, formate din fum în mișcare.
Astfel Heruvimii – acest ansamblu de entițăti sublime – care înconjurau vechiul Soare ieșeau pe de o parte în întâmpinarea Arhanghelilor cu brațele întinse; pe de altă parte, în decursul noptii solare extrăgeau din elementul gaz, din ceața solară, primele rudimente fizice ale regnului animal. Din acest motiv acei dintre strămoșii noștri care prin intermediul Misterelor luaseră cunoștință de aceste fapte atât de importante ale cosmologiei spirituale au numit „cercul animalelor” sau Zodiac ansamblul entităților care își exercitau acțiunea, din toate părțile Cosmosului, asupra vechiului Soare. Aceasta este semnificația inițială a Zodiacului. Pe vechiul Saturn a apărut pentru prima oară omenirea, datorită faptului că prin jertfa Tronurilor au fost date primele elemente ale corpului fizic omenesc. Pe vechiul Soare se schițează primele forme ale regnului animal, prin faptul că Heruvimii, reflectându-se în căldura condensată în gaz, fac să apară în ea forme animale. La început acestea sunt marile imagini solare ale cercului zodiacal. Există într-adevăr o legătură strânsă între Zodiac și animalele în curs de formare de pe vechiul Soare. Animalele de acum sunt urmașele acestora, într-un fel imaginile caricaturale ale formelor primare. De fapt numele lor n-a fost dat la întâmplare odinioară semnelor Zodiacului. N-ar trebui să se creadă că în Antichitate numele au fost inventate la întâmplare, în mod fantezist. În zilele noastre, când se descoperă o nouă stea în seria corpurilor cerești, ce face astronomul care a avut norocul să-i constate prezența? Deschide dicționarul și caută în mitologia greacă un nume încă disponibil pe care să-l atribuie astrului respectiv. Dar în epoca în care numele era considerat expresia lucrului respectiv, epoca în care Misterele erau încă puternice, niciodată numele nu se dădea în acest fel.
Formele animalelor de astăzi, oricât sunt de transformate, de caricaturale, provin din universul, din cercul zodiacal care exista pe atunci. Dar puteți observa că în schema de mai sus nu figurează decât patru dintre semnele zodiacale. Într-adevăr acestea sunt principalele reprezentări ale Heruvimilor, căci în realitate fiecare dintre aceste forme are, ca să zicem așa, o suită, însoțitori, unul la dreapta și altul la stânga sa. Închipuiți-vă fiecare dintre formele principale încadrată de altele două și veți avea, în jurul Soarelui, douăsprezece forțe sau puteri, care într-un sens existau deja și pe vremea vechiului Saturn. Aceste douăsprezece puteri care aparțin regnului Heruvimilor au o misiune, un rost în Univers, după cum am spus adineauri.
V-ați mai putea întreba ce înseamnă numele care se dau de obicei semnelor Zodiacului. Vom vorbi despre asta în conferințele următoare. Căci s-au produs schimbări în această serie de nume. De obicei sunt enumerate astfel: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul; urmează Fecioara și Balanta. Ca urmare a unei modificări ulterioare, Vulturul a trebuit să ia numele de Scorpion, din motive cu totul aparte. Urmează Săgetătorul și Capricornul. Omul, din motive pe care, de asemenea, le vom afla, se numește Vărsătorul de apă; la sfârșit sunt Peștii. Adevărata formă care a dat naștere cercului zodiacal nu mai transpare decât în Taur, Leu și în oarecare măsură în Om, numit Vărsătorul de apă din punct de vedere exoteric. Vom vedea mai departe de ce s-a produs această transformare în Zodiac.
Astfel entitățile spirituale foarte sus-puse, Tronurile, au extras la început din propria lor substanță focul primordial al vechiului Saturn. Apoi entități și mai elevate, Heruvimii, au putut să primească în sine, să absoarbă lumina emanată într-un fel din această substanță înfocată, căreia i-au transfigurat existența, au adus-o pe o treaptă superioară. Dar de fiecare dată când în Univers se produce o înălțare, trebuie ca în compensație să aibă loc și o coborâre. Pentru ca Arhanghelii să aibă posibilitatea să-și prelungească existența spirituală în timpul zilei, Heruvimii trebuiau să-și prelungească acțiunea în timpul noptii și în căldura condensată în pâclă, în fum, în gaz, să dea naștere unor ființe situate mai prejos de oameni, formelor animale. Ne-am făcut o idee, plecând de la înțelepciunea originară, despre modul în care au colaborat unele entități cosmice spirituale pentru a acționa asupra globului nostru și am văzut, de asemenea, că ceea ce ne apare sub formă exterioară, fizică, își datorează existența acestor entități. Ceea ce numim astăzi Zodiac, în mod atât de material, își are originea în cercul Heruvimilor, care au venit de la marginile spațiului să acționeze asupra vechiului Soare, a cărui energie, lumină, împrăștia raze în afară. Dobândind această concepție atât de importantă asupra Zodiacului, vom avea acces la alte noțiuni care vom lămuri din ce în ce mai mult ce legătură există între corpurile cerești și Ierarhiile spirituale.
