Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

COLABORAREA DINTRE MEDICI ȘI PĂSTORII SUFLETEȘTI
CURS DE MEDICINĂ PASTORALĂ

GA 318

Traducere după:
Rudolf Steiner
DAS ZUSAMMENWIRKEN VON ÄRZTEN UND SEELSORGERN. PASTORAL MEDIZINISCHER KURS
Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveţia 1989
GA 318

EDITURA TRIADE
Str. Cetății Nr. 9, 400166 Cluj Napoca

Despre publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861 – 1925) se împarte în trei mari secțiuni: lucrări scrise – conferințe – opere de artă (vezi privirea generală de la sfârșitul volumului).

Între anii 1900 și 1924, Rudolf Steiner a ținut numeroase conferințe și cursuri, atât publice cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu, ai Societății Antroposofice. Inițial, el nu voia ca aceste conferințe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute „drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferințe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete și cu greșeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s a simțit răspunzător să pună în ordine aceste notițe. I a încredințat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, revizuirea textelor și corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuși textele decât într un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se țină seama de rezerva sa față de toate conferințele tipărite în acest fel: „Trebuie totuși să se țină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greșeli”.

În lucrarea sa autobiografică Cursul vieții mele (cap. 35) el face referiri la raportul dintre conferințele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, și scrierile sale cu caracter public. Pasajul respectiv este redat la sfârșitul acestui volum. Ceea ce este spus acolo este valabil, și pentru cursurile referitoare le diferite domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanți, familiarizați cu bazele științei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner. Prezentul volum face parte din această ediție. Informații mai precise referitoare la documentele care stau la baza textului de față se găsesc, atât cât este necesar, la începutul capitolului „Note”.

CUPRINS [Notă]

PRIMA CONFERINȚĂ — Dornach, 8 septembrie 1924

Delimitare clară între profesia preotului și cea a medicului. – Aspecte istorice. Activitatea pastorală: îngrijirea sufletească la omul sănătos și la omul bolnav; importanța igienică a măsurilor de natură religios cultică, post, asceză ș.a.m.d.; problema efectului vindecător al sacramentului. Atitudinea medicului și atitudinea preotului față de bolnavul psihic. Tripla natură a acțiunilor terapeutice. Terapia acționând dinspre viață asupra conștienței, sacramentul acționând dinspre conștiență asupra vieții: despre posibila colaborare, rezultând de aici, dintre preot și medic, fiecare conform misiunii sale.

CONFERINȚA A DOUA — Dornach, 9 septembrie 1924

Modificările patologice ale corpului fizic. Înțelegerea corpului uman printr o considerare plastic artistică, printr o considerare muzicală și prin înțelegerea Logosului (corp eteric, corp astral și Eu). Modurile diferite de interacțiune a părților constitutive ale omului și stările provocate prin această interacțiune. Mai multe stadii ale trăirii spirituale, înțelegere, pe baza acestora, a unor personalități neobișnuite, ca Sfânta Tereza. Corelarea acestor raporturi de viață cu niște procese organice maladive.

CONFERINȚA A TREIA — Dornach, 10 septembrie 1924

Descriere a trăirilor potențate în cadrul celor patru stadii și cauzele lor spiritual științifice. Efectul unor asemenea procese în patologie: Sfânta Tereza. Prin studierea unor asemenea fenomene, medicul poate ajunge la aplicarea factorului terapeutic. Interferență cu karma. Cum trebuie concepută voința liberă și responsabilitatea.

CONFERINȚA A PATRA — Dornach, 11 septembrie 1924

Pentru judecarea responsabilității și a voinței libere e necesară cunoașterea exactă a evoluției postnatale a omului. Descrierea acesteia ținând seama de curentul ereditar și de părțile constitutive. Copilul percepe spiritualul din ambianța sa naturală și umană: entitățile spirituale. Punerea în libertate a forțelor plăsmuitoare, facultatea memoriei. Dezvoltarea forțelor inteligenței. Forțe solare în primii șapte ani: forțe eterice care modelează corpul, forțe lunare în a doua perioadă de șapte ani: forțe astrale care modelează corpul capabil de reproducere. Forțe solare active în elementul spiritual sufletesc. Forțe planetare acționând la plăsmuirea corpului în a treia perioadă de șapte ani. Transformarea din jurul vârstei de douăzeci de ani. Acțiunea stelelor fixe în a patra perioadă de șapte ani. Omul care a fost lăsat de forțele cosmice în seama lui însuși și în ceea ce privește menținerea corpului. Importanța acestui aspect: libertate și responsabilitate.

CONFERINȚA A CINCEA — Dornach, 12 septembrie 1924

Particularități ale conștienței, memoriei, vorbirii și voinței și cauzele lor în interacțiunea părților constitutive. Evoluție patologică în trei etape. Patologie: neadaptarea cu voința în lume. Debilitate mintală, memorie ilogică; demență, paranoia. Alt stadiu – debilitatea mintală congenitală. Integrarea pretimpurie a organizării Eului – precocitate, demență dobândită, pericolul unor măsuri pedagogice nejuste (Fröbel). Apariția tendinței de a nu ține seama decât de tine însuți.

CONFERINȚA A ȘASEA — Dornach, 13 septembrie 1924

Considerarea bolii din punctul de vedere al karmei. În trecut: boala este cauzată de păcat; în prezent: păcatul este consecința unei organizări maladive. Discutarea cu ajutorul unui exemplu concret a efectelor comportamentului dintr o existență ulterioară asupra modelării vieții și organismului. Încarnare anterioară – modelarea capului. Viața dintre moarte și o nouă naștere – sistemul respirator. Examinarea unor condiții generale cauzate de karma; „cum” ul în tratarea raporturilor psihopatologice. Dezvoltarea vieții spirituale în contact cu realitățile. – Arta vindecării ca serviciu divin.

CONFERINȚA A ȘAPTEA — Dornach, 14 septembrie 1924

Distincție între procesul extrauman și procesul uman intern. Inspirația construind entitatea umană. – Activitate a corpului astral. Expirația – activitate a corpului eteric. Activitate a astralității cosmice în timpul somnului. Procesul neuro senzorial ca respirație mai subtilă care se desfășoară în elementul căldură, la care expirația trece în mod normal în inspirație. O dată cu elementul căldură inspirăm lumină, chimism, vitalitate. – Spre celălalt pol – expirație modificată activată, care furnizează forțe metabolismului. Lumina inspirată o dată cu elementul căldură devine activitate de gândire. Karma din trecut – karma pentru viitor.

CONFERINȚA A OPTA — Dornach, 15 septembrie 1924

Forțe ale Universului: Acțiune solară, acțiune lunară asupra plantei și influențe planetare. Cunoașterea vieții solare în raport cu ființa umană, karma care se revarsă spre interior și karma care se revarsă spre exterior – influențe solare și lunare în interacțiunea lor. Activitățile terapeutice pe baza acestei cunoașteri.

CONFERINȚA A NOUA — Dornach, 16 septembrie 1924

Apariția unor cauze patogene în timpul somnului – căutarea remediilor. Somnabolismul ca exemplu al stărilor maladive. Somnul din templu și cunoașterea procesului de vindecare. În locul acestora, o observare spiritualizată și o acțiune spiritualizată asupra vieții din partea medicului. Raporturi corespunzătoare în activitatea preotului. Importanța acestor cunoștințe pentru înțelegerea materialismului și a spiritismului; patologie a culturii și terapie a culturii. Boală și cauză de boală și vieți pământești succesive.

CONFERINȚA A ZECEA — Dornach, 17 septembire 1924

Biruirea pasivității gândirii prin cunoașterea poziției omului în Cosmos. Eul uman între respirația zilnică și respirația unui an cosmic platonic. Anul cosmic în raportul său cu ritmul respirator al zilei, cu ritmul respirator al unei vieți umane, cu ritmul veghe somn. Forțe hibernale și estivale în Macrocosmos drept forțe creatoare ale organismului neuro senzorial, respectiv ale organismului metabolic. Înțelegerea lumii după măsură, număr și greutate, iraționalul și calea recunoașterii acestuia, de la Nomia la Sophia.

CONFERINȚA A UNSPREZECEA — Dornach, 18 septembrie 1924

Vechea medicină misterială și înnoirea ei în prezent. Sinteza: subnatură = Tatăl, supranatură = Spirit, mijloc = Christos. Patologia omenirii pe calea evoluției sale. Moartea pe Golgotha = procesul vindecător. Calea medicului. Calea preotului.

ALOCUȚIUNE — Dornach, 18 septembrie 1924

NOTE

Rudolf Steiner despre stenogramele conferințelor sale

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

Ediția Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea