Aș dori doar să spun că domnul van der Pals [Nota 54] a indicat pe bună dreptate că în această legendă chineză [Nota 55]) despre «Vioara Lunii», omul lipsește. Și cred că el a avut în vedere, nu-i așa, faptul că este deosebit de frapant ca omul să fie exclus din încadrarea sa în întregul Cosmos, în sens muzical. – Iar aceasta se află în legătură cu semnificația lăuntrică pe care o are o astfel de legendă în literatura orientală, așadar și în literatura chineză. Căci omul se află totuși, într-un anumit sens, înlăuntrul Cosmosului, și prin cele de mai sus se are în vedere ființarea omului în întregul Cosmos, o ființare profund resimțită, am putea spune, instinctiv clarvăzătoare, pentru timpurile vechi.
Astfel, tocmai la chinezi găsim o conștiență profundă a legăturii ce există pe de o parte între capul omenesc și sferele superioare și, pe de altă parte, între sistemul ritmic omenesc, sistemul pulmonar și al inimii, și ceea ce constituie Pământul, și la care omul participă prin aceea că respiră, prin aceea că prin respirația sa își pune sistemul ritmic în mișcare. Și apoi este omul ca întreg, față de care se resimte faptul că el este ceva nou în cadrul evoluției Pământului, ceva care de fapt nu poate fi încă pus într-o legătură nemijlocită cu ceva cosmic, așa cum pot fi puse capul său sau organele pectorale, ci legătura întregului om cu Cosmosul rămâne ca fiind ceva imprecis, nedeterminat.
Însă ceea ce rămâne imprecis în om era desemnat drept Lună în om. Și exista o conștiență temeinică, deși instinctivă, a faptului că ceea ce constituie oarecum al treilea clement component al omului din această împărțire tripartită, este de natură lunară. Iar aceasta se află la baza tuturor concepțiilor spiritual-științifice despre om (vezi desenul, Luna).
Acum, diferențiem de acest element lunar ceea ce rezultă oarecum din întregul sistem ritmic, ceea ce reprezintă oarecum rezultatul sistemului ritmic, plutind deasupra acestuia. Acesta este elementul solar (vezi desenul, Soarele). Acesta ar trebui să se poată găsi, în principal, concentrat în inima omului. Aceste două elemente componente ale omului se găsesc în natura omenească dispuse oarecum în față. Elementul solar este cel pe care omul nu l-a adus încă la deplina sa dezvoltare, căci „solar” nu se referă la vechea planetă, pe care o are în vedere «Știința ocultă în schiță», ci la Soarele actual, care strălucește pe cer.
La aceasta se adaugă apoi ceea ce se sprijină pe sistemul ritmic: ceea ce constituie divizarea aparatului său nervos și se află în legătură cu restul planetelor. Astfel încât avem întrucâtva: sus, în cap, sistemul nervos central, aflat în legătură cu întregul sistem nervos, Saturn (vezi desenul); ceea ce se leagă mai mult de organele de simț, de ochi: Jupiter; ceea ce se află la baza organelor vorbirii, a organelor cântării: Marte; ceea ce duce înspre sistemul nervos simpatic: Venus și Mercur. Am avea astfel așadar întreaga natură a omului, așa cum a provenit ea de pe Lună, drept ceea ce se află la bază. Și apoi trebuie să diferențiem cinci linii de legătură care provin din cele cinci planete.
În felul acesta obținem lăuntrul omenesc organizat în sensul unui instrument muzical ideal, dar foarte real în om.
Acest instrument muzical este oarecum clădit pe entitatea lunară a omului. După cum știți, în vechile concepții omul este reprezentat în imaginea unui copac sau a unei plante. Este suficient să vă gândiți la frasinul lumii. Acest mod de a concepe lucrurile vine de foarte departe. Trebuie așadar să vă reprezentați faptul că cele cinci stele, Saturn, Jupiter, Marte, Venus și Mercur coboară pe copacul omenesc și fixează pe el corzile de liră, astfel încât el să devină un instrument muzical. Deasupra întregului plutește și coboară din universul spiritual ființa care acordează acest instrument: pasărea Phoenix, sufletul omenesc nemuritor.
În această legendă chineză se află realmente un sens foarte important. Și omul nu apare din motivul că el este muzica însăși, iar legenda nu vorbește despre aspectul principal. Ea vorbește despre ceea ce compune instrumentul muzical, ca întreg. Este ca și cum cineva construiește o vioară și vorbește despre lemn, despre corzi, despre căluș, dar nu vorbește despre vioară. Tot așa, această legendă chineză nu vorbește de altceva decât despre om, despre devenirea acestor cinci stele, despre sufletul nemuritor; dar tocmai pentru că întregul din care se compune are în vedere însuși omul, omul nu este menționat. La baza acestei legende se află această conștiență profundă despre legătura dintre muzica propriu-zisă și însăși natura omenească.
De aceea a spus domnul van der Pals, foarte corect, că acela care caută originea unei melodii greșește de fapt pe deplin dacă o caută în vremurile actuale. – Cel care vrea să o găsească ar trebui de fapt să se întoarcă la scrierile sfinte, și de acolo tot mai departe înapoi, și el nu ar ajunge niciodată la capătul cercetărilor sale, pentru că melodiile sunt realmente ceva care fac parte din vechiul stoc al întregii dezvoltări a culturii omenești.
Și ar trebui să spunem că faptul că cineva ca Nietzsche [Nota 56] a scris drept prima lucrare a sa: «Nașterea tragediei din spiritul muzicii» nu a provenit doar dintr-un sentiment cu adevărat profund – chiar dacă a fost absolut corect ceea ce a spus domnul van der Pals, anume că arta muzicală așa cum o concepem noi acum apare de fapt abia la sfârșitul Evului Mediu –, ci că elementul muzical ca atare își are rădăcinile în vremuri foarte îndepărtate, tocmai la originea omului. Și de aceea s-ar putea expune ceva și pe tema: Originea întregii vieți spirituale omenești din elementul muzical. – Căci acela care are sentimentul corect față de un copil mic ar putea spune întotdeauna că de fapt un copil mic este născut ca instrument muzical. Iar aspectul muzical al copiilor se bazează pe această legătură primordială dintre elementul melodios și om.
Dar, după cum am spus, faptul de a expune astăzi aceste lucruri în amănunt ne-ar duce într-adevăr prea departe. Eu am vrut doar să le indic. Iar expresia „vioara Lunii” este cu totul întemeiată, este întemeiată pe toată această concepție, căci aici se face apel tocmai la entitatea lunară a omului atunci când se vorbește despre construcția viorii Lunii.
