Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA175Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
METAMORFOZĂ COSMICĂ ȘI UMANĂ

GA 175

NOTE


Bazele textului: Conferințele rostite liber de Rudolf Steiner au fost stenografiate de Hedda Hummel și tipărite după stenogramele acesteia. Pentru ediția de față s-a putut face o comparație a textului cu stenogramele originale; la unele conferințe chiar și cu notițele Johannei Arnold. Modificări de text față de edițiile anterioare sunt raportate pe baza acestor confruntări cu stenograma.

Tipărirea primei ediții a fost îngrijită de J. Waeger și H. Wiesberger.

Pentru ediția a 2-a datele de conținut și notele au fost lărgite și s-a realizat un registru de persoane.

Opere ale lui Rudolf Steiner din cadrul ediției complete (GA) sunt menționate în note cu numărul bibliografic.


  1. lucrarea pentru grupul statuar pe care am discutat-o în mod repetat aici: Pentru prietenii din Berlin, R. Steiner ținuse deja la 10 iunie 1915 o conferință asupra acestui subiect.
  2. domnișoare Motzkus: Klara Motzkus (decedată în 1916) era încă din 1895 membră a Societății teosofice germane, Berlin.
  3. Sir Oliver Lodge...a scris o carte cuprinzătoare...: Lodge Sir Oliver Lodge (1857–1940), Raymond, sau Viață și Moarte, Londra, 1916.
  4. psihologul englez Myers: Frederic W.H. Myers (1843–1901), poet și eseist, spiritist, prieten al lui Sir Oliver Lodge; 1882, unul dintre fondatorii Society for Psychical Research, Londra.
  5. Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului (1904), GA 9.
    Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?, GA 10.
  6. se pot găsi mereu oameni care condamnă acea știință a spiritului pe care eu o reprezint: Rudolf Steiner se referă la faptul că a fost atacat de adversarii săi cu privire la ascendența sa prezumtiv evreiască.
  7. Știința ocultă în formă de schiță, GA 13.
  8. Plutarh, scriitor grec, 50–120 d.Chr. Citatul lipsește din stenogramă. Este posibil ca R. Steiner să fi citit următorul pasaj: „Tu nu știi însă că nu vezi daimonii. Lucrurile stau astfel: fiecare suflet are ceva din domeniul rațiunii; nu există suflet fără forță de gândire și fără rațiune. Totuși acea parte a sufletului care este supusă legăturii cu trupescul și cu instinctele suferă o modificare și se transformă prin bucurii și suferințe în lipsă de rațiune. Nu toate se leagă în același mod, ci unele se afundă complet în corp și sunt complet dezorganizate, sfâșiate în viață în toate direcțiile de pasiuni; altele se leagă numai de o parte, în timp ce pe cealaltă o păstrează, ca partea cea mai pură, în afară, astfel încât parcă înotând ca un indicator, fixat la capătul superior, îl atinge pe omul afundat în adânc numai în partea capului și ține sus acea parte a sufletului ferit de afundare totală, care ascultă și nu se lasă dominat de pasiuni. Ceea ce se mișcă acum afundat în corp se numește suflet; ceea ce se sustrage însă stricăciunii, aceasta cei mai mulți o numesc rațiune și ei cred că ar locui în ei, ca și cum ceea ce devine ar fi vizibil prin reflecția în niște oglinzi care ar conține-o; însă cei care au părerea corectă o consideră ceva existând în exterior, daimonul... Stelele care par să se stingă... în ele ai în fața ochilor sufletele care se afundă în întregime în corpuri, dar în cele care parcă se reaprind și se ridică din adâncuri în timp ce se scutură de ceață și întuneric ca de praf vezi pe cele care după moarte pleacă din corpuri, înotând, în sus; și cele care plutesc în înălțimi sunt daimonii oamenilor despre care se spune că au rațiune. Încearcă să recunoști și legătura prin care fiecare din ei este legat cu sufletul”. Secțiunea 22 din Despre Dumnezeu și Providență, daimoni și profeție, capitolul „Despre daimonul lui Socrate”.
  9. Theophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim; 1493–1541.
  10. de exemplu, în Teosofia mea: Vezi capitolul „Sufletul în lumea sufletelor după moarte”, în Teosofia, GA 9.
  11. așa cum am arătat în ultimele conferințe publice: Berlin, 17 februarie 1917, în Spirit și materie, viață și moarte, GA 66.
  12. așa-numita teorie a lui Kant-Laplace: Teoria privind formarea mecanică a lumii, numită astfel după Istoria naturală și teoria cerului după principiile lui Newton (Kant, 1755) și după Exposition du système du monde (Laplace, 1796).
  13. Herman Grimm (1828–1981), Prelegeri ale lui Goethe, vol. II, Prelegerea 23, Berlin, 1877.
  14. cultul Herthei: Vezi conferințele lui R. Steiner din 10 septembrie 1908, în Mituri și misterii egiptene, GA 106, și din 21 decembrie 1916, în Contemplări istorice ale timpului, partea I, GA 173.
  15. Johann Valentin Andreae, 1586–1654, Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, tradusă în germană modernă de Walter Weber, Basel, 1978; această ediție conține și studiul lui R. Steiner „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz” din Filosofie și antroposofie, GA 35.
  16. Metchthild von Magdeburg, 1212–1283. Vezi Rudolf Steiner, conferința din 6 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, a teosofiei și a filosofiei, GA 137.
  17. așa-numita notă de pace ... a președintelui Wilson: conferințe ținute în timpul Primului Război Mondial (1914–1918). La 22 ianuarie președintele american a ținut o cuvântare ca răspuns la schimbul de note de pace din decembrie 1916. În această cuvântare au fost ridicate la nivel de principii ale umanității principiile americane libertate, democrație, autodeterminare a popoarelor.
  18. August Wilhelm Hunzinger, profesor de teologie, Problemele principale ale modelării vieții, Ed. Quelle și Meyer, Leipzig, 1916, seria „Știință și formare” nr. 136.
  19. Hermann Grimm. Vezi nota 13.
  20. ce Goethe numește „natura superioară în natură”: Poezie și adevăr, cartea 11.
  21. Kant care așază aceste două lumi alături, predând una științei, pe cealaltă credinței: Immanuel Kant (1724–1804), Critica rațiunii pure (1781), Introducere la ediția a 2-a: „Eu trebuie să înlătur, așadar, știința, pentru a ajunge la credință...”.
  22. Johann Gottlieb Fichte, 1762–1814, Cuvântări către națiunea germană, 1807–1808 la Berlin, Berlin, 1808.
  23. Platon... atribuie capului înțelepciunea: Vezi Platon, Timaios.
  24. Pe aceasta se bazează ... unii savanți raționali mai noi, cercetători ai religiei, că a existat o revelație originară a Pământului: Compară cu capitolul „Împlinirea revelației originare”, în Istoria idealismului de Otto Willmann, vol. 2, Braunschweig, 1894.
  25. în prima mea dramă-misteriu: Poarta inițierii (1910) – Un misteriu rosicrucian de Rudolf Steiner în Patru drame misteriu (1910–1913), GA 14.
  26. „Împărăția mea nu este din această lume”: Ioan 18, 36.
  27. Educarea copilului din punctul de vedere al științei spiritului: articol din anul 1907, în „Luzifer-Gnosis”, GA 34; și ca extras izolat.
  28. Mă refer la cartea Despre erori și despre adevăr a lui Saint-Martin...în ediția germană îngrijită de Matthias Claudius: Louis Claude de Saint-Martin („Filosoful necunoscut”), 1743–1803, „Erori și adevăr”, Breslau, 1782. Vezi și Contribuții la ediția completă Rudolf Steiner, caiet 32, Crăciun, 1970.
  29. cum mărturisește Matthias Claudius însuși: Textual: „Cartea Des erreurs et de la vérité este o carte specială, iar erudiții nu știu ce trebuie să creadă despre ea, căci nu se înțelege, și trebuie totuși să se înțeleagă, cum trebuie judecată... Nici eu nu înțeleg această carte; dar în afara impresiei de superioritate și siguranță eu găsesc în ea o voință curată, o neobișnuită blândețe și înălțime a mentalității...”.
  30. după ce am ținut cele două conferințe oficiale: 15 martie 1917 și 17 martie 1917, vezi nota 11.
  31. Saint-Martin spune: În Despre erori și adevăr, vol. 1, pp. 142 și urm. ale ediției Stuttgart, 1925: „Mai întâi găsim că în abdomenul inferior sunt conținute și prelucrate principiile seminței care trebuie să servească la reproducerea omului. Întrucât se știe că argintul viu (mercurul) este solidul de bază al oricărei forme materiale, este ușor de văzut că abdomenul inferior ne reprezintă în adevăr imaginea acțiunii elementului mercurial. În al doilea rând, pieptul cuprinde inima sau izvorul sângelui, acesta este principiul vieții sau acțiunii corpurilor. Dar se știe că focul sau sulful este principiul oricărei creșteri și a oricărei producții corporale; prin aceasta relația dintre piept sau a doua burtă și elementul sulfuros este suficient demonstrată.
    În ceea ce privește al treilea segment, sau capul, el conține izvorul și substanța primitivă sau substanța-rădăcină a nervilor care, în organismele animalelor sunt organele sensibilității; este însă cunoscută proprietatea sării de a face totul sensibil, așadar, este clar că între proprietățile ei ar fi o analogie totală și că, în consecință, există o asemănare incontestabilă cu cel de al treilea element sau sarea; aceasta rimează perfect cu ceea ce ne învață fiziologii despre sare și despre sursa sucului nervilor”.
  32. El spune (Saint-Martin) aproximativ așa: Textual, de exemplu: „... însă în toate acestea este o taină care, după părerea mea, nu poate fi niciodată îngropată suficient” (vol. I, p. 102).
  33. observațiile lui Rousseau sunt cu adevărat joc de copii: Jean-Jacques Rousseau (1712–1778), Scrieri politice, mai ales Discurs despre originea inegalității dintre oameni și Contractul social.
  34. așa cum am făcut-o eu în ultima joi și în ultima sâmbătă și cum voi face și joia viitoare: conferințele de la 15, 17 și 22 martie 1917, vezi nota 11.
  35. în evoluția spirituală între noi și ele se află un perete despărțitor care se plasează în anul 1842: Vezi nota 40.
  36. Johann Albrecht Bengel, 1687–1752, teolog protestant suab. A depus o muncă importantă în domeniul cercetării și publicării textului grecesc al Noului Testament. Vezi și nota de la 39.
    Friedrich Christoph Oetinger, 1702–1782; teolog suab protestant și teosof, elev al lui Bengel.
    Christian Friedrich Daniel Schubart, 1739–1791, poet suab.
    Philipp Matthäus Hahn, 1739–1790, teolog suab, matematician, mecanic și astronom.
    Friedrich Christoph Steinhofer, 1706–1761, preot și scriitor.
    Israel Hartmann, 1726–1806, profesor la Casa orfanilor din Ludwigsburg.
    Jung-Stilling (Johann Heinrich Jung), 1740–1817, scriitor, medic ocultist și profesor de știință camerală; cunoscut prin autobiografia sa Viața lui Jung-Stilling.
    Johann Jakob Moser, 1701–1785, profesor de drept la Tübingen, scriitor; a scris despre probleme juridice și teologice.
  37. Richard Rothe, 1799–1867, profesor de teologie protestantă la Heidelberg. Citatele sunt preluate din Introducerea la Teosofia lui Friedrich Christoph Oetinger în lumina principiilor sale de Carl August Auberlen.
  38. Leopold von Ranke, 1795–1886, istoric.
  39. Bengel s-a înșelat numai cu șase ani. Această eroare se bazează pe falsa datare a anului întemeierii Romei: În scrierea sa Revelația lui Ioan explicată (Stuttgart, 1740), Bengel a calculat începutul Imperiului de o mie de ani pentru anul 1836. Rudolf Steiner plasează întemeierea Romei imediat la începutul celei de a patra epoci postatlanteene, 747 î.Chr. „Aceasta este adevărata dată a întemeierii Romei” se spune în conferința din 30 iulie 1918 cuprinsă în Moarte pământeană și viață cosmică. Daruri de viață antroposofice. Necesități de conștiență pentru prezent și viitor, GA 181.
  40. anul 1842 pe care trebuie să-l menționăm ca an al crizei materialiste: Pentru detalii vezi Mișcarea ocultistă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura lumii, GA 254.
  41. „nu-i piere orice speranță capului care se lipește de orice lucru searbăd”: Citat din Faust de Goethe, p. I, noapte, 602.
  42. căci vom învăța cum trebuie citită Evanghelia adăugând și ceea ce putem da în prezent prin știința spiritului: Vezi seriile de conferințe despre evanghelii: Evoluția omului și cunoașterea lui Christos (Kassel și Bassel, 1709), GA 100; Evanghelia lui Ioan, (Hamburg, 1908), GA 103; Evanghelia lui Ioan în legătură cu celelalte trei evanghelii, mai ales cu cea a lui Luca (Kassel, 1909), GA 112; Evanghelia după Luca (Basel, 1909), GA 114; Tainele mai profunde ale devenirii omului în lumina evangheliilor (1909), GA 117; Evanghelia după Matei (Berna,1910), GA 123; Evaghelia după Marcu (Base1,1912) GA 139.
  43. Materia reprezintă capătul căilor lui Dumnezeu: textual: Corporalitatea este capătul căilor lui Dumnezeu. Cu toate că la Oetinger în Dicționarul biblic la cuvântul „corp” se spune: „Corporalitatea este capătul lucrărilor lui Dumnezeu”, propoziția era redată încă în timpul vieții lui în forma citată. – În această privință, a se vedea și conferința lui Rudolf Steiner din 14 decembrie 1915, în Formarea destinului și a vieții după moarte, GA 157.
  44. Dacă urmăriți convorbirea dintre Capesius și Benedictus din cea de a doua dramă-misteriu: Încercarea sufletului – Imagine de viață ca postludiu la Poarta inițierii de Rudolf Steiner. În Patru drame-misteriu, GA 14.
  45. Saint-Martin ... propoziția: textual: „Dacă s-ar dori eliminarea acestei dificultăți, ar trebui mers înapoi până la această stare naturală a omului; atunci s-ar vedea că forma corporală care la omul rațional este ființa cea mai de jos pentru el ar da spectacolul înjositor dincolo de orice măsură; și că, dacă el ar cunoaște principiul acestei forme, nu ar putea-o privi fără a roși de rușine, cu toate că totuși toate părțile acestui corp, întrucât fiecare dintre ele au un scop și o menire diferite, nu ar fi fost elaborate pentru a-i provoca lui numitul frison”. Ediția Stuttgart, 1925, vol. 2, p. 61.
  46. „Voi sunteți sarea Pământului”: Matei 5, 13.
  47. calculele lui Bengel: Vezi nota 39.

AcasăLucrări OnlineIndex GA175Precedenta