Dragii mei prieteni! Prin faptul că ați luat parte la acest curs împreună cu teologii, a putut fi dezvoltat aici ceea ce trebuie să sune într-un acord armonios, în conștiența omenirii de astăzi, între teologi și medici. Dacă atitudinea acestui curs este prelucrată temeinic în conștiență, atunci va rezulta, fără îndoială, în această conștiență, o anumită consecință, dragii mei prieteni, și anume faptul că medicul și preotul trebuie să se coordoneze în munca lor pentru vindecarea omenirii. Nu este îngăduit, în nici un fel, ca acest raport să constea într-o subordonare a medicului față de preot, nici în dirijarea absolută a acestuia. Medicul trebuie să dezvolte tot mai mult conștiența acestui fapt. Și acest lucru ține de ceea ce el trebuie să conceapă drept aspirantură la un esoterism medical nou. Numai dacă medicul se știe situat pe o poziție de echilibru deplin în raport cu preotul, numai atunci va putea sta el așa cum se cuvine în fața lumii spirituale. De aceea, ceea ce poate rezulta pentru dvs., dragii mei prieteni, din acest curs, ar trebui să fie această imagine, pe care să o aveți în fața sufletului: Pentru preot, flacăra de jertfă, pentru medic, caduceul lui Mercur. Și medicul esoteric trebuie să învețe să se simtă din nou în posesia caduceului lui Mercur. Este un lucru pe care el îl poate găsi alături de preot. Căci în sufletul medicului va putea lua naștere acel nobil entuziasm care este necesar dacă medicul vrea să fie în lume un adevărat medic practician, un adevărat terapeut, numai dacă va deveni pe deplin conștient de acest lucru. Ei bine, dragii mei prieteni, numai acest lucru vă oferă posibilitatea de a ajunge prin muncă la acea poziție pe care trebuie să o cuceriți prin faptul că sunteți situați în cadrul mișcării antroposofice – eu mă adresez acum, în special, medicilor practicieni. Aceasta trebuie să devină conștiența dvs. Situându-vă pe această poziție a conștienței, trebuie să munciți pentru a realiza, în legătură cu ceea ce, din partea Secției, a Secției de Medicină, poate fi doar un imbold, trebuie să munciți, pentru a realiza ceea ce poate realiza o adevărată comunitate de medici, care lucrează pe baza antroposofiei, așa cum trebuie să lucreze și preoțimea pe baza antroposofiei. Dar dvs. ar trebui să fiți conștienți, tocmai având în vedere acest raport de coordonare, că astăzi este și mai greu să fii medic antroposof decât să fii preot. Căci, gândiți-vă numai, preotul antroposof pășește în fața lumii fără a depinde de vreo autoritate preoțească. Medicul care vrea să fie medic practician, trebuie să recunoaștem acest lucru, e nevoit să aibă în spatele său studii recunoscute de lumea exterioară. Așadar, el nu este, de la bun început, în situația de a putea păși în fața lumii într-o comunitate medicală, așa cum pot păși preoții noștri într-o comunitate preoțească. Totuși, această comunitate este posibilă. Această comunitate trebuie să se manifeste în inimile celor care vor să se alăture în mod sincer practicii terapeutice de la Goetheanum. Cei care vor să desfășoare o activitate ca medici în sensul antroposofiei trebuie să se unească, având o conștiență absolut precisă a acestui fapt, cu izvorul acestei activități care are loc aici, la Goetheanum. Crearea izvorului unei asemenea activități, aici, la Goetheanum, în domeniul medical, acesta este este sensul și strădania colaborării dintre doamna dr. Wegman și mine. Și numai aderarea fiecăruia la ceea ce poate fi aici izvorul, numai conștiența apartenenței, poate constitui sensul a ceea ce pot duce cu sine terapeuții din ceea ce a fost prezentat în cadrul cursului de medicină al Secției de Medicină de la Goetheanum: sentimentul apartenenței reale la ceea ce trebuie să pornească de la centrul indicat. Și astfel, îmi pot îngădui, desigur, în încheiere, să vă spun, dragii mei prieteni, tocmai dvs.: Căutați calea care reprezintă în acest sens unirea într-o comunitate medicală practică. Căutați calea pentru a realiza această unire. O veți găsi. Și de acest lucru ne vom îngriji și noi la Goetheanum, să o găsiți.
Faptul că a fost făcut un prim pas în acest sens ne-a dat ocazia, doamnei dr. Wegman și mie, să oferim mai întâi un prim impuls esoteric creând un nucleu esoteric, care poate fi, bineînțeles, extins, care, cum spuneam, poate fi extins, dar care, din motive bine întemeiate, la început este format numai dintr-un număr de medici practicieni, care, în ceea ce-i privește, au depus acel angajament solemn care este necesar pentru activitatea medicală esoterică. Acest nucleu constă din medicii practicieni: dr. Walter, dr. Bockholt, dr. Zeylmans, dr. Glas, dr. Schickler, dr Knauer, dr. Kolisko. Mai avem în vedere alte două personalități, care nu sunt prezente în momentul de față. – Dar dacă se poate realiza unirea reală, nu numai prin conferirea unui nume, această unire ar putea avea loc la început numai în cadrul grupului format din aceste șapte personalități, care se vor pune cu întreaga lor activitate umană în slujba ideilor medicale care pornesc de aici spre viitor, și care vor realiza, prin aceasta, inaugurarea acelui curent medical-esoteric care trebuie să pornească treptat de la Goetheanum.
Dragii mei prieteni, niște măsuri esoterice se bazează pe anumite substraturi. Nimeni nu trebuie să se simtă trecut cu vederea, căci cercul poate fi extins, și oricine care aparține Secției de Medicină este considerat a fi pe cale de a intra în acest cerc, în măsura în care este medic practician. Dar conducerea Secției de Medicină, care este, ei bine, și conducerea acestui cerc medical, trebuie să stabilească în mod corespunzător, pentru diferiții membri ai Secției, momentul când poate interveni pentru ei o extindere a acestui cerc. Acest cerc a fost format la început într-un deplin acord între doamna dr. Wegman și mine și cuprinde aceste persoane: dr. Walter, dr. Bockholt, dr. Glas, dr. Zeylmans, dr. Schickler, dr Knauer, dr. Kolisko.
Sperăm ca toate acestea să evolueze în așa fel încât acest cerc să poată fi extins tot mai mult. Căci conducerea acestui cerc are intenția de a realiza acele țeluri care sunt legate de tot ceea ce se petrece aici pe tărâm medical, care, înainte de toate, radiază din ceea ce voiam să vă comunic, dragii mei prieteni, în acest curs de medicină pastorală. El a prins formă de la sine în așa fel încât a fost prezentat mai mult pentru medici decât pentru preoți, deși preoțimea a fost aceea care a dat la început impulsul exterior pentru realizarea lui. Dar el a luat această formă prin faptul că tocmai pentru medicii care lucrează pe baza antroposofiei abia de acum înainte trebuie să fie create mijloacele și căile care să-i poată conduce la o unire, care este greu de realizat, în timp ce în cadrul preoțimii acest lucru s-a realizat relativ ușor. Acest lucru este mai ușor de realizat în cadrul preoțimii, prin faptul că, datorită diferitelor personalități, pot fi susținuți și cei care se prezintă mai slab. În rândul medicilor acest lucru ar fi imposibil, căci medicul se bazează pe propria personalitate într-un sens mult mai înalt decât este cazul pentru preot. Pe preotul adevărat îl susține cultul. Cultul îl situează în fața lumii. Și el este, în fond, ceea ce este, prin faptul că prin personalitatea sa acționează Spiritul, care se manifestă în cult. Medicul trebuie să se afle în relație cu oamenii. El trebuie să poată aborda tot ce este omenesc bazându-se pe propria sa persoană. El trebuie să simtă în sine însuși forța puternică de a introduce activitatea divină – căci activitate divină este ceea ce se manifestă în sănătatea omului –, de a introduce activitatea divină în lume. El trebuie să se implice complet cu propria persoană în misiunea sa. Întreaga sa activitate de medic, întreaga sa activitate de terapeut, este, modificându-se pentru fiecare caz în parte, cult individual. Și, dragii mei prieteni, a ști, în sensul cel mai înalt, că activitatea medicului este serviciu divin, aceasta va constitui temelia, fundamentul, pentru ceea ce vă va permite să găsiți calea de a duce cu adevărat în lume, cu o atitudine justă, ceea ce ne străduim să realizăm, pornind de aici, de la Goetheanum.
Fie ca ceea ce am vrut să vă spun în acest curs de medicină pastorală să fie primit în inimile dvs. Fie ca acest lucru să fie primit cu plăcere, fie ca cei care s-au putut uni aici, în primă instanță, ca membri ai nucleului esoteric, să poată acționa în continuare tot mai mult în acest sens. Și atunci și ceea ce am vrut să sădesc sub formă de germene în acest curs de medicină pastorală va acționa în lume, purtat de inimile dvs., de mintea dvs., de spiritul dvs.
Acesta este lucrul cel mai bun care poate veni de la Goetheanum: A găsi oameni care să se situeze afară, în lume, pe cele mai diferite tărâmuri ale activității umane, și ale căror intenții să fie mereu un ecou a ceea ce s-a putut spune, a ceea ce s-a putut realiza pornind de aici, de la Goetheanum. Dacă fiecare face acest lucru pe tărâmul său, atunci va exista o legătură, spiritul goetheanist va uni inimile și sufletele dvs. și vom vedea înviind mereu roadele care aduc vindecarea omului, atunci când veți găsi mereu și mereu calea spre Goetheanum. Căci tot ceea ce se face aici, este, totuși, numai un fragment, este mereu numai o parte, este mereu, în primul rând, un capitol inițial. Cu cât putem spera mai mult că acesta este un imbold pentru ca fiecare să ia cu sine tot mai mult din ceea ce se oferă aici, cu atât mai mult aceasta își va fi atins țelul. Vă rog să luați cu dvs. ca merinde de drum ceea ce am vrut să vă spun. Și acum aș vrea să închei acest curs de medicină pastorală cu un profund salut cordial adresat dvs., tuturor.
