Vrem astăzi, când un an își încheie ciclul și începe unul nou, înainte de a trece la conferința mea, să aducem în fața sufletelor noastre ceva despre care pot să spun, dacă dau curs sentimentelor propriei mele inimi, că ne poate transpune într-o dispoziție de sărbătoare potrivită, iubită.
Unii dintre prietenii noștri au putut face cunoștință, cu ocazia ultimului ciclu de conferințe pe care l-am prezentat la Stuttgart, cu creațiile poetului Christian Morgenstern, care astăzi, spre adânca noastră mulțumire, se află printre noi. Și astăzi d-ra von Sivers va avea ocazia să vă prezinte câteva dintre noile poezii ale veneratului nostru prieten, câteva dintre poeziile care încă n-au văzut lumina tiparului, dar a căror apariție e așteptată de noi, cu adâncă satisfacție, în viitorul cel mai apropiat.
Dacă-mi dați voie să exprim doar în câteva cuvinte ceea ce simt eu însumi față de aceste poezii, aș spune: faptul că ne este dat să cunoaștem poeziile lui Christian Morgenstern drept creațiile unuia dintre membrii noștri iubiți, se numără printre bucuriile cu totul deosebite pe care le am pe tărâmul activității desfășurate de noi pentru o concepție spirituală despre lume a epocii prezente. Aș vrea să spun că printre dovezile cele mai înalte ale sâmburelui de adevăr lăuntric și ale valorii de adevăr a ceea ce căutăm noi cu sufletul nostru se numără și faptul că din solul spiritual pe care încercăm să ne situăm vedem răsărind niște creații poetice de o profunzime a simțirii și de o înălțime spirituală cum sunt poeziile lui Christian Morgenstern.
Am fost nevoit să aud uneori spunând, pe unul sau pe altul, chiar și dintre cei care ne sunt apropiați, că viața în acest fel de reprezentări prin care noi căutăm accesul la lumile spirituale poate să aibă un efect paralizant și de răcire asupra dezvoltării forței poetice și a fanteziei poetice. Și am putut observa uneori ceva ca un fel de teamă, la aceia care nu vor ca forța lor poetică să fie prejudiciată de legătura cu viața spirituală pe care noi o căutăm cu sufletele noastre. Dar creațiile lui Christian Morgenstern dovedesc că poezia cea mai frumoasă, cea mai gingașă, mai nobilă, mai adevărată, poate fi de aceeași natură și poate avea aceeași forță stimulatoare ca ceea ce căutăm noi înșine. În orice caz, pentru ca în acele sfere ale vieții spirituale la care căutăm noi accesul să domnească poezia, o poezie adevărată, un spirit artistic autentic, va fi necesar ca o căldură a inimii, care se pătrunde cu intimitatea vieții spirituale, așa cum ar putea ea să străbată epoca noastră, să se ridice la nivelul acelei fantezii creatoare care vrea să se lase străluminată de forța vieții spirituale. Și așa stau lucrurile, după cum îmi spune simțirea mea, tocmai cu creațiile lui Christian Morgenstern. Mai ales când las să acționeze asupra sufletului meu poezii de felul celor pe care le veți auzi imediat, nu pot face altfel decât să cuprind trăirile mele în niște cuvinte pe care aș vrea să le exprim într-o formă antroposofică.
Când las, în liniște, ca o asemenea poezie să acționeze asupra sufletului meu, atunci mai am în suflet și altceva în afară de acea poezie, ceva ce există, bineînțeles, la orice poezie adevărată, autentică. Aș vrea să rostesc cuvântul: Aceste poezii au aură! Ele sunt scăldate în valurile unui spirit care le întrepătrunde și le întrețese, care radiază din ele, care le dă forța cea mai lăuntrică și care, din ele, poate radia în propriul nostru suflet. – Și, dacă-mi îngăduiți să-mi exprim propria situație sufletească în fața acestor poezii, aș zice așa: Adeseori auzim o vorbă care, fără îndoială, e justă: Cine pe poet vrea să-l înțeleagă, în țara poetului trebuie să meargă! Azi eu aș vrea să inversez, într-un anumit sens, această vorbă, referindu-mă la poeziile prietenului nostru: Cine vrea să înțeleagă bine o țară, trebuie să aibă o ureche deschisă pentru poeții ei! – În cazul nici unei alte țări nu mi se pare atât de necesar acest lucru, ca în cazul țării spiritului. Când în țara spiritului vorbesc poeții, vrem să ne ațintim spre ei auzul. De-abia atunci când nu vom mai lăsa ca în inima noastră să pătrundă doar ceea ce are să ne spună țara spiritului sub formă de conținut mai mult sau mai puțin științific, ci atunci când în țara spiritului îl înțelegem pe poet, abia atunci ne-am pregătit sufletul pentru țara spiritului. Aceasta e dispoziția cu care doresc să întâmpine sufletele dvs. poeziile ce urmează să fie recitate, așa cum pe mine această dispoziție pe care mi-au creat-o poeziile lui Christian Morgenstern m-a umplut de fericire față de forța interioară a sufletului care ne conduce spre tărâmurile spiritului.
Și, pornind de aici, poate că îmi este îngăduit să rostesc astăzi două urări: prima este aceea ca foarte mulți dintre dvs. să fie stimulați să cunoască sufletul autentic de poet, în diferitele sale lucrări, din care vom auzi imediat câteva exemple. Voi fi întotdeauna mulțumit în conștiința mea, știind că mulți dintre prietenii noștri se apropie de poezia lui Christian Morgenstern.
Cealaltă urare este aceea ca prietenului nostru să-i fie dat să desfășoare, spre mulțumirea noastră intimă, spre înălțarea noastră artistică, o activitate creatoare la fel de fertilă cum este aceea din operele a căror apariție o așteptăm și din care vom auzi acum câteva exemple.
Au urmat poeziile, recitate de Marie Steiner. Titlurile n-au fost consemnate.
