Acum vrem să abordăm cazurile la care nu ne-am putut referi ieri. Mai era o fetiță în vârstă de zece ani, care suferea de tulburări de memorie. Ea frecventează de abia clasa a doua. Ea are vegetații adenoide în spațiul rino-faringian; aceasta stă în relație cu hipertrofia eterică din regiunea vezicii urinare, care se oglindește în cap. La această fată s-a putut descoperi într-adevăr în fizic cauza debilității. Ea este în vârstă de zece ani, deci într-un stadiu despre care eu afirm întotdeauna că este foarte important cum se comportă educatorul față de un astfel de copil.
Desigur, fetița a ratat toate antecedentele care conduc la acest moment. Manifestările inflamatorii din regiunea vezicii urinare, care își au imaginea oglindită în organismul superior, arată foarte limpede că corpul eteric nu se instalează în organism în mod just, deoarece conlucrarea cu corpul astral nu poate avea loc așa cum trebuie. Trebuie să luați mereu în considerare faptul că ceea are loc, când se exprimă în organismul sufletesc, își are cauza în organizația mai subtilă, organizația mai grosieră nu ne poate indica cauza. Desigur, în organizația superioară lucrurile pot fi observate mai ușor decât în organizația inferioară. Dar dacă vrei să-i ajuți unui astfel de copil – la care corpul eteric nu funcționează cum trebuie din cauza corpului astral defect, astfel încât în organizație nu pătrunde ceea ce vine din afară –, este necesar ca ceea ce trebuie să producă o impresie asupra copilului să fie intensificat; în cazul acestui copil trebuie lucrat cu impresii puternice. Trebuie să țineți seama de următorul fapt: memoria depinde de o organizare judicioasă a corpului fizic și a corpului eteric. Corpul astral și eul nu asimilează ceea ce trebuie păstrat în sensul memorizării. Visele apar și ele doar atunci când are loc o îmbinare parțială a corpului astral și a eului cu corpurile fizic și eteric. Deci pentru eu și organizația astralică este uitat, de fapt, totul între adormire și trezire; impresiile memorate sunt depozitate în restul rămas în pat. Dacă acest rest nu este bine organizat, el nu poate asimila rămășițele impresiilor, și într-un astfel de caz va trebui să se producă impresii puternice, pentru a induce o acțiune eficientă a organizației superioare în cea inferioară, mai precis a eului și a corpului astral în corpul eteric și în corpul fizic.
Nu știu dacă s-a încercat deja să i se verifice memoria pentru melodii din folclor.
Dr. Ilse Knauer: Asta merge mai ușor.
Încercați să lucrați în continuare pe baza acestei facultăți prezente de a asimila impresii și, pornind de aici, să-i îndrumați atenția de pildă asupra unor mici poeme în care un motiv apare în mod repetat, după trei versuri, astfel încât copilul să recepteze o impresie ritmică puternică, pentru ca apoi să se apropie momentul în care să i se poată oferi și impresii neritmice. Este greu de presupus că timpul, în care se poate realiza ceva în acest caz, ar putea fi mai scurt de trei până la patru ani, până la maturizarea genitală. Dacă se lucrează conform acestor puncte de vedere până în acest moment, în care pot acționa impresii ritmice, pentru ca apoi să se treacă la celelalte exerciții, se poate realiza ceva sub aspect pedagogic-educativ. Terapia am stabilit-o deja: aplicarea de comprese de Berberis vulgaris 10% și euritmie curativă L M S – U (v. tabla 13).
După cum vedeți: aici ne bazăm pe concepția că introducerea elementul formator, plastifiant în mobilitatea corpului astral corespunde M-ului. M-ul este, după cum v-am spus, ceea ce plasează întregul organism în expirație, astfel încât prin aceasta organizația astrală și cea eterică trebuie să se întâlnească. S-ul este prezent pentru a pune corpul astral într-o acțiune puternică, vie, însă de așa natură încât el să se mențină în sine și, în plus, pentru aceasta avem U-ul. Aceste lucruri se prezintă la observația nemijlocită, aici le evocăm numai. Faptul că copilului i se aplică comprese cu Berberis vulgaris se bazează pe faptul că avem nevoie să neutralizăm cauzele inflamatorii, și acest lucru poate fi realizat pe această cale.
Am mai avut apoi un tânăr de 16 ani care era cleptoman, care prezintă tabloul exact al băiatului cleptoman prezentat aici. În această prezentare de caz ați avut exemplul cel mai elocvent. El trebuie tratat în mod tipic exact la fel. Va trebui doar să se observe dacă impresiile care i se oferă pot fi asociate cu ceva prezent în educația lui precedentă; acest ceva poate fi, în funcție de educația anterioară [Nota 8], foarte diferit.
Acum rămâne doar copilul care este de fapt neastâmpărat; este un copil somnoros, retardat. Este încă mic, nu a învățat să vorbească, este retardat în toate domeniile pe care trebuie să le luăm în considerare în prima perioadă de dezvoltare. Așadar este foarte ușor de înțeles ceea ce îi lipsește acestui copil: el nu a avut acces la principiul imitării. Cu alte cuvinte: el nu își poate pune organele în mișcare pornind de la eu și corpul astral. Este un copil extraordinar de simpatic, dar el poate învinge dorul de odihnă al corpului său fizic doar cu foarte mare greutate. Acest copil va trebui să fie tratat astfel încât să facă la început euritmie tonală. Prin aceasta el va putea fi stimulat în dezvoltare. Nu pot expune decât aspectul ideal al lucrurilor. Dacă va practica în mod adecvat euritmie tonală, se va putea realiza pentru început stimularea corpului său astral de așa natură încât ritmul va aborda apoi corpul eteric.
Apoi va trebui să fie stimulat să repete astfel propoziții ritmice încât să pătrundă în ton: Apa rece / Iute trece // Trece iute / Recea apă. Este vorba de a face cu copilul acest lucru relativ lent – înainte și înapoi. Se repetă mereu, lent, înainte și înapoi. Iar apoi se face acest lucru, pe cât posibil, și cu secvența de litere următoare. Copilul trebuie trezit lăuntric prin aceea că îi producem uimire: intonează A, apoi E I, apoi invers, I E A – A E I – I E A, ș.a.m.d. Astfel poate să fie trezit încet-încet un astfel de copil; și el va repeta totuși prin principiul imitării. Va trebui doar să luați copilul, singur, și să vă străduiți ca în tot ce exersați să lucreze imitarea: lăsați copilul să îngâne mereu, după un scurt interval de timp.
Apoi ar mai fi de aplicat un tratament medical, și anume astfel încât să se lase să acționeze un principiu extensiv, ceva ce mâna substanțialitatea organismului către periferie, un principiu centrifugal – aceasta este întotdeauna Hypophysis, dar copilul nu este astfel constituit încât să i se aplice Hypophysis, așa cum se aplică ea copiilor rahitici, la care prin Hypophysis se vrea să se acționeze asupra principiului expansiv, ci aici este cazul de a aplica și principiul contrar, centripetal, care împreună cu Hypophysis are tendința de a clădi organismul din substanțial, și acest principiu este sau Carbo vegetabilis sau Carbo animalis. Ar fi de aplicat Carbo animalis în mod alternativ, astfel încât avem pe de o parte principiul formator în Carbo animalis, iar pe de altă parte principiul organizator, care duce la creștere, prezent în Hypophysis cerebri.
Desigur, pentru debutul unui astfel de Institut pedagogic este cel mai important ca cei ce activează în el să observe tot ceea ce fac. Conducerea trebuie să se facă pe baza unei forțe de încredere lăuntrică. Căci în cazul acestui copil, cea mai dificilă sarcină nu va fi copilul însuși – la el veți remarca curând progrese –, dar problema cea mai dificilă într-un asemenea caz sunt părinții, în acest caz mama copilului, care este cu siguranță de părere că se vor face minuni în scurtă vreme. Ba chiar am auzit că mama vrea să vină și ea cu copilul.
Remarcă din auditoriu: Ea aduce doar copilul.
Oricum, acest lucru este deja o ușurare, când mama nu este permanent prezentă. În tot cazul, aici trebuie să te impui în mod decis față de pretențiile, ce-i drept, justificate, dar uneori îngrozitor de lipsite de rațiune, ale părinților, care nu știu și nici nu pot ști ce îi este necesar unui astfel de copil.
Dar acum, nu-i așa, este bine ca un astfel de copil să fie adus și fizic în asemenea stări alternative, de genul A E I – I E A ș.a.m.d. Și acest lucru îl puteți provoca foarte bine prin aceea că îl îmbăiați scurt în apă caldă, după care îi administrați un duș moderat. Prin aceasta activați ceea ce trebuie să fie resuscitat. Această măsură va acționa întotdeauna favorabil, când remarcați că abnormitatea se manifestă în încetineală; însă nu trebuie să se exagereze. Dar nici nu trebuie avute temeri atunci când copiii sunt puțin agitați, imediat după ce s-a început această hidroterapie; acest lucru este trecător. Reacția se manifestă deja, și se orientează încet-încet în sens favorabil.
Acum mai avem de conferit despre un băiat [Nota 9] care vede totul în culori. Acesta este băiatul care nu are bani – îmi este deja prezent mental. Acest băiat prezintă un fenomen primordial: el nu poate lua contact cu lumea exterioară, ci rămâne închistat (închis în sine). Trebuie să vă explic acest fenomen în mod cât se poate de plastic. El nu poate pătrunde în lumea exterioară, din care cauză propria organizație a eului intră în coliziune, din interior, cu propriul corp astral, ceea ce duce la o stângăcie lăuntrică, mai bine zis la o neglijență lăuntrică. Iar acest lucru merge mână în mână cu faptul că el dezvoltă o fină sensibilitate prin impactul cu propriul corp astral, ceea ce duce la faptul că el dovedește o anumită finețe. Aceasta stă în corelație cu vederea în culori. El vede culorile pentru că poate trăi în stare de veghe în propriul corp astral. La el stau lucrurile astfel încât el poate fi educat doar prin aceea că se poate anticipa conștient ce se va dezvolta tot mai puternic în viitor: un discret imbold lăuntric spre idealuri, dar totodată o retragere, un fel de eșec în raport cu lumea exterioară. Totul va depinde de încrederea firească ce îi poate fi acordată tocmai acestui băiat, care poate fi educat întru totul conform metodei Waldorf. Tocmai în cazul lui nu se poate face aproape nimic altceva. Nu-i așa, băiatul prezintă particularitatea de a scrie cam așa (v. fig. 20, tabla 14 stânga). Dacă începeți să aveți de grijă ca el să transforme acest stil într-un scris de mână modelat cu finețe, veți vedea deja că el apare schimbat în întreaga sa constituție lăuntrică. Dacă se ivesc tendințe vanitoase, veți încerca imediat, pe baza încrederii dobândite de el, să le reduceți cumva ad absurdum.
Ieri am vorbit despre albinoși. Remarcile făcute au mers până într-acolo, încât afirmasem: Trebuie să găsim acum impulsul cosmic care poate ajuta aici. – Pentru început putem întreba personalitatea de specialitate în domeniul constelațiilor cosmice dacă a remarcat în cazul acestor horoscoape [Nota 10] ceva deosebit, comun acestor albinoși.
Către D-ra Vreede: [N.Tr. 58]
Se evidențiază Uranus și Neptun în mod deosebit printre planetele exterioare?
D-ra Vreede: Da, sunt multiple aspecte. Altceva nu pot spune despre aceste horoscoape.
Vă întreb pentru că Dvs. cugetați adesea la horoscoape și ați avut adesea de a face cu astfel de lucruri. Eu nu am deocamdată de la Dvs. decât aceste două horoscoape. Întrucât este vorba de un nou domeniu, cel mai bine este să procedăm pe cât posibil heuristic. Mai există o mulțime de lucruri de altă natură, care mai trebuie luate în considerare, dar vom pomeni deocamdată doar un lucru:
Considerați-l pe om. Noi îl diferențiem, pornind mai ales de la principiul eteric, care diferențiază întreaga ființă, în corpul fizic, corpul eteric, corpul sensibilității, pe care-l considerăm în relație cu sufletul sensibilității, apoi sufletul rațiunii, pe care grecii îl numesc corpul forței, sufletul conștienței, și apoi ajungem la sinea spirituală, spiritul vieții și omul spiritual. Dacă privim aceste mădulare ale constituției umane, ele ne apar pentru început ca ceva ce trebuie observat în autonomie relativă și care compun omul. Dar această combinare este de fapt diferită de la om la om. Unul are ceva mai multă forță în corpul eteric, în schimb mai puțină în corpul fizic, altul are mai multă forță în sufletul conștienței ș. a. m. d., care sunt în corelație. Înăuntru în toate acestea se vâră apoi omul cu individualitatea lui propriu-zisă, care trece prin vieți repetate și care, pornind de la principiul libertății, trebuie să aducă toate aceste corelații într-o reglementare individuală. Dar ceea ce provine din cosmic, stă în relație cu omul de așa natură încât fizicului îi corespunde cea mai puternică acțiune solară (v. fig. 26, tabla 13 stânga), care are, în general, și cea mai mare influență asupra omului. Corpului eteric îi corespund cele mai puternice influențe lunare, corpului sensibilității cele mai puternice influențe ale lui Mercur iar sufletului sensibilității, cele mai puternice influențe ale lui Venus. Sufletului rațiunii îi corespund cele mai puternice influențe ale lui Marte, sufletului conștienței, cele ale lui Jupiter, iar Sinei-Spirituale îi corespunde Saturn. Și ceea ce la ora actuală încă nu este dezvoltat la om, corespunde lui Uranus și lui Neptun, care sunt „vagabonzii” care s-au afiliat sistemului nostru planetar mai târziu; la ei trebuie să căutăm influențele planetare care, de fapt, în condiții normale, nu au o influență prea puternică asupra constelației de la naștere.
| Omul spirit |  Neptun |
| Spiritul vieții |  Uranus |
| Sinea spirituală |  Saturn |
| Sufletul conștienței |  Jupiter |
| Sufletul rațiunii |  Marte |
| Sufletul sensibilității |  Venus |
| Corpul sensibilității |  Mercur |
| Corpul eteric |  Lună |
| Corpul fizic |  Soare |
Tablele 13 și 14Din alte conferințe antroposofice știți cât este de puternică influența Lunii prin intermediul corpului eteric. Ea stă în corelație cu întregul principiu ereditar. Luna imprimă acestui model de corp fizic tot felul de forțe ce provin de la părinți. Această influență lunară dă de fapt, din cele mai timpurii stadii evolutive embrionare, întregul impuls director.
Gândiți-vă acum că la om poate exista o astfel de constelație încât acest impuls lunar să fie puternic, sau cel puțin atât de puternic încât omul să primească ceva pe cale ereditară, ceva care să-l tragă în jos în organizația metabolică. Dar se poate ca lucrurile să se prezinte și de așa natură încât să fi extras ceva din influența lunară; ceea ce nu vrea influențele lunare și care se află de cealaltă parte [N.Tr. 59] – și anume Uranus și Neptun –, atrage ceea ce trebuie să fie de fapt în domeniul lunar. Pot fi și altfel de constelații. Dar la acești copii este prezentă această constelație, și la ei lucrurile sunt deja de așa natură încât prin ceea ce se arată în horoscop se poate vedea despre ce este vorba.
Să luăm unul din horoscoape; aici găsiți – acest lucru trebuie că l-ați remarcat – că Uranus, Venus și Marte se află în acest domeniu. Nu-i așa? Nu trebuie să depășiți poziția de trigon; aici îi găsiți pe Marte, Venus și Uranus. Și dacă îl luați pe Marte, el stă la acest copil născut în 1909 chiar în opoziție totală cu Luna. Deci Marte, în apropierea căruia se află Venus și Uranus, stă el însuși în puternică opoziție cu Luna. Aici este Luna, aici Marte. Marte are în trenă, în imediată apropiere, planetele Venus și Uranus (v. fig. 21/22, tabla 13-14 sus).
Acum vă mai atrag atenția asupra unui fapt: Luna se află în același timp în Cumpănă, prin aceasta ea are din partea cercului zodiacal un suport minim, se clatină, este la ora respectivă astenică; influența ei este și mai mult diminuată prin faptul că Marte, care trage după sine influența luciferică, stă în opoziție cu ea.
Să privim acum horoscopul copilului mai mic; aici lucrurile stau astfel: Venus, Uranus și Marte se afla și aici într-un domeniu, astfel încât sunt apropiate între ele; ele nu cuprind decât acest sector ceresc. Din nou sunt apropiate între ele. La unul am văzut că ele stau în opoziție cu Luna, și că Luna se află în cumpănă. Acum privim cel de-al doilea horoscop, aici avem din nou planetele Marte, Venus și Uranus în vecinătate, exact la fel ca în cazul precedent. Dacă îl căutăm pe Marte, îl găsim în opoziție cu Luna, chiar dacă nu în totală opoziție. Așadar copilul cel mai mic nu atinge o opoziție atât de puternică cu Luna, dar este totuși prezentă o astfel de relație. Ceea ce este ciudat, este faptul că, dacă noi căutăm Luna, ea se află din nou în Cumpănă, aproape în opoziție cu Marte, care trage după sine planetele Uranus și Venus. Așadar, acest lucru se petrece din nou în Cumpănă. Nu trebuie ca lucrurile să stea astfel, dar aici nu aveți nici date de naștere exacte. Acolo avem Luna în Cumpănă, la fel și aici.
D-ra Dr. Vreede: Remarcabil este faptul că la amândoi este prezentă aceeași constelație între Lună și Neptun.
Acest lucru ar trebui clarificat aparte. Horoscoapele trebuiesc interpretate în mod individual. Faptul că aici apare o astfel de asemănare nu este de mirare, căci este vorba de surori. Iar faptul că la copilul mai în vârstă este prezentă o opoziție mai puternică decât la cel mai tânăr, care este deja influențat de cel mai vârstnic, nu este nici el de mirare. Dar aici este vorba de a evidenția o constelație clară care, atunci când este interpretată, duce la următoarea concluzie: Marte, care este purtătorul fierului, se emancipează față de principiul reproductiv, deci față de Lună, deviază, înainte de toate, ceea ce îi revine omului prin principiul venusian – tot ce stă în relație cu iubirea – de la sarcina sa reală, și nu-l lasă în contextul cu ceea ce se află în reproducere și apoi în creștere. Și prin aceasta vedem cum ceea ce trebuie să acționeze în regiunea abdominală, care stă în relație cu forțele de creștere, se deplasează în regiunea cefalică, și constatăm faptul că prin aceasta fierul trebuie să lipsească în creștere, pe când tot ce stă în relație cu combaterea fierului, și anume sulful, trebuie să fie supraabundent.
Așadar avem de a face cu o preponderență deosebit de puternică a voinței, și trebuie să se aibă în vedere ca în cadrul educației sistemul nervos, care este foarte labil, să fie tratat cât se poate de gingaș. Acest lucru se realizează de pildă prin faptul că la astfel de copii, la care sistemul nervos trebuie tratat foarte gingaș, se va încerca să nu se solicite ochii pentru citit, sau pentru ceva asemănător, ci întreaga predare să aibă loc fără citit. În schimb ochii să fie obișnuiți cu impresii cromatice ce se deosebesc foarte discret, ca de pildă în cazul trecerii lente prin culorile curcubeului, lăsând copilul să le urmărească cu privirea. Acestea ar fi măsuri pedagogice ce ar putea fi aplicate.
Dacă se intenționează intervenția terapeutică asupra organismului, până la ora actuală nu pot spune decât că după maturizarea genitală aceste măsuri nu vor mai fi prea eficiente. Dar acest lucru vă poate fi un indiciu prețios, deoarece un copil s-a născut în 1909 iar celălalt în 1921, și acțiunile diferite pot fi observate aici (foarte) bine. Este vorba de a supune un astfel de copil într-adevăr unei puternici radiații ferice cu punct de plecare în organizația metabolic-motoare. Această puternică radiație ferică o puteți realiza numai printr-o pulverizare a piritei, pulberea de pirită trebuie aplicată pe o suprafață puțin permeabilă pentru radiația ferică, de pildă o placă de sticlă; dar aceasta nu poate fi folosită în acest caz. Va trebui să încercați cu o hârtie pe cât posibil impregnată cu grăsime, să folosiți hârtie veritabilă, cel mai bine ar fi o hârtie pergament foarte subțire, dar trebuie să fie subțire, astfel încât să se muleze pe corp. Hârtia obișnuită făcută din zdrențe de pânză de in nu este bună să o folosiți în acest scop. Pe acest pergament ar trebui aplicată rășină de brad sau ceva asemănător, peste care se presară pulberea de pirită. Prin aceasta va fi determinată radiația ferică spre interior. Pergamentele astfel preparate se aplică pe membrele inferioare și pe omoplați, după care se încearcă aplicarea unei comprese iritante cu Cochlearia pe frunte. Dacă acest lucru se aplică la organismul aflat în perioada schimbării dinților – timp în care au loc puternici curenți și contracurenți –, este foarte posibil să se combată labilitatea la un astfel de copil.
Aceasta ar fi ce rezultă din astfel de cazuri. Dar problema trebuie urmărită, firește, în continuare, căci până în prezent lumea nu a făcut pentru albinoși decât să îi prezinte la iarmaroace cam la modul: Eu sunt cam gras, am păr alb, ziua nu văd nimic, noaptea văd mai bine. – În acest mod sunt prezentați albinoșii și nu se știe mare lucru, căci știința actuală nu se ocupă cu așa ceva. Însă în momentul în care se ajunge la lucruri eclatante de genul celor prezentate de mine, va deveni repede clar că influența cosmică este foarte puternică atunci când apare o completă neregularitate în compoziția organizației omului.
Acum vă rog să exprimați întrebările pe care doriți să le puneți.
Întrebare: Că am ajuns în situația de a pune întrebări îl datorăm faptului că Dr. L. s-a dus la D-na Dr. Wegman – dar dintr-un alt motiv, și anume D-sa a găsit că atitudinea lăuntrică a participanților nu ar fi una potrivită.
Nu este deloc necesar să pierdem vremea prin pomenirea acestui lucru; este mult mai simplu. Dr. L. a venit la mine și mi-a explicat că atitudinea participanților din Lauenstein era că ei vroiau să întreprindă ceva în cadrul Mișcării Antroposofice, ceva inedit, o misiune, o misiune care abia începe, și care ar trebui să fie legată de faptul că, înainte de toate, să fie menționate relațiile karmice dintre cei care fac un astfel de lucru, și lucruri asemănătoare.
L. dă din cap.
Acum, dacă vrem să punem cea mai multă valoare pe faptul că L. a afirmat: Dvs. sunteți de părere că ar trebuie să se înceapă ceva foarte fundamental, iar eu i-am spus că aici va fi vorba în primul rând de a se învăța conținutul acestui Curs. Dacă acest Curs nu ar fi considerat ca satisfăcător, și s-ar rămâne la abstracțiuni de genul organizării unei Mișcări cu totul noi, atunci s-ar practica ceva ce crește pe solul nostru antroposofic deja de multă vreme. S-ar ajunge la pericolul grandomaniei. Dar pentru a ține seamă de dedesubturile parțial justificate, eu am spus: Trebuie să puneți întrebări. – Deci lucrurile stau așa, că L. a venit la mine și mi-a spus că acest nou absolut inedit ar trebui să înflorească în lume, că Lauenstein-ul însuși ar trebui să stea în centrul Lumii – toate acestea au dus la aceste lucruri, nu-i așa? – Dar nu-i chiar atât de rău. Acum ar fi cel mai bine să punem întrebări concrete, și să nu ne mai gândim deloc la celălalt lucru.
S. întreabă în ce relație stă Institutul Lauenstein cu faptul că Trüper [N.Tr. 60] a fost cel ce a inaugurat educația copiilor deficienți.
Ce vreți să spuneți, că acest om s-a ocupat mai întâi de acești copii? Acest lucru nu trebuie exagerat. În ce privește educarea copiilor deficienți: eu nu cred că Institutele înființate relativ devreme în Hanovra, care au avut un oarecare succes, ar fi putut să fie influențate de acest om. Începutul educării copiilor deficienți este datat mult mai timpuriu. Ce a lipsit întotdeauna este tocmai ceea ce face posibil să privești în ființa integrală a unor astfel de copii. Nu se ajunge nici la cele mai simple lucruri, dragii mei prieteni, dacă nu se posedă elementul antroposofic ca bază a observării. Pe de altă parte, tocmai omul este cel ce oferă cele mai profunde priviri în antroposofie ca atare.
Gândiți-vă de pildă la faptul că luăm învățătura goetheanistă despre metamorfoză, așa cum a putut fi dezvoltată de Goethe, care era un om foarte inteligent. Ea este o pură abstracțiune, este ceva ce are pretutindeni începuturi, dar care trebuie să rămână deja pretutindeni pe loc, arătând cum frunza trăiește în floare, cum o petală se transformă în sepală, deci ea cuprinde doar o metamorfoză elementară, iar la animal și la om se oprește la descrierea sfioasă a transformării oaselor vertebrale în oase craniene. Pretutindeni nu s-a trecut peste elementar. Eu însumi eram șocat și îmi spuneam: Nu și-a dat Goethe seama – asta mă frământa în anii 80 [N.Tr. 61] – că întregul creier este transformarea unui singur ganglion cerebral? Prin clarvedere percepeam faptul că Goethe descoperise acest lucru. Iar apoi am remarcat reținerea lui de a publica ceea ce descoperise. Când am venit la Weimar, am găsit într-un caiet de notițe, scris cu creionul: Creierul este un ganglion cefalic transformat. – Acest lucru a fost tipărit abia în anii 90, prin strădaniile mele. În anii 90 a apărut dintr-o dată un nou autor: Goethe a devenit, ca să zic așa, autorul cel mai prolific la finele secolului al XIX-lea.
Gândiți-vă doar, ce drum lung este de la învățătura goetheanistă a metamorfozelor până la acea învățătură a metamorfozelor care apare când vedeți un copil normal în vârstă de un an devenit prin metamorfoză acel embrion uriaș care v-a fost prezentat aici în urmă cu câteva zile. Aceasta este metamorfoza retardantă, menținerea stării embrionare (într-un stadiu de dezvoltare ulterioară – n.tr.).
Dar această înțelegere o dobândiți, dragii mei prieteni, prin repetarea consecventă a acestei meditații pe care v-am dat-o eu ieri spunându-vă: Aici este un cerc, aici este un punct, acolo cercul este punct, aici punctul este cerc – și așa mai departe (v. fig. 23). Lăsați tot mereu în meditația dvs. cercul să se strecoare în punct, lăsați punctul să se extindă în cerc, și simțiți prin aceasta nașterea organizației metabolic-motorii din organizația cefalică. Duceți lucrurile până într-acolo, încât să simțiți capul când vă spuneți: Punctul este punct, cercul este cerc. – Simțiți cum descindeți din cap spre sistemul metabolic atunci când vă spuneți: Punctul este cerc, cercul este punct –, inversul. Atunci veți avea dezvoltată în această activitate lăuntrică învățătura metamorfozei și vă veți putea spune: Doar prin acest mod de a gândi izvorât din antroposofie devine posibil să se creeze o înțelegere a deficienței copiilor. Acest lucru l-am încercat în aceste prelegeri.
Dar dacă se vrea să se acționeze, nu este bine să se reprezinte karma astfel încât să se spună: Aici este un înger, care l-a plasat pe S., celălalt înger l-a plasat pe P., un alt înger l-a plasat pe L. Apoi un înger a plasat-o pe ceva mai refractara Dr. K, și un înger foarte binevoitor a introdus-o pe D-ra B. – ne simțim combinați de cinci îngeri. – Dacă se intenționează să se acționeze, aceasta nu este nicidecum concepția justă despre karmă, în care ar trebui să se intre. Concepția justă este aceea că se caută tocmai impulsurile de entuziasm care țintesc la perpetuarea karmei. Aici vă puteți pune întrebarea: Ce antecedente sunt prezente în Jena, pe care putem să le abordăm, la care să ne conectăm? – Căci, desigur, când te muți într-o casă mobilată, nu vei arunca toate mobilele, ci te întrebi, de la caz la caz – și aici este cazul: Cum se poate folosi ceea ce este deja prezent? Și în cazul de față nu poate fi vorba decât de a vă întreba: Cum poate fi folosit ceea ce este deja prezent?
Știți că în Jena este prezentă ciudățenia că din predispoziții juvenile asemănătoare, din tendințe religios-spirituale – dar tendințe de viață care își reprezintă spiritualul cu metodică – cândva monahul german Hildebrandt s-a îndreptat spre Roma și a devenit Papa Grigore al VII-lea, care a fost influențat puternic de Roma în direcția care organiza totul. Avem deci un puternic impuls roman, care se revarsă de la Roma peste Europa sub forma impulsului cluniacenzic [N.Tr. 62] de factură romană. Studiați acest lucru! Ciudățenia constă în aceea că aceeași individualitate, în viața următoare este din nou mânată spre Jena, și reapare ca Ernst Haeckel [N.Tr. 63]. Acest lucru este ca și cum în omul însuși principiile de-constructoare intervin în mod regulat în principiile constructoare. Prin aceasta aveți în Jena o radiație care contracarează clar curentul roman. Punctul de întâlnire îl aveți aici (v. fig. 24, tabla 14 jos).
Iar când Ernst Haeckel a vorbit cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, pentru început în Institutul Zoologic, puteai avea impresia că a înviat bătrânul Hildebrandt. El avea același mod de exprimare, vorbea la fel ca el: cu o voce domolă, cântărind cuvintele ca cineva care, deși a vorbit mult, totuși încă nu este chiar stăpân pe vorbire. Ce este curios: monahul Hildebrandt, care nu avea decât aparența severă a Papei – el apărea pur și simplu ca organ al Bisericii –, avea particularitatea de a povesti cu plăcere lucruri la care auditorii zâmbeau, dacă nu chiar prea evident, oricum foarte îngăduitor. Era minunat de frumos cum Haeckel, în timpul dineului, a ajuns să povestească între felurile servite tocmai năzbâtiile din biografia sa, ceea ce le-a dezlegat celorlalți limba și au început să zâmbească amuzați. El a reușit ca prin întregul său comportament, ca om de 60 de ani, zâmbind ca un copil, provocant, să-i dea pe toți peste cap. Îmi amintesc bine cât de satiric era faptul că Oscar Hertwig [N.Tr. 64] își ținu cuvântarea în stare de graviditate avansată fără să fie în stare să o nască, pe când Haeckel tot mai povestea năzbâtii.
Da, acum este așa, că eu sunt de părere că Dvs. ați putea realiza ceva deosebit din ceea ce eu v-am oferit ca un oarecare fundament esoteric prin aceea că v-ați procura cuvântarea pe care a ținut-o Haeckel la Institutul Zoologic cu ocazia aniversării celei de-a 60-a zi de naștere. Cuvântarea nu a fost lungă, dar a fost personală și are ceva extraordinar de obiectiv. Și apoi comparați-o cu cuvântarea pe care a ținut-o Prof. Gärtner [N.Tr. 65], care avea întru totul tendința de a nu îi atribui lui Haeckel vreo importanță în istoria omenirii, care a spus fără înconjur, că importanța lucrărilor lui Haeckel poate fi neglijată, care vorbea plin de mulțumire de sine nu despre Haeckel ca creatorul „Istoriei creației naturale”, ci afirma: Acest lucru îl putem ignora, dar vrem să evidențiem cât de multe prelegeri a ținut colegul Haeckel, că el a ținut mai multe prelegeri decât toți ceilalți luați împreună, că este foarte ciudat că ceilalți colegi au ținut atât de puține prelegeri, că ceea ce a făcut Haeckel nu a fost în stare să facă întreaga Societate natural-științifică Medicală din Jena! – Gärtner era un filistin notoriu. Era de-a dreptul comic să auzi această cuvântare din partea acestui tip. Dacă luați cuvântarea lui Haeckel, aveți ceva proaspăt, ceva viu, după care este adus eșafodul și apoi vine colegul igienist Gärtner și decapitează. Iar fiziologul, care era un cleric catolic, asistă mâhnit la execuție – căci toți trebuiau să participe. Dar să îl vezi pe Haeckel în acest context cum acționa întineritor! Și studențimea a devenit în acele zile foarte creativă. Vedeai mulți studenți, ciudat de imaginativi. Procurați-vă cărticica în care sunt culese toate cântecele ce au fost cântate în cursul acelei zile, care descriu în mod comic cum un arheopterix își ascute ciocul pe turla bisericii – și imaginați-vă în primul rând viața proaspăt-tinerească. Și acest lucru este propus spre meditație – atunci vă regăsiți în modul în care Jena este poziționată în dezvoltarea spirituală europeană. – Pentru ca lucrul să aibă o încheiere, voi ține mâine, la ora nouă, ultima prelegere în fața Dvs.
