Rudolf Steiner
CUNOAȘTERE ANTROPOSOFICĂ A OMULUI ȘI MEDICINĂ
GA 319
NOTE
Goethe: Faust, Partea I, Mefisto:
„De ce vă oțărâți? - Ei bine, aflați că tocmai
Unde conceptele se-ntâmplă să lipsească
Se-nființează, la dorință, un cuvânt.”
(traducerea lui Lucian Blaga, EPLA, bpt, vol. I-II, București, 1968)
Hegel: Introducere la Fenomenologia spiritului (1806).
Rudolf Steiner: Despre enigmele sufletului (Von Seelenrätseln), 1917, GA 21.
Kaspar Appenzeller: Referitor la oglinda de antimoniu: dacă ceea ce este expus aici ar fi luat în sensul exact al chimiei, nu este just să spunem că nu se poate obține o
depunere de oglindă pe bază de oxid de antimoniu. Iată despre ce este vorba din punct de vedere chimic. Adăugând antimoniului metalic sau minereului de antimoniu, antimonitul, de exemplu, un
acid tare, cum este acidul clorhidric, obținem hidratul de antimoniu, care arde în prezența oxigenului și degajă un fum alb. Acesta este compus din trioxid de antimoniu, care se poate depune
pe niște pereți reci sub formă de „flori de antimoniu”. Este o depunere alb-pală, care prezintă reflexe cristaline, fără a realiza, totuși o oglindă. - Oglinda de antimoniu se formează în
absența oxigenului. Așa cum am spus, ea nu rezultă din fumul alb de oxid de antimoniu, ci din antimoniul metalic, neoxidat și sub formă de fum alb. Pentru a realiza o oglindă pe baza de oxid
de antimoniu ar trebui să scoatem oxigenul, adică să reducem oxidul. În textul respectiv nu se menționează acest proces. Ei bine, putem capta fumul alb de antimoniu, încă neoxidat, apropiind
cât mai mult posibil o retortă răcită din sticlă de flacăra amestecată cu fum alb. Pe retortă se formează imediat o oglindă cu strălucire metalică și constituită din antimoniu pur. (A se vedea
experiența lui Marsh pentru a decela arsenicul.) Antimoniul se separă în mod impecabil din fum, aderă de retortă și devine oglindă. Obținem astfel un fum alb, pornind de la „ceea ce se poate
aplica pe perete și care ia aspectul unei oglinzi”.
Se pare că acesta este un proces pe care Rudolf Steiner îl menționează aici. Așa cum corpul uman constituie un mediu tulbure, care permite astfel nașterea gândirii lucide, tot așa, fumul alb
este condiția necesară pentru formarea unei oglinzi cu strălucire metalică. Și, tot astfel cum gândirea ia naștere din biruirea forțelor fizice, mai ales a gravitației, tot așa oglinda rezultă
din respingerea opacității. Oglinda se formează dacă reușim să împiedicăm formarea fumului. Este vorba despre un fel de voință de exprimare chimică, de fapt, care creează oglinda pornind de la
minereu. Vedem aici apărând antimoniul, la un nivel vecin cu vegetalul. Astăzi, oglinda de antimoniu este preparată cel mai adesea prin distilare în vid. Înainte se practica o metodă de
separare pe bază de hidrură de antimoniu. În ambele sensuri, este vorba de a elimina oxigenul, de unde absența fumului. Dacă s-ar forma fumul, nu am putea controla acest fenomen.
Kaspar Appelzeller
Alte observații ale lui Rudolf Steiner despre antimoniu se găsesc în următoarele volume de opere complete (GA):
GA 27 - Rudolf Steiner, Ita Wegman: Elemente de bază pentru o extindere a artei vindecării conform cunoașterii științei spirituale (Grundlegendes für eine Erweiterung der
Heilkunst nach geisteswissenschaftlichen Erkenntnissen), 1925, tradusă în limba română la Editura Aldomar, București, 1996;
GA 232 - Rudolf Steiner: Centre inițiatice (Mysteriengestaltungen), Paisprezece conferințe, Dornach, 23 noiembrie - 23 decembrie 1923;
GA 312 - Rudolf Steiner: Știință spirituală și Medicină (Geisteswissenschaft und Medizin), Douăzeci de conferințe pentru un grup de medici și studenți în medicină, 21
martie - 9 aprilie 1920 (Primul Curs), vezi traducerea în limba română la Editura Mirton, Timișoara, 2003;
GA 314 - Rudolf Steiner: Fiziologie și terapie în concepția științei spirituale (Phisiologisch-therapeutisches auf Grundlage des
Geisteswissenschaft), Treisprezece conferințe, dintre care una publică, prezentate la Dornach, în 1920, 1923, 1924, la Stuttgart în 1922, Convorbiri cu medicii în 1924, vezi traducerea
în limba română la Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005;
GA 316 - Rudolf Steiner: Arta de a vindeca aprofundată prin meditație (Meditative Betrachtungen und Anleitungen zur Vertiefung der
Heilkunst), vezi traducerea în limba română la Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005.
Rudolf Steiner: Cunoașterea inițiatică (Initiations-Erkenntnis), Treisprezece conferințe, Penmaenmawr, 19-31 august 1923, GA 227, vezi traducerea în limba română
la Editura Arhetip, București, 1995
Institutul Clinic și Terapeutic din Arlesheim a fost întemeiat după Paștile din 1920 și a fost condus de Doamna Dr. Ita Wegman (1876 - 1943), al cărei nume îl poartă în
prezent.
Weleda S.A.: În Elveția la Arlesheim, în Franța la Huningue, în Germania la Schwäbisch Gmünd.
Rudolf Steiner: Viață spirituală actuală și educație (Gegenwärtiges Geistresleben und Erziehung), Paisprezece conferințe, Ilkley/Anglia, 5-17 august 1923, GA
307.
L. Kolisko: Milzfunktion und Plättchenfrage (Funcția splinei și problema plăcuțelor), Stuttgart 1922; Physiologischer und physikalischer Nachweis der Wirksamkeit
kleinster Entitäten (Dovada fiziologică și fizică a acțiunii entităților foarte mici).
Dr. F. W. Zeylmans von Emmichoven: 1893-1961; medic în Olanda, unde a condus propria sa clinică.
Rudolf Steiner: Știință spirituală și Medicină (Geisteswissenschaft und Medizin), Douăzeci de conferințe pentru un grup de medici și studenți în medicină, 21
martie - 9 aprilie 1920 (Primul Curs), GA 312, vezi traducerea în limba română la Editura Mirton, Timișoara, 2003.
Rudolf Steiner: Valoarea pedagogică a cunoașterii omului și valoarea culturală a pedagogiei (Der pädagogische Wert der Menchenerkenntnis und der Kulturwert der
Pädagogik), Zece conferințe publice, Arnheim/Olanda, 17-24 iulie 1924, GA 310.
Școala Waldorf: întemeiată la Stuttgart de Emil Molt și condusă de Rudolf Steiner, a fost prima școală de acest fel. În zilele noastre există peste 450 de astfel de școli în
lume.
Rudolf Steiner, Ita Wegman: Elemente de bază pentru o extindere a artei vindecării conform cunoașterii științei spirituale (Grundlegendes für eine Erweiterung der
Heilkunst nach geisteswissenschaftlichen Erkenntnissen), 1925, GA 27, tradusă în limba română la Editura Aldomar, București, 1996.
