În nopțile cu cer senin, dacă ne îndreptăm privirile spre spațiile cerești, avem în primul rând sentimentul sublimului care se revarsă în sufletul nostru prin faptul că lăsăm să acționeze asupra noastră nenumăratele minuni stelare. Acest sentiment despre ceva măreț, care trăiește atunci în sufletul nostru, va fi prezent la un om mai mult, la altul mai puțin, corespunzător dispozițiilor individuale ale fiecăruia. Omul – și aceasta poate fi spus în special în legătură cu cerul înstelat –, va simți trezit în el dorul de a găsi ceva, de a înțelege ceva despre minunile spațiului cosmic pe care îl privește. Și putem spune cu certitudine că tocmai față de cerul înstelat omul se va reține de la înțelegere, spunându-și că ar putea pierde sentimentul nemijlocit al măreției dacă ar încerca să pătrundă cu noțiunile sale taina lumii stelelor. Acest sentiment este justificat, pentru că înțelegerea, în special în acest domeniu, poate să influențeze nemijlocit sentimentul nostru. Așa cum se constată și pentru alte domenii ale existenței, în măsură mai mică sau mai mare, că sentimentele și senzațiile noastre sunt întărite în mod deosebit, sunt înălțate de cunoașterea spiritual-științifică atunci când avem un simț sănătos, tot așa omul se poate convinge, și se va convinge din ce în ce mai mult că, în special față de marile realități cosmice sentimentul său nu va păli, nu se va fi stinge dacă el învață să cunoască ceea ce se mișcă prin spațiu sau aparent stă fix.
Desigur, nu putem într-o prezentare obișnuită să cuprindem, așa-zicând, decât un colț de lume, și trebuie să lăsăm ca, în timp, să facem pas după pas în învățarea înțelegerii fenomenelor lumii. Astăzi ne vom ocupa de o parte, o mică parte, o foarte mică parte a lumii spațiale în legătură cu viața umană. Omul presimte deja, iar prin știința spirituală învață din ce în ce mai mult să cunoască din ce în ce mai exact, că este născut din întregul cosmos și că enigmele cosmosului stau în legătură cu propriile lui enigme. Asta se arată mai clar în special atunci când ne apropiem de anumite enigme ale existenței.
În viața omului, așa cum se desfășoară ea deocamdată pe pământ, se constată o polaritate. Această polaritate ne întâmpină de pretutindeni și totdeauna. Este polaritatea dintre masculin și feminin. Știm că, în ceea ce privește neamul omenesc, trebuie să căutăm polaritatea dintre masculin și feminin pe pământ, începând cu vechea epocă lemuriană, și mai știm că va mai dura un timp până când această polaritate se va transforma iar într-o unitate superioară.
Dacă reținem ceea ce tocmai s-a spus, anume că întreaga viață umană s-a născut din viața cosmosului, putem întreba: Da, dacă începând cu timpul lemurian, ceea ce denumim femeie și bărbat parcurge pe pământ o anumită evoluție împreună cu pământul – dat fiind că întreaga viață s-a născut din univers – oare putem găsi ceva în univers care, să zicem, reprezintă, într-un sens superior, ceva asemănător cu polaritatea dintre feminin și masculin? Oare putem găsi acel element din care, ca dintr-un element cosmic, s-au născut pe pământ masculinul și femininul? – Putem pune această întrebare.
În orice caz, pe tărâmul științei spirituale nu avem voie să procedăm ca după o rețetă, așa cum procedează un materialist din zilele noastre. Un astfel de materialist actual nu își poate reprezenta decât ceea ce trăiește în mediul său înconjurător nemijlocit, și din cauza aceasta este atât de înclinat ca ceea ce are o importanță pentru viața omului numai în cadrul pământului, iar pentru viața animalelor, de fapt, cel mult pentru Lună și Pământ, – această polaritate – să o caute în întregul cosmos și să o denumească masculin și feminin. Aceasta este o nenorocire a timpului nostru. Trebuie să stabilim cu precizie că denumirea de „masculin” și „feminin” este valabilă numai începând cu timpul lemurian și până într-un anumit timp viitor în evoluția pământului; pentru animale și plante, ea este valabilă cel mult și pentru timpul evoluției lunare și a evoluției pământene. Dar totuși se pune întrebarea: Polaritatea pământeană masculin-feminin s-a născut dintr-o polaritate superioară cosmică? Dacă am putea găsi această polaritate, atunci va rezulta o legătură minunată, deocamdată plină de taină, între acest fenomen și un fenomen din cosmos. În orice caz, în cosmos există pretutindeni polarități. Nu trebuie decât să le înțelegem, să le găsim în mod corect.
Prima polaritate de care putem da în acele polarități din cosmos care sunt cu precădere importante pentru viața omului este polaritatea dintre Soare și Pământ. Am văzut deja prin diferitele cercetări ale evoluției pământului cum s-a despărțit Soarele de planeta Pământ, cum au devenit ele corpuri autonome în spațiu; dar putem să întrebăm, de asemenea: Cum se repetă polaritatea Soare-Pământ din macrocosmos, din marea lume, cum se repetă ca polaritatea în om, în microcosmos? Există în om o polaritate care corespunde polarității dintre Soare și Pământ din cadrul sistemului nostru planetar? Da, există această polaritate! Și această polaritate se află în organismul uman, dar în organismul total, trupesc și spiritual – am spune între tot ceea ce se exprimă exterior în organul capului și tot ceea ce se exprimă în exterior în organele de mișcare ale omului. Tot ceea ce la om se exprimă ca polaritate între organele capului și organele mișcării, deci mâini și picioare, corespunde în om acelei polarități pe care o putem denumi, pentru cosmos, polaritatea dintre Soare și Pământ. Vom vedea cum se acordă aceasta cu alte corespondențe în care, într-o anumită corelație, Soarele este plasat în paralel cu inima; însă nu despre aceasta este acum vorba; acum este vorba despre o pereche polară: capul pe de o parte; de cealaltă parte, ceea ce numim organe de mișcare la om.
Puteți înțelege ușor că omul, în raport cu membrele sale, pe vechea Lună, a fost o cu totul altă ființă decât în cadrul evoluției Pământului. Abia Pământul l-a făcut pe om o ființă care să stea la verticală, o ființă care să-și utilizeze mâinile și picioarele în modul în care o face astăzi; capul poate să privească liber numai datorită faptului că el este în altă situație decât a fost în timpul evoluției lunare, când șira spinării era paralelă cu suprafața Lunii; în timpul evoluției Pământului, cosmosul i-a furnizat forțele solare pentru a se ridica la verticală. Despre Pământ, așa cum este astăzi, putem spune: el este răspunzător de faptul că omul își poate folosi mâinile și picioarele așa cum o face. Acționând din exteriorul Pământului și formând polaritatea față de Pământ, Soarele este responsabil pentru faptul că a scos așa-zicând într-un anumit mod fața omului cu capul său din legătura cu Pământul și l-a adus în starea de a privi liber în cosmos. Ceea ce în sistemul planetar reprezintă polaritatea dintre Soare și Pământ este, în om, polaritatea dintre cap și membre. Regăsim această polaritate dintre cap și membre la toți oamenii, fie ei bărbați sau femei, și de aceea găsim că în aspectele esențiale care privesc această polaritate bărbații și femeile sunt structurați în mod asemănător. Astfel încât putem spune în ce privește polaritatea dintre Soare și Pământ: polaritatea corespunzătoare ce se regăsește la om trebuie să se exprime în același fel la bărbați și la femei. Pământul acționează în aceeași măsură asupra femeii cât și asupra bărbatului, femeia este în același mod înlănțuită de Pământ precum bărbatul, și în același mod sustrage Soarele capul femeii cât și al bărbatului din înlănțuirea de Pământ.
Polaritatea pe care tocmai am atins-o o vom aprecia mai târziu în deplina sa profunzime dacă ne gândim că, de exemplu, acele ființe care au căzut prea repede în materia densă – animalele mamifere – nu au putut fi aduse până la situația de a avea o privire liberă în cosmos; ele sunt înlănțuite cu fața lor de existența Pământului. Pentru ele, polaritatea dintre Soare și Pământ nu a devenit în același sens o polaritate în propria lor ființă. Din cauza aceasta nu avem voie să numim un mamifer ca fiind un microcosmos. Pe om însă îl putem numi microcosmos. Și avem acum o mărturie pentru natura microcosmică a omului în polaritatea dintre cap și membre.
Aici aveți un exemplu care arată cât de infinit de important este să nu devii unilateral în tratarea unei anumite probleme. Se pot număra oasele omului și oasele mamiferelor superioare, se pot număra mușchii la oameni și la mamifere; prin aceasta se poate stabili o legătură care, în timpurile noi, a dus la o anumită concepție asupra lumii, care pune omul cât se poate de aproape de mamiferele superioare. Cauza este faptul că oamenii abia prin știința spirituală vor învăța cât de important este să aibă nu numai realități, adevăruri pur și simplu, ci să mai aibă încă ceva alături de adevăruri. Fiți conștienți că acum, în acest moment, spun ceva foarte important, ceva ce antroposoful ar trebui să își întipărească în memorie și în inimă: multe lucruri sunt adevărate, însă nu este suficient să știi doar că un lucru este adevărat! – Nu există nici o îndoială că e adevărat ceea ce, de exemplu, știința naturală spune despre înrudirea oamenilor cu maimuțele. Dar la un adevăr nu este important doar că este un adevăr, ci să știi cât de important poate fi acel adevăr pentru explicarea generală a existenței. Deci nu este suficient să avem ceva drept adevăr, ci trebuie să știm cât de important este un adevăr pentru explicarea generală a existenței. Se poate întâmpla și ca un adevăr aparent curent să nu fie socotit un adevăr capital, numai pentru că nu este luată în considerație importanța lui. Există un adevăr curent pe care fiecare om îl cunoaște și la care nu trebuie decât să-i recunoști importanța; atunci el se dovedește profund, profund important pentru întreaga noastră știință a evoluției pământeanului. Acesta este adevărul: omul este singura ființă pe pământ care, în principiu, își poate mișca liber fața în toate direcțiile cosmosului. Dacă în această privință vom compara omul cu maimuțele, care stau cel mai aproape de el, vom putea spune: Chiar dacă maimuța a încercat să se ridice la verticală, nu a reușit pe deplin. – Și tocmai aceasta are importanță. Nu trebuie decât să vedem cât de greu atârnă un adevăr. Dacă omul are acest avantaj, trebuie să îl resimțim mai întâi în importanța lui, și apoi vom pune importanța faptului în legătură cu alte lucruri caracterizate ale lumii: cu faptul că Pământul nu este singur ci Soarele se află în opoziție cu Pământul, ceea ce înseamnă că ceva din exteriorul Pământului, ceva ce îl face pe om cetățean al spațiului ceresc îl și smulge existenței pământești. Avem voie să spunem, într-un anumit sens: pentru ca omului să-i fie dată această situație privilegiată în cosmos, trebuia să se fi făcut această ordine cosmică pe care o cunoaștem astăzi ca polaritate între Soare și Pământ. De dragul omului, pentru ca el să poată fi ridicat din starea de animal, trebuia să fie creat acest raport dintre Soare și Pământ.
Privim astfel omul dintr-o direcție și spunem: în om avem aceeași polaritate pe care o vedem, pe de altă parte, când privim spațiul ceresc și contemplăm Soarele cu polul lui opus, cu Pământul.
Acum să ne întrebăm: Oare putem găsi cealaltă polaritate de pe Pământ, pe care am indicat-o, anume polaritatea dintre feminin și masculin, o putem regăsi și în cosmos? Oare există ceva în cosmos – am în vedere aici prin cuvântul „cosmos” sistemul nostru solar – organizat astfel încât, pornind de la această ordine cosmică, să dea aici pe pământ polaritatea dintre bărbat și femeie drept efect? Da, există o astfel de organizare. Polaritatea superioară deci este cea pe care o putem denumi polaritatea dintre elementul reprezentat de comete și elementul reprezentat de Lună, dintre comete și Lună. Această polaritate dintre comete și Lună, tratată în mod asemănător polarității dintre Soare și Pământ, este valabilă pentru polaritatea dintre masculin și feminin. Astfel încât putem spune: așa cum în cap și membre se reflectă polaritatea Soare - Pământ, tot așa se reflectă în masculin și feminin polaritatea cometă - Lună.
Suntem introduși, într-o privință, în anumite taine ale lumii. Și anume, oricât de ciudat ni s-ar părea, este absolut adevărat că diferitele membre, diferitele mădulare ale naturii umane existente în trupul fizic exterior au diferite valori; adică sunt, în intensități diferite, o expresie a spiritualului care stă în aaversul lor. În adevăr, la om, așa cum ni se înfățișează ca trup fizic, numai capul și, într-un alt sens, membrele corespund forțelor interioare spirituale care stau la temelia formei exterioare. Să ținem bine minte aceste lucruri pentru a ne înțelege: tot ceea întâlnim în mod exterior în lumea fizică este o amprentă, este o copie a spiritualului, spiritualul a format exteriorul fizic. Când spiritualul formează ceva fizic exterior, îl poate forma în așa fel încât acest fizic, pe anumite trepte de dezvoltare, îi este mai mult sau mai puțin asemănător sau îi este mai mult sau mai puțin neasemănător. Numai capul și membrele sunt, ca format exterior, într-o oarecare măsură asemănătoare contra-imaginii lor spirituale. Nimic altceva din restul trupului omenesc nu arată asemănător cu imaginea spirituală, astfel încât, în afară de cap și membre, toate celelalte părți din alcătuirea omului sunt în cel mai eminent sens o imagine înșelătoare. Și cel care are privirea clarvăzătoare educată vede, de fapt, totdeauna omul astfel încât o impresie adevărată nu îi fac decât capul și membrele. Privitor la ele, omul clarvăzător are sentimentul: ele sunt adevărate, nu mint. Dimpotrivă, față de restul trupului uman, conștiența clarvăzătoare are sentimentul: este o formă neadevărată, este ceva mincinos, nu arată asemănător cu spiritualul care stă îndărătul ei. Iar tot ce este feminin îi apare conștienței clarvăzătoare ca și cum nu ar fi atins o anumită treaptă de evoluție ci ar fi rămas în urmă.
Putem spune deci că evoluția înaintează astfel:
din punctul A spre punctul B, C ar fi un fel de evoluție normală, în C am avea atunci pentru om forma capului și forma membrelor. În schimb, restul formelor trupului feminin sunt ca și cum trupul feminin a rămas pe loc în D, nu a ajuns până în punctul de evoluție din prezent ci a rămas în urma acestui punct de evoluție. Dacă nu înțelegem greșit, putem spune: trupul feminin, așa cum se prezintă astăzi, a rămas în urmă pe o treaptă mai spirituală; în forma sa, el nu a coborât atât de adânc în materie, ca în treapta de evoluție obișnuită. Totul evoluează din spiritual până în trupesc, în jos. Trupul feminin a rămas înapoi pe o treaptă anterioară de evoluție și nu a ajuns până la punctul mediu de evoluție. Trupul masculin însă, făcând abstracție de cap și membre, a trecut dincolo de punctul de evoluție mediu. El a depășit acest punct, a sărit peste el. Ca trup uman este mincinos fiindcă el este mai material decât imaginea sa spirituală originară arhetipală, întrucât el a coborât mai adânc în materie decât corespunde treptei de evoluție medie. Astfel, în trupul feminin avem ceva rămas în urmă față de evoluția normală, iar în trupul masculin avem ceva care a coborât în materialitate mai mult decât corespunde la omul întreg capului și membrelor.
Această polaritate se găsește și în cosmos, în cosmosul nostru solar. Dacă considerăm Pământul și Soarele ca trepte de evoluție normală, cometa nu a pătruns până la acest stadiu normal de evoluție: ea corespunde în cosmos femininului din om. Astfel încât existența cometei trebuie să o privim ca arhetip al organismului feminin în cosmos, în exterior. Existența lunară este contra-imaginea existenței masculine. Aceasta v-o puteți lămuri ușor prin considerațiile de până acum. Am arătat că Luna este o bucată de pământ care trebuia să fie separată de acesta. Dacă ea ar fi rămas în Pământ, acesta nu ar fi putut progresa în dezvoltarea sa. Luna a trebuit să fie separată datorită densității ei. Deci, polaritatea dintre cometă și Lună în exterior reprezintă arhetipul, imaginea originară a femininului și a masculinului la om.
Acest lucru este extraordinar de interesant pentru că vedem de aici că atunci când privim o ființă, fie ea o ființă care se află pe Pământ, ca omul, fie ea întreaga ființă cosmică, nu avem voie să punem un mădular alături de altul așa cum apar ele în spațiu unul lângă altul; dacă facem astfel, ne dăruim unei imense iluzii. Ceea ce se află alăturat în spațiu nu este de aceeași valoare. Desigur, diferitele componente ale unui organism omenesc se află una lângă alta, iar un anatomist materialist obișnuit va trata aceste componente având aceeași valoare în spațiu. Pentru cel care tratează lucrurile conform adevărului lor, lucrurile se deosebesc prin aceea că unul dintre ele a ajuns la un anumit punct al evoluției, altul se află încă înaintea acelui punct dar a parcurs, totuși, o anumită etapă, iar un al treilea a depășit deja acel punct de evoluție. Cândva întreg organismul uman va fi tratat conform acestei direcții, și abia atunci va exista o anatomie ocultă în sens adevărat. Căci ceea ce am prezentat acum, și anume că lucruri aflate unul lângă altul se găsesc pe diferite trepte de evoluție, face ca toate organele din organismul uman să poată fi înțelese numai dacă se știe că fiecare dintre ele a ajuns pe o cu totul altă treaptă de evoluție. Nu poți pune pur și simplu lucrurile unul lângă altul, fiindcă stau în spațiu unul lângă altul, pentru că ele, conform acestei direcții, au valori diferite.
Dacă vă reamintiți acum că evoluției Pământului i-a premers o veche evoluție lunară, veți putea spune, după ceea ce tocmai a fost explicat, că Luna noastră actuală, ce-i drept, este o bucată din vechea evoluție lunară, dar că ea nu stă pe treapta vechii evoluții lunare, ea nu o reprezintă pe aceea. Căci ea nu numai că a ajuns până la stadiul „Pământ”, ci chiar a trecut peste el. Ea nu a putut aștepta până când Pământul va deveni un Jupiter și, prin aceasta, a căzut în încremenire. Deci Luna a depășit evoluția normală și, prin aceasta, a căzut în învârtoșare în ceea ce privește partea sa materială; dar în nici un caz referitor la ceea ce îi aparține din punct de vedere spiritual.
Dimpotrivă, cometele de acum corespund raportului care a existat între Soare și Lună în cosmos, într-o anumită perioadă din timpul vechii evoluții lunare. Cometa a rămas în acea stare de evoluție; dar acum ea trebuie să-și ducă existența altfel. Ea a rămas însă în stadiul vechii existențe lunare. Cometa nu a progresat până la existența normală „Pământ”. Astfel încât în Luna de astăzi avem o bucată din prea devreme născutul Jupiter, care s-a întărit prin aceasta, nemaifiind capabil de viață, iar în cometele actuale avem în evoluția actuală a Pământului o bucată din vechea existență lunară.
În paranteză aș vrea să spun: avem aici un rezultat demn de remarcat, prin care modul nostru de tratare spiritual-științific a dobândit oarecum un fel de mic triumf. Cei care au fost prezenți în anul 1906 la ciclul de conferințe din Paris [Nota 15] își vor aminti că am prezentat atunci anumite lucruri, care – nu le poți prezenta întotdeauna pe toate –, aparțin într-adevăr evoluției generale a Pământului, dar care nu au fost descrise în cartea Știința spirituală în rezumat, deoarece în ea trebuia atinse alte lucruri. Ar fi trebuit să fie scrise nenumărate cărți, nu una singură, dacă am fi vrut să le dezvoltăm pe toate. Eu am dezvoltat deci punctul care se referă mai mult la aspectul material-chimic. Atunci am spus că vechea evoluție lunară – care se continuă în existența de acum a cometelor, deoarece cometele au rămas pe acea treaptă și, atât cât le permit raporturile actuale, trăiesc acele vechi raporturi în legitatea lor –, am spus că evoluția lunară se deosebește de Pământ, că ființele de pe vechea Lună aveau nevoie de azot și de anumite combinații ale azotului, cianului, combinații ale acidului prusic, așa cum ființele de astăzi de pe Pământ au nevoie de oxigen. Cianul și celelalte asemănătoare sunt combinații care, în anumite proporții, sunt mortale astăzi pentru ființele superioare, sunt substanțe care le cauzează moartea. Dar combinațiile carbonului cu azotul, combinațiile acidului cianhidric și alte combinații asemănătoare, jucau pe vechea evoluție lunară un rol cu totul asemănător [cu oxigenul de astăzi].
Acestea sunt lucruri care atunci, la Paris, au fost dezvoltate din întregul științei spirituale, astfel încât cei care și-au înscris în sufletul lor aceste lucruri, au trebuit să-și spună în cursul acestor ani: dacă ar fi adevărat, atunci ar trebui ca în cometele de astăzi să fie constatat ceva asemănător combinațiilor dintre carbon și azot. Și poate vă amintiți – mie mi-a fost adusă vestea tocmai în timpul cursului de la Stockholm [Nota 16], în ianuarie -, cum a fost răspândită vestea prin ziare, că spectrul cometelor prezintă combinații ale acidului prusic. Aceasta este o confirmare strălucită a ceea ce cercetarea spirituală a putut să spună deja mai înainte găsindu-și ulterior confirmarea prin știința naturală fizică! Astfel de dovezi ne sunt mereu cerute, de aceea le amintesc aici. Dacă există un caz eclatant, este important ca noi, antroposofii, să îl arătăm și să ne reamintim – și asta nu din orgoliu – de acest mic triumf al științei spirituale.
Vedeți deci că putem regăsi acea polaritate dintre masculin și feminin în cosmos într-un sens superior, oarecum conform arhetipului său, în polaritatea dintre cometă și Lună. Și dacă am putea porni de aici – ceea ce nu este, desigur, posibil în toate direcțiile - și am putea pune într-o parte acțiunea corpului lunar, iar în cealaltă parte pe cea a cometelor, atunci ați vedea cât este de grandios și copleșitor - aș zice - depășind tot ce e în mod obișnuit sublim, este sentimentul: vedem aici pe Pământ ceva ca o copie, ceva ce se exprimă în funcțiunile sale pe Pământ exact așa cum se exprimă polaritatea dintre cometă și Lună în cosmos. – Dar nu ne putem referi decât la unele din aceste lucruri. Unele dintre ele sunt importante, și asupra lor ne vom opri.
Înainte de orice trebuie să fim conștienți de acțiunea asupra omului a acelei polarități care se exprimă în cometă și Lună. Nu trebuie să gândim simplist că această polaritate se exprimă numai în ceea ce este, de exemplu, femeie și bărbat, ci trebuie să ne fie limpede că proprietățile masculine sunt prezente așa-zicând în fiecare femeie și proprietățile feminine sunt prezente în fiecare bărbat. Știm, de asemenea că trupul eteric al bărbatului este feminin și trupul eteric al femeii este masculin, și prin aceasta lucrul devine dintr-o dată extraordinar de complicat. Acum trebuie să ne fie limpede că ceea ce este în bărbat feminin, anume trupul eteric, față de ceea ce este în femeie masculin, anume din nou trupul eteric, inversează așa-zicând acțiunea elementului cometă și a elementului lunar referitor la trupul eteric. Acțiunile sunt prezente și în raport cu trupul astral și cu eul. Astfel, polaritatea dintre cometă și Lună are o importanță decisivă pentru evoluția omenirii pe Pământ. Dat fiind că evoluția lunară are o legătură tainică raportată la sexe (care se sustrage în orice caz unui mod de cercetare exterior, pe care însă o veți cunoaște), care se exprimă, între altele, în ceva ce pare cu totul neimportant, anume că rezultatul conlucrării dintre elementul masculin și cel feminin, copilul, are nevoie de zece luni lunare pentru dezvoltarea sa de dinainte de naștere, de la zămislire până la naștere - și chiar și știința actuală nu măsoară acest timp cu luni solare ci cu luni lunare -, fiindcă tocmai acolo influența care pornește de la Lună, adică de la reprezentantul masculinului în cosmos, spre Pământ și spre comete, adică spre reprezentanții femininului în cosmos, este dătătoare de ton, ea își creează o replică în rezultatul conlucrării sexelor.
Găsim un alt rezultat important pentru evoluția omenirii când studiem cealaltă latură, când studiem cometele. Elementul legat de comete este unul oarecum feminin; în mișcările cometelor, în întregul mod de apariție al cometelor din timp în timp avem așa-zicând apariția în cosmos, în exterior, a arhetipului naturii noastre feminine. În fapt, aceasta arată ca ceva care s-a oprit înaintea unui anumit stadiu normal mediu de dezvoltare. Dar acest etern feminin, acest feminin cosmic – expresia nu este deloc potrivită, dar ne lipsesc expresiile potrivite -, acest element feminin cosmic care ne apare în existența cometei, ne aduce așa-zicând uneori ceva ce răscolește existența noastră din profunzimile unei naturi din timpuri anterioare. Astfel și cometa, în apariția sa este, să spunem așa, asemănătoare femininului. Am putea exprima asta în felul următor: așa cum se raportează ceea ce face femeia mai mult din pasiune, din sentiment, din simțire, la judecata seacă, rigidă, masculină – subliniem, față de judecata masculină aridă, uscată -, tot așa se raportează ceea ce se sprijină pe mersul regulat, ponderat al Lunii la ceea ce apare neregulat și intervine din când în când în existența noastră sub formă de cometă. Acesta este specificul vieții spirituale feminine. Atenție, eu nu am aici în vedere viața spirituală a femeii ci viața spirituală a femininului. Există aici o deosebire. Viața spirituală a femeii are în sine, desigur, proprietăți masculine; ceea ce este însă viață spirituală feminină, indiferent dacă se petrece în bărbat sau în femeie, se prezintă în existența noastră ca ceva ce are caracter de începătorie, care aduce ceva elementar în întreaga noastră existență. Același lucru îl face și cometa. Și acolo unde ne întâmpină polaritatea dintre bărbat și femeie putem vedea că ea se exprimă cu o claritate extraordinară. Oamenii care observă doar partea exterioară dezaprobă știința spirituală deoarece spre ea vin, în special în timpul nostru, foarte multe femei. Oamenii nu înțeleg că acest fapt este ceva de la sine înțeles; este ceva de la sine înțeles pentru simplul motiv că creierul mediu al bărbatului se află în situația de a fi depășit un anumit stadiu mediu de evoluție. El este arid, rigid, se ține mai strict de noțiunile preluate, nu poate să iasă din prejudecățile care-l domină. Cineva care folosește numai acest creier masculin, descris în aceste considerații ale științei spirituale, resimte uneori drept piedică faptul că are în această încarnare un creier masculin! Deoarece este neîndemânatic, este dur și se lasă ghidat mai greu decât cel feminin, care trece mai ușor peste anumite piedici, pe care creierului masculin i le pune propria densitate, trece peste anumite greutăți și acceptă mai ușor ceea ce apare nou în concepția noastră despre lume. Femininul și masculinul se exprimă în așa măsură în creier încât se poate spune că în timpul actual este deosebit de neplăcut a trebui să folosești un creier masculin. Creierul masculin trebuie să fie mult mai ordonat, mult mai radical dresat decât unul feminin. Nu este de mirare că femeile se acomodează mai ușor la ceea ce este atât de nou precum este știința spirituală. Acestea sunt fapte, sunt lucruri de o imensă importanță cultural-istorică, dar care nu se pot discuta în altă parte decât pe tărâm antroposofic. Unde – în afară de antroposofie – s-ar lua în seamă în mod serios faptul că este mai incomod să ai un creier masculin decât unul feminin? Dar nici nu ar trebui să se spună că nu multe creiere din trupuri feminine au proprietăți net masculine – legat de cele spuse. Lucrurile nu sunt atât de simple în lume precum încercăm să le redăm astăzi cu noțiunile noastre.
Ceva elementar, ceva ce răscolește și, într-o privință, este necesar pentru ca mersul progresiv al evoluției pornind din cosmos să fie menținut în mod just, este elementul legat de „cometă”. Totdeauna s-a presimțit că elementul legat de comete stă într-un oarecare raport cu ființele pământești. Astăzi însă oamenii nu presimt nimic, oamenii nu mai vor să presimtă. Nu trebuie decât să ne gândim ce figură ar face un om de cultură medie dacă i s-ar întâmpla ceea ce i s-a întâmplat profesorului Bode cu Hegel. Hegel susținea în fața unui profesor german că după o cometă urmează totdeauna ani buni pentru vin [Nota 17], și încerca să demonstreze prin aceea că anilor 1811 și 1819 le-au premers comete, și că în acei ani a fost un vin bun. Asta ar genera azi consternare! Dar Hegel spunea că această afirmație ar fi tot atât de bine justificată ca multe traiectorii calculate ale stelelor; pentru că a rezultat o faptă empirică, care s-a verificat în aceste două cazuri. Chiar dacă facem abstracție de astfel de lucruri, putem spune: unii au presupus și au presimțit întotdeauna ceva în această direcție.
Însă nu ne putem pierde în amănunte căci acestea nu pot fi epuizate. Vrem să aducem lumină asupra unei acțiuni principale relativ la evoluția umană.
Cometele apar la intervale mari de timp. Să ne întrebăm: Oare au ele, acolo unde apar, o astfel de legătură cu evoluția generală a omenirii încât să impulsioneze elementul feminin în natura umană? Avem, de exemplu, așa-numita cometă Halley, care se află din nou într-o anumită actualitate. Am putea spune lucruri asemănătoare despre multe alte comete. Dar ea are o sarcină cu totul precisă și tot ceea ce aduce cu sine în plus are o anumită legătură cu această sarcină. Cometa Halley [Nota 18] – și vorbim mai întâi despre spiritul acesteia – are sarcina de a imprima în întreaga natură umană propria sa ființă în așa fel încât când ea apare în sfera Pământului, când vine în apropierea Pământului, omul face totdeauna un pas înainte în dezvoltarea eului, pas care conduce eul, prin noțiunile pe care acesta le dezvoltă, în planul fizic. Mai întâi cometa a avut o influență deosebită asupra celor două mădulare inferioare ale naturii umane, asupra a ceea ce este masculin și feminin, asociindu-se acțiunii Lunii. Când cometa nu este prezentă, acțiunea Lunii este unilaterală; acțiunile Lunii vor fi deci altfel atunci când cometa este prezentă. Influența cometei se exprimă astfel: când eul uman face un pas înainte trebuie, pentru ca omul în întregime să meargă înainte, ca trupul fizic și trupul eteric sau trupul de viață să fie transformate în mod corespunzător. Dacă eul trebuia să gândească altfel în secolul al XIX-lea decât a gândit în secolul al XVIII-lea, atunci trebuia să fie prezent ceva care să schimbe expresia exterioară a eului în trupul eteric sau trupul vieții, ori aceasta este cometa. Cometa acționează asupra trupului fizic și asupra trupului eteric sau trupului de viață al omului în așa fel încât trupul fizic și trupul eteric sau de viață al omului creează în fapt organe, organe fine, care sunt potrivite evoluției eului, așa cum s-a dezvoltat el pe pământ drept conștiență de eu, în special de la intervenția impulsului lui Christos. Pornind de atunci, aparițiile cometelor își au importanța în aceea că eul, prin faptul că se dezvoltă mai departe, de la etapă la etapă, primește astfel de organe, ceea ce înseamnă că primește astfel de organe fizice și eterice de care tocmai are nevoie. Căci gândiți-vă, oricât de ciudat ar putea să sune și oricât de nebunești ar găsi contemporanii noștri aceste lucruri, ele sunt totuși astfel: dacă eul lui Büchner și eul lui Moleschott [Nota 19] și al altor materialiști din jurul anilor 1850-1860 nu ar fi avut un creier fizic și un creier eteric potrivit, nu ar fi putut să gândească atât de materialist precum au făcut-o. Atunci preacinstitul Büchner ar fi devenit probabil un onest pastor de duzină. Pentru ca ceea ce a obținut el în cartea sa „Forță și materie” să poată fi exprimat în gânduri, nu numai că eul său trebuia să urmeze o evoluție necesară pentru aceasta, dar el trebuia să aibă și organele corespunzătoare în trupul fizic și în trupul eteric. Dacă vrem să căutăm dezvoltarea eului, trebuie să o facem numai în viața culturală spirituală. Dar dacă vrem să știm ce a făcut ca acești oameni, oamenii din secolul al XIX-lea, să aibă un creier fizic potrivit gândirii materialiste și un trup eteric potrivit pentru aceasta – atunci trebuie să ne spunem: cometa Halley, care a apărut în 1835, are acest fapt pe conștiință. Și ce a provocat în secolul al XVIII-lea apariția a ceea ce se numește „iluminism”, o mișcare culturală care reprezintă șI o etapă în evoluția eului? În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, omul obișnuit are în configurația creierului său ceea ce se numește „iluminism”. Aceasta este ceva ce l-a înfuriat pe Goethe din cauză că oferă doar câteva noțiuni și oamenii se simt foarte mulțumiți de ele! Cine a creat creierele pentru această „epocă a iluminismului”? Pe acestea le-a creat cometa Halley din anul 1759. Este o acțiune principală în ceea ce privește cometa Halley.
Astfel, fiecare cometă are o anumită sarcină. Viața spirituală umană decurge așa-zicând cu o anumită regularitate cosmică, am putea spune cu o regularitate burgheză. Așa cum omul efectuează zi cu zi anumite acțiuni cu o regularitate pământeană burgheză, ia masa de prânz, ia masa de seară, tot așa decurge viața spirituală omenească cu o anumită regularitate cosmică. În cadrul acesteia intervin însă anumite evenimente care și într-o viață obișnuită burgheză nu sunt evenimente cu totul obișnuite, evenimente prin care se poate observa un anumit progres. Cum ar fi, de pildă, nașterea unui copil într-o familie. Tot așa decurg, în ce privește întreaga evoluție umană, regularitățile burgheze cosmice sub influența Lunii, a corpului lunar. Altfel decurg însă acele evenimente care produc mereu efectuarea unui pas înainte, șI care sunt, firește, repartizate pe intervale de timp mai mari, sub influența cometelor. Diversele comete au diversele lor sarcini, iar când o cometă și-a îndeplinit sarcina, ea se sfarmă. De aceea vedem că anumite comete apar de la un anumit moment ca dublate și apoi se distrug. Ele se dizolvă după ce și-au îndeplinit misiunea. Astfel, ceea ce se petrece în mod regulat, zi de zi, este sub influență lunară iar ceea ce aduce un element nou, elementar, fundamental stă sub influența cometelor. Aceste lucruri ne arată că astrele ce se mișcă aparent neregulat pe cer își au un loc bine definit și o importanță a lor în întregul edificiu al cosmosului
Și acum vă puteți gândi că ceea ce este infuzat ca nou, ca un rezultat al femininului cosmic în evoluția omenirii, poate da naștere la anumite furtuni, care sunt absolut vizibile, dar pe care oamenii nu vor să le observe. Dar s-ar putea întâmpla ca oamenilor să le fie adus la cunoștință într-un mod remarcabil felul în care depind anumite întâmplări de pe Pământ de existența cometelor. Cu cometele este într-adevăr ceva asemănător cu ceea ce introduce femeia ca dar în viața de zi cu zi a unei familii. Așa cum un nou copil este născut într-o familie, tot așa se întâmplă și la revenirea cometei, la revenirea cometei se naște ceva nou. Numai că privitor la anumite comete, eul este, în fapt, tot mai mult împins în lumea fizică, iar noi trebuie să ne apărăm față de ceea ce produc cometele. O nouă apariție a cometei Halley ar putea să aducă o potențare foarte puternică a modului de gândire büchnerian. Și ar fi ceva negativ. Dacă cometa Halley ar fi să revină, ar fi un semn prevestitor; ea ar putea deveni un oaspete rău dacă doar ne-am dărui ei, dacă nu vom face nimic împotriva influențelor ei. Este vorba ca noi să tindem spre acțiuni și influențe mai importante și mai înalte ale cosmosului decât cele care provin de la cometa Halley. Va fi necesar ca oamenii să o trateze ca pe un semn prevestitor, să știe că situația nu mai este ca în timpurile trecute când, într-un anumit sens, ea a fost rodnică pentru oameni prin faptul că ei au coborât mai jos, în planul fizic. Acest lucru nu mai este benefic acum. Oamenii trebuie să se unească acum cu alte forțe pentru a contracara influența care vine de la cometa Halley. Dacă arătăm cum poate fi cometa Halley un semn prevestitor, nu o facem pentru a reînvia vechi superstiții, ci pentru a aduce în conștiență un adevăr profund. Dacă asupra omenirii ar acționa numai influența acestei comete, omenirea s-ar aplatiza din ce în ce mai mult iar eul ar fi din ce în ce mai mult condus spre planul fizic, și împotriva acestei influențe trebuie acționat deja de acum. Iar asta nu se poate face decât prin aceea că în locul concepției despre lume determinată prin influența cometei Halley, să apară o concepție spirituală despre lume, așa cum este cea antroposofică.
Firește, am putea spune că Domnul Dumnezeu scoate nuiaua din cer pentru a-i pune omului în față un semn care să-i spună: acum a venit timpul să se aprindă viața spirituală! Pe de altă parte: nu este oare minunat că existența legată de comete intervine în profunzimile vieții, că ea intervine și în viața legată de om: în viața animalelor și în viața plantelor? Un om care este atent la astfel de lucruri poate observa cum atunci, în timpul înfloririi, și florile sunt pretutindeni altfel decât de obicei. Lucrurile sunt deja prezente, numai că oamenii pot trece ușor pe lângă ele neobservându-le, așa cum pot trece și pe lângă spirit, pentru că nu vor să îl vadă.
Acum ne putem întreba: oare ceea ce am prezentat acum ne duce în cosmos, ne duce la ridicarea spre o viață spirituală? Oare există ceva în exterior, în cosmos, ceva care să corespundă acesteia? Am văzut cum capul și membrele își au polaritatea opusă în cosmos, cum și masculinul și femininul își au polaritatea opusă în cosmos; putem, deci, să ne întrebăm: oare există și o corespondență în cosmos pentru această izvorâre a spiritualului, pentru această depășire de sine a omului însuși, pentru această depășire a eului inferior prin eul superior?
Această întrebare, care este legată de cele mai mari sarcini ale vieții spirituale din timpul nostru, ne-o vom pune mâine. Astăzi am vrut să creez mai întâi condițiile, pentru ca mâine, dintr-o anumită perspectivă mai largă, să putem vorbi mai bine despre o problemă importantă a prezentului. Recunosc că multe din cele ce au fost spuse astăzi le par unora foarte îndepărtate; dar trăim într-un an cu comete. De aceea este bine ca, dacă suntem în stare, să spunem ceva despre legătura plină de taină a existenței cometelor cu existența Pământului. În continuare vom vorbi mâine despre marile conținuturi spirituale ale timpului nostru.
