Prima chemare la formarea unei mișcări antroposofice pentru tineret, din 17 martie 1920, i-a fost transmisă lui Rudolf Steiner cu următoarea scrisoare însoțitoare* de către Robert Wolfgang Wallach:
* Originalul în Arhiva Rudolf Steiner.
Stuttgart, 18 martie 1920
Mult onorate Domnule Dr. Steiner!
După o nouă prelucrare, am definitivat acum chemarea alăturată și am trimis-o către tinerii frați și surori ai mișcării noastre. Sperăm foarte mult că astfel am acționat întru totul și în consens deplin cu dumneavoastră. Despre forma și munca „ramurii de tineret” ne-am sfătuit mai departe și am ajuns la câteva puncte, pe care aș dori să vi le prezint. Ne alegem „patroni” din cercul membrilor mai în vârstă ai societății, recunoscuți, care ne conduc spiritual, cărora le prezentăm activitatea și întreprinderea noastră și care garantează pentru noi la Societate. Un „consiliu” sau ceva asemănător nu există. Ne alegem, în fiecare loc unde ia naștere un grup de lucru, pe cineva din mijlocul nostru care administrează un fel de secretariat de lucru. La el se înaintează dorințele despre un cerc de lucru care ar urma să fie organizat, iar el caută pentru aceasta, dintre membrii mai vârstnici, un învățător potrivit tocmai în acest domeniu și îl roagă pe acesta pentru preluarea postului de învățător. Apoi trebuie ca, de la acest secretariat, să fie condusă munca în cercurile mișcării de tineret și din universități, în mod liber, corespunzător doar țelului înalt. Ne gândim mai apoi la circulare și mai târziu la scrisori-circulare care să se constituie într-o revistă pentru grupele de lucru în parte și sperăm că prin aceasta vom acționa întru totul în înțelesul dumneavoastră. – Prin faptul că sunt desemnat, mult onorate domnule dr. Steiner, să vă comunic despre voința noastră tânără, sunt îmboldit să vă spun ce nesfârșită obligație am față de dumneavoastră pentru întreaga mea viață, cât datorez și-i voi mai datora faptului de a mă fi aflat cu dumneavoastră, deși pentru scurt timp, rugându-vă, totodată, să primiți întreaga mea recunoștință și profundul meu devotament.
Al dumneavoastră Robert Wolfgang Wallach
Stuttgart, 17 martie 1920
Către tineretul mișcării antroposofice!
Deja de mult timp și tot mai plină de viață avem în noi dorința și, legat de acele strădanii din prezent ce trăiesc îndeosebi în generația mai tânără, necesitatea de a prelucra, discuta și transpune în viață concepția antroposofică despre lume, așa cum o reprezintă Rudolf Steiner ca învățător, în felul care îi corespunde vieții noastre născute în nevoia interioară și exterioară a timpului. Această nevoie ce se cere configurată a lăsat să se maturizeze sugestia pe care Rudolf Steiner însuși ne-a dat-o pentru fondarea unei
RAMURI DE TINERET
generale, ajungând la următoarele decizii:
Îi chemăm pe toți tinerii care se simt aparținători de mișcarea antroposofică, indiferent dacă sunt membri ai Societății Antroposofice sau nu, de a se uni cu noi într-o astfel de ramură de tineret.
În aceasta vrem să lucrăm între noi și cu învățători aleși de noi, în modul în care tineretul nostru ne îndreptățește și, în același timp, să facem din aceasta și o sarcină sfântă, în zorii de zi ai unui timp nou. În detaliu, munca trebuie să se configureze cu totul liber individual și adaptat la condițiile locale respective.
Spre afară vrem să acționăm îndeosebi în toate cercurile de tineret care nu au fost atinse până acum, cu convingerea că tocmai ele poartă posibilități de viață pentru viitor; chemate și ele să ridice mișcarea antroposofică la viitoarea ei sarcină mondială, ele au nevoie de un drum propriu, care rezultă din ființa lor. Singura condiție de acces la această ramură de tineret trebuie să fie angajamentul de a se pune cu toată forța și dăruirea în slujba mișcării.
Walter Scheidegger, Rudolf Geering, Basel;
Ehrenfried Pfeiffer, Dornach; Anton Burg, Karslruhe;
Hans Erhard Lauer, Heidelberg; Luise Kieser, Heilbronn;
Else Koch, Leipzig; Otto Senn, München;
Elisabeth Baumann-Dollfus, Paul Baumann, Școala liberă Waldorf Stuttgart;
Robert Wolfgang Wallach, încadrat la „Uniunea pentru Tripartiție”, Stuttgart.
Membrii „ramurii de tineret” vor fi înregistrați ca atare la sediul administrativ al Societății Antroposofice din Berlin.
Rugăm să fie realizată curând unificarea în diferitele locuri în sensul chemării și de a lăsa să ajungă aici comunicarea, listele cu nume și solicitările individuale, la adresa: Dr. R.W. Wallach, Stuttgart. Dobelstr. 4/II.
O scrisoare-circulară cu propuneri privitoare la modul colaborării va urma în scurt timp.
Pentru Stuttgart, unificarea a avut loc pe 13 martie 1920.
Ramura de tineret: grupul Stuttgart
Nr. II
Scrisoare-circulară privind forma ramurii antroposofice de tineret
Ramura de tineret este o comunitate de lucru. Locația sa este Stuttgart. Ea nu are niciun conducător, ci are în Stuttgart un administrator, iar în diferitele locuri conducători de lucrări, care pot fi desemnați cu toții din nou, în fiecare an.
Din rândurile antroposofilor mai vârstnici, ramura de tineret își alege patronii, față de care tinerii au deplină încredere. Lor li se prezintă toate întreprinderile ramurii pentru tineret, pentru a fi verificate. Patronatul durează câte un an. La 12 tineri să nu fie mai mult de un patron.
Membrii ramurii de tineret sunt înregistrați ca atare la sediul administrativ al Societății Antroposofice din Berlin, Motzstrasse. Cărțile de membru ale ramurii de tineret sunt emise la Stuttgart. Membru al ramurii pentru tineret poate deveni oricine este dispus să tacă angajamentul: A se pune cu toată forța și dăruirea în slujba mișcării antroposofice. O limită de vârstă nu există, însă trebuie să devină membru doar acela care este dispus să lase voința de învățătură și de viață a celor mai tineri să-și exercite dreptul în întreaga cuprindere a sa. Declararea angajamentului trebuie să aibă loc după o perioadă de probă de șase săptămâni – în afară de situația în care cel ce urmează să fie primit este deja membru al Societății Antroposofice. La primire și în cadrul colaborării trebuie lăsate deoparte toate simpatiile și antipatiile, în fața lucrului însuși. Excluderea unui membru, în măsura în care nu își retrage el însuși angajamentul, poate să aibă loc doar după solicitarea întregii grupe și după avizul favorabil al tuturor patronilor, prin sediul administrativ.
În discuțiile din cadrul grupurilor locale, care trebuie să aibă loc o pată pe lună, și la cererea chiar și numai a unui membru al grupului, membrii sub 30 de ani au vot dublu.
În fața personalității lui Rudolf Steiner ca învățător, membrii ramurii pentru tineret au aceleași drepturi ca și cei ai Societății.
Inițiativa pentru lucru trebuie să fie dată, înainte de toate, de cei care vor să învețe, prin cereri către conducătorul de lucrări. El intermediază colaborarea, adică el caută învățătorii potriviți. Drept învățători trebuie atrași, pe cât posibil, antroposofi mai în vârstă. Însă trebuie să le fie dată tinerilor și posibilitatea de a se forma drept învățători. Lucrul, la care principiul trebuie să fie veridicitate până la capăt – experiență reală la cei ce instruiesc, capacitate de preluare la cei ce învață –, are loc în cercuri de lucru libere, după cum se convine reciproc. În detaliu, lucrul trebuie să se adapteze la condițiile locale.
În afară este vorba să se acționeze înăuntrul tuturor cercurilor de tineret. Trebuie să încerce să se găsească intrare în uniuni germane libere, universități, asociații de tineret, să se țină conferințe și cursuri de introducere și să se încerce realizarea unei atrageri individuale vioaie, prin abordare personală. Schimb de scrieri. Articole în reviste pentru tineri germani. Plasarea revistelor noastre în săli de lectură.
Legătura dintre grupele locale trebuie să aibă loc [prin] scrisori-circulare emise după necesități, în care trebuie relatate cunoașteri și experiențe. În afară de aceasta trebuie, pe cât posibil, organizate întâlniri ale întregii ramuri.
Grupele locale vor trebui să încaseze o contribuție de membru care trebuie stabilită de ele însele, din care rugăm ca o parte să fie transmisă pentru acoperirea costurilor sediului administrativ.
Rugăm să fie discutată această scrisoare-circulară în grupele locale și să ni se comunice dorințele pentru modificarea textului sau acordul pentru el, la sediul central din Stuttgart, Dobelstrasse 4 II, pentru a-l putea răspândi în număr mai mare.
Sediul administrativ al ramurii antroposofice pentru tineret,
în numele acesteia, Otto Ben
Paul Baumann, profesor la Școala Waldorf din Stuttgart și cosemnatar al chemării din 17 martie 1920 pentru formarea unei ramuri de tineret, s-a distanțat de o circulară* în chestiuni de ramură de tineret, cu următoarea scriere către membrii Societății Antroposofice. Nu este datată, însă trebuie să fi fost trimisă înainte de 16 aprilie 1920, așa cum reiese din circulara lui Ehrenfried Pfeiffer din 16 aprilie 1920, ce este redată după aceasta.
* Nu este clar de care circulară s-a distanțat P. Baumann: după conținut, precum și după denumirea „a 2-a circulară” s-ar putea să fie vorba despre cea dinainte, dar la aceasta nu se potrivește pasajul „concepții care ar putea fi puse pe seama mea, pe baza unei (a 2-a) circulare care poartă numele meu drept adresă a sediului administrativ”. Ori s-a exprimat neclar și se referea la prezența numelui său pe prima scrisoare-circulară, ori a existat o altă variantă a celei de a 2-a circulare, sau era vorba despre o a treia circulară care nu s-a păstrat în arhivă.
Mișcarea antroposofică de tineret. O corectare
Bântuie aici de puțină vreme o încurcată agitație sub stindardul titlului de mai sus care, printr-o grosieră trădare a încrederii și o abuzare de semnătura mea, pare mai strâns legată de numele meu decât îi corespunde realității.
Programul său pentru o organizație stă în opoziție, în orice privință, cu ceea ce pot eu să reprezint. Eu nu am intenția să deranjez munca pozitivă a Societății Antroposofice prin faptul că le dau ocazia unor elemente lipsite de responsabilitate, care pot să prezinte doar tinerețea lor în ani drept lucru esențial, să-și facă de cap în numele Societății și să abuzeze de el în scopurile lor personale. La fel de puțin vreau să fondez o mișcare de tineret care nu are sens, care doar se amețește cu fraze; dar dacă se găsesc oameni tineri și interesați de tineret, care au voința fermă pentru o muncă în direcție antroposofică, dacă vor să-și exprime strădania într-o grupă deosebită, atunci are sens să fie uniți.
Două puncte de vedere sunt aici de luat în considerare: Un lucru cuprinzător înspre afară, în toate, mai ales în cercuri de tineret, în activitățile științifice, artistice, propagandistice poate fi realizat de fiecare în parte și fără niciun fel de organizație; grupele se vor naște de-abia pe bază de realizări și atunci pot să se întâlnească pentru a se fructifica reciproc și a dezvolta forță comună de impuls. Dacă există astăzi deja grupe libere, atunci unificarea lor într-o „Mișcare antroposofică de tineret” trebuie să aibă caracter de întărire: întreprinderi generoase trebuie să fie făcute posibile prin ea. Celălalt punct de vedere este cel al unei „ramuri antroposofice de tineret” în cadrul Societății. În calitate de persoană de încredere, care este recunoscută de consiliu, eu formez o astfel de ramură în clipa în care un număr de oameni se pune împreună cu mine sub premisele care îndreptățesc fondarea. Această ramură de tineret ar pune, însă, alte cerințe față de membrii săi, decât un simplu „angajament” al unor oameni tineri; ea ar cuprinde activitatea exterioară menționată anterior și ar cere realizări într-un grad și mai înalt. Formarea deosebită a celor ieșiți din școli, în direcția științei spiritului, în relație personală, este o sarcină specială. A duce mai departe activitatea de educație a școli libere Waldorf, a susține strădaniile academice privitoare la știința spiritului, a găsi și îndruma oameni cărora să le poți acorda încrede: pentru practică, acestea sunt țeluri ale unei astfel de ramuri de tinere: Chiar și în cazul cel mai favorabil ea va putea dovedi că are doar un mic număr de membri, căci „voința de viață a celor mai tineri” va fi, probabil, adesea limitată la învățare; reglementarea parcursului lor de gândire, clarificarea vieții lor de simțire pot să le solicite întru totul forța și e nevoie urgentă de ele în ziua de astăzi; despre un drept de vot poate fi vorba de-abia atunci când sunt demni de încredere; răspunderea de a emite o judecată este în sarcina persoanei de încredere. Pe acest fundament pot să ia naștere în diferite locuri ramuri pentru tineret și apoi să se unifice.
Nu prezentări programatice vroiam să dau aici, ci doar scurte indicații asupra unor fundamente care trebuie să existe pentru mișcare rodnică a tineretului, dar mai ales o corectare a concepțiile care ar putea fi puse pe seama mea, pe baza unei (a 2-a) circulare care poartă numele meu drept adresă a sediului administrativ, fără ca eu să fi participat cumva la aceasta sau să fi fost de acord. A fost concepută și trimisă în absența mea. Activitatea mea de aici, din Stuttgart, stă deja în slujba unei cuprinzătoare mișcări antroposofice de tineret, ce este prezentă spiritual; dacă aceasta găsește posibilitatea să ia și forme organizatorice exterioare, atunci tineretul face cu aceasta un mare pas înainte.
Paul Baumann, cadru didactic al Școlii libere Waldorf
Stuttgart, Landhausstr. 107 II
Dornach, 16 aprilie 1920
Către toți oamenii ce simt tinerește,
care tind către reala înnoire a vieții spirituale!
Aproape că a fost spus deja prea mult despre ramura de tineret. Însă mie, în calitate de cofondator al acesteia, mi se pare necesar să iau poziție împotriva a două circulare, pentru a pune iarăși în prim-plan sarcina propriu-zisă a ramurii de tineret. Una dintre ele, răspândită drept circulară nr. 2 de la sediul administrativ al ramurii de tineret din Stuttgart, nu ar fi putut fi niciodată editată dacă ar fi fost clar conștient faptul că ramura de tineret trebuie să fie, mai înainte de toate, un așezământ al celei mai serioase munci și învățări spre înăuntru și acțiuni spre afară, dar că nu trebuie creată o organizație care trebuie să sufoce, ca o coajă rigidă, sâmburele bun pe care îl înconjoară. Cealaltă circulară pornește de la Paul Baumann, Stuttgart, și pare să fi reieșit tocmai dintr-un spirit care se face remarcat deja și într-un „tineret” senil, dar pe care a-l depăși este tocmai sarcina ramurii de tineret.
În loc de aceasta mi se pare necesar să fie creată o unificare ce trebuie să rezulte de la sine, dintr-o necesitate interioară, fără „patroni” sau „persoane de încredere recunoscute de consiliu”, care ar putea și ele, printr-un caracter senil, să blocheze odată o dezvoltare vie. Prin aceasta nu este intenționată o critică față de aceste două circulare. Trebuie doar arătat faptul că în ele nu este spiritul care poate să ducă tineretul la desfășurarea misiunii sale: de a fi cândva purtători ai Mișcării Antroposofice, și să îi aducă deja de pe acum tineretului înnoirea vieții spirituale din simțăminte tinerești. Cum poate, însă, tineretul să-și îndeplinească misiunea, dacă este organizat (a 2-a scrisoare-circulară) sau dacă este pus sub curatelă, așa cum tinde Paul Baumann, în ciuda tuturor gândurilor bune și a cuvintelor frumoase ce sunt cuprinse în circulara sa?
Pentru munca ce face posibilă această misiune, următorul proiect urmează să formeze o sugestie:
Proiect privind principiile de lucru în ramura de tineret!
Lucrul în ramura de tineret trebuie să aibă loc, înainte de toate, din punctul de vedere al faptului că tineretul poate fi cândva purtătorul științei spiritului orientată antroposofic. Pentru a-i capacita la aceasta pe membrii ramurii de tineret, trebuie să aibă loc în adunări regulate, adaptate la condițiile locale, prin referate și conferințe potrivite și prin colaborarea ascultătorilor, o educare a participanților în sensul științei spiritului, îndeosebi o întărire a voinței și o ascuțire și o autonomizare a gândirii și a capacității de judecată.
Înainte ca ramura de tineret să poată păși într-un fel oarecare în afară, ea trebuie să aibă în lăuntrul ei un mănunchi de personalități cu forță de acțiune, cu experiență, în stare, pe de o parte, să reprezinte față de o așa-zisă știință exactă punctul de vedere al științei spiritului într-un mod coerent, convingător, pe de altă parte, capabile să le arate oamenilor care au, într-adevăr, un simțământ corect pentru știința spiritului, dar nu pot să exprime acest simțământ în mod obiectiv, logic, la obiect, calea către o activitate intelectuală clară, către rațiunea activă.
Fiecare trebuie să fie conștient de faptul: Asupra mea odihnește viitorul mișcării antroposofice. Eu vreau să îmi formez capacitățile în așa fel, încât să fiu în stare să intervin cu întreaga mea personalitate pentru știința spiritului de orientare antroposofică. De-abia atunci când este creat un trunchi de personalități, pătruns de o asemenea conștiență, va fi posibil să se apropie cu succes de cercurile de tineret care nu se află încă în mișcarea antroposofică și să fie câștigate pentru cauza noastră. Dacă noi înșine adăugăm la voința noastră și putința, atunci poate fi începută peste tot lupta împotriva vechii gândiri.
Dacă activitatea ramurii de tineret are loc în acest sens, atunci forma exterioară rezultă de la sine. Cine vrea să participe la o asemenea mancă se va găsi împreună cu cei de aceeași cugetare. Vor fi fiind deja în cercurile acestui tineret unii care sunt capabili să susțină conferințe și dea sugestii pornind de la știința spiritului de orientare antroposofică. Dacă tineretul, din propria sa putință, nu va ști ce să facă mai departe, atunci se va găsi cu siguranță cineva din cercurile celor vârstnici care să fie dispus să vorbească despre o temă în ramura de tineret sau să acționeze instructiv în vreun domeniu desemnat de ramura de tineret.
De președinți și de alții asemenea nu are nevoie un grup local, doar de un administrator care are grijă de partea pur administrativă a grupului local. El este ales de cel puțin șapte membri și poate să se atașeze la sediul administrativ principal. El rămâne administrator atâta timp cât se bucură de încrederea a cel puțin șapte membri. Sediul administrativ principal se îngrijește de unificarea și legătura dintre grupurile locale distincte. Administratorul principal este desemnat de centrala spirituală – dr. Steiner. Sediilor administrative distincte le revine organizarea de conferințe, cursuri, închirierea de localuri, acoperirea cheltuielilor, anunțarea membrilor la consiliul Societății Antroposofice din Berlin și la administratorul principal etc.
Dacă se găsesc asemenea persoane care [nu] sunt încă membri ai Societății Antroposofice, dar arată voința fermă de a acționa în sensul indicat mai sus, atunci pot să fie admiși, la cerere, în ramura de tineret. Lucrul grupului local să garanteze atunci pentru faptul ca cel nou-primit să intervină în sensul corect pentru cauza noastră.
În funcție de cheltuielile grupurilor locale poate fi încasată o contribuție, din care o parte trebuie scăzută pentru susținerea sediului administrativ principal.
Sugestii practice pentru lucrul cu succes vor putea fi date prin faptul că fiecare grup local, prin administratorul ei, lasă să le parvină celorlalte grupuri locale modul său individual de lucru, prin mijlocire, sediului administrativ principal. Prin această luare de contact constantă poate să se învețe reciproc, din succese și insuccese, ce anume face trebuință și ce muncă este deosebit de eficace.
*
Acest proiect trebuie să dea doar sugestia pentru lucru. Ceea ce ar putea fi considerat în el drept organizație nu este gândit astfel, ci trebuie să fie doar firul Ariadnei, care mijlocește o unificare a forțelor comune, conștiente de țel.
Cine este dispus să lucreze pozitiv din acest punct de vedere, acela este rugat să-și trimită acordul la adresa de mai jos. Este de sperat că se mai găsește totuși tineret care nu e străbătut de senilitate, care este dispus să lucreze în strădania conștientă de țel, către înnoirea vieții spirituale.
Ehrenfried Pfeiffer
Dornach la Basel, Haus Wendhof.
Transformarea ,,Uniunii pentru tripartiția organismului social” în „Uniunea pentru viață spirituală liberă”*
* Din „Anthroposophie, revistă săptămânală pentru viață spintuală liberă”, an. 4, nr. 2,13 iulie 1922.
În nr. 50 al revistei pentru tripartiție a fost anunțată schimbarea titlului acestei reviste săptămânale* în „Anthroposophie. Revistă săptămânală pentru viață spirituală liberă” și a fost motivată mai îndeaproape necesitatea acesteia. A fost acesta primul pas către o reconfigurare potrivită cu timpul și conform condițiilor lucrurilor ce stau la baza mișcării de tripartiție. Un alt pas care se arată necesar este transformarea „Uniunii pentru tripartiția organismului social” într-o „Uniune pentru viață spirituală liberă”.
* Înainte, „Dreigliederung des soziales Organismus” („Tripartiția organismului social”).
Mișcarea de tripartiție fusese introdusă cu premisa că ar găsi un ecou puternic, deoarece ar cuprinde acele impulsuri care se află în voința timpului, a omenirii mai noi în general. Ea nu a găsit acest ecou. Drept urmare a acestui lucru, pentru viitor acțiunea ei se va întinde asupra acelui domeniu care se pune în discuție ca pregătire pentru un nou element cultural, iar acesta este o viață spirituală liberă.
Mișcarea de tripartiție socială a luat naștere astfel, că unele personalități din Stuttgart, care aparțineau de mișcarea antroposofică, s-au îndreptat în primăvara anului 1919 către dr. Steiner cu rugămintea pentru un sfat privitor la reconstruirea vieții sociale, care era căutat pe atunci pretutindeni. Dr. Steiner a conceput atunci cunoscuta chemare „Către poporul german și către lumea culturală!”, la care au aderat mai multe sute de personalități din toate cercurile și care a fost răspândită în Germania, Austria și Elveția. Legată de aceasta a luat naștere mișcarea de tripartiție. Ea s-a construit pe acele gânduri pe care le reprezentase dr. Steiner deja într-o serie de conferințe și pe care le-a redactat în scrierea: Punctele centrale ale chestiunii sociale în necesitățile de viață ale prezentului și viitorului.
Impulsul de tripartiție, dacă este înțeles corect, nu poate să fie identificat sau confundat în nici un fel cu vreo altă direcție socială de idei. Ceea ce se vrea cu el se află în tendințele dezvoltării mai recente a omenirii. Trebuia, cu aceasta, doar exprimat clar ceea ce vrea să-și facă drum lucrând în sus, cu totul în general, din necesitățile istorice. Acest impuls își va face drum în sus în toate condițiile, dar poate într-unele și mai dificile decât sunt ele în prezent, pentru că el trăiește într-adevăr în profunzimile inconștiente ale conștienței de astăzi a omenirii. Se va vedea acest lucru, căci anumite manifestări din prezent depun deja mărturie pentru aceasta.
Mișcarea de tripartiție nu a fost orientată niciodată împotriva statului. Ea a vrut să-i dea, mai degrabă, un fundament sigur prin faptul că dorește să pună viața spirituală și viața economică într-un raport mai corect față de el decât a devenit cazul, în propriul său dezavantaj, drept rezultat al dezvoltării mai noi.
În cadrul mișcării antroposofice s-a făcut încercarea de a cultiva o viață spirituală care este potrivită să-i dea vieții spirituale a prezentului acele impulsuri de care are nevoie pentru dezvoltarea sa în continuare. Mișcarea de tripartiție nu a găsit un ecou suficient, în schimb, pentru antroposofie există în toate cercurile, și în cele ale proletariatului, o înțelegere în mare măsură. Din aceste motive are loc retragerea în acel domeniu al vieții spirituale libere care a fost mereu reprezentat și care aparține de sarcina culturală a mișcării de tripartiție. În acest domeniu a fost făcut un început practic pentru întrebarea atât de importantă în prezent, a educației, prin înființarea „Școlii libere Waldorf” din Stuttgart, precum și pentru progresul cultural general ca atare, cu „Goetheanum, Școala Superioară Liberă pentru Știința Spiritului”.
La numeroși oameni în prezent există din situația actuală a lumii o necesitate profundă pentru o nouă concepție despre lume, pe măsura spiritului și purtătoare de suflet. Antroposofia consideră că vine în întâmpinarea acestei necesități într-un mod ce este cu adevărat pe măsura timpului. Ea este fundamentată științific, în calitate de concepție despre lume. Ea se dovedește în toate domeniile rodnică, punct de vedere artistic. Ea conduce, din perspectivă religioasă, la aprofundare și este activă din perspectivă socială. Ea dispune de o literatură cuprinzătoare. Numeroasele scrieri ale dr-ului Rudolf Steiner au atins un asemenea tiraj care dovedește faptul că în cele mai largi cercuri există interes pentru antroposofie.
O astfel de mișcare a unei concepții despre lume cere, dacă este să devină rodnică pentru progresul omenirii, ca ea să se pună în viața publică deplină. Trebuie să fie dată posibilitatea ca să se discute despre ea în măsura cea mai largă și în mod obiectiv. Uniunea pentru viață spirituală liberă vrea să creeze o astfel de scenă. Ea vrea să constituie solul pe care să se poată pune, în cel mai liber mod, noi colaboratori din toate domeniile vieții. Publicațiile periodice precum revista săptămânală „Anthroposophie” și revista lunară „Die Drei” („Cele trei”) se pun la dispoziție pentru sarcinile Uniunii. O mișcare a unei concepții despre lume, precum este cea antroposofică, se va putea dovedi cu atât mai capabilă de viață, cu cât mai mult se vede pusă în fața unei judecăți libere, nepărtinitoare, neutre și cu cât mai mult ea însăși întinde mâna, astfel încât să poată intra într-un nou raport cu ea un număr cât mai mare de oameni, cărora le stă la inimă o nouă configurare a vieții spirituale, din situația lor de viață, din experiențele și din capacitățile lor. Adepții dogmatici și neproductivi nu pot să-i fie decât o piedică în sarcinile ei. Ea nu trebuie nici să se sfiască față de luptă, dar lupta ar trebui să fie condusă cu arme spirituale, nu cu unele otrăvite, cu mijloace cinstite, nu cu opusul lor.
Uniunea pentru viață spirituală liberă vrea să ofere pentru aceasta un cadru. Ea va duce mai departe începuturile, existente astăzi, ale unei mișcări pentru școli libere și va stimula toate acele strădanii din domeniul științific, artistic și social care se află în direcția unei vieți spirituale libere. Pentru aceasta are nevoie de conlucrarea unor cercuri mai largi, atât în privință spirituală, cât și financiară.
Calitatea de membru în Uniune este dobândită prin înregistrarea la conducerea uniunii, ce se semnează aici, sau la unul din grupurile locale ce iau naștere, care sunt făcute cunoscute în această revistă săptămânală. Contribuția de membru este de 25 de mărci pe an. Grupurile locale încasează, în plus, sumele care sunt necesare pentru propriile lor nevoi.
Semnatarii își exprimă speranța ca Uniunea pentru viață spirituală liberă, care vine în întâmpinarea unei nevoi sporite a timpului nostru, sa găsească un ecou în cercuri largi, pentru ca o viață spirituală liberă să se poată dovedi un element cultural pe măsura timpului, solicitat din partea situației lumii.
Ernst Uehli, în calitate de conducător al Uniunii pentru viață spirituală liberă, Stuttgart, Champignystraße 17.
Rector Moritz Bartsch, Breslau, Gottschallstraße 8.
Michael Bauer, Breitbrunn am Ammersee.
Prof. dr. phil. et jur. Hermann Beckh, Nürnberg, Marientorgraben 1.
Dr. phil. Herbert Hahn, profesor la Școala liberă Waldorf, Stuttgart, Kanonenweg 44.
Dr. med. Eugen Kolisko, profesor la Școala liberă Waldorf, Stuttgart, Kanonenweg 44.
Director general Emil Leinhas, Stuttgart, Champignystr. 17.
Emil Molt, consilier comercial, Stuttgart, Spittelerstr. 8.
Rudolf Meyer, Berlin SO 36, Kottbuser Ufer 25.
Ludwig Polzer-Hoditz, Viena VI, Köstlergasse 6/8.
Lic. theol. dr. phil. Rittelmeyer, Berlin W 8, Kronenstraße 70.
Dr. phil. Walter Johannes Stein, profesor la Școala liberă Waldorf, Stuttgart, Kanonenweg 44.
E.A.K. Stockmeyer, cadru didactic la Școala liberă Waldorf, Stuttgart, Kanonenweg 44.
Dr.ing. Carl Unger, Stuttgart, Werastraße 13.
Ludwig Werbeck, Hamburg, Holzdamm 34.
Prof. dr. phil. H. Wohlbold, München, Adalbertstraße 55.
* Din GA 217a, p. 205; și în GA 259, p. 123.
Rudolf Steiner, martie 1923
1. Privitor la constituirea exterioară a Societății Antroposofice Libere, ar fi de lucrat în direcția ca această societate să îi corespundă „Proiectului de statute”**. Prin aceasta este posibil să fie uniți într-o societate oameni care se percep în aceasta individual cu totul liberi, fără ca Societatea să fie în permanență amenințată de dizolvare. Cine înțelege „Proiectul”în sensul just, viu, va trebui să găsească toate astea împlinite în acesta.
** Este vorba despre singurele statute existente atunci, cele ale vechii Societăți Antroposofice; vezi GA 259, p. 890
2. Mai întâi este necesar să fie adunate toate acele personalități care sunt deja membri ai Societății Antroposofice și despre care comitetul format este de părere că ar porni de la acele puncte de vedere care ar trebui să producă în mod justificat separarea în două grupe a societății generale. Simpla nemulțumire față de vechea conducere nu poate să fie suficientă, ci doar orientarea pozitivă asupra unui țel antroposofic, despre care trebuie presupus că nu poate fi atins de vechea conducere.
3. Pentru început, din acest cerc astfel format al Societății Antroposofice Libere sunt de numit persoane de încredere care sunt recunoscute de către comitet. Ar trebui numite drept persoane de încredere numai acelea care au un interes de a oferi antroposofie civilizației actuale. Vor veni apoi, pe lângă personalitățile care se află deja în Societatea Antroposofică, unele care vor fi tocmai primite. Dar tocmai la acestea este necesară atenția, ca să-și fi făcut din aspectul pozitiv al antroposoficului direcția de bază a propriei lor vieți. Oamenii care au doar un interes social general, fără impact antroposofic intens, nu ar trebui numiți personalități de încredere, chiar dacă sunt, poate, admiși în societate în ideea că vor crește să fie adevărați antroposofi.
4. Pentru admiterea însăși ar trebui să fie decisivă până la un anumit grad o poziționare în concepția antroposofică despre lume. Trebuie însă ca, la început, pentru admiterea în Societatea Antroposofică Generală să domnească lărgimea inimii. Severitatea ar trebui să intervină de-abia la formarea comunităților mai restrânse.
5. Societatea Antroposofică Liberă ar trebui să devină o unealtă pentru răspândirea antroposofiei în lume. Din sânul ei ar trebui să reiasă munca de conferințe și de răspândire în general, la fel și institute și altele asemenea ar trebui formate din ea.
6. Altceva este Societatea Antroposofică Liberă generală, altceva comunitățile de viață ce sunt de format în ea. În acestea – fie că exoteric sau esoteric – ar trebui să se găsească la un loc oamenii care simt că aparțin în interior împreună, care vor să trăiască spiritul împreună. Pe lângă asemenea comunități de viață este cu totul posibil să se formeze viața de ramură în sensul „Proiectului”. Ramurile ar fi atunci tocmai grupe ale Societății Antroposofice Libere Generale. Ar putea însă să se întâmple și ca membrii Societății Antroposofice Libere să intre în ramurile Societății Antroposofice și în ele să facă această muncă comună împreună cu membrii.
7. Lucrul din comunitățile de viață va fi unul care se încheie în cadrul acestora. El este orientat spre desăvârșirea spirituală a celor asociați. Ceea ce întreprinde spre afară un membru al unei asemenea comunități de viață, o face în calitate de reprezentant al Societății Antroposofice Libere Generale. Bineînțeles că o asemenea comunitate de viață poate totuși să pășească aici la o anumită activitate exterioară; doar atât că rămâne de dorit ca atunci membrii ei în parte să apară tocmai ca reprezentanți ai Societății Antroposofice Libere Generale. Acest lucru nu are nevoie să fondeze o administrație birocratică a unei activități de asociație, ci poate întru totul să fie un fapt de conștiență liber al fiecăruia.
8. Din cele două comitete, cel al Societății Antroposofice și cel al Societății Antroposofice Libere, ar fi de fondat câte un comitet de încredere. Acestea două au ca sarcină rezolvarea chestiunilor comune ale Societății Antroposofice întregi.
9. Ar trebui ca toate instituțiile Societății Antroposofice întregi să intre în cercul de interese al Societății Antroposofice și al celei Antroposofice Libere. Acest lucru se poate foarte bine, dacă este creat un loc central de administrație, care administrează chestiunile Societății întregi din însărcinarea celor două comitete (mijlocit prin comitetele lor de încredere). Ar trebui ca structurarea în două grupe a Societății nicidecum să nu ducă la faptul că o instituție antroposofică – îndeosebi una care există deja – să fie considerată doar drept o chestiune a unuia dintre grupuri.
Ar trebui să intre în casa centrală cote – care ar fi de determinat de comitete – din contribuțiile membrilor, astfel încât chestiunile Societății întregi să poată fi îngrijite corespunzător.
10. Ar trebui înțeleasă opinia că cele două grupuri au luat naștere doar pe baza faptului că printre membri există deja două secțiuni ce se disting strict, care, într-adevăr, vor amândouă aceeași antroposofie pe care, însă, vor să o trăiască în mod diferit. Dacă acest lucru este înțeles corect, separarea relativă nu poate duce la o scindare, ci la o armonie care fără separare nu ar fi posibilă.
11. Din partea Societății Antroposofice Libere nu ar trebui încercat în niciun fel să se distrugă forțele istorice de dezvoltare ale Societății Antroposofice. Cine vrea să aibă pentru sine libertatea ar trebui să lase libertatea celuilalt cu totul neatinsă. Faptul că există neajunsuri în vechea Societate Antroposofică nu ar trebui să ducă mai departe la combaterea acesteia, ci să ducă la formarea unei Societăți Antroposofice Libere corespunzătoare, conform opiniei personalităților cu autoritate, care evită aceste neajunsuri.
12. Prin separare sunt prezente toate condițiile preliminare pentru ca îndeosebi tineretul să se simtă bine în Societatea Antroposofică Liberă. Căci comunitățile de viață vor putea fi grupuri de oameni care se înțeleg; iar acest lucru va putea forma baza pentru faptul că nici în Societatea Antroposofică Liberă Generală nu se simte nimeni îngrădit în libertatea sa.
