Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA135Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner

REÎNCARNAREA ȘI KARMA
ȘI SEMNIFICAȚIA LOR PENTRU CULTURA PREZENTULUI

GA 135

NOTE

La această ediție

Conferințele cuprinse în acest volum au fost ținute în fața membrilor secțiunii germane de atunci a Societății Teosofice, unii în filiala sa din Berlin, ceilalți în filiala sa din Stuttgart.

Documentele de la baza textului: Conferințele lui Rudolf Steiner, ținute complet liber, au fost înregistrate de diverși prieteni care erau mai mult sau mai puțin bine pregătiți în stenografie. Cele trei conferințe de la Berlin au fost co-stenografiate de Walter Vegelahn, Berlin, cele două conferințe de la Stuttgart de Rudolf Hahn, Reinach lângă Basel. Textul tipărit se bazează pe propriul lor transfer în text simplu.

Titlul volumului se bazează pe tipăritura manuscrisului celor trei conferințe de la Berlin, care a fost publicată, încă sub Rudolf Steiner însuși, în 1917.

Note la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.

Conferința I, Berlin

  1. Cu observațiile… care au fost întrerupte în răstimpul adunării noastre generale… Așadar în timp ce examinările de care ne-am ocupat în toamnă: Rudolf Steiner se referă aici la ultimele sale conferințe din ramura de la Berlin: Evoluția din punctul de vedere al veracității, 5 conferințe ținute la Berlin din 31 octombrie până în 5 decembrie 1911, GA 132.
  2. în mica lucrare Reîncarnarea și karma, reprezentări necesare din punctul de vedere al științei moderne a naturii: Berlin 1903, din «Lucifer-Gnosis 1903-1908», GA 34, și ca ediție separată.
  3. Niels Henrik Abel, 1802-1829, matematician, renumit prin întemeierea teoriei funcțiilor eliptice și a teoriei generale a integralelor funcțiilor algebrice.
  4. Astfel, eu cunosc o persoană: nu se știe la cine se referă aici Rudolf Steiner.
  5. intră în încarnarea următoare în formarea interioară a organelor: vezi Rudolf Steiner, Corespondențe între microcosmos și macrocosmos – Omul, o hieroglifă a Universului, 16 conferințe, Dornach 9 aprilie până pe 16 mai 1920, GA 201.

Conferința a II-a, Berlin

  1. în ultima seară de întâlnire pe ramură: prima conferință din acest volum.
  2. Otto von Bismarck, 1815-1898, «Gânduri și amintiri».
  3. menționat deja și aici: în prima conferință a acestui volum.
  4. În timp ce în lumea fizică ceea ce își actualizează omul prin reprezentări poate fi preluat, de fapt, numai exprimat prin materialul fizic, ceea ce poate fi ușor trecut cu vederea: acest pasaj neclar este în notițele altor participanți, în felul următor: „După moarte nu ne formăm reprezentări în felul în care ni le formăm aici, ci acolo vedem reprezentările, acolo ele sunt percepții. În timp ce în lumea fizică reprezentările sunt aduse cu impresiile exterioare, iar acestea pot fi ușor scăpate din vedere, după moarte lucrurile stau altfel. După moarte, omul nu poate vedea roșul și albastrul, așa cum le vede aici în planul fizic, dar în loc de aceasta el vede reprezentările, tot ceea ce ajunge să cunoască aici conform reprezentărilor, chiar noțional.”
  5. Friedrich Hebbel, Opere complete, ediție îngrijită de Richard Maria Werner, Berlin 1901 ș.u., Partea a 2-a: Jurnale, vol. 1, pag. 392, nr. 1745: „După călătoria sufletului, este posibil ca Platon să fie bătut pe băncile unei școli, pentru că nu îl înțelege pe Platon”.
  6. Ce conținut purtăm cu noi în viața noastră sufletească?: vezi, în acest sens, Rudolf Steiner, Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie, 12 conferințe, Berlin 1909-1911, GA 115.
  7. Arthur Schopenhauer, 1788-1860.
  8. exemplul a fost expus de mine și în altă parte: vezi Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
  9. Christian Rosenkreutz… individualitate despre care vom mai putea vorbi: la Berlin, acest lucru s-a realizat în conferința din 22 decembrie 1912 din GA 141, Viața dintre moarte și o nouă naștere în raport cu faptele cosmice.

Conferința a III-a, Berlin

  1. examinărilor pe care le-am început ultima dată aici: se referă la primele două conferințe din acest volum.
  2. Mișcarea antroposofică trebuie diferențiată strict – cel puțin în gândurile noastre – de orice organizație socială: până în anul 1923, Rudolf Steiner a diferențiat mereu Mișcarea de Societate; între 1913 și 1923 el însuși nu a avut o altă poziție în Societate, decât aceea de învățător și sfătuitor. La întemeierea Societății Antroposofice Generale ca Societate internațională cu sediul la Goetheanum, Dornach, el a încercat să unească Mișcarea cu Societatea, preluând personal prima președinție. Vezi: Rudolf Steiner, Congresul de Crăciun de la întemeierea Societății Antroposofice Generale, GA 260, și Constituirea Societății Antroposofice Generale și a Universității Libere pentru Știință Spirituală. Reclădirea Goetheanumului, GA 260a.
  3. că există forțe și entități luciferice: Știința ocultă în schiță, GA 13.
  4. mistici ca Jakob Böhme, 1575-1624, sau [Emanuel] Swedenborg, 1688-1772: vezi în această privință, de exemplu, conferința de la Dornach din 23 septembrie 1923 din GA 225, Trei perspective ale antroposofiei.
  5. «Educarea neamului omenesc» a lui Lessing: Gotthold Ephraim Lessing, 1729-1781; lucrarea sa a apărut în 1780. Ultimele trei paragrafe din cele o sută tratate acolo, sună astfel:
    „§98. De ce să nu revin adesea, devreme ce sunt trimis să dobândesc noi cunoștințe și noi capacități? Oare iau cu mine o dată atât de multe încât osteneala de a veni din nou nu se merită? / §99. De aceea nu? – Sau pentru că uit că am fost deja aici? Este bine că uit aceasta. Amintirea stărilor mele anterioare ar duce doar la o folosire incorectă a celor actuale. Dar oare ceea ce trebuie să fi uitat acum, l-am uitat pentru veșnicie? / §100. Sau, deoarece în felul acesta s-ar pierde pentru mine prea mult timp? – Pierde? – Și ce aș avea de pierdut? Nu este toată veșnicia a mea?”
  6. în conferința publică: «Copernic și timpul său în lumina științei spirituale», Berlin 15 februarie 1912, în Istoria umană în lumina științei spirituale, 16 conferințe din 19 octombrie 1911 până pe 28 martie 1912, GA 61.
  7. Astfel, am vorbit despre misiunea mâniei, despre conștiința omenească, despre rugăciune: vezi Rudolf Steiner, Metamorfoze ale vieții sufletești / Calea trăirilor sufletești, 18 conferințe, Berlin 1909/10, GA 58 și 59.
  8. Dacă urmăriți o conferință cum a fost ultima conferință publică: «Moartea la om, animal și plantă», conferința din 29 februarie 1912, din Istoria umană în lumina cercetării spirituale, 16 conferințe, Berlin 1911/12, GA 61.
  9. ceea ce se practică la teosofi… și [Nota 9b] Opoziția față de noi…: Rudolf Steiner se referă aici la confruntarea de atunci cu Societatea Teosofică. Vezi Istoria și condițiile Mișcării antroposofice în raport cu Societatea antroposofică, GA 258.

Conferința a II-a, Stuttgart

  1. Vezi, în acest sens, Rudolf Steiner, Știința spirituală și problema socială (trei articole, 1905, 1906); în „Luzifer-Gnosis”, GA 34.
  2. Nikolaus Kopernikus (1475-1543), De revolutionibus orbium coelesticum  libri VI, dedicată lui Paul III, tipărită în 1543 la Nürnberg, între 1615-1822, la Indexul emis de Sacrum Officium.
  3. Fizicianul Léo Foucault (1819-1868) a demonstrat în anul 1851, în Panteonul de la Paris, rotația Pământului, folosind un pendul oscilator.
  4. Un cuvânt creat de Herbert Spencer (1820-1903).
  5. Vezi, de exemplu, conferința din 28.5.1910; în Manifestările karmei, GA 120.


AcasăLucrări OnlineIndex GA135Precedenta