Din conferința inaugurală prezentată la 24 decembrie 1923,
în vol.: Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Generale, GA 260
Întâmpinăm mari greutăți din cauză că impulsurile Mișcării antroposofice nu sunt înțelese pretutindeni în mod just, într-o măsură cuprinzătoare. Poți auzi pur și simplu, ici și colo, diferite păreri care neagă cu totul Mișcarea antroposofică, prin faptul că o așează alături de lucrurile pe care ea tocmai trebuie să le înlocuiască în evoluția omenirii.
Mi s-a întâmplat iarăși, acum câteva zile, ca cineva să vină și să-mi spună: Dacă vorbești în fața unor oameni, de o orientare sau alta, arătându-le ce anume ne dă antroposofia, aceste daruri ale ei sunt acceptate chiar de oamenii cei mai angajați în viața practică; numai că nu avem voie să le vorbim despre antroposofie și tripartiție, pe acestea trebuie să nu le recunoaștem. ‒ Vedeți dvs., e un obicei practicat de mulți, de ani și ani. E lucrul cel mai greșit pe care putem să-l facem. Noi trebuie să apărem pretutindeni, indiferent pe ce tărâm, sub semnul adevărului deplin, drept reprezentanți ai antroposofiei în lume, și trebuie să devenim conștienți de faptul că, în măsura în care nu putem face așa, nu putem stimula, de fapt, mișcarea antroposofică. Orice încercare voalată de a prezenta antroposofia nu duce, în ultimă instanță, la nimic bun.
Bineînțeles că în asemenea probleme totul este individual. Nu putem închide totul într-un șablon, totuși aceasta e ideea pe care vreau s-o subliniez. Voi explica prin câteva exemple ceea ce vreau să spun.
Există euritmia. După cum am spus și ieri, înainte de reprezentația euritmică, euritmia a fost scoasă și cultivată din străfundurile cele mai adânci ale antroposofiei. Și noi trebuie să devenim conștienți de faptul că, oricât de imperfectă ar fi încă euritmia în zilele noastre, prin ea am adus în lume ceva absolut originar, ceva primar, care nu poate fi comparat în nici un caz cu alte lucruri ivite azi în lume și, aparent, asemănătoare. Trebuie să găsim în noi entuziasmul care ne face să excludem posibilitățile de comparație exterioare, superficiale. Știu că o asemenea afirmație poate fi înțeleasă greșit, totuși, o fac aici, în mijlocul dvs., dragi prieteni, fiindcă ea exprimă una dintre condițiile fundamentale necesare pentru ca Mișcarea antroposofică să prospere în cadrul Societății Antroposofice.
Tot așa, de exemplu, am sângerat mult ‒ simbolic, bineînțeles ‒ din cauza feluritelor discuții referitoare la acea formă de recitare și declamare care a fost dezvoltată în Societatea noastră de d-na dr. Steiner. La fel ca și în cazul euritmiei, nervul vital al acestei recitări și declamări este cel luat și cultivat din sânul antroposofiei și oamenii trebuie să se acomodeze cu acest nerv vital. El trebuie cunoscut și nu trebuie să credem că dacă se introduce, ici și colo, câte o zdreanță din ceea ce există în alte forme similare, prezentat bine sau chiar mai bine, ar rezulta ceva mai bun. Pe toate tărâmurile activității noastre trebuie să fim conștienți de acest ceva originar, de acest ceva primar.
Un al treilea exemplu: Unul dintre tărâmurile pe care antroposofia poate deveni deosebit de fecundă este cel medical. În mod absolut sigur, antroposofia va rămâne sterilă în ceea ce privește medicina, arta terapeutică, dacă în ea va domni tendința de a împinge antroposofia ca atare în ultimul plan în cadrul activității medicale din mișcarea antroposofică și de a practica partea medicală a cauzei noastre în așa fel încât să fim pe placul celor care reprezintă medicina de pe pozițiile epocii actuale. Noi trebuie să introducem cu tot curajul antroposofia în toate domeniile de activitate izolate și în cel medical. Numai în acest caz o vom scoate la capăt ‒ așa cum trebuie s-o scoatem la capăt ‒ cu antroposofia însăși, în sens restrâns, cu ceea ce trebuie să fie euritmia, cu ceea ce trebuie să fie recitarea și declamarea, cu ceea ce trebuie să fie medicina și multe altele, care trăiesc sub formă de domenii izolate, în cadrul Societății Antroposofice.
Prin aceasta am sugerat, cel puțin, condițiile fundamentale care trebuie așezate în fața inimilor noastre în încheierea acestui Congres* de întemeiere a Societății Antroposofice Generale.
* Crăciun 1923/24
