Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

ARTA EDUCAȚIEI.
DISCUȚII DE SEMINAR ȘI CONFERINȚE ASUPRA PLANULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

GA 295

A DOUĂSPREZECEA DISCUȚIE DE SEMINAR

Stuttgart, 3 septembrie 1919

Exerciții de vorbire:

Ketzerkrächzer patzten jetzt kläglich
Letzlich plötzlich leicht skeptisch

Rudolf Steiner: Aceste exerciții sunt făcute așa cum trebuie de-abia când le putem turui pe de rost. Rostiți în mod conștient fiecare silabă!

Nur renn nimmer reuig
Gierig grinsend
Knoten knipsend
Pfänder knüpfend

Din „Găsit-am o cărare” de Christian Morgenstern:

Rudolf Steiner: Nuanțele în care trebuie citite strofele vor fi scoase în evidență de-abia mâine, după citirea celei de-a treia strofe.


Câțiva cursanți prezintă descrierea-sinteză a istoriei lumii vegetale discutate până aici, așa cum li se ceruse.

Rudolf Steiner: Să dați cât mai multe exemple! ‒ Copiii sub paisprezece ani, dar mai ales copiii de nouă-unsprezece ani nu pot înțelege încă ideea de metamorfoză și ideea de germinare.

Aici mai trebuie să observăm un lucru care este foarte important. Dvs. ați văzut în mod absolut sigur că în epoca modernă a fost discutată sub toate aspectele problema așa-numitei educații sexuale a copiilor. Au fost aduse toate argumentele posibile, pro și contra. În principal, se ridică trei întrebări.

Trebuie să reflectăm la următorul lucru: Cine să facă educația sexuală? Acela care se privește pe sine în mod serios cu întreaga răspundere ce apasă pe umerii educatorului în școală își va da seama curând că e extraordinar de greu să-ți asumi această sarcină. Cred că nici unul dintre dvs. nu va face cu plăcere ora de educație sexuală cu băieți și fete de doisprezece, paisprezece ani.

În al doilea rând, e vorba de următorul lucru: Cum să se facă educația sexuală? Nici felul cum trebuie să abordăm problema nu e prea ușor.

În al treilea rând, se pune întrebarea: Unde s-o facem? Unde s-o încadrăm? La orele de științele naturii ș.a.m.d.?

Dacă predarea s-ar face după niște principii pedagogic-didactice juste, lucrurile ar rezulta absolut de la sine. Dacă procedați în așa fel încât le explicați copiilor procesul creșterii în legătura lui cu lumina, aerul, apa, pământul ș.a.m.d., copilul va primi în el niște noțiuni care vă vor permite să treceți cu încetul la procesul fecundării la plante, apoi la animale și la om. Dar ar trebui să priviți lucrurile într-un cadru larg, ar trebui să faceți ca plantele să ia naștere în fața copiilor în contact cu lumina, cu apa, cu pământul, într-un cuvânt, ar trebui să pregătiți acele reprezentări care îi pun copilului bazele reprezentărilor despre complicatul proces al creșterii și fecundării. Faptul că s-a flecărit atâta în legătură cu educația sexuală este o dovadă că în zilele noastre metodele de predare nu sunt cele potrivite, altfel ar fi fost create deja de multă vreme elementele necesare prin astfel de reprezentări pure, caste, cum este explicarea procesului creșterii în legătură cu lumina, aerul, apa ș.a.m.d.


M. face niște expuneri de geografie în legătură cu ținuturile de pe cursul mijlociu și inferior al Rinului.

Rudolf Steiner: Când desenăm hărțile, ar trebui să facem munții cu cafeniu, râurile cu albastru. Un râu ar trebui desenat întotdeauna în mod corespunzător cu mersul lui, de la izvoare în jos, niciodată de la vărsare. O hartă cu bogățiile naturale, cărbune, fier, aur, argint și cu constituția solului; apoi o a doua, cu orașele, industria ș.a.m.d.

Vă atrag atenția asupra faptului că e important să facem o selecție și să structurăm în așa fel încât să ne întoarcem adeseori la acest ținut. Și modul de prezentare este aici foarte important. Căutați să vă transpuneți foarte bine în materialul de predare, astfel încât copilul să aibă mereu sentimentul, atunci când descrieți industria, că dvs. trăiți cu totul acolo, ca și cum ați lucra dvs. înșivă acolo. Când e vorba de minerit, tot așa etc. Într-un mod cât mai viu! Cu cât descrieți mai viu, cu atât mai mult vor colabora aici copiii.


T. dezvoltă cunoștințele despre calcularea suprafeței, pornind de la pătrat și trecând la dreptunghi, paralelogram, trapez, triunghi.

Rudolf Steiner: E greu să-l înveți pe copil ce este, de fapt, un unghi. Ați putea găsi o metodă de a-i arăta acest lucru copilului? Poate că vă aduceți aminte ce greu v-a fost să faceți această distincție, ca să nu mai vorbim de faptul că printre domniile voastre s-ar putea găsi unii care să nu știe ce este, de fapt, un unghi.

Astfel, îl veți învăța pe copil ce este un unghi mare și unul mic, descriind mai întâi unghiuri la care faceți laturile o dată mari, o dată mici. Care unghi e mai mare? ‒ Ele sunt egale ca mărime!

Puneți apoi doi copii să pornească, în același timp, din același punct, de două ori, și faceți-i să înțeleagă că prima dată au parcurs un unghi mare, a doua oară un unghi mic. Când au mers formând un unghi mic, drumurile parcurse au fost mai aproape unul de altul;

desen

când au mers formând un unghi mare, ele au fost mai depărtate. Putem vedea acest lucru și cu ajutorul încheieturii cotului.

desen

E bine să existe deja mai înainte la copii o reprezentare a unghiului mare și a unghiului mic, înainte de a începe să măsurăm unghiul cu ajutorul cercului.


T. vorbește mai departe despre transformarea unui paralelogram într-un dreptunghi, ca să demonstreze că aria este linia bazei înmulțită cu înălțimea.

Rudolf Steiner: Putem, desigur, proceda în acest fel. Dar dacă veți transpune până mâine încă o dată reflecțiile dvs. pe un teren puțin schimbat, ar fi poate, totuși, recomandabil să meditați la întrebarea dacă nu cumva noțiunea de suprafață ca atare și noțiunea de mărime a suprafeței ar putea fi transmise copilului, într-un mod oarecare, pe cale rațională. Copilul cunoaște figura pătratului și dvs. vreți să-l faceți acum să înțeleagă că acesta este o suprafață și că suprafața ar putea fi mai mare sau mai mică. În al doilea rând: Gândiți-vă până mâine cum le-ați da copiilor teme în care ei ar putea face calcule fără să scrie numere, ceea ce a fost numit întotdeauna socotitul din cap.

Gândiți-vă că-i dați copilului următoarea sarcină: De undeva pleacă un sol, el parcurge atâtea și atâtea mile și mult mai târziu pleacă un al doilea sol, dar el nu merge pe jos, ci cu bicicleta, el parcurge atâtea și atâtea mile. Când l-a ajuns din urmă solul care merge cu bicicleta pe solul care merge pe jos? Această temă trebuie tratată în așa fel încât copiii să dezvolte o anumită prezență de spirit în sesizarea unor situații și în cuprinderea situațiilor într-o viziune de ansamblu.