Ieri mi-a fost îngăduit să spun că starea de sănătate și starea de boală pot fi înțelese prin cunoașterea suprasensibilă a naturii umane. Am arătat că natura fizică, cea eterică, cea astrală, precum și cea a Eului, trebuie să se afle într-un raport bine definit, nu într-un echilibru exact, strict, ci mai curând într-un echilibru labil, astfel că procesul patologic este legat de o îndepărtare considerabilă de raportul normal dintre cele patru părți constitutive ale naturii umane. Am ales pentru început două exemple, datorită cărora am putut arăta ce poate afla cercetarea spiritual-științifică despre natura bolii, pornind de la cunoașterea corpului eteric. Această cunoaștere oferă o viziune precisă asupra cancerului. Am arătat apoi cum poate conduce cunoașterea naturii organismului astral la o viziune de ansamblu asupra unei boli atât de complexe cum este boala lui Basedow.
Pentru a merge mai departe, de la patologie la terapeutică - ceea ce vom ilustra prin aceste două exemple ‒, trebuie să adăugăm un aspect fundamental pentru a arăta cum se petrece absorbția în organismul uman a unor substanțe naturale exterioare.
Pentru a înțelege întregul raport dintre organismul uman și ceea ce se numește natură, nu e suficient să sesizăm că acest organism este făcut din materie, suflet și spirit, în corpul fizic, eteric, astral și organizarea Eului. Trebuie să sesizăm, pe lângă aceasta, așa cum am arătat ieri referitor la siliciu și acid carbonic, că pretutindeni unde se află niște substanțe naturale, niște procese naturale, temeiul lor spiritual apare în mod concret contemplării spirituale. Dar atunci trebuie să pătrundem în această spiritualitate concretă. La fel ca în domeniul fizic, unde trebuie să facem deosebirea între un mineral și o plantă, noi trebuie să recunoaștem în mod concret și spiritul, spiritualitatea, pe care ființele din lume o poartă în ele.
Desigur, nu pot descrie aceste fapte decât pe scurt, dar aș vrea să insist cel puțin asupra categoriilor principale. Să examinăm mai întâi natura minerală. Din ea obținem o parte considerabilă a remediilor noastre și ceea ce poate fi creat ca bază spirituală a medicinei va trebui să ia din regnul mineral o parte importantă de medicamente.
Dacă examinăm întregul regn mineral, vom vedea că ceea ce se află aici reține spiritul în așa fel încât există o înrudire a substanței minerale tocmai cu organizarea Eului. Iată cum: s-ar putea crede că, administrând omului o substanță minerală, indiferent cum, fie pe cale orală, fie injectabil, substanța acționează în general asupra organismului uman, vindecându-l sau îmbolnăvindu-l. În realitate, substanța minerală ca atare, pe care chimistul o analizează și de care se ocupă reflecția fizicianului, nu acționează deloc asupra organismului în calitate de substanță fizică, ci rămâne așa cum este. Substanța fizică, atunci când este transferată din lumea exterioară în organismul uman, prezintă pentru contemplarea spirituală o metamorfoză neglijabilă. În schimb, acțiunea a ceea ce este spirit în mineral este deosebit de intensă asupra organizării Eului la om. Astfel încât putem spune că spiritul unui cristal de stâncă, de exemplu, acționează deosebit de intens asupra organizării Eului. Astfel încât, dacă organizarea Eului poartă în ea, de exemplu, ceea ce este siliciu, atunci organizarea Eului ia în stăpânire ceea ce este spirit în siliciu, adică în cuarț. Acest fapt este semnificativ.
Să trecem de la mineral la plantă. Plantele nu au doar un corp fizic, ci și ceea ce am caracterizat ieri drept corp eteric. Dacă îi administrăm omului ceea ce este vegetal, fie injectabil, fie pe cale orală, acțiunea a tot ceea ce este vegetal se exercită, în general, în mod direct asupra corpului astral. Această afirmație este sumară și valabilă în general, dar există peste tot excepții, care pot fi, eventual, studiate. Apoi, tot ceea ce este animal, așadar, toate esențele, lichidele, substanțele elaborate pe care le extragem din regnul animal pentru a le administra organismului uman, toate acestea acționează în organismul uman asupra corpului eteric.
Aceste lucruri sunt importante pentru medicina la care m-am referit ieri, întemeiată pe baze spirituale, care folosește, într-adevăr, în anumite boli, produse extrase din regnul animal, de exemplu, secreția hipofizei, un apendice al creierului, folosită cu succes la copiii rahitici sau în caz de deformări ale membrelor ș.a.m.d. Dar și alte produse ale organismului animal acționează asupra corpului eteric al omului. Ele îl fortifică sau îl slăbesc, într-un cuvânt, ele acționează mai ales asupra etericului.
Ceea ce transplantăm direct de la om la om nu are valoare decât pentru organizarea fizică. E vorba doar de o acțiune fizică. Este un fapt foarte interesant, pentru că atunci când facem o transfuzie de sânge de la un om la altul, nu trebuie să ținem seama decât de acțiunea fizică a sângelui asupra organismului.
Acest lucru a putut fi studiat îndeosebi când s-a trecut de la vaccinarea antivariolică cu un produs uman la cea realizată cu vaccinul de la vacă. S-a putut urmări de la început cum acțiunea vechiului vaccin, cu produs uman, care se realiza asupra corpului fizic, ajungea să se manifeste, într-un fel, prin folosirea vaccinului de origine animală, asupra corpului eteric.
Astfel, putem spune că prin exercițiile pe care le facem pentru a ajunge la contemplarea spirituală devenim capabili să avem o viziune de ansamblu asupra felului în care acționează natura, la diferite niveluri, în om. Vedem cum omul atrage la sine prin organizarea Eului spiritul regnului mineral, cum prin organizarea sa astrală atrage la sine spiritul regnului vegetal și cum prin organizarea sa eterică atrage spiritul, spiritualitatea regnului animal. În sfârșit, organizarea sa fizică nu atrage decât ceea ce este fizic în om. Aici nu mai putem vorbi de spirit. Deja chiar și în ceea ce privește organizarea animală, care acționează asupra corpului eteric, abia mai putem vorbi de spirit, noi trebuie să vorbim mai curând numai de etericul animalului.
Doar descoperirea acestor raporturi conferă, de fapt, o adevărată viziune de ansamblu asupra felului în care se situează în natură omul, fie el sănătos sau bolnav. Ajungem, de asemenea, la o viziune interioară asupra acțiunii a ceea ce este natural asupra organismului. Mergând mai departe, trebuie să ne întrebăm ce trebuie să facem, de exemplu, în cancer? - Am văzut ieri că, în acest caz, corpul eteric desfășoară din sine însuși o forță prea intensă într-un anumit organ. Forțele centrifuge, cele care vor să se răspândească în Univers, devin prea puternice. Corpul astral și organizarea Eului nu sunt capabile să li se opună în mod suficient. Atunci suntem conduși, prin cunoștințele dobândite pe cale spirituală, să ne spunem că putem încerca fie să fortificăm corpul astral, și pentru aceasta trebuie ne adresăm regnului vegetal, fie să suprimăm acțiunea corpului eteric, adresându-ne pentru aceasta regnului animal.
În ceea ce ne privește, cercetarea spirituală ne-a condus să alegem, pentru a obține vindecarea cancerului, calea care duce la corpul astral, pentru a-i fortifica acțiunea.
Pentru a procura un medicament pentru corpul astral, trebuie să-l căutăm neapărat în lumea vegetală, unde el a și fost, într-adevăr, găsit.
Ni s-a reproșat că recurgem la tot felul de amatorisme, practicând o terapeutică a cancerului care constă în administrarea unei plante parazitare, vâscul, preparată într-un mod special, pe care medicina o folosește, cel mult, pentru a vindeca epilepsia sau niște boli asemănătoare.
Dar vâscul este o plantă cu totul specială. Dacă ați văzut vreodată copaci care prezintă excrescențe bizare ale scoarței, ca niște tumori, mai ales dacă le-ați privit în secțiune, veți remarca în acest caz un fenomen special.
Tendința generală de creștere, de obicei verticală, suferă în acest loc o deviere în unghi drept și pe direcție orizontală. Există acolo un imbold spre exterior, ca și cum ar urma să apară un al doilea trunchi, și avem aici ca un fel de parazit care se trage din planta însăși.
Când un copac este purtătorul unei asemenea excrescențe, studiul aprofundat descoperă că, într-un anumit fel, corpul fizic al copacului este blocat. Nu există suficient material fizic peste tot, pentru a urma elanul de creștere al corpului eteric. Corpul fizic nu îl mai urmează. Corpul eteric, care tinde de obicei să proiecteze materia în direcție centrifugă spre Univers, este - dacă aici se află prima excrescență - abandonat, pornind de aici, în ceea ce privește o anumită porțiune (vezi desenul). Pe aici trece prea puțină materie fizică sau, cel puțin, materie prea slabă în forțe fizice. Ca urmare, corpul eteric se îndreaptă spre partea inferioară a copacului, mai bine înzestrată cu forță. În esență, corpul eteric este acela care devine iar puternic.
Dar imaginați-vă că nu se întâmplă acest lucru, dar că aici se instalează o plantă parazitară. În acest caz, ceea ce are loc în mod normal datorită corpului eteric al copacului, se face acum cu ajutorul unei a doua plante. De aici rezultă un raport cu totul special între copac și vâsc. Înrădăcinat direct în sol, copacul asimilează forțele care sunt legate de Pământ. Vâscul, situat pe copac, asimilează ce îi dă acesta. Într-un fel, el se slujește de copac în chip de Pământ. El provoacă, așadar, în mod artificial, ceea ce în excrescențe este o hipertrofie a organizării eterice, când fenomenul se produce fără vâsc. Vâscul preia de la copac ceea ce copacul nu cedează decât atunci când el are prea puțină materie fizică, dacă etericul este în exces. Excesul eteric al copacului trece în vâsc. Contemplarea interioară a acestui fapt ne spune că vâscul, după ce a fost tratat în așa fel încât să-i poată transmite cu adevărat omului etericul smuls copacului, ceea ce are loc în anumite împrejurări cu ajutorul unor injecții, se încarcă atunci, ca substanță exterioară, cu ceea ce este exces eteric în cancer. Acțiunea corpului astral este fortificată prin refularea substanței fizice, făcând astfel ca tumoarea să se fărâmițeze și să se descompună. Astfel încât, introducând substanța vâsc în organismul uman, noi introducem efectiv în om substanța eterică a copacului. Substanța eterică a copacului, introdusă în om prin suportul pe care îl constituie vâscul, fortifică atunci corpul astral al omului.
Această cale nu se propune decât atunci când știm cum acționează corpul eteric al plantei asupra corpului astral și când cunoaștem acțiunea asupra astralității omului, acțiunea spiritului pe care a extras-o planta parazitară.
Aici aveți, de asemenea, confirmarea concretă a ceea ce am spus ieri. Folosind niște substanțe medicamentoase, nu e vorba să folosim numai ceea ce are în vedere chimistul, ci și conținutul spiritual al substanțelor.
Am arătat ieri că în boala lui Basedow corpul astral se învârtoșează și că organizarea Eului nu poate stăpâni acest corp astral. Conform explicațiilor mele de ieri, iată cum se prezintă întregul sindrom. Care va fi aspectul important? Va fi important să fortificăm forța organizării Eului. Aici este vorba să fim atenți la ceea ce este neglijat în relația obișnuită a omului cu lumea exterioară. Omul mănâncă tot felul de lucruri, dar nu preia prin hrană deloc anumite metale. Cuprul sau minereul de cupru, de exemplu, oxidul de cupru sau cupritul, nu este preluat ca aliment.
Ei bine, tocmai substanțele care nu joacă nici un rol în relația omului cu natura sunt cele care, prin partea lor spirituală, exercită acțiunea cea mai importantă asupra ființei omului, mai curând asupra ființei spirituale a omului. Aflăm, de exemplu, că oxidul de cupru mai ales, sulful și cuprul, exercită acțiunea cea mai puternică ce se poate imagina asupra organizării Eului, pe care ele o fortifică în mod real.
Dacă în caz de boală a lui Basedow se administrează oxid de cupru într-un preparat adecvat, atunci se opune corpului astral, care se învârtoșează, o organizare a Eului care stăpânește acest corp astral. Căci oxidul de cupru vine în ajutorul organizării Eului datorită forței sale interioare și restabilește echilibrul necesar între corpul astral și organizarea Eului.
Am ales aceste exemple pentru a vă face demonstrația intimă a faptului că putem studia la orice produs al naturii înconjurătoare acțiunea sa asupra corpului fizic al omului, asupra corpului eteric, asupra celui astral și asupra organizării Eului.
Prin exemplul vâscului, vâscul pinului sau vâscul mărului, am arătat acțiunea lui asupra raportului dintre corpul eteric și corpul astral, căci tocmai acest raport trebuie avut în vedere în cadrul demersului terapeutic anticanceros.
V-am arătat acțiunea oxidului de cupru asupra organizării Eului și ce trebuie să reținem cu privire la boala lui Basedow. Astfel încât putem spune că, dacă suntem în măsură să considerăm, pe de-o parte, omul, interacțiunea corpului fizic cu corpul eteric, astral și organizarea Eului, precum și trecerea la patologie, iar, pe de altă parte, putem percepe, de asemenea, ceea ce există în natura exterioară, ajungem să concluzionăm că în boala lui Basedow organizarea Eului este prea slabă. Afară, în natură, există calcozina, sulfura naturală de cupru. Această substanță, întâlnind organizarea Eului, o fortifică în mod esențial. Vedeți dvs., dacă luăm în considerare un fapt de acest fel, de aici rezultă o viziune minunată asupra raportului dintre om și natură. Apare răspunsul la marea întrebare, extraordinar de fertilă, de ce încorporează omul atâtea substanțe în alimentele sale? De ce alte substanțe nu joacă decât un rol nesemnificativ? Aceste substanțe din urmă nu joacă, într-adevăr, nici un rol special la omul sănătos, dar ele încep să aibă un rol deosebit de important la omul bolnav, tocmai pentru că substanțele absente din alimentație desfășoară o acțiune deosebit de puternică la omul bolnav. Substanțele minerale, vegetale și chiar animale, inactive în hrană, au o afinitate deosebit de puternică pentru organizarea Eului, pentru organizarea astrală.
În aceste probleme este vorba, într-adevăr, să putem pătrunde cu privirea tainele profunde ale naturii. Doar această privire asupra tainelor, asupra misterelor naturii, aș zice, ne conduce spre posibilitatea de a lega în mod direct viziunea asupra omului bolnav cu cea a remediului eficient. Astfel, eu știu ce se petrece, cu aceeași certitudine cu care știu că magnetul atrage fierul sau pilitura de fier. La fel, a cunoaște natura spirituală a sulfurii de cupru și nevoia de această substanță pe care o resimte un om care prezintă simptomele bolii lui Basedow, aceasta înseamnă a pătrunde medicina cu o viziune spirituală.
Doar interesându-ne de ansamblul raporturilor dintre cele patru părți constitutive ale ființei umane vom găsi noi înșine relația, la care m-am referit deja, dintre substanțele exterioare omului, dintre substanțele naturale și omul sănătos sau bolnav. Dar, pentru aceasta, trebuie să studiem mai întâi comportamentul absolut diferit al acestor patru părți constitutive ale ființei umane, corp fizic, corp eteric, corp astral și Eu, în cele două stări în care se află omul de-a lungul întregii sale existențe pământești, starea de veghe și starea de somn. În stare de veghe, organizarea noastră fizică este pătrunsă de organizarea eterică. În acestea se extinde oarecum și le umple interior organizarea astrală.
Totul este impregnat, la rândul său, de organizarea Eului. Astfel încât ne putem reprezenta omul treaz prin această schemă, care arată organizarea fizică și cea eterică și, umplându-le și depășindu-le cu puțin, organizarea astrală și organizarea Eului, indicată aici cu o altă culoare (vezi desenul de mai sus).
Dacă, dimpotrivă, suntem în prezența omului adormit, pe pat se află corpul fizic și corpul eteric. Într-o organizare care nu este, totuși, vegetală, omul ajunge să nu mai desfășoare decât o activitate minerală și vegetală, exact ca planta. Pe pat, noi avem corpul fizic și corpul eteric. În schimb, în afara corpului fizic și eteric avem corpul astral și organizarea Eului. Eu pot face desenul schematic al acestei situații, astfel că acum corpul astral și organizarea Eului (roșu) înconjoară corpul fizic și corpul eteric ca un nor din ce în ce mai vast, care se pierde în infinit.
Dar, de fapt, nu putem spune că în noi sunt active doar ziua corpul astral și organizarea Eului și că, pe parcursul somnului, Eul și corpul astral nu s-ar găsi în corpul fizic și eteric. Nu așa stau lucrurile. Putem spune doar că în stare de veghe acțiunea organizării Eului și a corpului astral se desfășoară pornind din interior și în toate direcțiile în corpul fizic și eteric, peste tot unde o conduc organele, respectiv unde acționează forțele vii ale organelor. În timpul somnului, ele acționează din exterior, așa cum pătrund de obicei în simțurile noastre influențele Universului și devin conținut al conștienței noastre sub formă de percepții senzoriale și idei. Astfel, când dormim, noi suntem învăluiți, într-un fel, de corpul astral și organizarea Eului. Fiind în afara noastră, acestea se cufundă în spiritul Universului și acționează prin ochi, urechi și prin tot felul de mijloace periferice ale organizării umane.
Am caracterizat astfel deosebirea dintre veghe și somn. În stare de veghe, Eul și corpul astral acționează din interior și în toate direcțiile. În stare de somn, Eul și corpul astral acționează asupra noastră din exterior, prin forțele spirituale ale Universului. Așadar putem înțelege că, datorită organizării noastre spirituale, asupra corpurilor noastre fizic și eteric se exercită niște influențe atât din exterior, cât și din interior.
După ce am înțeles acest lucru, vom descoperi, pe de altă parte, cum se raportează esențele spirituale ale produselor naturale la aceste fenomene care constituie omul în stare de somn și omul în stare de veghe. Este un fapt ciudat, de exemplu, că dacă absorbim, indiferent sub ce formă, o substanță care în mod obișnuit lipsește din alimentația zilnică - plumbul ‒, această substanță acționează în așa fel încât îl constrânge pe om fără încetare să-și expulzeze corpul astral, așa cum se întâmplă în somn. În realitate, plumbul are proprietatea de a-l cufunda pe om în somn, de a scoate în afara lui corpul astral și Eul. Imaginați-vă acest lucru într-un mod viu. Consumând plumb, omul vrea să doarmă. Dar, de fapt, el nu poate adormi. El nu reușește decât să-și expulzeze Eul și corpul astral. Dar, totodată, plumbul împiedică să se producă acțiunile care vin din exterior. Plumbul expulzează pe cale centrifugă corpul astral și organizarea Eului, dar împiedică acțiunea centripetă a forțelor care acționează spre interior. Omul nu poate adormi decât pe jumătate, pentru că plumbul pe care l-a consumat împiedică acțiunea care ar trebui să vină din exterior.
Consecința acestui fapt este că omul sănătos, dacă a absorbit plumb, nu adoarme, ci e cuprins de amețeală, de leșin, și se produc tot felul de stări rezultând din slăbirea Eului și a organizării astrale în corpurile fizic și eteric.
Să presupunem că în organizarea umană există o anomalie care ar consta în faptul că la adormire organizarea Eului și organizarea astrală se fixează prea puternic în lumea exterioară. Aceasta înseamnă că ele absorb prea multă spiritualitate din Universul exterior omului. Influența exterioară este, așadar, prea puternică, astfel încât, intrând în starea de somn, organismul este expus de fiecare dată unor influențe spirituale de origine exterioară prea puternice. El va deveni victimă a sclerozei.
Adevărata cauză a sclerozei este faptul că ființa umană, în loc să-și realizeze în mod profund organizarea sa interioară, suferă influențe exterioare prea puternice, tocmai atunci când doarme. Uneori, când omul înaintează în vârstă și pot apărea aceste influențe, el se apără prin insomnie împotriva acestor influențe exterioare prea puternice. Dar lucrurile nu pot rămâne așa. Ce trebuie să facem oare atunci când, îmbătrânind, noi trebuie, totuși, să dormim și când corpul astral și organizarea Eului, degajându-se, absorb prea multe influențe exterioare și reacționează prea puternic asupra organismului? Aflăm că dacă, în acest caz, administrăm organismului uman plumb, atunci amețeala și leșinul nu se mai produc și numai forțele sclerozante sunt, eventual, reținute, cu condiția să administrăm un remediu adecvat obținut din plumb. Forțele corpului astral și forțele Eului, forțele sclerozante active din exterior, sunt îndepărtate, pentru că ființa umană trece atunci prin stări în care nu adoarme. Corpul său astral și organizarea Eului sunt expulzate de către plumb, în timp ce sunt îndepărtate forțele care acționează prea puternic din exterior.
În acest fel ne formăm o privire care discerne raportul dintre corpurile fizic, eteric, astral și Eu, pătrunzând și până la cauzele acțiunii plumbului, o acțiune antagonistă față de scleroză.
Tocmai aceasta este privirea care discerne bazele spirituale ale organizării umane și ale naturii exterioare și ne permite să realizăm interacțiunea, pentru a influența într-un mod adecvat sănătatea și boala.
Trebuie acum să știm cum să combinăm diferitele acțiuni. V-am spus că siliciul are o relație cu organele de simț, cu întreaga periferie a organismului uman și chiar cu organizarea Eului. Am aflat adineaori că și plumbul are un anumit raport cu organizarea Eului. Prin prepararea adecvată a unor remedii, tratând împreună siliciul și plumbul, consolidăm forța centrifugă a plumbului și atenuăm forța centrifugă a siliciului. Obținem astfel un remediu care are, de fapt, o vitalitate interioară pe care o cunoaștem și despre care știm cum acționează în organismul uman.
Acesta este aspectul esențial în privința acestor medicamente, pe care le putem prepara pornind de la bazele spirituale ale medicinei. Le preparăm cunoscând complet ce se petrece în interiorul și în exteriorul omului, cunoscând ansamblul raporturilor care stau la baza creării acestor remedii. Alături de medicamentele la care nu se ține seama decât forțele chimice și pe care, inevitabil, le pune în evidență chimia noastră materialistă, trebuie să preparăm și alte medicamente, despre care se poate spune că în ele a fost introdusă, într-un anumit fel, spiritualitatea lumii.
Aceasta va fi natura remediilor care vor fi preparate în cadrul unei medicine care a acceptat această bază spirituală. Se va ști că prepararea acestor remedii nu are valoare numai prin contribuția perspicace a chimistului, ci și prin adăugarea forțelor spirituale ale lumii. Terapia utilizează în mod direct spiritul însuși, spiritualitatea. Acesta este esențialul.
Vedeți că se poate merge și mai departe în această direcție. Vederea de ansamblu asupra organizării umane, evocată ieri, poate descoperi, nu fără rigoare științifică - aici nu pot decât să fac aluzie la acest lucru ‒, felul în care corpul fizic și corpul eteric sunt moștenirea pe care omul a primit-o din curentul ereditar. Ceea ce descinde, așadar, de la mamă, tată, bunic, bunică ș.a.m.d. Această privire poate descoperi că dispozițiile prezente în organizarea Eului și în corpul astral provin din lumea spirituală, se cufundă în corpul fizic al omului și în corpul său eteric, iar la trecerea prin poarta morții se eliberează și pătrund în lumea spirituală. Iată, așadar, ce durează și supraviețuiește corpului fizic și trăiește și acționează în om ca ființă a sa nemuritoare.
Dar în limbaj științific nu putem vorbi numai de ființa nemuritoare, trebuie să adăugăm și celălalt aspect. Ceea ce, din Eu, din organizarea Eului și din corpul astral, trece prin poarta morții și intră în lumea spirituală, într-un fel, sâmburele propriu al entității umane, care intervine activ în organizarea sa fizică și eterică, există și înainte de naștere, adică înainte de concepție. Este ceea ce vine din lumea spirituală, constituie și construiește corpul fizic și corpul eteric. Trebuie să vorbim și despre ființa prenatală.
În acest domeniu, cunoașterea naturii s-a îndepărtat în așa măsură de adevăr, încât se vorbește, desigur, despre nemurire, căci, din anumite rațiuni egoiste și religioase, omul ar vrea foarte mult să-și cunoască soarta după moarte. Dar, fiind pe Pământ, el nu se interesează deloc de ceea ce a precedat nașterea sau concepția. Totuși, în cadrul științelor ar trebui să se vorbească atât despre starea de dinainte de naștere, cât și despre nemurire, căci doar împreună aceste două stări constituie eternitatea.
Putem spune, așadar, că sâmburele etern al omului, intrând cu ocazia concepției, embriogenezei și nașterii, în corpurile fizic și eteric, părăsind apoi, la moarte, această organizare fizică și eterică, trebuie să se adapteze acestui corp fizic, acestui corp eteric, când intră în organizarea fizică și eterică.
Este evident că în evoluția omului faptele se pot prezenta și altfel. Când copilul vine pe lume are loc, într-adevăr, o luptă interioară. Corpul astral și Eul vin din lumea spirituală, corpul fizic și corpul eteric provin de la ascendenți. Ele trebuie să lupte pentru a se uni. Diferitele boli ale copilăriei sunt manifestarea, revelarea exterioară a acestui proces de joncțiune conflictuală.
Bolile copilăriei nu pot fi explicate în mod just decât dacă le considerăm drept adaptarea sâmburelui etern al omului, a temeiului său spiritual adevărat, la moștenirea ereditară. Este ceea ce se petrece în special atunci când corpul eteric se adaptează cu greu la corpul astral și la organizarea Eului, cărora trebuie, totuși, să li se conformeze. Atunci apare o boală foarte frecventă, care rezultă tocmai din preponderența corpului eteric în raport cu Eul și organizarea astrală. Preponderența corpului eteric, rezistența sa, într-un fel, este ceea ce caracterizează, de fapt, rahitismul.
Ținând seama de aspectul spiritual și de aspectul fizic, ajungem să răspundem, într-un anumit fel, la întrebarea cum putem atenua rezistența corpului eteric, care se manifestă ca un fel de baraj în fața corpului astral. Cum este atenuată această forță în mod normal, atunci când, în timpul perioadei embrionare, omul, venind din lumea spirituală, se apropie treptat de lumea fizică?
Studiind cum vine omul din lumea spirituală în lumea fizică în timpul perioadei embrionare, găsim o relație specială între forțele prezente în fosfor sau în compușii săi și forțele existente în uter și care se opun aici dezvoltării embrionare. Fără aceste forțe care există în uter, toți oamenii ar fi, pur și simplu, atinși de rahitism. Uterul este totodată un medicament permanent împotriva rahitismului, deoarece el conține niște forțe care, în organism, sunt de același fel cu forțele din natura exterioară care se găsesc în substanța minerală fosfor sau compușii săi.
Astfel se dezvăluie misterele, când, administrând un tratament pe bază de fosfor unui rahitic, compensăm în lumea exterioară, după naștere, deficiența acțiunii fosforice din uter.
Și iată că, într-un mod exact, ajungem să paralizăm procesele patologice printr-o acțiune antagonistă adecvată, datorită faptului că putem discerne natura spirituală a ceea ce se petrece la om în interacțiunea sa cu natura.
Vedeți aici principiul pe care se bazează întreaga medicină întemeiată în spirit, cea despre care v-am vorbit ieri și care va trebui să-și afle o primă redactare în cartea scrisă de dr. Ita Wegman și de mine. Nu e vorba de a critica în mod diletant medicina din zilele noastre, ci de a adăuga faptelor sale perfect științifice niște fapte care sunt tot științifice, și care pătrund nu mai puțin exact în lumea spirituală.
Și putem spune că un cunoscător al bazelor medicinei științifice din zilele noastre, aprofundându-le întru câtva, ajunge în mod firesc să caute o extindere în direcție spirituală a acestor baze.
Cu toate că sunt nedorite, neplăcute și antipatice din punctul de vedere al vieții, bolile aduc în multe privințe imense clarificări pentru cel care caută lumina spirituală cu privire la om. Căci boala revelează cum acționează în organismul uman, prin intensificare sau diminuare, ceea ce ar trebui să acționeze neîncetat în om pentru ca el să existe ca ființă spirituală.
Reflectați la faptul că omul nu ar putea fi o ființă gânditoare dacă, fără a conține plumbul însuși, el ar fi lipsit de procesul plumb. O scleroză latentă nu ar înceta să-i atenueze procesul gândirii. Pentru cel care știe acest fapt, procesul care intervine aici, cel pe care l-am descris, procesul plumb, antagonist față de scleroză, acționează clarificând modul în care se realizează gândirea omului.
Psihologia sau știința sufletului poate învăța enorm din patologie și terapeutică.
Tocmai de aici rezultă această privire de ansamblu asupra viziunii noastre despre lume care devine mai universală decât este acea viziune care tinde spre specializarea actuală, universalitate datorată întrepătrunderii medicinei cu un mod spiritual de a vedea lucrurile.
După ce va fi tradus ceea ce am spus până acum, aș vrea să mai adaug câteva cuvinte.
Am putea prezenta o retrospectivă a evoluției omenirii, mai ales a evoluției spiritului care a promovat civilizația umană, în general, și diferitele civilizații, care a promovat, de asemenea, cunoașterea, știința.
Întorcâdu-ne la niște vremuri foarte vechi, pe care, de fapt, nu le putem urmări în prezent decât cu ajutorul științei spirituale caracterizate ieri, trebuie să căutăm ‒ după cum am spus și ieri ‒ niște centre de cunoaștere, diferite de școlile noastre, niște lăcașuri în care discipolul era condus mai întâi să pătrundă bazele ființei umane, după ce era pregătit sufletește pentru a percepe și spiritul din lucrurile exterioare. Aceste lăcașuri, pe care ne-am obișnuit să le numim Misterii, nu erau doar niște școli, ci ele reuneau, de fapt, ceea ce astăzi este separat. Acestea erau lăcașuri unde se executau ritualurile religioase. Aici se cultivau și artele, precum și cunoașterea în diverse domenii ale existenței umane.
Aceste Misterii erau conduse de maeștrii lor în așa fel încât să nu ofere la început nici un fel de învățătură abstractă. Ei explicau în imagini ceea ce aveau de comunicat oamenilor, niște imagini a căror natură intimă reprezenta adevăratele raporturi, adevăratele influențe din lume. Astfel, ei știau să prezinte aceste imagini în cadrul a ceea ce pentru noi ar ține de cult.
Apoi, prin diversificarea acestui mod de a proceda, s-a ajuns să se confere frumusețe acestor imagini. Într-un anumit sens, cultul devenea artistic.
Între timp se năștea știința, când s-a ajuns să se prezinte sub formă de idei ceea ce înainte fusese prezentat în niște imagini care reproduceau mai curând tainele lumii, decât să fi apărut pe baza unei imaginații arbitrare. Cultul religios consta din prezentarea unor imagini care erau capabile să facă să se manifeste voința umană sub formă de pietate. Arta se întemeia pe ceea ce era prezentat în așa fel încât să cucerească sufletul, să-l edifice, să-l emoționeze în mod agreabil, suscitând înălțarea sublimă spre frumos. Și același lăcaș reunea arta și cultul. Același lucru era și știință, când era prezentat sub formă de idei.
Toate acestea nu se adresau numai înțelegerii umane, experienței exterioare, sensibile. Se făcea apel la întregul om, cu trup, suflet și spirit. Dar se pătrundea, de asemenea, în profunzimea naturii lucrurilor, unde realitatea invită la pietate și exprimă în același timp adevăratul raport al ideilor. Această căutare a adevărului, frumuseții și moralității din natură era numită, așa cum am putea-o numi și astăzi, calea spre ceea ce este originar, spre originea lucrurilor. Căci omul era conștient că are experiența originii lucrurilor când le făcea să intre prin magie în celebrarea cultelor, în frumusețea revelației, în lumea ideilor conforme cu adevărul. Iar această atitudine față de lucrurile lumii era numită cunoaștere inițiatică, era o cunoaștere a începuturilor, pe baza căreia toate lucrurile pot fi înțelese și supuse, în final, voinței noastre. Iată ce se căuta, o știință inițiatică în măsură să pătrundă până la misterele lumii, până la origini.
A trebuit să vină vremea în care această știință inițiatică să se stingă. Omul trebuia să-și folosească forța spiritului său pentru a deveni mai conștient de sine însuși. Vechea știință inițiatică din trecut fusese asimilată ca în vis, în mod instinctiv. Nu era vorba de o dezvoltare a omului în vederea libertății. Evoluția spre libertate a apărut doar pentru că omul a deviat pentru o vreme de la origini, și-a pierdut pentru o vreme viziunea inițiatică și nu s-a mai întors spre origini, ci mai curând spre consecințe, spre revelația sensibilă exterioară și spre ceea ce poate fi abordat, în cele din urmă, prin studiu experimental.
A venit acum timpul să revenim în mod conștient la știința inițiatică, după avântul unei științe imense, pe care aș numi-o știința consecințelor, știință de suprafață, care nu poate avea decât o legătură exterioară cu religia și arta. Trebuie să căutăm știința inițiatică pe baza conștienței exersate în contact cu științele exacte, conștiență care nu va putea fi mai puțin lucidă în noua știință inițiatică decât în știința exactă.
Astfel, pe baza unei viziuni asupra lumii care va apărea atunci pentru a reuni, pe calea ideilor, sufletul uman cu originile sale, vom putea crea o punte de legătură spre realizarea practică a acestor idei. De aceea Misteriile Antichității uneau această viziune inițiatică, înainte de toate, cu tot ce se raporta la vindecarea omului, la arta vindecării. Căci și vindecarea era o artă, care cerea ființei umane să vadă, totodată, în procesul de vindecare un sacrificiu. Arta vindecării va trebui să realizeze din nou o legătură mai strânsă cu un mod mai mult sau mai puțin filosofic de a vedea lumea, pentru a satisface nevoile interioare ale sufletului uman. Iată ce se urmărește prin mișcarea antroposofică, în virtutea a ceea ce epoca cere de la noi.
Mișcarea antroposofică, al cărei centru este la Goetheanum, lângă Dornach, în Elveția, nu vrea să aducă ceva arbitrar în lume. Ea nu vrea să realizeze ceva abstract, străin de lume, mistic-nebulos. Ea vrea să intervină în mod direct în orice activitate practică, în orice acțiune practică a omului. Ea vrea să reînnoade, în deplină conștiență, prin cercetarea sa, legătura cu vechea cunoașterea instinctivă din vremurile originare.
Pentru moment, acesta nu este decât un început. Goetheanum-ul și Clinica Doamnei Dr. Wegman este centrul unde se cultivă o legătură strânsă cu viziunea spirituală asupra lumii. Aici se oferă posibilitatea de a se restabili ceea ce se desfășura în mod firesc când, în Antichitate, cunoașterea era cunoaștere misterială. Este vorba de legătura strânsă dintre medicină și viziunea spirituală. Este ceea ce ar vrea să realizeze mișcarea antroposofică, în conformitate cu cerințele epocii. De aceea, noi putem spera să realizăm colaborarea între o viziune asupra lumii și faptele clinice, în vederea căutării originilor, pentru ca să poată lua naștere din nou o medicină inițiatică, o medicină ca izvor de inițiere, alături de o cunoaștere inițiatică pe măsura vremurilor moderne. Pe parcursul acestor două ore am încercat să aduc în fața sufletelor dvs. primii pași care trebuie să fie făcuți în această direcție.
Știu că o prezentare schițată de acest fel nu poate fi decât foarte limitată. De aceea, eu trebuie să fiu cu atât mai recunoscător Doamnei și Domnului Dr. Larkins, care mi-au permis să vă ofer aceste succinte aprecieri. Le mulțumesc pentru amabilitatea lor, care a făcut posibilă această întâlnire. Vă mulțumesc dvs. pentru atenția pe care mi-ați acordat-o, pe care știu să o apreciez. Ceea ce v-am expus nu sunt doar teorii, ci o cauză pe care trebuie să o îmbrățișăm din toată inima pentru a o putea apăra în zilele noastre.
