În conferințele care mai sunt anexate cărții de față se găsesc multe completări prețioase la ceea ce a fost spus deja în legătură cu arta recitării și declamației. Astfel, cele explicate înainte se rotunjesc, ajungând să formeze un tot. Chiar dacă unele lucruri trebuie repetate, deoarece s-a vorbit deja în mai multe locuri pe aceeași temă și au fost date deja bazele și punctele esențiale ale aceleiași probleme, de fiecare dată se deschid, totuși, perspectivele înțelegerii unor noi aspecte, care ne permite să pătrundem mai adânc în această problematică și care nu pot lipsi dintr-o carte care vrea să ofere elementele de bază ale unei construcții. Mereu din alte direcții e proiectată o lumină nouă asupra unui domeniu a cărui recucerire ne devine astfel posibilă. Chiar dacă unele lucruri vor părea niște simple repetări, poate că de-abia repetarea va face posibilă o cuprindere deplină a temei, dat fiind faptul că aici nu e vorba de niște simple cunoștințe intelectuale, ci de unele mai profunde. Astăzi, oamenii ușor citesc trecând pe lângă esențial, fiindcă au obiceiul de a percepe lucrurile cu intelectul și cât se poate de repede. Dar când e vorba de niște cunoștințe care-l cuprind pe omul întreg, e nevoie de mai mult timp decât o permite obiceiul actual de a face totul în grabă. Prin repetare, unele lucruri ni se întipăresc, pe neobservate, mai viu și mai adânc.
Reproducem mai întâi conferința pe care Rudolf Steiner a prezentat-o la Darmstadt, în iulie 1921, la invitația Federației Universitare Antroposofice. Apoi pe aceea care a fost prezentată la Viena, în iunie 1922, în timpul Congresului Vest-Est, cu toate că stenograma prezintă, din păcate, multe lacune. Câteva dintre textele care au fost date deja mai înainte, ca ilustrare a explicațiilor, au fost înlocuite cu altele, care răspund acelorași necesități, pentru a se înmulți astfel numărul exemplificărilor.
În încheiere redăm conferința pe care Rudolf Steiner a ținut-o pe aceeași temă în timpul conferinței artistic-pedagogice de la Stuttgart, Paști 1923. El considera că este deosebit de important să facem în așa fel încât arta să se reverse în educație, ca forță fundamentală a ei. Căci el vedea în artă salvarea de la moartea treptată a spiritual-sufletescului din om. În cuvânt, el simțea urzirea forțelor creatoare divine înseși. Pentru el, „a crea în mod artistic însemna: a ritmiza, a armoniza, a modela plastic ceea ce este spiritual în funcțiile sufletesc-fizice”. De la senzorialul plin de sens la spiritualul în mișcare – aceasta e calea pe care ne-a arătat-o Rudolf Steiner pentru arta recitării și declamației.
