Următoarele întrebări au fost înmânate lui Rudolf Steiner în formă scrisă pe 18 septembrie 1924 înainte de conferință.
În scriere de mână, de Johannes Werner Klein:
Sursa anumitor dificultăți care se fac observate din când în când în cercul nostru, este lipsa noastră de claritate în ce privește sarcinile și fundalurile spirituale ale celor șapte arhiepiscopii/ministranții și, legat de aceasta, în ce privește conducerea pământească a Mișcării noastre.
Drept întrebări mai speciale referitoare la continuarea întregii activități, ne preocupă acum îndeosebi următoarele:
1. dacă este bine să continuăm să punem accentul pe elementul extensiv, sau dacă, în vederea unei pregătiri mai bune a sarcinilor viitoare, este just să ne concentrăm o vreme în primul rând pe munca de aprofundare intensivă a propriei noastre personalități? – Această întrebare ne-a fost impusă de către diminuarea, din toamna anului 1922 și până acum, a forțelor fizice și sufletești ale anumitor cercuri, care ne provoacă îngrijorare;
2. ce căi să abordăm pentru fondarea unor colonii spirituale în alte țări?;
3. cum trebuie să procedăm în comunități cu calitatea de membru, și legat de aceasta cu distribuirea împărtășaniei? Până acum, majoritatea dintre noi au adoptat forme foarte libere în această privință. La comuniunea care are loc în fiecare duminică, au putut participa în unele orașe toți membrii comunității.
În cadrul întâlnirilor din ultimele săptămâni ne am preocupat mult cu condițiile karmice, care ne-au condus pe fiecare dintre noi în cerc, pentru a ne cunoaște reciproc în diversitatea noastră karmică și a cunoaște cercul în ansamblu, în ce privește sfera misiunii sale. Prin revelațiile conferințelor dumneavoastră noi ne confruntăm mereu cu problema ființei și rolului karmic al cercului nostru.
În legătură cu aceasta ne confruntăm cu problema karmei Bisericilor creștine de până acum și cu rolul jucat de această karmă în cercul nostru prin intermediul diferitelor personalități.
În partea apocaliptică a Evangheliei (după Marcu 13, 20) stă fraza: «Și de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nu ar scăpa niciun om; dar pentru cei aleși, pe care El i-a ales, a scurtat aceste zile (de necazuri).» – Cum să înțelegem această frază, având în vedere evenimentele din epocile următoare, de exemplu ale războiului tuturor contra tuturor?
Acestea sunt întrebările care mișcă întregul cerc. Avem rugămintea însă, din cauza câtorva lucruri referitoare la aceste întrebări, precum și din cauza întrebărilor despre orașe și a câtorva foarte scurte solicitări, să oferiți cercului celor șapte conducători superiori și conducători posibilitatea unei întrevederi cu dumneavoastră.
Joh. Werner Klein
În scriere de mână, de Friedrich Doldinger:
1. În Biserica catolică există obiceiul ca episcopul care sfințește lăcașul unei biserici să însemneze literele în cenușă pe pământ. La noi este necesar un ritual corespunzător la sfințirea unei biserici? De către cine ar trebui îndeplinit acest lucru? (conducătorul?) (practic, pentru inaugurarea unui spațiu propriu în Freiburg care să servească doar pentru ținerea slujbelor la sărbătoarea de Sf. Michael).
2. Utilizarea lumânărilor la diverse ocazii. Sfeșnicul cu șapte lumânări aprinse poate fi folosit și în afara actului de sfințire a omului, cum ar fi de exemplu la un botez sau alte ocazii în apropierea altarului?
3. Breviar
La primul curs de la Dornach, unde a fost dat breviarul, au fost mulți participanți, care ulterior nu au devenit preoți. S-a întâmplat ca, în principal, prin aceste personalități, dar și prin
niște neclarități apărute inițial în cercul nostru, breviarul să ajungă la oameni care nu au nicidecum în gând să devină preoți și uneori ne creează chiar greutăți practice în muncă. Unele
dintre aceste personalități, care au primit breviarul drept un «cadou afectuos» și nu au știut că el conține meditații pentru preoți, l-au returnat imediat după anunțarea situației de fapt.
Cercul de preoți ar dori să adreseze tuturor celor care dețin breviarul fără să fi prestat jurământul, rugămintea de a-l înapoia. Parțial, în cerc mai domnește însă o neclaritate, dacă acest
lucru este posibil în cazul tuturor posesorilor care nu au acest drept, de exemplu al soțiilor. – Însă aproape toți dintre noi cred a fi clar că doar printr-o interzicere radicală, fără
excepții, a deținerii nelegitime a breviarului se poate obține curățenia necesară în această chestiune, întrucât breviarul a fost dat, clar și deslușit, doar pentru cei care se pregătesc
nemijlocit pentru exercitarea meseriei de preot.
Mulți dintre noi sunt îngrijorați de răspândirea neobiectivă a breviarului. În primul rând a luat naștere întrebarea – apropo de manipularea strofelor Orelor de clasă – dacă breviarul nu a devenit, datorită felului de răspândire, ineficient, sau dacă, printr-o educare care să înceapă acum, mai poate fi realizată situația dorită.
