Pentru început voi face câteva remarci retrospective asupra cazurilor cu care aveți de-a face Dvs. înșivă la Lauenstein [Nota 5].
La început doresc să expun ceva în legătură cu băiatul cel mai în vârstă, cel de 16 ani, și care prezintă o formă de handicap, în principal sub forma faptului că el nu-și poate pătrunde cu eul și corpul său astralic organizația fizică. El v-a fost încredințat abia la o vârstă relativ înaintată. Nu-i așa că înainte nu ați fost în preajma sa, l-ați preluat abia la vârsta de 16 ani. De aceea avem de-a face, firește, cu un caz cu antecedente concret dezvoltate. Dacă băiatul ar fi fost tratat în așa fel încât să fi putut profita de principiile pedagogiei Waldorf, deci principiul autorității între schimbarea dentiției și pubertate, și dacă ar fi fost condus în sensul considerării permanente a acelor lucruri care îl interesează, și, pornind de la aceste lucruri, pentru care dezvoltă interes, s-ar fi extins câmpul interesului său, dacă la această vârstă s-ar fi aplicat o cură blândă de plumb, l-am fi avut pe băiat la un cu totul alt nivel sufletesc. Căci băiatul are, așa după cum se arată în mod limpede, interese. Are și o anumită îndemânare, dar, la examinarea făcută, ați văzut cum stau lucrurile. Examinarea a fost relativ simplă, dar tocmai la această probă simplă ați putut vedea despre ce este vorba. Nu-i așa, băiatul a primit de la mine o socoteală foarte simplă. O scădere în sensul metodei pedagogice a Școlii Waldorf. Se pune întrebarea: Cât trebuie extras dintr-un număr, pentru a obține un anumit număr? – Deci, nu așa cum se obișnuiește la scăderea obișnuită, unde se indică un întreg și un scăzător, ci se dă scăzătorul și restul, și trebuie căutat întregul. Aceasta pătrunde în mod deosebit în dispoziția vieții sufletești și, pe de altă parte, contribuie mult mai mult la dezvoltare decât atunci când se face socoteala inversă.
Dar ați văzut că băiatul a putut face socoteala, dar nu a putut-o face imediat. El a venit foarte bucuros după ce o rezolvase, după ce i-am spus că va trebui să o rezolve într-o oră și jumătate. El avea la dispoziție spațiul de o oră și jumătate și era foarte bucuros că a putut face scăderea. Ați văzut limpede că băiatul a fost în stare să socotească. Toate membrele organismului său sunt angajate la lucru. El are nevoie doar de un spațiu temporal mai mare, pentru a rezolva operația, aceasta înseamnă că corpul său eteric și fizic se opun imediat, ele nu își exercită funcția, cu toate că posibilitățile pentru această funcție sunt prezente.
Acum este vorba că, dacă se urmăresc interesele pe care băiatul le are, fără îndoială, ele rămân în organizația capului. Ele nu pot descinde în restul organizației.
Pentru acest fenomen există un lucru foarte caracteristic. Ați văzut că el a venit cu un aparat de fotografiat și a vrut să ne pozeze; el a vrut să facă acest lucru foarte corect, cu un interes profund. Eu am încercat apoi să-i spun să mai facă încă o poză. Pentru aceasta ar fi fost necesar ca el să fi adus mai întâi un film, ca interesul lui să se extindă dincolo de ceea ce-i era în nemijlocită apropiere; dar el s-a opus: nu a putut fi convins să facă acest lucru. Dacă îl interesează ceva în mod spontan, este întru totul prezent. Dacă trebuie să transfere acest interes în sistemul metabolic-motor, corpul său astral și fizic se opun vehement. Și tocmai aici este necesar ca, la această vârstă, tot mai mult, deși acest lucru este mai greu decât înainte, să se intervină tot mai mult cu o terapie pedagogică, care, pornind de la lucrurile pe care el le urmărește cu un oarecare interes, să se extindă cercul acestor interese în toate direcțiile. Se va obține la acest băiat deosebit de mult dacă se ține cont de instinctul deosebit pe care el îl posedă (cu toate acestea). Se poate vedea întotdeauna că, în ciuda organizației defecte, există totuși instincte sănătoase. Băiatul își va extinde cercul intereselor sale și prin orientarea către lucruri pentru care este necesară o anumită îndemânare.
El nu poate parcurge decât cu dificultate calea de la organizația capului la cea metabolic-motorie, după cum v-am spus, pentru că el nu posedă facultatea de percepție: nici măcar acea facultate de percepție discretă, prezentă în fiecare om. Dar dacă vede ceea ce-i este în față, dacă vede îndemânarea propriilor sale membre, el se va bucura mult. Deci va trebui să i se dea să facă lucruri la care să perceapă îndemânarea propriilor sale membre. Acest lucru poate fi stimulat în mod deosebit prin aceea că i se dau să facă exerciții de euritmie curativă cu picioarele și cu brațele, iar la aceste exerciții i se mobilizează deosebit de energic degetele de la picioare și mâini, și totodată i se îndreaptă privirea asupra acestor mișcări ale membrelor, deci se stimulează autopercepția.
Pentru astfel de copii, care arată deja de timpuriu că au astfel de dificultăți, și anume că nu lasă să descindă în organism ceea ce constituie capul, este bine – pentru acest tânăr este deja prea târziu, dar este totuși posibil să primiți spre educare astfel de copii –, să se încerce în primul rând ca ei să își atingă picioarele cu capul. Dacă încercați singuri acest lucru, veți constata că acest procedeu este dificil. Dar este bine ca copiii ce au dificultăți de acest gen să fie animați să își atingă degetele de la picioare cu buzele. În afară de aceasta este bine – și se va dovedi întotdeauna eficient, s-ar putea chiar ca și la acest băiat să fie deosebit de salutar –, dacă acești copii – după ce li se pune un creion între degetul mare și degetul vecin de la picior –, sunt puși să contureze litere și apoi să se bucure că scriu cu piciorul. Acest lucru i-ar putea fi de mare folos chiar și acestui băiat. În astfel de cazuri îi va fi de mare ajutor euritmia curativă, dar și învățarea scrisului cu piciorul este un fel de euritmie curativă. Dacă la această vârstă mai poate ajuta un tratament cu plumb, acest lucru se va putea verifica doar atunci când se începe să se încerce și se observă efectele.
Tocmai din cele spuse de mine vedeți că aici este o observare mai fină. Aceste aparente mărunțișuri, ca acest calcul după o oră și jumătate, sau ca acest refuz de a se duce din nou în casă pentru a aduce filmul, și lucruri asemănătoare, trebuie să devină obiecte de observare permanentă. Atunci va rezulta că un element esențial în educarea copiilor cu deficiențe mintale este pus la dispoziția educatorului prin aceea că educatorii trebuie să se obișnuiască să aibă un simț pentru tot ce se petrece cu copilul. Veți spune: Da, dar cât timp pretinde educarea copiilor cu deficiențe mintale? Trebuie să-ți îndrepți tot timpul atenția asupra lor, și nu poți medita deloc, nu ai deloc timp pentru altceva. – Lucrurile nu stau astfel, și combaterea lăuntrică a acestei atitudini aparține deja de esoterica unei astfel de sarcini de o viață. Nu este nicidecum vorba de a sta cumva toată ziua la pândă, ci de a dezvolta un simț pentru evenimente caracteristice. În anumite condiții este posibil ca cel ce a învățat să observe copiii să „diagnosticheze” un copil în timp relativ scurt, în cinci sau zece minute, dacă își îndreaptă privirea unde trebuie. Nu este vorba de cât timp acorzi acestor lucruri, ci cât de puternic ești legat lăuntric de ele. Cât de mult timp se economisește tocmai în meserii spirituale, dacă se ține seama că trebuie să te unești lăuntric în mod veritabil cu ceea ce se manifestă în aceste lucruri.
Mai era acolo (Lauenstein) un băiat, un caz tipic, un băiat cu epilepsie, în vârstă de cincisprezece ani. Pentru acest băiat aveți cazul tipic la cel pe care l-am văzut împreună aici, dar între ei este o diferență de vârstă considerabilă. Aici este vorba de a lua în considerare dificultatea ce provine din faptul că la băiatul din Lauenstein avem de a face cu tranziția la pubertate. A fost castrat, nu-i așa? Procesul are loc în întregul organism. Și pentru că băiatul a fost castrat, avem de a face cu o manifestare extraordinar de vehementă, și anume cu reacția provocată prin această influență artificială asupra dezvoltării genital-sexuale. Acest băiat se prezintă ca unul la care tocmai această tranziție spre pubertate se va dovedi a fi extraordinar de dificilă. Căci maturizarea genitală este un proces (ce are loc) în întreg organismul. Și pentru el castrația nu are încă nici o altă însemnătate decât că ea se răsfrânge asupra maturizării genitale. Astfel încât, în cazul acestui băiat va trebui numai să se țină seamă de faptul că el se află într-o etapă în care este necesar să fie tratat așa cum se tratează băieții la vârsta pubertății, și anume să fie relaționați, cu multă grijă, cu tot ceea ce-i face să dezvolte interes pentru ceea ce se petrece în lumea lor înconjurătoare. În primul rând este vorba de a aplica în educarea lor pedagogia școlii Waldorf, ceea ce înseamnă să nu fie lăsat în plata propriilor iritări lăuntrice, ci să se încerce să fie ocupat în permanență de natură așa încât să dezvolte un interes intens pentru lucruri și fenomene exterioare.
Descrieți-mi ce progrese face el în ce privește învățarea; poate puteți descrie acest lucru.
S.: El nu poate nici să scrie, nici să citească; nici nu s-a început ceva în acest sens în anul școlar trecut. Anul trecut începuse D-na F. cititul și scrisul, cu cutia Montessori, dar el nu făcu nici un progres, astfel încât el este nul în privința școlarizării.
El prezintă o oarecare indiferență față de impresiile exterioare. – Așadar, tocmai aici este necesar să se aplice pedagogia Waldorf – ca în cazul copiilor mici –, deci pornind de la pictura cu acuarele, pentru a-l duce până la exprimarea prin intermediul culorilor a ceea ce-l chinuiește lăuntric. Trebuie să fie lăsat să picteze, și se observă ce poate scoate el la iveală; de acolo se continuă în direcția ce rezultă din predispozițiile sale.
Dar tocmai la acest băiat va fi necesar să se intervină terapeutic. Nu am conferit încă pe marginea terapiei? Trebuie să i se administreze alge și Belladonna: acesta ar fi elementul terapeutic ce ar trebui aplicat. Injecțiile cu alge le puteți înțelege în ce privește esența [N.Tr. 48] lor, dar este bine să cugetați mai adânc aceste lucruri, pentru că va trebui să le aplicați autonom de la caz la caz. De ce se poate gândi într-un asemenea caz la injecții cu alge? În cazul algelor avem de a face cu o plantă care nu are nici o rădăcină bine dezvoltată și nici un proces de formare al florii bine dezvoltat. În fapt, floarea și rădăcina se condensează, și principalul este de fapt organizația tulpină-frunză, care generează totul. Frunza predomină, astfel încât această plantă nu prezintă o relație deosebit de intensă cu Pământul. Pe de altă parte ea nu prezintă o relație intensă nici cu Cosmosul, ci aici avem o relație cu tot ceea ce se petrece în elementul lichid și aerian, în imediata apropiere de suprafața solului. Algele și ciupercile sunt plantele ce pătrund în totalitate în relațiile reciproce dintre aer și elementul lichid. Dar particularitatea acestor plante constă în aceea că ele au o afinitate deosebită față de cantitatea minimă de sulf, care este pretutindeni prezentă, și în apă și în aer. Prin aceasta, aceste plante sunt deosebit de apte, dacă sunt introduse în organismul ritmic, să stabilească armonia dintre corpul astralic și corpul eteric. Și tocmai acest lucru îi lipsește acestui băiat.
Dacă se remarcă faptul că avem de a face cu o tulburare care își are originea în faptul că organizația eului solicită prea mult corpul astralic și nu-l lasă să pătrundă (în) corpul eteric, atunci trebuie să se apeleze la ciuperci. La alge, care se apropie mai mult de plantele obișnuite, se va apela atunci când corpul fizic și corpul eteric refuză să primească corpul astralic, atunci când dizarmonia ia naștere prin aceea că rezistența vine din partea corpului eteric: deci nu acolo unde predomină atracția organizației eului, ci o opoziție deosebită din partea corpului eteric.
Mai avusesem și o fată; n-ați putea-o descrie după indicațiile pe care vi le-am dat?
S.: Am văzut-o doar o singură dată, o fată cu buzele răsfrânte. Ne-ați atras atenția asupra faptului că între al treilea și al patrulea an trebuie să se fi petrecut ceva deosebit cu corpul astral, că ea ar fi trebuit să se fi scărpinat și să se fi zgâriat. Mama fetei ne-a confirmat că ea a avut temperatură ridicată și prurit. Ca terapie s-a indicat: clismă cu Nicotiana și, dacă aceasta nu ajută, injecții cu Nicotiana. Vârsta fetei este cincisprezece ani.
Așadar avem de a face cu o fată în vârstă de cincisprezece ani, care însă arată limpede că organizația astrală nu s-a implementat într-un mod prea intens în întreg organismul. Întreaga tipologie a acestei fete demonstrează acest lucru [Nota 6]. În special organizația astralică se dovedește a fi mult prea slabă pentru a reține eul față de toate ispitele ce se ivesc în om când el mănâncă, și anume de a savura prea mult dulcele, în general de a se dedica total deliciilor. Dacă corpul astralic nu este suficient de activ în regiunea facială masticatoare, buzele se răsfrâng în mod deosebit, pentru că există o tendință prea puternică de delectare și de prelucrare a alimentelor deja în gură. Astfel de manifestări au antecedente considerabile, și este posibil ca așa ceva să apară într-un spațiu temporal mai târziu. Dar, nu-i așa, eu am afirmat că ar fi trebuit să intervină o tulburare în dezvoltare la vârsta dintre al treilea și al patrulea an de viață.
Firește, veți putea pretinde să remarcați asemenea lucruri numai după ce vă dedați observării lor cu iubirea descrisă anterior, pe care eu pun un preț atât de mare. Nu sunteți îndreptățiți să vă justificați la modul: „Păi pentru a percepe astfel de lucruri trebuie să fii mai întâi clarvăzător.” – Aceasta este o lene lăuntrică, neîngăduită celui ce abordează meseria de educator. Aici este vorba de a-ți dezvolta, cu mult înainte de dobândirea clarvederii necesare, de pildă pentru cercetarea (spirituală) generală, prin dăruire iubitoare față de ceea ce se manifestă în om, față de ceea ce se dezvoltă tocmai în stări anormale, facultatea de a privi tocmai la aceste lucruri esențiale. În acel moment vă veți spune singuri ce este just. Firește, pentru aceasta este necesar curajul esoteric. Acest curaj esoteric se dezvoltă în om atunci când nu i se opune un lucru.
Este un lucru ciudat că aceste intuiții lăuntrice sunt remarcate atât de puțin de oamenii care le-ar putea avea. Antroposofii au multe ocazii de a lua în seamă aceste intuiții lăuntrice; și ei le au mult mai adesea decât cred, dar nu le iau în seamă deoarece, în clipa în care trebuie să le ia în seamă, sunt confruntați cu o vanitate greu de combătut. Nu-i așa, cu descoperirea facultăților proliferează tot felul de impulsuri vanitoase și, de toate lucrurile din contemporaneitate pe care le-am descris ieri, dar și cu alte ocazii, aparține și tendința imensă a omenirii actuale spre vanitate.
Aici avem deja de a face cu ceva ce trebuie luat în considerare îndeosebi de cei care, aparținând tineretului actual – și Dvs. aparțineți de el –, se dedică unei meserii deosebite, care de fapt trebuie să se nască, și care trebuie să acționeze regenerator asupra omenirii. Nu înseamnă că vorbesc din înțelegere greșită sau din neînțelegere despre mișcarea actuală a tineretului [N.Tr. 49], ci dintr-o înțelegere reală, atunci când afirm următoarele: Mișcarea actuală a tineretului este o necesitate, este ceva deosebit de însemnat, ceva interesant în cel mai înalt grad și pentru adulții (mai) înțelegători. Prin urmare: împotriva mișcării tineretului nu trebuie spus nimic. Nu trebuie spus nimic nici împotriva faptului că generația mai vârstnică nu este în stare să înțeleagă mișcarea actuală a tineretului, și că multe încercări au eșuat pentru că nu o ia în serios, nu se preocupă suficient de ea. Dar pe de altă parte trebuie ca tineretul însuși, când este vorba ca în cadrul acestei mișcări să se preia anumite sarcini, și anume sarcini concrete, să aibă ceva în vedere. Firește, cei ce au experiență în acest domeniu, trebuie să atragă atenția asupra acestor lucruri. Tineretul trebuie să țină seama de ceva, care îngreunează în mod considerabil ceea ce trebuie să ia naștere în cadrul acestei mișcări: este vorba de o anumită vanitate. Vanitatea stă pretutindeni la baza mișcării tineretului – nu atât din cauza unei oarecare lipse de educație, ci din cauză că voința, care implică cu necesitate etalarea unor facultăți lăuntrice, lasă – prin influențe ahrimanice – să apară tocmai această vanitate. Eu am putut observa în viața mea mulți oameni plini de speranță, de diferite vârste. Mi-a fost posibil să observ în mod intim diferite manifestări în acest domeniu, și am putut vedea că prin debutul perioadei care urmează după Kali Yuga [N.Tr. 50], vanitatea – nu numai la tineri, dar acum ne interesează această formă specială, care se manifestă la tineri – proliferează deosebit de puternic și împiedică tineretul să dezvolte această facultate, care rezidă tocmai în tineretul contemporan. De aici rezultă manifestarea foarte răspândită: vorbirea generală despre misiuni, despre mari sarcini, și tendința minimă de a aborda micile lucruri speciale, necesare pentru realizarea lor.
În viitor va fi necesar tocmai ceea ce, într-un domeniu extraordinar de filistin, dar dintr-o oarecare intuiție, a fost numit: venerarea detaliului. Tocmai acest lucru trebuie să și-l însușească tineretul. El se desfată prea puternic în abstracțiuni; și tocmai acest fapt induce puternic vanitatea [N.Tr. 51].
Trebuie să cugetați ce dificultate este prezentă, și trebuie să faceți din ea conținutul strădaniei Dvs. esoterice. Trebuie să vă gândiți cu ce dificultate imensă aveți de-a face aici. Cel ce vrea să ajungă acolo încât, dintr-o privire intuitivă, să-i spună cuiva ceva – lucrurile nu sunt chiar atât de evidente, și ceea ce afirmă amatorul în ce privește copiii debili este de regulă eronat, căci este necesar să pătrunzi cu privirea până la esențial –, necesită ceva, și anume ca el să-și spună singur, energic și curajos, nu numai momentan, ci în sensul unui conținut calitativ permanent al conștienței sale: Eu pot (să fac acest lucru). Dacă vă spuneți acest lucru, fără orgoliu, ba chiar cu spirit de sacrificiu, prin învingerea factorilor care vă împiedică la aceasta, dacă vă spuneți acest lucru în mod repetat – nu doar în sensul de a-l simți –, atunci veți remarca cât de mult puteți tocmai în acest sens. Deci, nu căutarea prin rumegarea gândurilor sau în sensul unei țesături mintal-intelectuale a ceea trebuie să se dezvolte, ci în această conștiență plină de curaj, care se dezvoltă tocmai prin aceea că îți scoți din suflet la suprafață, în modul cel mai simplu posibil, ceea ce este acoperit cu murdărie imensă, cu mlaștină și mocirlă.
Oamenii nu reușesc să realizeze în general nimic în domeniul pedagogic deoarece în ei nu trăiește în mod serios un adevăr, care constă în aceea de a se transpune seara în conștiența: în mine este Dumnezeu, în mine este Divinul, sau Spiritul Divin, sau ceva asemănător – dar nu într-o sporovăială teoretică lăuntrică: meditația majorității oamenilor constă într-o sporovăială lăuntrică –, și dimineața în conștiența care să strălumineze întreaga zi: eu sunt în Dumnezeu. – Cugetați numai la aceasta: ce faceți în realitate atunci când dați viață acestor două reprezentări, care devin cu totul simțire, ba chiar impuls al voinței. Seara aveți în față această imagine: În mine este Dumnezeu – iar a doua zi, dimineața, aveți în față această imagine: eu sunt în Dumnezeu. Aceste două figuri, cea de sus, și cea de jos, sunt una și aceeași (v. fig. 17, tabla 12 mijloc). Și trebuie să înțelegeți pur și simplu: acesta este un cerc, acesta este un punct. Dar acesta nu iese la iveală seara, ci doar dimineața. Dimineața trebuie să gândiți: acesta este un cerc, acesta este un punct. Trebuie să înțelegeți că un punct este un cerc, un cerc este un punct: și acest lucru trebuie să-l înțelegeți într-un mod cu totul intim-lăuntric.
Tabla 12Numai așa puteți ajunge la esența omului. Căci dacă vă amintiți desenul pe care vi l-am dat în legătură cu omul metabolic-motor și cu omul cefalic, acest desen nu înseamnă nimic altceva decât expresia și realizarea a ceea ce v-a fost prezentat acum, într-o formă simplă, într-o figură de meditație. În om este realizat faptul că punctul-eu al capului devine cerc în omul membrelor, care este, firește, configurat. Și învățați să-l înțelegeți pe om în totalitatea lui, când vă apropiați de el în acest fel, când încercați să-l înțelegeți lăuntric. Dar mai întâi trebuie să dobândiți aceasta: că aceste două figuri, aceste două reprezentări sunt una și aceeași, că ele nu se deosebesc deloc una de cealaltă. Numai privite exterior, ele sunt diferite. Aici este un cerc galben, el este și aici. Aici este un punct albastru, el este și aici. De ce? Pentru că aceasta este figura schematică a capului, pentru că aceasta este figura schematică a corpului. Dar dacă punctul se extinde asupra corpului, atunci el devine măduva spinării; dacă punctul se deplasează aici, el devine ceea ce trebuie să fie în organizația capului: tranziția spre măduva spinării (vezi fig. 18, tabla 12 dreapta). Dinamica lăuntrică a morfologiei vă rezultă tocmai de aici. Puteți dobândi o anatomie, o fiziologie, prin aceea că meditați pornind de aici. Atunci veți căpăta deja intuiția lăuntrică, în ce măsură maxilarul Dvs. superior și cel inferior sunt membre, în ce măsură capul este un întreg organism, cocoțat acolo sus – membrele lui sunt atrofiate –, și în atrofiere le transformă în maxilare, și dobândiți intuiția despre polaritatea contrară dintre dinți și degetele de la picioare. Priviți doar inserțiile maxilarelor și veți percepe în ele formarea atrofiată a degetelor de la picioare, a picioarelor și a mâinilor.
Dar, dragii mei prieteni, meditația care acționează într-un asemenea caz, nu poate avea atitudinea lăuntrică: Eu vreau să mă adăpostesc lăuntric într-un cuib călduț, și trebuie să-mi fie din ce în ce mai cald, ci trebuie să fie prezentă atitudinea intimă că te adâncești în realitate, că pătrunzi în realitate. Evlavie față de detaliul minuțios, da, evlavie față de lucrul cel mai neînsemnat. Interesul pentru acest mărunțiș nu trebuie neglijat sau eliminat, dragii mei prieteni. El trebuie să fie astfel prezent încât lobul urechii, bucățica de unghie tăiată, o șuviță de păr, mă interesează la fel de mult ca Saturn, Soarele, Luna. Căci, la urma-urmei, într-un astfel de fir de păr este conținut întreg restul, și cel care chelește pierde realmente un întreg cosmos. Într-adevăr: tot ce este vizibil exterior, poate fi creat lăuntric, dacă se realizează învingerea de sine necesară în viața meditativă. Dar această învingere nu o întâlnești nicăieri unde sunt prezente fie și doar urme de vanitate, care urme însă apar pretutindeni. De aceea, dragii mei prieteni, dacă vreți cu adevărat să deveniți pedagogi, și în special pedagogi pentru copii debili, este necesar să cultivați acest respect (plin de evlavie) pentru detaliu – în cea mai modestă formă posibilă, și, pornind de aici, să-l cultivați [N.Tr. 52] și în restul mișcării tineretului.
Atunci vin tocmai astfel de posibilități de a ți se atrage atenția asupra unor astfel de lucruri care – așa cum s-a întâmplat în acest caz – se verifică exterior. Aici trebuie să spun că eu văd cele mai mari greșeli ce se fac în activitățile din cadrul mișcării noastre antroposofice. – Așadar, aici avem de-a face cu următorul caz: În ce o privește pe fată, eu v-am spus că ar trebui să fi existat o anomalie între cel de-al treilea și al patrulea an de viață. Dvs. o întrebați pe mamă, care vă confirmă acest lucru. Ce ați făcut atunci? Vreți să fiți foarte sinceri și deschiși și să relatați ce ați făcut atunci când mama fetei v-a confirmat acest lucru?
Tăcere.
Vreți să fiți foarte esoteric sinceri, Dvs., cei trei? Ce ați făcut?
Tăcere.
Dacă ați fi făcut ceea ce este just, ați spune: Am sărit în sus de bucurie, că am făcut o gaură în tavan! – Și atunci reflexul acestui salt nu numai ar grăi din Dvs. până în prezent, ci v-ar străluci în privire.
Acesta este tocmai entuziasmul în viețuirea adevărului! Acesta trebuie se fie prezent. Acest lucru îmi provoacă de ani de zile durere într-o măsură enormă în mișcarea antroposofică: Că oamenii stau atât de țepeni pe picioare – tinerii aproape la fel ca și cei vârstnici. Și să ne gândim cât pot fi ei de imobili! Vedeți, Nietzsche [N.Tr. 53] era totuși un alt gen de om, chiar dacă s-a îmbolnăvit din această cauză. El l-a lăsat pe Zarathustra să devină un dansator. Deveniți dansatori, în sensul lui Zarathustra! Trăiți cu bucurie intimă maximă pentru adevăr. Nu există o desfătare mai mare decât viețuirea adevărului. Aceasta este o esoterică mult mai importantă și mai esențială decât ceea ce umblă prin lume cu „fețe lungi”. Această trăire lăuntrică a adevărului trebuie să premeargă oricărei vorbării despre o misiune.
La fata (pe care am văzut-o împreună) intervenise la vârsta dintre trei și patru ani o febră ocultă [N.Tr. 54]. Această denumire este folosită și de către medicină. Acesta este un domeniu al medicinii unde ea și-a păstrat modul de exprimare din trecut. Când un medic nu știe de unde provine febra, el o numește „febră ocultă”. Această febră ocultă interveni ca o formă deosebită de „slăbiciune” la vârsta dintre trei și patru ani; era o formă deosebită de slăbiciune a corpului astralic. Corpul fizic și corpul eteric reacționară printr-o dezvoltare prea puternică, iar corpul astralic nu mai putu să le urmeze. De aceea la acest copil este deosebit de necesar ca mai întâi să se știe: aici intervine la vârsta de trei ani o atrofiere, o cramponare în sine a corpului astralic, căruia trebuie să-i ajut. Acestui corp astralic trebuie să i se acorde un ajutor serios, și aceasta poate fi realizat pe cale pedagogică prin aceea că se mobilizează interesul. Descrieți acum, cum stăteau lucrurile cu școlarizarea?
S.: Pe fată nu o vom avea în Institut, ea va veni doar la tratament. Ea a frecventat școala ajutătoare până la vârsta de șaisprezece ani, poate să citească și să scrie, și să socotească cam până la o mie. Mai mult nu știm despre această fată, ea a fost la noi numai pentru a vă fi prezentată. – S-a prescris clismă cu tabac.
Aici este indicată euritmia curativă [Nota 7].
De ce? Din motivul că, ca urmare a atrofierii corpului astralic [N.Tr. 55], la copil a intervenit o puternică tendință de deformare o organismului superior. Copilul are o înfățișare extraordinar de brutală deoarece tot ce este situat în regiunea aparatului masticator se deformează. Tocmai în acest caz va acționa foarte bine extractul de Nicotiana tabacum, a cărui acțiune a fost verificată într-adevăr foarte minuțios în Institutul Clinic-Terapeutic [N.Tr. 56]. Acest lucru poate fi făcut în progresie lentă, se administrează la început per os, sub observație atentă; trebuie să se observe dacă instrumentele masticatorii încep să fie dominate de restul organismului. Ele se află aici aproape în totalitate în afara domeniului pe care îl cuprinde copilul cu sufletul; sunt plasate doar fizic. Copilul poate fi tratat prin administrarea de extract de Nicotiana per os, într-o potență decimală corespunzătoare – se poate începe cu D6, crescând până la D15. Dar dacă se observă că acțiunea este prea slabă, Nicotiana se va aplica – în potență înaltă – în circulație, astfel încât corpul astralic să poată fi cuprins, și se va vedea că ceea ce nu poate fi realizat pe cale internă, se poate realiza pe această cale.
Dar poate este bine – acest lucru trebuie să-l adaug ulterior – dacă se încearcă apoi ca acțiunile care trebuie să fie păstrate în cadrul corpului astralic să nu fie lăsate să se desfășoare pe un nivel situat mai sus, ci să fie oprite înainte de a pătrunde în organizația eului. Acest lucru poate fi realizat prin aceea că se administrează, chiar dacă doar rar, poate doar o dată pe săptămână, o baie nu prea concentrată de sulf.
Mâine vom dezbate și celelalte cazuri (pe care le-am văzut la Lauenstein), și voi avea o satisfacție deosebită să iau în considerare manifestarea interesantă a albinismului, care poate fi studiată tocmai acolo, la Dvs. Am avut de a face cu doi copii, unul mai în vârstă, de cincisprezece ani și surioara lui. Le-ați făcut horoscoapele?
Întrebarea se adresa D-rei Dr. Vreede, care aduce horoscoapele.
Aceasta este fata mai în vârstă, iar aici este cea mică. Unde se află Uranus? Ați găsit cumva constelații deosebite?
D-ra Dr. Vreede: Da, aici – tocmai la Uranus și Neptun. Neptun în opoziție cu Uranus, la sora mai în vârstă.
Vedeți, nu-i așa, astfel de copii există. Pretutindeni unde-i întâlnești apar două manifestări principale: Părul foarte deschis și vederea slabă, în context cu modificările (patologice ale) ochilor. Aceste două manifestări sunt fenomenele primordiale. Aceasta indică deja la o considerare superficială că la albinoși avem de a face cu o organizație care prelucrează foarte greu fierul; această organizație prelucrează foarte ușor sulful. Așadar avem situația că organizația se opune fierului, și anume se opune fierului în ce privește prelucrarea sa înspre periferie, ea îl stopează înainte (de a ajunge la) periferie; către periferie și dincolo de ea este mânat sulful, astfel încât se vede aura sulfurică răspândită în toată regiunea în care crește părul, pe care-l decolorează și îi ia forța. Și în formarea relativ autonomă a ochilor, care deja în stadiul embrionar sunt formați centripetal, se vede de-a dreptul aura sulfurică autonomă, care silește ochii pur și simplu să-și deplaseze esența din eteric în astralic. Se poate vedea tocmai la astfel de copii cum ochiul este „scos” din orbită, cum corpul eteric este puțin luat în seamă, și cum corpul astralic este deosebit de solicitat în ochi.
Acum se nasc întrebări importante. Omul stă, pe de o parte, în cadrul procesului său formator, în relație cu forțele localizate în Pământ, care se trădează prin substanța Pământului; pe de altă parte, omul stă în relație cu întregul Cosmos. El este dependent de amândouă. Ambele sunt implicate: și în dezvoltarea individual-karmică și în curentul ereditar. – Curentele ereditare: La ambii copii nu sunt prezente manifestări de albinism ereditar paterne sau materne. Absolut nimic, ambii sunt normali. În schimb, undeva în ascendență era o bunică, despre care se spune că a avut manifestări de albinism.
D-ra Dr. K: Era o soră a mamei copiilor.
Deci o mătușă; așadar în ascendență. Este suficient să urmăm acest fir: faptul că în ascendență există o astfel de predispoziție. Nu spuneați, cu ocazia vizitei, că ar mai exista și alți copii, și în Jena, în bazinul fluviului Saale?
D-ra Dr. K: Doi copii și un adult de 32 de ani, căsătorit. În cazul acestor trei se află doar într-un caz cu albinism în ascendență.
Vedeți că boala se manifestă, s-ar putea spune într-un anumit sens, endemic, legat de teritoriu. Dar pe de altă parte și puternic încrucișat. Foarte sporadic, în anumite condiții, apare pe acel teritoriu un albinos. Așadar aici se pune întrebarea: Cum apare un albinos într-un anumit teritoriu?
Noi știm că există o sulfurizare până la exterior, așa încât în aură apar mici infarcte sulfurice, la periferie. Apoi căutăm în împrejurimi unde se găsește sulf. Întreaga vale a râului Saale este bogată în pirită, și astfel aveți legătura dintre sulf și fier de o asemenea manieră, încât se poate studia: cum este fierul în împrejurimi, cum este sulful în regiunea aceasta, în care apar piritele minunat de frumoase din valea Saaleei. Aceste cuburi de pirită (v. fig. 19) frumoase, fine, strălucind auriu, apar în această vale. Celelalte regiuni din apropiere sunt bogate în ghips. După cum știți, ghipsul este un sulfat de calciu hidratat 20%. Așadar avem din nou posibilitatea de a studia sulful legat sub formă de ghips. Aceasta aruncă o lumină asupra a tot ce trăiește în atmosferă etc., astfel încât trebuie să ne îndreptăm atenția în primul rând asupra a ceea ce stă în relație cu absorbția sulfului și fierului, pornind din sol. Aveți, în general, un teritoriu bogat în fier, și se pune întrebarea: Cum ia naștere o relație reciprocă între Pământ și om, astfel încât Pământul poate atrage puternic fierul, dar omul nu, sau numai cu greutate? Ce constelații trebuie să existe pentru a-l predispune pe om în mod deosebit să respingă fierul și să absoarbă sulful? – Aici ajungeți la elementul cosmic, cercetați constelațiile prezente la nașterea unui astfel de copil – la concepție acest lucru nu este posibil. Veți constata că se pune întrebarea, dacă la acești copii, care apar ca albinoși, sunt prezente constelații foarte deosebite, și anume constelații ce apar doar rar. Aici trebuie să căutăm elementul corespunzător nu în datele ce rezultă din mișcările planetare rapide, ci va trebui să căutăm constelațiile planetelor care necesită timp îndelungat până se rotesc: Saturn și Uranus. Deci vedeți cum se pun întrebările într-un astfel de caz. Mai întâi trebuie avute întrebările, apoi poate fi abordat un astfel de caz.
Acum doresc să recomand aici o mică cură; și voi aplica aici cele schițate anterior. Voi dezbate acest lucru mâine, aici.
Conform celor relatate mie în această dimineață, Dvs. vreți și altceva decât ce conțin aceste conferințe, pentru că ele sunt prea puternic orientate în sensul „venerării detaliului”, de care aveți nevoie; doresc să vă vin și Dvs. cu intensitate maximă în întâmpinare, prin aceea că voi aplica și aici noua metodă, aplicată în cazul lucrătorilor. Acolo am dezvoltat treptat conferințele în sensul că eu întreb, despre ce trebuie să vorbesc, astfel încât, dintr-un anumit moment, temele ce doriți să vă fie prezentate, sunt definite de Dvs. înșivă. Acum lucrătorii nu mai pot afirma [N.Tr. 57] că nu li se vorbește despre ce vor ei.
