Permiteți-mi pentru început să fac o remarcă în legătură cu ceea ce am discutat la sfârșitul conferinței precedente. Mai mulți ascultători mi-au atras atenția – și este norrnal că le-a venit această idee – asupra faptului că în schema în care am reprezentat diferitele planete pe una și aceeași linie ar putea fi vorba de ceea ce este numit conjuncție generală. Aș vrea să vă atrag atenția în mod deosebit că nu este vorba de așa ceva. Pentru a ne putea continua studiul, este neapărat necesar să nu rămânem cu impresii greșite.
Așezăm la început Soarele în centru, după sistemul lui Copernic, apoi ceea ce este numit acum Mercur (care din punct de vedere esoteric este Venus), apoi Venus (adică Mercur pentru esoterism). Urmează, tot după sistemul lui Copernic, Pământul cu Luna sa, orbita lui Marte, cea a lui Jupiter, în fine, cea a lui Saturn. Acesta ar fi sistemul lui Copernic. Am încercat apoi să reproduc ceea ce se învăța, ca niște adevăruri elementare, dacă nu chiar direct de către Zoroastru, cel puțin în școlile discipolilor săi. Se pornea de la constelația zodiacală Gemeni, mergându-se până la Soare, ca și cum prin diversele sfere planetare ar fi trecut o linie. Nu contează dacă planetele se află sau nu în conjunctie; nu contează în ce punct din spațiu se află Saturn, Jupiter, Marte etc. Am reprezentat în desen semnele lor numai pentru a marca orbitele lor, adică limitele diferitelor Ierarhii.
Dacă vrem să trasăm limita domeniului lui Saturn, trebuie să ne reprezentăm Pământul ca fiind în centru, nu Soarele, și să trasăm un fel de cerc, mai exact o linie ovală, în așa fel încât Pământul să devină centrul sistemului. Același lucru trebuie făcut și pentru celelalte corpuri cerești. Insist asupra acestor aspecte, ca să nu considerați esențial ceea ce este accesoriu. Esențial este să ne reprezentăm astfel domeniile corespunzătoare diferitelor Ierarhii.
Ne vom ocupa acum mai îndeaproape de entitățile care se află imediat deasupra omului. Vom lua ca punct de plecare chiar omul. Într-adevăr, trebuie mai întâi să înțelegem bine ceea ce s-a zis de mai multe ori privitor la natura și la dezvoltarea sa, pentru a ne putea imagina ființele care aparțin unor Ierarhii superioare. Știm că așa cum este și cum evoluează pe Pământ, omul este alcătuit în esență din patru elemente: corpul fizic, cel eteric, cel astral și Eul. Putem reprezenta pe fiecare dintre acestea printr-un cerc, Eul fiind cercul cel mai mic. Știți cum se realizează dezvoltarea omului: în cursul evoluției sale pe Pământ, el acționează prin Eul său asupra corpului astral. În linii generale se poate spune că în măsura în care acest corp astral a fost modelat de Eu până când a ajuns să fie stăpânit de el, acest corp devine Manas sau Eu spiritual. Deci Manas nu trebuie considerat un element nou care vine să se alăture celorlalte, ci ca un produs, o metamorfoză a corpului astral. Luați aminte: ceea ce am spus nu se referă decât la ființa omenească. Nu trebuie să generalizăm, ci trebuie să ținem seama că în Univers ființele sunt foarte diferite unele de altele. În desen este reprezentat corpul astral transformat, Manas-ul, ca un cerc aparte; în realitate acesta ar trebui inclus în cel al corpului astral.
În desen apare, de asemenea, corpul eteric transformat de către Eu, căci pe măsură ce se produce această transformare, el devine Budhi sau Spirit al vieții. Dacă s-a transformat în întregime, el va fi în întregime Budhi. Cât despre corpul fizic, el este menit să devină Atma sau Om-Spirit atunci când va atinge perfecțiunea la care poate ajunge după ce va evolua pe Jupiter, Venus și Vulcan. Deci, dacă am vrea să reprezentăm schematic omul ajuns la apogeul perfecțiunii sale, ar trebui să-l arătăm ca fiind constituit din șapte principii: Atma, Budhi, Manas, Eu, corp astral; corp eteric, corp fizic; aceste șapte principii se întrepătrund și formează un tot indivizibil. Acest fapt este foarte important.
Căci atunci cănd este vorba de Ierarhiile superioare, în cazul nostru de Îngeri, această schemă nu se mai potrivește. Îngerii și-au dezvoltat corpul fizic, pe cel eteric și pe cel astral în așa fel încât acestea formează un tot, pe când Eul lor, ca și Manas, Budhi și Atma sunt la ei distincte. De fapt numai Manas-ul este pe deplin dezvoltat la Îngeri, pe când celelalte elemente vor ajunge mai tărziu la aceasta. Ei se află încă în lumea spirituală, planând pe deasupra lumii fizice. Îngerul nu are ca omul un Eu axat pe un corp fizic. În stadiul de evoluție în care se află, el nu-si dezvoltă nici Manas-ul pe pământ. De aceea partea din el care există pe Pământ nu pare deloc că ar aparține unei ființe spirituale. Omul, asa cum il știm, își are principiile în sine însuși, la el totul este organizat, centralizat. În ce privește Îngerul, trebuie să ținem seama de faptul că în lumea noastră corpul său fizic nu este decât o imagine, o oglindire a principiilor spirituale, care, de altfel, nu pot fi văzute decât în lumea spiritului. Corpul fizic al unei făpturi îngerești se ascunde în apa care curge, șerpuiește sau se evaporă, în adierile de vânt și în fulgerele care brăzdează cerul. Omul își închipuie că un corp trebuie în mod obligatoriu să fie limitat, îi este greu să creadă văzând ceața sau pâcla care se ridică, izvorul care tâșnește din pământ, vântul care vuiește, fulgerele care brăzdează cerul că acestea sunt manifestări ale Îngerilor și că dincolo de acest corp fizic – care nu este mărginit în spațiu – trebuie văzut un element spiritual.
Omul trebuie să dezvolte toate principiile care sunt reunite în el; de aceea îi vine greu să creadă că un corp fizic poate să fie evanescent, fluctuant, fără limite precise. Trebuie să ne dăm seama că optzeci de Îngeri la un loc pot să aibă drept corp fizic o anumită întindere de apă. Nu este nevoie ca acest corp să aibă un contur precis. El poate să fie parțial într-un loc și partial în altul, foarte departe de primul. Pe scurt, trebuie să ne imaginăm că în tot ceea ce ne înconjoară pe Pământ – apa, aerul și focul – se află corpurile Ierarhiei situate imediat deasupra oamenilor. Cine vrea să observe Eul și Manas-ul Îngerilor, trebuie să îndrepte o privire clarvăzătoare înspre lumea astrală. Ei ne privesc de acolo, de sus. În sistemul solar, domeniul care trebuie explorat pentru a-i întâlni se întinde până la orbita Lunii. În ce privește Îngerii totuși lucrurile sunt relativ simple. Clarvăzătorul care descoperă corpul fizic al unui Înger într-o oglindă de apă sau în adierea vântului, găsește acolo și corpul său eteric și pe cel astral. De aceea aceste trei elemente sunt reunite în schema noastră. Desigur, adierea vântului, scurgerea sau evaporarea apei nu sunt numai fenomenele materiale observate de rațiunea obișnuită; în apă, aer și foc trăiesc în forme multiple elementul eteric și cel astral al Îngerilor. Dar dacă vrem să descoperim natura sufletului și a spiritului lor, trebuie să ne îndreptăm privirea clarvăzătoare spre lumea astrală.
Situația este alta la treapta următoare, cea a Arhanghelilor. La aceștia corpul astral nu este legat de cel fizic și de cel eteric. Cele două elemente inferioare sunt despărțite de cele superioare, care se găsesc într-o lume mai elevată. Deci nu poți avea imaginea completă a unui Arhanghel decât cercetând în două locuri, nu ca în cazul omului la care toate principiile sunt reunite într-o singură entitate. La Arhanghel elementul spiritual se află în înălțimi și se reflectă în lumea de jos. Corpul său fizic și corpul eteric nu se pot uni ca atare decât dacă cel fizic este numai aer și foc. Nu ați putea de exemplu să simțiți într-o masă lichidă oarecare corpul fizic al unui Arhanghel; n-ați putea să-l percepeți decât în vânt și în foc și ar trebui să căutați prin clarviziune în lumea spirituală replica spirituală a acestui foc, a acestui vânt, replică care nu este legată direct de corpul fizic și nici măcar de corpui eteric al Arhanghelului.
Ajungem apoi la entitățile pe care le numim Principate, Archai sau Spirite ale personalității. La aceștia, numai corpul fizic se găsește în lumea materială; toate celelalte sunt în lumea spirituală. Dar corpul lor fizic nu poate trăi decât în foc. Numai în flăcări poate fi sesizat corpul fizic al Principatelor. De fiecare dată când fulgeră, ne putem spune că se întrevede ceva din corpul acestor spirite, dar trebuie să te ridici prin clarviziune în lumea spirituală dacă vrei să găsești echivalentul spiritual, care în acest caz este despărțit de corp. Pentru cei înzestrați cu clarviziune este relativ ușor să realizeze asta. Amintiți-vă că Spiritele personalității se află în sfera care se întinde până la planeta numită Mercur de astronomi și Venus în vechile Mistere. Să presupunem că cineva a dobândit capacitatea de a observa ce se întâmplă în această sferă; el ar putea să perceapă entități foarte elevate, Spiritele personalității. Dacă își îndreaptă privirea clarvăzătoare asupra acestor spirite în ansamblu și după aceea vede fulgerul țâșnind din nori, el va vedea oglindindu-se în el, căci corpul lor se află acolo.
Entitățile spirituale și mai înalte, al căror domeniu se întinde până la Soare, ne preocupă mai puțin în momentul de față. Să spunem numai că organele lor de execuție sunt entitățile de pe Venus și de pe Mercur, ale căror corpuri fizice se află în foc și respectiv în aer. Mai pe înțeles se poate spune așa: entitățile spirituale care trăiesc în Soare au în subordine ca intermediari spiritele de pe Venus în flăcările focului și spiritele de pe Mercur în vuietul vântului. „Dumnezeu a făcut ca flăcările să-i fie slujitori și vânturile mesagerii săi” (Psalmul 104). Trebuie să recitim aceste texte din cărțile sfinte, căci ele sunt inspirate din fapte spirituale și corespund perfect cu cele observate prin clarviziune.
Cele trei Ierarhii care se află imediat deasupra noastră sunt în contact strâns cu propria noastră existență. Omul este așa cum este pentru că a primit ceva de la Pământ, elementul solid. Acest fapt îl deosebește de toate celelalte ființe; de aceea în ființa lui se concentrează toate elementele care îl alcătuiesc. Pe vechea Lună, el era asemănător cu alte entități; se transforma mereu, ca apa care ia mereu forme noi. Doar pe Pământ putem zice că a fost întemnițat în propria sa piele; acum este o ființă independentă, care este constituită dintr-un corp fizic, un corp eteric, un corp astral și un Eu. Această individualizare nu datează de prea multă vreme. În prima perioadă a erei Atlantidei, omul nu simțea încă în el prezența Eului său, ci doar se pregătea să-l primească în întregime. Într-o perioadă și mai veche a evoluției terestre, în era lemuriană, el era alcătuit numai dintr-un corp fizic, un corp eteric și un corp astral. Reunirea cu Eul s-a făcut treptat, începând din era lemuriană, continuându-se pe toată durata erei Atlantidei. Existau deci în era lemuriană oameni care mergeau încolo și încoace pe Pământ, dar nu aveau decât un corp fizic, un corp eteric și un corp astral, ca și Îngerii; nu erau ființe omenești capabile să gândească, să se dezvolte în sensul actual al cuvântului.
Atunci s-a petrecut pe Pământ un lucru cu totul deosebit. Oamenii de atunci, din era lemuriană, care nu aveau decât corp fizic, corp eteric și corp astral nu puteau să se descurce singuri; nu știau ce trebuie să facă pe Pământ. Atunci spre ei au coborât din cer mai întâi locuitori de pe Venus, care având, am putea spune, un oarecare raport cu corpul fizic au impregnat și animat corpurile primilor locuitori ai Pământului. Printre locuitorii Lemuriei circulau ființe omenești al căror corp era diferit de al celorlalți, adică era impregnat, animat, de un spirit de pe Venus, un Spirit al personalității. Omul avantajat în acest fel exercita o influență puternică asupra celor din jurul său. Sub aspect exterior acești lemurieni nu prea se deosebeau de ceilalți, dar prin faptul că purtau în corpul lor un Spirit al personalității ei aveau o acțiune intensă de sugestie asupra celor din jur. Astăzi nu există nimic care să se poată compara cu respectul, venerația cu care erau înconjurați și supunerea care rezulta din aceasta. Toate migrațiile întreprinse pentru a popula diferite părți ale Pământului au fost conduse de către astfel de ființe în care se încarnaseră Spirite ale personalității. Nu aveau nevoie de o limbă (care de altfel nici nu exista încă), nici de semne; doar prezența unei asemenea personalități era de ajuns. iar când această persoană considera că trebuie să ducă dintr-o regiune în alta mulțimile de oameni, acestea o urmau orbește, fără să stea pe gânduri. Căci nici gândirea nu exista pe atunci. Ea nu s-a dezvoltat decât mai târziu.
Unele spirite de pe Venus, Spirite ale personalității, au coborât deci în lumea noastră la începutul erei lemuriene. Acțiunea celor ce luaseră astfel chip omenesc (asa cum era chipul omenesc pe atunci) avea o importanță cu totul deosebită pentru Cosmos în ansamblul său. Ei puteau să conducă popoarele dintr-o țară în alta deoarece știau lucruri care pot fi știute când cunoști nu numai Pământul, ci și tot ce-l înconjoară.
Pe măsură ce evoluția omenirii a continuat, a apărut necesitatea unei intervenții a Arhanghelilor, Spiritele de pe Mercur, în această evoluție. A fost nevoie ca aceștia, la rândul lor, să însuflețească lumea noastră, să-i dea un nou avânt. Aceasta s-a petrecut mai ales în vremurile Atlantidei. Spiritele legate de Mercur, Arhanghelii, au putut atunci să anime, să însuflețească corpurile fizice și eterice ale unor oameni care totuși nu se deosebeau prea mult de ceilalți ca aspect exterior. V-am spus în conferința precedentă că Arhanghelii aveau ca misiune să dirijeze popoarele în totalitatea lor. Ființa omenească care purta în sine un Arhanghel putea să transmită întregului neam atlant legile înscrise în ceruri.
În era lemuriană, când era încă nevoie să se acționeze în mod general, marii conducători ai popoarelor erau însuflețiti de Spiritele de pe Venus. În era Atlantidei cei în care se încarnau Arhanghelii aveau de condus populații mai puțin numeroase. „Preoții regi” din era Atlantidei erau de fapt Maya. Nu erau în nici un caz ceea ce păreau să fie sub aspect exterior. În corpul lor fizic și în cel eteric trăia un Arhanghel; el era cel care acționa de fapt. Mergând înapoi până în vremurile Atlantidei, putem afla locurile sacre ale acestor conducători ai omenirii. Ei acționau din centre secrete, de unde căutau să sondeze misterele universului. Căutările și hotărârile provenind din aceste centre pot fi grupate sub numele de „oracole”, cu toate că originea acestui cuvânt este mai târzie. El este corespunzător pentru acele locuri sacre în care predicau sau unde domneau acești oameni din Atlantida care adăposteau fiecare câte un Arhanghel. Acești mari magiștri chemau la sine alți oameni, pe care îi pregăteau să devină slujitori, preoți, ai acestor oracole.
Este important să se știe că în străvechea Atlantidă existau oameni în ale căror corpuri fizice și eterice se încarna câte un Arhanghel. Dacă cineva înzestrat cu clarviziune s-ar fi găsit în fața unuia dintre acești Învățători, ar fi văzut bineînțeles un om fizic, dar dincolo de acest corp fizic ar fi văzut cum se înalță o formă uriașă pierzându-se în înălțimi neconturate: acesta era Arhanghelul inspirator. Această ființă avea o dublă personalitate. La moartea sa, corpul fizic se destrăma, cu toate că purtase în el un Arhanghel, dar corpul său eteric nu se destrăma. În domeniul spiritual este necesar să se producă unele excepții de la regulile valabile în cazuri generale. Spunem – și este în general perfect adevărat – că la moarte omul își părăsește la început corpul fizic, apoi după un timp corpul eteric, cu excepția unor slabe rămășițe. Dar acest lucru este așa numai în general. Exista o diferență substanțială între corpul eteric al unui inițiat al oracolelor Atlantidei animat de un Arhanghel și cel al unui om obișnuit. Un corp eteric atât de prețios nu se pierde, el este păstrat în lumea spirituală. De aceea cele șapte corpuri eterice ale celor șapte mari magiștri ai oracolelor din Atlantida au fost conservate de către cel care conducea cel mai elevat dintre aceste oracole. Căci aceste corpuri eterice se formaseră inițial prin faptul că în ele au viețuit Arhanghelii; la moartea celui inițiat, aceștia se înălțau bineînțeles în sfere superioare. Sigur că păstrarea acestor corpuri eterice nu se făcea în mod fizic, ci conform unor legi ale spiritului.
Inițiatul atlant al oracolului solar nu este altul decât cel numit atât de frecvent „Manu”, cel care a condus spre Asia pe supraviețuitorii populației atlante, cu intenția de a fonda acolo civilizații postatlante. El a instruit mai multe generații de oameni, și când șapte dintre aceștia au fost destul de pregătiți, dezvoltați, el a făcut să pătrundă în corpul lor eteric cele șapte corpuri eterice care fuseseră marcate de pecetea Arhanghelilor. Aceste șapte personaje menite astfel să fondeze prima civilizație de după Atlantida sunt sfinții Rishi ai vechii civilizații hinduse. Așa au conlucrat trecutul, prezentul și viitorul. Cei șapte oameni pe care îi numim sfinții Rishi ni s-ar fi părut oameni foarte simpli, căci corpul lor astral și Eul lor nu erau la înălțimea corpului lor eteric. Ceea ce puteau să realizeze se datora acelui corp eteric în care în unele momente acționa inspirația; atunci vorbeau într-un fel în care n-ar fi putut vorbi de la sine. Din gura lor ieșeau cuvinte inspirate de corpul lor eteric. Când erau lăsați să judece cu propriile lor puteri, erau oameni simpli, dar în ceasurile de inspirație ei dezvăluiau, prin virtuțile corpului lor eteric, cele mai mari mistere ale sistemului nostru solar și ale Universului în general.
Căci la începuturile erei postatlante omenirea nu era destul de înaintată pentru a se putea lipsi de inspirația venită de sus. Am văzut că pentru populația lemuriană această inspirație se datora faptului că trupul fizic era animat de Spiritele personalității; în timpul Atlantidei, corpul fizic și cel eteric erau însuflețite de Arhangheli. Marii conducători ai erei de după Atlantida au fost la început animați de Îngeri care pătrundeau în corpul fizic, eteric și astral. Acesti mari îndrumători din primele timpuri ale erei de după Atlantida nu aveau deci numai un corp fizic, un corp eteric și un corp astral uman; în ele se întrupa un Înger, ceea ce le dădea posibilitatea să-și revadă încarnările anterioare. Omul obișnuit nu poate asta, deoarece nu s-a dezvoltat încă până la starea de Manas. Trebuie ca la început să atingă el însusi treapta de Înger. Acești mari îndrumători, deși ieșiți din rândurile populației obișnuite, purtau în ei o făptură îngerească care îi însufleiea, îi impregna. Deci și ei erau „Maya”, adică ființe diferite de ceea ce păreau că sunt. Marii îndrumători din vremurile străvechi erau astfel călăuziți de Îngeri, care le dădeau ceea ce le trebuia ca să fie învățători și conducători ai omenirii. Marii întemeietori de religii purtau și ei în corp Îngeri care vorbeau prin intermediul lor.
Am prezentat astfel evoluția care a avut loc de regulă în lume, dar fenomenele nu se desfășoară totdeauna atât de ordonat. Este drept că unele ființe omenești serveau ca purtători de cuvânt pentru Spiritele personalității în era lemuriană, pentru Arhangheli în era atlantă și pentru Îngeri în era postatlantă. Totuși, chiar în această din urmă epocă, mai găsim ființe care adăpostesc, chiar în corpul lor fizic, un Spirit al personalității, așa cum se întâmpla în alte cazuri în era lemuriană. Deci pot să existe, în era post-Atlantida, oameni care prezintă trăsături caracteristice ale popoarelor în care se află, fiind totuși încarnarea unuia dintre aceste Spirite, căci omenirea are încă nevoie de acesti mari îndrumători. Tot în această epocă se pot întâlni și oameni care poartă în ei un Arhanghel, un Spirit al lui Mercur, care le însuflețește corpul fizic și îndeosebi corpul eteric. Există, în sfârșit, și aceia care sunt animați în corpul fizic, în cel eteric și în cel astral, sunt inspirați de către o făptură îngerească, deci prin gura cărora vorbește un Înger.
În doctrina orientală aceste personaje au primit nume speciale. Cel care are aspect exterior de om din era postatlantă, deși este animat chiar până în corpul său fizic de un Spirit al personalității, este numit Dhyani-Buddha. Este numele general dat acestor oameni. Cei care, în aceleași vremuri, sunt animați până în corpul lor eteric de către un Arhanghel sunt numiți Bodhisattva. Iar cei animați de către un Inger în corpul lor fizic, eteric și astral sunt numiți Buddha omenești. Există astfel trei grade, cele de Dhyani-Buddha, de Bodhisattva și de Buddha omenesc. Aceasta este adevărata doctrină despre diverșii Buddha și clasificarea lor în corelație cu Ierarhiile.
Astfel de fapte impresionante ni se dezvăluie atunci când ne întoarcem la omenirea de la începuturi, din primele faze de dezvoltare: printre oamenii de atunci existau unii prin intermediul cărora se exprimau marile Ierarhii ale Cosmosului. Apoi, încetul cu încetul, Spiritele din Ierarhiile superioare care acționau deja pe când Pământul nostru nu exista încă au părăsit pe locuitorii acestei planete, pe măsură ce acestia se dezvoltau. O înțelepciune profundă a fost revelată astfel și este foarte important să vedem cum a fost transmisă oamenilor de odinioară această înțelepciune originară.
Când auzim ca se vorbeste de Buddha, trebuie să ținem seama de următorul fapt: în doctrina orientală nu este vorba de un singur Buddha, ci de mai mulți, aflați desigur pe trepte diferite de perfecțiune. Un Buddha poate trăi pe pământ, dar îndărătul lui s-ar putea găsi un Bodhisattva sau chiar un Dhyani-Buddha. Se poate întâmpla ca aceștia să nu coboare până în corpul fizic, ca Bodhisaltva să nu anime decât corpul eteric. În cazul acesta el rămâne nevăzut, dar inspiră pe un Buddha omenesc deja posedat de către un Înger și al cărui corp eteric este inspirat de către un Arhanghel. Esențial este ca noi să ne adâncim astfel privirile în minunata complexitate a naturii omenești. Nu putem să înțelegem bine personalitățile din vechime decât dacă le considerăm ca puncte de întâlnire a diferitelor entități care trăiesc și se manifestă prin intermediul lor. Căci, de fapt, în unele epoci nu există destui oameni de seamă capabili să fie inspirați de Spiritele care trebuie să-și exercite acțiunea lor. Atunci se întâmplă ca un singur personaj să fie inspirat, animat de diverse ființe aparținând Ierarhiilor spirituale. Uneori nu numai Spiritele de pe Mercur dar și cele de pe Venus ne vorbesc prin cei pe care îi vedem în fața noastră. Aceste noțiuni ne dau posibilitatea să înțelegem ce reprezintă evoluția omenirii, care este natura adevărată a unor personalități cărora nu le vedem decât aparența fizică, care este „Maya”.
În conferința următoare, vom căuta să ne facem o idee asupra originii planetelor; până acum am vorbit despre ele doar ca elemente de demarcație pentru diferitele sfere; le vom vedea acum ca locuință a entităților care sunt legate de fiecare dintre ele.
