Punerea în practică a cunoştinţelor şi directivelor mijlocite de către Rudolf Steiner în „Cursul de agricultură” a fost începută imediat după curs de către membrii Cercului experimental al agricultorilor antroposofi fondat la Koberwitz. Au fost realizate preparatele şi au fost folosite conform indicaţiilor pentru pregătirea îngrăşământului şi a compostului, respectiv pentru întreţinerea ogoarelor şi a plantelor de cultură. Printre primele observaţii pozitive s-au constatat îmbunătăţirea calităţii legumelor, însă şi a savorii şi valorii nutritive a furajelor. La acestea s-au adăugat în curând efectele benefice asupra sănătăţii animalelor domestice. În acest fel domeniul experienţelor s-a lărgit de la o observaţie la alta. În curând s-a dovedit că pentru adaptarea unei gospodării la directivele date la Koberwitz era necesară favorizarea, respectiv promovarea măsurilor potrivite în vederea dezvoltării vieţii solului şi restructurarea fermei ca organism unitar. În gospodăriile în care o asemenea orientare a fost cultivată de mai multe generaţii, această adaptare s-a făcut fără nici o dificultate. Însă când stratul viu, pământul nu era suficient de fertil, sau când era vorba de gospodării cu condiţii de sol şi climă deosebit de nefavorabile, a trebuit să se consacre o deosebită atenţie reconstituirii humusului.
Un ajutor esenţial în acestea l-a constituit faptul că prin cunoştinţele date de Rudolf Steiner s-au putut înţelege iarăşi sensul mai adânc al multor practici existente încă în tradiţia şi experienţele agriculturii şi grădinăritului. Altfel ar fi venit vremea ca soarta multor asemenea procedee, ca de exemplu: pregătirea compostului, plantarea de perdele de protecţie, hrănirea animalelor cu nutreţ de frunziş şi plante aromatice şi aşa mai departe, să dispară de-a lungul generaţiilor din gospodării şi să treacă în uitare. Generaţiile mai tinere, care-şi însuşiseră deja concepţia unei agriculturi chimizate, adesea nu mai erau capabile să sesizeze importanţa unor asemenea acţiuni. Metoda agricolă biodinamică, cum a fost de acum numită, ajunse în contact cu tot mai multe amănunte ale tradiţiei agricole-grădinăreşti, prin aceea că începând deja din 1930 un număr în creştere de ţărani şi mari proprietari, interesaţi în căutarea căilor pentru însănătoşirea fermelor lor, s-au asociat muncii Cercului experimental şi i s-au integrat. Încă din tinereţea lor petrecută la sate şi în gospodăriile proprii, aceşti oameni şi-au mai putut însuşi multe ce puteau fi fructificate, metamorfozate acum, plecând de la amintirile şi experienţele lor, în forma necesară dezvoltării acestei noi mişcări agricole.
Deoarece prin directivele date la Koberwitz fuseseră stabilite ca centru de greutate al obiectivelor urmărite sarcina dezvoltării vieţii solului cât şi, mai ales, o fertilitate de durată a pământului şi de asemenea construirea unui organism de producţie armonios conceput, şi întrucât trebuia să se preocupe în mod deosebit de intens de toate măsurile ce puteau servi în acest scop, mişcarea biodinamică a devenit curând cunoscută ca avangardistă a preţuirii acestor scopuri şi tuturor măsurilor menite a le promova. Dintre acestea făceau parte, de pildă, tratarea solului cu îngrăşăminte organice atent preparate, întreţinerea pajiştilor cu ajutorul compostului, folosirea diversificată a leguminoaselor chiar şi pe soluri grele în calitate de cultură principală şi intermediară, acoperirea solului cu îngrăşământ verde, adăugarea de plante aromatice în semănăturile de iarbă şi trifoi, fortificarea sănătăţii animalelor domestice prin adăugarea de frunziş şi plante aromatice la hrană, însănătoşirea peisajului prin plantarea perdelelor de protecţie, efectuarea împăduririlor în concordanţă cu un echilibru natural, şi multe altele. Căci trebuia ţinut cont de toate acestea dacă obiectivele propuse la Koberwitz, în privinţa însănătoşirii culturilor de plante şi a producerii de alimente de cea mai bună calitate posibilă, urmau să fie împlinite.
Agricultorii şi grădinarii prezenţi la Koberwitz au fost inspiraţi în întrebările pe care le-au pus Dr.-lui Rudolf Steiner prin faptul că erau familiarizaţi cu ştiinţa spirituală antroposofică şi noile căi, adesea surprinzătoare, ce au rezultat din cunoştinţele mijlocite de aceasta pentru rezolvarea problemelor importante în domeniul viului, ca de exemplu în medicină şi în pedagogie. Aşadar pentru aceştia, calea de la care aşteptau o înţelegere aprofundată a sarcinilor şi a rezolvării lor în domeniul agricol, a fost o lărgire goetheanistic-antroposofică a ştiinţelor naturii. Aceşti agricultori şi grădinari au fost sfătuiţi chiar de Rudolf Steiner, pentru a li se asigura premisele necesare înţelegerii conferinţelor Cursului de agricultură, să studieze în prealabil cele două opere fundamentale ale ştiinţei spirituale antroposofice: Teosofia şi Ştiinţa ocultă în schiţă. Mulţi dintre cei care li s-au alăturat mai târziu căutau şi altfel să găsească drumurile corecte pentru remedierea pagubelor avute la fermele lor, direct prin observarea făcută asupra organizării muncii şi rezultatelor obţinute în acele gospodării care lucrau deja după noile directive, sau şi cu prilejul sesiunilor organizate de către „Cercul experimental”, în care, înainte de toate, se făceau comunicări în legătură cu experienţele făcute în ferme. Subtila sensibilitate a celor ce se ocupă cu munca câmpului şi grădinăritul le-a permis să pătrundă şi pe această cale înspre înţelegerea gândurilor călăuzitoare ale activităţii biodinamice şi a căilor de urmat în vederea înfăptuirii ei.
Numărul în continuă creştere al agricultorilor şi grădinarilor a determinat asocierea în grupe de lucru locale care, la rândul lor, erau regrupate, la nivel de land sau de provincie, în Comunităţi de lucru mai mari. Deoarece informaţiile dorite de noii veniţi nu mai puteau fi date permanent de către fermierii ce lucrau în ferme biodinamice, suprasolicitaţi de responsabilitatea faţă de propriile lor gospodării, au fost în scurt timp înfiinţate Birouri de informare ca sedii de sfătuire în diversele landuri şi provincii. Mulţumită acestei organizări constructive a muncii au putut fi acordate ajutoare esenţiale de marile moşii şi proprietarii lor, de cei consacraţi progresului agriculturii. De asemenea, înfiinţarea unei organizaţii pentru desfacerea, în cercurile de consum interesate, a produselor de o calitate superioară obţinute în ferme, a beneficiat de un sprijin important tot din partea acestora. Pentru produse a fost ales numele înregistrat sub marca protejată „Demeter”; cu această activitate s-a însărcinat „Federaţia economică Demeter”. În afară de această „Federaţie Demeter” din Germania mai există astăzi asemenea organizaţii Demeter în multe alte ţări.
Sarcina acestora este de a colecta cantitatea în creştere a produselor obţinute în fermele biodinamice şi de a mijloci desfacerea către consumatori, încheierea de contracte de cultură cu gospodăriile producătoare, mijlocirea cu fermele prelucrătoare, protejarea calităţii prin încheierea de contracte de protecţie cu producătorii cât şi cu firmele prelucrătoare precum şi cu comercianţii distribuitori. Aşadar, în principiu, sarcina acestora este una de tip fiduciar.
La numai câţiva ani după cursul de la Koberwitz, mişcarea biodinamică a început să câştige teren şi în afara Germaniei, ca de exemplu în: Elveţia, Olanda, Anglia, Tările Scandinave, Franţa şi Statele Unite. Ferme izolate existau şi în America de Sud, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă. Si în aceste ţări s-au format cercuri de cercetare şi comunităţi de lucru agricole-grădinăreşti. Astfel, în multe locuri de pe Pământ au avut loc manifestări locale, la ferme în timpul verii, sesiuni la sfârşit de săptămână şi cursuri de iniţiere iarna, în timpul cărora au avut loc vii schimburi de experienţă. În Olanda s-a ajuns chiar la întemeierea unei Scoli de grădinărit şi agricultură, având cursuri de trei ani, în care se practică activitatea biodinamică. Însă de mai bine de trei decenii, agricultorii şi grădinarii care aplică metoda biodinamică se întâlnesc în fiecare iarnă la Universitatea Liberă de la Goetheanum, în Dornach, pentru a conlucra la aprofundarea înţelesului expunerilor făcute de Rudolf Steiner în anul 1924, în cadrul cursului de agricultură.
La extinderea mişcării în diversele ţări şi părţi ale lumii s-a impus necesitatea adaptării muncii în ferme la raporturile climatice, sociale şi economice specifice. Acest proces de continuă transformare a trebuit să se desfăşoare în timp, datorită modificării structurii economice. Dacă în 1924, în special în provinciile estice ale Germaniei, era disponibilă aproape nelimitat mână de lucru agricolă experimentată contra unor remuneraţii băneşti economic acceptabile, în special în ultimele decenii, asupra cărora standardul crescând de viaţă şi-a pus amprenta, a trebuit ca maşina să fie tot mai mult inclusă pentru acoperirea volumului de muncă necesar. Astăzi, în multe ţări, o fermă biodinamică fără o dotare constând din împrăştietoare de gunoi şi compost, macara de îngrăşământ sau încărcător frontal, maşină-pulverizator pentru preparate, precum şi obişnuitele tractoare, pluguri mecanice, semănătoare şi maşini de recoltat, nu mai poate fi concepută. În fermele pomicole sunt necesare în plus cositoare circulare şi maşini de săpat; în grădinărie maşina de plantat şi multe altele. Abia o introducere deliberată a maşinilor făcea iar posibilă ‒ acum, în cadrul unor raporturi economice modificate ‒ realizarea integrală şi la timp a măsurilor pentru dezvoltarea vieţii solului.
În acest fel, adaptarea la condiţiile de loc şi de timp s-a dovedit a fi premisa pentru o muncă rodnică conform directivelor date la Koberwitz. În acord cu indicaţia lui Rudolf Steiner: „O moşie este întotdeauna o individualitate, în sensul că nu este niciodată într-adevăr identică cu o altă moşie. Clima, natura solului furnizează datele de bază ale individualităţii unei moşii. O moşie din Silezia nu este la fel cu una din Turingia sau din Germania de Sud. Fiecare este o individualitate aparte... Conform concepţiei antroposofice, generalităţile şi abstracţiunile nu au absolut nici o valoare, şi asta mai ales când se urmăreşte trecerea la practică.”
Deoarece Rudolf Steiner, intervenind moartea sa la 30 martie 1925, nu a mai putut participa la evoluţia ulterioară a activităţii biodinamice, configurarea gospodăriilor conform condiţiilor locale individuale nu a mai fost uşor de făcut. Un ajutor important în acest sens a fost observarea efectelor măsurilor întreprinse asupra sănătăţii şi fertilităţii animalelor domestice şi a plantelor de cultură. De îndată ce nu s-au mai folosit pesticide la plante şi nici substanţe chimice pentru suprimarea bolilor la animalele domestice, reacţia pozitivă în ceea ce priveşte sănătatea, rezistenţa la boli şi creşterea capacităţii reproductive a fost un indicator sensibil pentru aprecierea măsurilor de ocrotire luate. Această metodă le mijloceşte ţăranilor şi grădinarilor adesea o viziune mai profundă asupra raporturilor dintre lucruri decât ar fi putut dobândi prin cercetările analitice ale ştiinţei obişnuite.
Pe parcursul dezvoltării activităţii biodinamice, pe lângă laboratorul biochimic de la Goetheanum, Dornach, care exista deja în 1924, s-au întemeiat şi alte Institute de cercetare în legătură cu activitatea biodinamică în Statele Unite, Suedia şi Germania. Pentru dovedirea calităţii deosebite a produselor biodinamice, metoda cristalizărilor sensibile, dezvoltată de Dr. E. Pfeiffer pe baza sfaturilor lui Dr. Steiner, a adus servicii importante. La institute se tratează, printr-un strâns contact de activitate cu gospodăriile, probleme de fertilitate a solului, de obţinere şi control al calităţii, de sănătate a plantelor şi de apărare împotriva micozelor şi a atacurilor insectelor, dar şi probleme de cultură a plantelor cât şi de creştere a animalelor şi hrănirea lor.
În cadrul acestei colaborări dintre activitatea aplicată în gospodării şi munca de cercetare din institute au putut fi confirmate multe dintre directivele date de către Rudolf Steiner. Astfel, înainte de toate, prin dirijarea măsurilor de gunoire şi îngrijire în vederea dezvoltării vieţii comune solului şi lumii vegetale în agricultură, şi de asemenea intensificând pomicultura şi legumicultura au putut fi create bazele pentru o creştere sănătoasă a plantelor şi pentru obţinerea produselor vegetale de cea mai înaltă calitate dietetică. Sarcini a căror importanţă a crescut în timpul de după curs, de la un deceniu la altul.
De asemenea, cunoştinţele legate de ameliorarea condiţiilor vitale ale plantelor şi animalelor au putut fi lărgite printr-o observare atentă a ritmurilor cosmice. Aceste cunoştinţe sunt redate acum în calendarele astronomice de însămânţări care apar anual.
Pentru cei interesaţi de punerea în practică a directivelor date la Koberwitz, sau care vor să-şi conceapă ferma conform metodei biodinamice, după cum ne spune experienţa făcută, este recomandabil ca mai întâi să caute să ia contact cu gospodăriile şi organizaţiile care reprezintă activitatea biodinamică în diferitele ţări şi care editează şi reviste, mijlocesc posibilităţi de consiliere şi organizează cursuri.
O listă a acestor centre de activitate şi organizaţii din diferitele ţări precum şi informaţii suplimentare, eventual şi despre literatura introductivă, pot fi oricând solicitate la editură.
Lucrări ale lui Rudolf Steiner care pot contribui în mod deosebit la înţelegerea cursului de agricultură sunt: Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe, Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, Teosofia. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi menirea omului, Stiinţa ocultă în schiţă.
Ar mai fi de indicat: Gerbert Grohmann: „Planta”, vol .I şi II, Ehrenfried Pfeiffer „Fertilitatea pământului”, Herbert H. Koepf, Bo. D. Petterson, Wolfgang Schaumann „Agricultura biodinamică. O introducere”.
Editorii
