Dr.Steiner: Poate că cineva dintre dumneavoastră are o întrebare la inimă?
(Punerea unei întrebări privind acțiunea alcoolului, efectele lui rele etc.)
Vreți să spuneți, în ce măsură alcoolul este dăunător pentru sănătate?
Acuma, cu alcoolul lucrurile stau așa că primul efect îl vedeți foarte evident prin aceea că în om alcoolul acționează așa cum am descris mereu: asupra întregii stări sufletești. Primul lucru este acela că prin alcool, omul ajunge într-un fel de confuzie spirituală care acționează atât de puternic, încât înainte de orice omul este atunci supus unor pasiuni care altfel sunt slabe în el și care pot fi ușor reprimate prin rațiune, atunci când nu a băut alcool, el pare a fi mult mai rezonabil, decât pare atunci când a băut alcool. Apoi alcoolul acționează mai întâi în mod excitant asupra sângelui lui, și apare o circulație crescută a sângelui. Acesta este primul aspect; prin aceasta este stimulată viața pasională. El se înfurie, de exemplu, mai rău sub influența alcoolului, în timp ce altfel își domină mai ușor furia. Așadar, vedeți primul efect al alcoolului este acela care se exercită asupra omului mai ales în privința vieții sale raționale și mai ales asupra vieții sale sufletești.
După ce alcoolul a rămas un timp în organism, el reproduce un fenomen pe care-l cunoașteți foarte bine și care se numește mahmureală. Dar tocmai din apariția mahmurelii dumneavoastră recunoașteți că alcoolul acționează mai întâi în așa fel încât întregul organism se împotrivește lui. Ce înseamnă că omul este mahmur? Aceasta nu înseamnă nimic altceva decât că omul prin faptul că seara, să spunem, a fost beat – mahmureala apare de obicei dimineața după ce seara omul a fost beat – și sângele său a fost într-o mișcare deosebit de puternică, a folosit foarte multe forțe pentru a-și pune repede corpul în mișcare, în timp ce altminteri aceleași mișcări s-ar fi executat mult mai lent.
De asemenea, observați acest lucru foarte precis. Admiteți că corpul vrea să rezolve o anumită activitate în douăzeci și patru de ore. Dacă acum își bea măsura potrivită de alcool, aceeași activitate va fi executată poate în douăsprezece sau chiar în șase ore. Prin aceasta corpul își ia propria activitate interioară. Din această cauză, la persoane care sunt obișnuite să bea din când în când, este o acțiune instinctivă, ca apoi, înainte ca să apară mahmureala, să mănânce zdravăn. De ce fac aceasta? Da, când mănâncă zdravăn fie mahmureala este cu totul evitată, fie ea este mult mai slabă astfel încât după aceea, în ziua următoare, ei pot lucra.
Ce se întâmplă așadar când cineva a băut zdravăn și după aceea mănâncă un cârnat? Atunci el își aduce din nou corpul în activitate și înlocuiește ceea ce a pierdut prin activitate prea rapidă. Dacă omul nu face însă acest lucru, dacă el nu este încă un băutor destul de înrăit – căci cei înrăiți fac aceasta dacă el nu face aceasta, ci uită să mănânce cârnatul, atunci el capătă mahmureala, din cauză că corpul său nu mai este capabil să exercite interior o activitate superioară. Dacă însă activitatea nu este exercitată corect, atunci peste tot se depun urați, și anume compuși ai acidului uric. Aceștia se depun mai ales în cap, pentru că acesta este cel mai greu de alimentat. Și astfel un om care și-a consumat noaptea activitatea corporală, activitatea sa corporală internă, prin consumul de alcool, umblă în dimineața următoare în așa fel, încât de fapt capul său este așa cum sunt de obicei intestinele sale: în el sunt depuse excremente. Totodată, corpul se revoltă imediat, atunci când prin consumul de alcool i s-a luat prea multă activitate.
După cum v-am spus deja odată la conferințele mele [Nota 48], omul poate îndura de fapt – acum nu mă refer la alcool, ci în general – mult mai mult, decât se presupune de obicei. Acest lucru poate fi compensat din nou, și anume într-un timp îndelungat. Și găsiți chiar un antidot foarte înșelător, foarte suspect împotriva mahmurelii la unii oameni. Când în dimineața următoare se trezesc sau se întorc acasă cu o mahmureală uriașă – ce fac ei atunci? Asta veți fi viețuit-o și dumneavoastră: și anume în dimineața următoare ei iau o masă de dimineață specială, apoi se îmbată din nou.
Și ce este aceasta, că atunci beau mai departe? Da, vedeți corpului i-a fost sustrasă activitate prin faptul că sângele a fost adus în frământări deosebite. Acum această activitate îi lipsește dimineața. Dar corpul este din nou incitat prin băutul mai departe, încât ultimele resturi de activitate, pe care le mai poate avea, sunt și ele epuizate. Pentru că ultimele resturi mai îndepărtează și excremente, mahmureala pleacă până la un anumit grad din cap, rămâne însă totuși prezentă în restul corpului. Aceasta oamenii o simt mai puțin. Așa încât continuarea băutului dimineața duce de fapt la aceea că mahmureala trece în mod inconștient în restul organismului. Și abia apoi, când se întâmplă aceasta, atunci începe adevărata calamitate pentru corp. Acei bețivi au cel mai mult de suferit, care alungă mahmureala prin continuarea băutului. Căci atunci încetul cu încetul, dacă aceasta se repetă, este ruinat întregul corp.
Din fericire, este aproape imposibil – pentru că omul poate suporta mult – să ruinezi corpul rapid. Din această cauză, primul – lucru la un bețiv înrăit este că el capătă un fel de delirium, delirul alcoolic. Aici încă nu merge până la ruinare. Când apare acest delirium tremens, cum este numit în medicină, atunci oamenii văd pretutindeni alergând un anumit fel de animale, șoareci etc. Ei capătă un fel de manie a persecuției. Delirium tremens este legat de faptul că ei se simt peste tot urmăriți de animale mici, și anume de șoareci. Există turnuri de șoareci. Acestea și-au căpătat numele de cele mai multe ori pentru că în vremuri trecute aici era închis câte unul care avea delirium tremens și care era chinuit de șoareci pe care el numai și-i închipuia – vor mai fi fost și în realitate câte unii – căci cel care era înăuntru vedea pretutindeni în jurul său, mii și mii de șoareci care, de fapt, nu erau acolo.
Vedeți, așadar, este chiar foarte greu să poți introduce în întregime în corp, ceea ce acționează în om atunci când se ruinează prin alcool. Corpul se împotrivește foarte mult timp acestei povești care este pregătită de alcool.
Partea interesantă este că atunci la oameni se păstrează conștiința. Să spunem că ei au băut un anumit timp, dimineața devreme iar au băut mai departe și apoi brusc se mișcă conștiința și ei încetează de a mai bea, ei și-au mai păstrat această puțină energie, ca să se oprească acum. Ce se întâmplă atunci? Dacă mai înainte nu au avut delirium tremens, ei îl capătă atunci. Acesta este faptul interesant, că uneori cel care a băut mult timp, dacă acum se oprește să mai bea, se îmbolnăvește de delirium tremens.
Acesta este unul din semnele cele mai importante că omul trebuie privit în sensul că la el capul lucrează altfel – am arătat aceasta în ultimele conferințe [Nota 49] decât restul corpului. Atâta timp cât omul menține delirium tremens în cap, îi merge încă acceptabil; el nu are încă problema în restul corpului. Dacă însă o are în restul corpului și renunță după aceea la alcool de-abia atunci se revoltă restul corpului urcând prin cap în sus, astfel încât prin renunțarea la alcool el capătă delirium tremens.
Se poate astfel spune: În sângele omului se află contrapartea pentru cele mai variate funcționări ale sufletului. Poate că știți că unele persoane suferă de mania persecuției prin faptul că văd tot felul de siluete care în realitate nu sunt acolo. În vremurile din trecut mai ales – și aceasta era o cură foarte sănătoasă –, acestor persoane li se lua sânge din venă. Nu trebuie deloc crezut că mai demult oamenii erau atât de superstițioși cum se admite în prezent. Luarea de sânge nu este ceva care să vină de la superstiție. Li se deschidea numai vena; adeseori, numai li se așezau undeva lipitori care le luau sânge. Atunci sângele era mai puțin activ. Nu numai la bețivi, dar și la alte crize de nebunie se aplica această metodă și atunci sângele era mai puțin activ. Atunci le mergea mai bine.
Ce este mai cu seamă legat de tot ceea ce constituie baza pentru calitățile sufletești ale omului, sistemul nervos, eu v-am făcut cunoscut, dar aceasta este mult mai puțin important pentru voință; este important pentru rațiune, dar pentru voința omului este mult mai important decât sângele.
Acum, când vedeți însă că alcoolul afectează sângele în modul cel mai drastic, în acest sens trebuie recunoscut că sângele, întrucât corpul se revoltă atât de tare împotriva a ceea ce provoacă alcoolul, este apărat puternic împotriva consecințelor consumului de alcool. Și aici trebuie să ne întrebăm: Prin ce oare, sângele din om este atât de puternic protejat împotriva atacurilor? Apoi, mai trebuie să întrebăm: Unde iau de fapt naștere cele mai importante componente ale sângelui?
Amintiți-vă că v-am spus: Sângele este constituit din globule roșii care conțin fier, care înoată în toate sensurile în așa-numitul ser sangvin, și din globule albe. V-am spus că cele mai importante componente ale sângelui sunt globulele sangvine roșii și albe – acele globule sangvine care sunt legate de activitatea splinei, pe care în cercetările noastre de la Stuttgart le-am numit așa-ziși regulatori nu le vom lua acum în considerație. Există mulți corpusculi în sânge; acum vrem să examinăm numai globulele roșii și pe cele albe și vrem să ne întrebăm: Oare unde iau naștere în corp aceste globule sangvine? Da, vedeți dumneavoastră, acești corpusculi sangvini iau naștere anume, într-un loc cu totul special. Dacă vă imaginați aici un femur de la bazin până la genunchi, dacă vă gândiți cumva la un os, un os al brațului, la un os gol pe dinăuntru oarecare, atunci în interiorul acestui os veți găsi pretutindeni așa-numita măduvă osoasă. Aici înăuntru este măduva osoasă. Și vedeți, domnii mei, în această măduvă osoasă iau naștere globulele roșii și globulele albe și abia după aceea pătrund în vasele sangvine. Corpul uman este organizat în așa fel încât sângele său, adică cel mai important lucru din el, este produs în cavitățile interioare ale oaselor sale,
Dacă acesta este cazul, atunci puteți să vă spuneți: Sângele este cu adevărat extraordinar de bine apărat împotriva ruinării în timpul producerii sale, căci alcoolul ar trebui să fie consumat un timp foarte îndelungat și în cantitate mare ca să ajungă să altereze osul atât de mult încât să pătrundă până în partea sa cea mai interioară, până în măduvă, și s-o afecteze, să ruineze măduva spinării, astfel încât să nu mai poată să producă globulele sangvine roșii și albe. Și abia aici începe pentru oamenii consumatori de alcool, aspectul cu adevărat dăunător, când au ajuns atât de departe încât alcoolul a acționat până în măduva spinării.
Lucrurile sunt așa că în ceea ce privește rațiunea, calitățile sufletești, sunt în mare măsură la fel, dar cu privire la sângele lor oamenii se deosebesc în mare măsură ca bărbat și femeie, ca soț și soție. Este o deosebire inconștientă dar care iese foarte clară la lumină. Corpusculii sangvini mai cu seamă, care sunt produși în interiorul cavității oaselor, așadar globulele roșii și albe, au asupra omului o asemenea influență, încât globulele roșii sunt mai importante la femeie, iar cele albe la bărbat. Acest fapt este foarte important: Femeia, știți că are la fiecare patru săptămâni perioada sa, care constă în principal într-o activitate a corpului uman de a elimina ceva, o cantitate de globule roșii care trebuie eliminată. Bărbatul nu are perioadă și doar, știți și faptul că sămânța bărbatului este așa încât nu trădează o origine în sângele roșu. Ea își are originea în corpusculii sangvini albi. Acestea se modifică de mai multe ori, dar în final devin ceea ce în sămânța bărbătească este mai important. Astfel, în ceea ce are legătură cu reproducerea umană, noi trebuie să mergem până la măduva osoasă ocrotită, dacă vrem să cercetăm prin ce poate fi influențată fizic capacitatea de reproducere umană. Și anume, capacitatea de reproducere umană poate fi influențată fizic tocmai prin măduva osoasă din interiorul oaselor.
Acum însă, natural, globulele roșii și cele albe, după ce au fost produse în interiorul oaselor, ajung în sânge. Dacă acum femeia bea alcool, sunt influențate desigur mai ales globulele roșii. Globulele roșii conțin fier, sunt oarecum grele, au în ele greutatea Pământului. Așadar, când femeia bea, efectul produs este că în ea există prea multă greutate. Consecința acestui fapt este că, dacă femeia este alcoolică, copilul care trebuie să se formeze și să se dezvolte în timpul sarcinii devine prea greu, așadar interior el nu poate să-și dezvolte organele în mod corect. El nu ajunge să fie format interior, organele sale interne nu sunt în regulă. Și pe această cale ocolită, domnii mei, se petrece la femeie influența dăunătoare prin alcool.
La bărbat, prin alcool sunt influențate predominant globulele albe. Și când apoi, sub influența alcoolului sau mai ales sub influența corpului, se consumă băuturi alcoolice, are loc fecundarea, atunci sămânța este ruinată în așa fel încât ea devine prea agitată, haotică. Căci fecundarea se întâmplă prin aceea că acest mic ou este eliberat de organismul matern. Acest lucru poate fi văzut numai cu microscopul în starea în care se află când are loc fecundarea. Așadar, oul este eliberat. De bărbat este eliberată o mare cantitate de corpusculi seminali; aceștia au toți un cil caudal. Și prin acest cil caudal ei sunt teribil de mișcători. Ei execută cele mai complicate mișcări, și bineînțeles unul trebuie să ajungă primul la oul femel. Cel care acum ajunge primul, este acceptat și preluat de oul femei. El este mult mai mic decât oul femel, cu toate că și oul femel poate fi perceput tot numai cu microscopul. Acesta este preluat. Și din clipa în care a fost preluat în ou, se formează imediat un înveliș în jurul oului și ceilalți trebuie să se retragă.
Vedeți, așadar, acest aspect este organizat în mod deosebit de spiritual. Acești corpusculi seminali sunt orânduiți a fi deosebit de mobili. Prin alcool însă devin încă mult mai mobili. Așa încât fecundarea are loc sub influența ființei seminale masculine, care este deosebit de mobilă. Și consecința acestui fapt este că prin fecundare, la om se acționează în mod deosebit asupra sistemului său nervos și asupra sistemului său senzorial, când bărbatul este bețiv. Astfel că atunci când femeia este bețivă organele interne sunt ruinate prin greutate; când bărbatul este bețiv, atunci este ruinat sistemul nervos al copilului. De aceea, când există o asemenea situație întregul proces de formare, creștere și dezvoltare a copilului este ruinat.
Se poate spune așadar: prin femeie, atunci când este bețivă este ruinat pământescul din om, iar prin bărbat, atunci când este bețiv, este ruinat ceea ce este mișcător, aerian, ceea ce există în ambianța Pământului, dar și ce poartă omul în sine. Astfel fătul este ruinat din două direcții diferite, atunci când ambii părinți sunt bețivi. Natural, atunci nu există o fecundație în toată regula, aceasta înseamnă că fecundația este posibilă, dar cu adevărat nu este posibilă o creștere normală a fătului. Căci, pe de o parte, oul vrea să-și pună atunci în valoare greutatea sa, pe de altă parte în el totul este într-o mișcare dezordonată și una o contrazice pe cealaltă. Masculinitatea contravine femininului la o astfel de fecundație în care ambii părinți sunt bețivi. De aceea, pentru cel care înțelege întregul context este clar, că la cei care beau în mod obișnuit daune deosebit de mari se produc asupra fătului. Dar dacă spui acest lucru oamenii nu te cred, pentru că consecințele beției părinților asupra copiilor totuși nu este relativ atât de evidentă. Acest fapt se întâmplă așa numai datorită faptului că sângele este atât de apărat, fiind produs în interiorul măduvei osoase, astfel că oamenii trebuie să bea foarte mult pentru ca acest lucru să influențeze mult asupra urmașilor. Iar influențarea slabă oamenii în prezent pur și simplu nu o recunosc.
Nu-i așa, când se naște un copil cu hidrocefalie, de regulă nimeni nu verifică dacă fecundația a avut loc chiar într-o noapte, după ce mama fusese la o cină și acolo băuse vin roșu, pe când dacă s-ar cerceta s-ar constata că aici greutatea devine prea mare. Atunci copilul se naște cu hidrocefalie. Dimpotrivă, dacă copilul se naște cu un spasm muscular facial, nici atunci nu se verifică dacă bărbatul nu băuse cumva prea mult seara. Aș spune că lucrurile care sunt în mic nu sunt cercetate. Și de aici vine faptul că oamenii cred că aici nu ar exista nici o influență. Ea există întotdeauna. Însă efectele cu totul dăunătoare se produc în cazul părinților bețivi în mod obișnuit. Și aici există în prezent ceva straniu, ceva foarte curios.
Când, de exemplu, să spunem, bărbatul bea, se poate constata că și copiii pot avea o defecțiune în sistemul lor nervos sau, de exemplu, o predispoziție la tuberculoză. Nu este deloc necesar ca ceea ce moștenesc copiii să aibă legătură cu consumul de alcool al bărbatului. Ei nu trebuie să aibă, de exemplu, predispoziție la dezvoltare necorespunzătoare a funcției legate de cap, ci la tuberculoză sau la deranjament stomacal și alte afecțiuni. Așadar, acesta este aspectul viclean, că ceea ce este surpat prin alcool, trece pur și simplu la om, la cu totul alte părți corporale.
Acum, la astfel de lucruri trebuie cu adevărat să ții seama întotdeauna ce influență mare au într-adevăr cantități mici de substanță asupra dezvoltării umane. Și nu numai aceasta, ci trebuie luat pretutindeni în considerare cum sunt aduse la om aceste substanțe. Gândiți-vă, de exemplu, la următoarele: Noi avem în oasele noastre o anumită cantitate destul de mare de fosfat de calciu. Avem în creier și fosfor, și veți fi știind din conferințe anterioare că fosforul este necesar, căci în lipsa fosforului creierul de fapt nu ar putea fi folosit pentru a gândi. Așadar, noi avem fosfor în noi.
Odată chiar v-am spus: Fosforul este favorabil atunci când îl preluăm în cantitate suficientă prin hrană, pentru a fi digerat peste tot cu aceeași viteză care există în general în om. Dacă introducem în stomacul omului o cantitate de fosfor și el trece repede în interior, atunci el nu este util, ci dăunător.
Dar mai trebuie luat în considerație și altceva. Știți că pe vremuri se făceau chibrituri cu fosfor; acum ele au devenit mai rare. Dar dacă există odată prilejul să se observe, cum, de exemplu, a fost cazul meu când eram băiat, atunci se poate viețui următorul lucru: eu trebuia să merg zilnic de acasă până la școală timp de o oră și așa treceam la treisprezece, paisprezece, cincisprezece ani pe un drum la jumătatea căruia se afla o fabrică de produse de aprindere. Aici lucrau așadar muncitorii care făceau chibriturile, bețișoarele cu fosfor. Da, domnii mei, atunci s-a viețuit faptul că un număr dintre acești muncitori – aceasta se petrecea în anii șaptezeci ai secolului trecut – circulau mereu cu maxilare corodate, că li se corodau așadar maxilarele, și plecând de la maxilare li se distrugea corpul. Corodarea oaselor începea de la maxilarul superior și de la cel inferior, dar mai ales de la maxilarul superior.
Cel care știe ce influență dăunătoare poate avea fosforul asupra somnului, acela va găsi că o astfel de fabrică de produse de aprindere face parte dintre lucrurile cele mai ucigătoare pe care le poți avea. La producerea lucrurilor care aparțin civilizației umane este necesar întotdeauna să se aibă în vedere și numeroasele daune asupra omului. Întotdeauna, în această fabrică de produse pentru aprindere intra un număr de muncitori care aveau fălcile bandajate. Așa a început problema, dar, după aceea, ea s-a răspândit. Acum, bineînțeles fosforul fusese deja prezent și în maxilarul superior. Dar ce fel de fosfor?
Vedeți dumneavoastră, fosforul care a ajuns mai întâi cu alimentele în stomac, care apoi a făcut intern tot drumul de la stomac până la maxilare, acela nu este dăunător dacă nu se introduce prea mult. Dimpotrivă, chibriturile se fabrică astfel: mai întâi se formează bețișoarele lungi și apoi cu o mașină de tăiat, ele sunt transformate în bețișoare mici. Apoi sunt prinse în rame, rămânând afară numai un vârf și acesta este mai întâi afundat într-o baie de sulf și apoi într-o baie de fosfor. Pe aceasta muncitorul o ținea pur și simplu în mână. Așadar, pe ramă ajungeau mereu stropi. Acum gândiți-vă, cât de des omul, care nu se poate spăla mereu, își trece mâna într-un mod oarecare peste față. Precis există cantități foarte mici de fosfor care ajung la om acum însă nu dinăuntru, ci din afară. Și aceasta este taina naturii umane: Ceea ce adeseori poate fi deosebit de util atunci când omul îl preia dinăuntru și-l prelucrează mai întâi prin corpul său, poate fi cea mai mare otravă atunci când ajunge în corp de afară. Vedeți, din interior organismul uman este amenajat atât de înțelept, încât ceea ce este exces de fosfor este excretat din nou odată cu urina sau cu materiile fecale. El permite să ajungă la oase numai acea mică cantitate care este necesară. Ceea ce este în plus el o elimină.
Dar pentru a reelimina ceea ce vine de afară, omul nu are niciun interes. Desigur poți ajuta la aceasta. De exemplu, s-ar putea obține deja o mare binefacere – dar gândiți-vă totuși cât de puțin se gândea în anii șaptezeci la umanitate –, s-ar putea crea un ajutor instalând o baie caldă în care fiecare muncitor să fie obligat să facă o baie atunci când pleacă acasă. Printr-o astfel de instalație s-ar putea obține desigur enorm de mult. Dar astfel de lucruri pur și simplu nu se fac.
Eu am vrut să vă arăt prin aceasta cum este organizat corpul uman, astfel amenajat încât prin dăunări foarte mici din afară, chiar prin aceleași substanțe pe care le folosește la construirea sa, se poate produce ceea ce conduce la subminarea întregii sănătăți a omului, în general a întregii organizații a omului.
Pentru moment, omul poate îndura multe. Dar totuși, de la un anumit moment organismul cedează. Iar la băutorii de alcool problema este că organismul cedează din momentul în care alcoolul împiedică cumva ca activitatea vitală, activitatea vitală invizibilă să se desfășoare în mod corect.
Când expui omul unei otrăviri cu fosfor, atunci știi că aici pur și simplu subminezi o activitate interioară, care altminteri prelucrează fosforul; ea este subminată din afară. La alcool lucrurile sunt, aș spune, foarte asemănătoare. La alcool problema este așa: Când omul bea prea mult alcool, și bea din ce în ce mai des, astfel încât, așa cum se spune, consumul de alcool nu este pur și simplu acut, ci devine cronic, se ajunge atât de departe încât alcoolul acționează în om ca alcool.
Dar oare cum acționează el ca alcool? Acum, aș dori să vă amintesc un lucru pe care vi l-am spus odată: Cantitățile de alcool de care omul are nevoie, le produce el însuși. Eu v-am spus: în substanțele care există în intestine, este produsă întotdeauna o anumită cantitate de alcool din alimentele obișnuite, pentru că omul are nevoie de aceste mici cantități de alcool. La ce îi trebuie ele? Trebuie doar să vă amintiți, dacă ați fost vreodată într-un cabinet de anatomie oarecare și ați văzut preparate: Aici, ele sunt ținute în alcool pentru că altfel ar putrezi. Alcoolul ferește ceea ce este corp viu de putrezire. Așa acționează însă alcoolul care este produs în om de el însuși, și în organismul uman: el împiedică putrezirea anumitor substanțe de care omul are nevoie. Astfel încât, de fapt, omul are prevăzut prin organizația sa internă atât cât alcool trebuie să aibă, căci el are în sine anumite substanțe care altminteri ar putrezi, dar care trebuie să existe în corpul său, și acestea tocmai trebuie să fie conservate.
Dar acum reflectați: Omul bea prea mult alcool. Atunci se conservă prea mult, atunci ceea ce ar trebui să plece este conservat și menținut în corp! Dacă acum omul își expune sângele care circulă prin corpul său tot mereu alcoolului, atunci el își conservă acest sânge în corp. Și care este urmarea? Urmarea este că sângele astupă canalele din oase, pentru că acționează în mod opus. El nu este eliminat destul de repede din nou prin pori etc. El rămâne prea mult în corp. Prin aceasta măduva din oase are prea puțin prilejul de a forma sânge proaspăt și prin aceasta slăbește. Ceea ce apare la așa-numitul bețiv cronic, este faptul că activitatea măduvei osoase devine slabă cu timpul. Și atunci nu mai produce la femeie globulele roșii normale și la bărbat globulele albe normale.
Vedeți, în asemenea ocazii eu trebuie să spun un lucru: nu-i așa, este foarte frumos când oamenii elaborează reforme sociale, să spunem, de exemplu, interzicerea alcoolului ș.a.m.d. Desigur, este foarte frumos. Dar eu mă refer la următoarele: Chiar și un om atât de învățat cum este profesorul Benedikt – despre care v-am povestit odată [Nota 50], că colecționa cranii de spărgători și atunci spărgătorii unguri au spus că ei nu vor ca să le fie trimise craniile la Viena, pentru că atunci ele nu s-ar găsi împreună cu restul trupului lor în ziua Judecății de Apoi – acest om a spus pe drept: da, oamenii vorbesc împotriva alcoolului, dar mult mai mulți oameni au pierit prin apă decât prin alcool! Acest lucru este în general adevărat și el. Pentru că apa când conține impurități se află în cantități mult mai mari; astfel când privim pur statistic, putem, natural, să spunem: mult mai mulți oameni au pierit prin intermediul apei decât al alcoolului.
Dar mai trebuie avut ceva în vedere: Și acum aș spune: în cazul alcoolului este ca în povestea despre Leberecht Hühnchen; nu știu dacă o cunoașteți. Este povestea unui sărman coate-goale, care nu își poate cumpăra decât un ou; dar el are în jurul acestui ou o mare fantezie și se gândește că dacă acest ou nu ar fi fost acum la băcan, ci ar fi fost clocit corect, din el ar fi luat naștere o găină. Așadar, dacă eu mănânc acum acest ou, eu mănânc de fapt întreaga găină. În fantezia lui el își închipuie: Acum eu sunt totuși de fapt un tip cu adevărat bogat care-și poate mânca găina sa! – Dar, cu aceasta, fantezia sa nu era încă satisfăcută, ci el a gândit mai departe. El spunea: Da, dar găina pe care o mănânc acum ar fi putut să facă atâtea și atâtea ouă din care ar fi putut să iasă la rândul lor găini; și toate aceste găini eu le mănânc! Și în final el calculează câte milioane și milioane de găini ar fi acestea. Atunci spuse: Oare aceasta nu s-ar numi a benchetui?
Vedeți, așa este istoria, nu în glumă ca în această povestire, ci în serios cu alcoolul. Desigur, dacă privim statistic perioada de la 1870 la 1880 și verificăm câți oameni au pierit din cauza apei pe toată suprafața Pământului și câți au pierit din cauza alcoolului, atunci predomină numărul de oameni care au pierit din cauza apei. Atunci oamenii mureau de tifos etc. mult mai mulți decât în prezent; așadar, tifosul poate avea multe legături cu impurificarea apei. Da, domnii mei, așa putem calcula ușor că mult mai mulți pier din cauza apei.
Dar trebuie gândit altfel. Trebuie știut că alcoolul pătrunde treptat, treptat până în măduva osoasă și ruinează treptat, treptat sângele. Prin faptul că ruinează apoi direct urmașii, sunt ruinate toate generațiile următoare! Să spunem că un om are trei copii, atunci acești trei copii sunt la început puțin ruinați; dar cei care se nasc din aceștia trei, ei sunt puternic ruinați. Și în acest fel se ruinează oamenii prin alcool pentru mult timp. Și multe lucruri care există în prezent în omenire ca slăbiciuni, sunt prezente pur și simplu datorită alcoolului. În realitate, trebuie să ne imaginăm: Aici sunt un bărbat și o femeie. Omul este bețiv; prin aceasta ereditatea slăbește în corp. Gândiți-vă ce înseamnă aceasta deja după un secol sau chiar după mai multe secole! Atunci nu folosește la nimic când focalizăm simplu perioada de la 1870 la 1880, și spunem: în această perioadă au murit mai mulți oameni prin apă decât prin alcool. Aici trebuie să privești în decursul unor perioade îndelungate. Și acesta este un lucru pe care, în prezent, oamenii nu-l fac cu plăcere, cel mult în glumă ca autorul lui Leberecht Hühnchen, care și el trebuie desigur să privească peste perioade mari de timp, dacă vrea să gândească la cum benchetuiește el.
Așadar, dacă se dorește să se gândească asupra acestui lucru sub aspect social, atunci trebuie să existe asemenea gândiri care privesc dincolo de ceea ce este foarte apropiat. Și aici, trebuie să spun, părerea mea este aceasta: alcoolul poate fi interzis, dar atunci apar fenomene uimitoare. Știți, de exemplu, că în prezent, în multe regiuni ale Pământului oamenii au ajuns să limiteze sau chiar să interzică vânzarea alcoolului; dar vă atrag atenția asupra răului care și-a făcut apariția în ultimul timp: și anume consumul de cocaină care este făcut tot de oameni pentru a se droga. Și față de ceea ce va produce consumul de cocaină privitor la distrugerea capacității de reproducere umană, alcoolul este încă parfum! Unii din cei care consumă cocaină nici măcar n-o vor considera răspunzătoare pentru aceasta. Dar chiar și numai după simptomele exterioare puteți vedea cu cât mai dăunător este consumul de cocaină față de consumul de alcool. Când un om se îmbolnăvește de delirium tremens, acesta se exteriorizează ca un fel de manie a persecuției. El vede peste tot șoareci care-l urmăresc. Dar când cineva consumă cocaină, atunci din corpul său ies de peste tot șerpi! Când un astfel de om care consumă cocaină se privește singur, atunci el vede: mai întâi se anesteziază – acest lucru este plăcut, este un fel de voluptate –, dar apoi dacă a consumat cocaină destul de mult timp, atunci lucrurile arată astfel (se desenează): De peste tot din corpul său ies șerpi, și el fuge repede să mai consume din nou cocaină, pentru ca pentru un timp șerpii să înceteze. Căci teama pe care o are de șerpi este mult mai mare decât cea pe care o are de șoareci în delirium tremens.
Și astfel se pot interzice fel de fel de lucruri, dar oamenii ajung atunci la diferite alte lucruri care, de regulă, nu sunt mai bune, ci mai rele. Și cred că explicațiile prezentate azi privind modul cum acționează alcoolul sunt explicații corecte care să-l facă pe om, treptat, să renunțe singur la alcool. Ele nu încalcă libertatea umană, dar pot avea drept efect ca omul să-și spună: aceasta este îngrijorător! Eu sunt ruinat până în interiorul oaselor! Aceasta acționează atunci ca sentiment, în timp ce legea acționează numai pentru rațiune. Adevărurile corecte, cunoștințele corecte, sunt tocmai din acelea care pătrund până în sentiment. Din această cauză, convingerea mea este: La o reformă socială adevărată – căci și în alte domenii lucrurile sunt asemănătoare, aproape la fel ca aici – noi nu ajungem totuși decât dacă avem grijă pentru o adevărată explicare în cercurile cele mai largi.
Însă această explicație adevărată poate fi realizată abia atunci când există ceva cu care să poți explica. Căci, vedeți dumneavoastră, când în prezent lași undeva să se țină o conferință despre nocivitatea alcoolului – în felul acesta nu veți găsi prezentată problema așa cum v-am prezentat-o eu acum dumneavoastră, cu toate că nici nu este atât de greu; căci lumea cunoaște faptele. Numai că nu știu cum să gândească aceste lucruri în mod corespunzător. Ei cunosc deja faptele. Ei pleacă de cele mai multe ori de la o astfel de conferință ținută de un învățat de duzină, și nici nu știu bine ce anume să facă cu cele auzite. Și dacă sunt deosebit de binevoitori, ei spun: Ei, Doamne, nu ești pregătit, nu ai înțeles povestea. Domnul învățat știe toate acestea. Ca om simplu nu poți să înțelegi totul! – Dar motivul este că nici el însuși nu-l înțelege. Când ai o anume știință, care merge cu adevărat la temelie, când merge la bază, atunci deja poți s-o aduci la înțelegerea, chiar și a oamenilor simpli.
Dacă în prezent știința este atât de puțin adevărată, cauza este tocmai aceea că ea a luat naștere, de fapt, cu excluderea umanității adevărate. Oamenii devin întotdeauna mai întâi conferențiar, apoi profesor netitular, apoi profesor titular. Studenții spun apoi: un profesor titular nu știe nimic extraordinar, iar un profesor netitular nu știe nimic cuminte (joc de cuvinte intraductibil; în limba germană, profesor netitular se spune außerordentlicher Professor, adică profesor extraordinar, și profesor titular se spune ordentlicher Professor, adică profesor ordinar -n.tr.). – Studenții au aceasta în simțire. Așa merge mai departe nepăsarea. Și în reformele sociale știința nu acționează de fapt cu nimic, deși ea ar putea acționa în modul cel mai activ. Și din această cauză, cineva bine intenționat în viața socială trebuie să se întoarcă mereu la acest lucru: Legi de paie, legi scrise sunt mult mai puțin importante, desigur și ele sunt necesare, dar sunt mult mai puțin importante decât o explicație temeinică. Această explicație este lucrul de care este nevoie.
Tocmai așa ceva cum este ceea ce putem studia despre alcool, permite să se facă înțeles. Și apoi ajungem la ceea ce spun mereu oamenilor. Nu este așa, oamenii vin și întreabă: Este mai bine să beau alcool sau este mai bine să nu beau alcool? Este mai bine să fiu vegetarian sau să mănânc carne? În general eu nu spun niciodată unui om, dacă să lase alcoolul sau dacă să-l bea, dacă să mănânce vegetale sau să mănânce carne, ci îi spun omului: alcoolul acționează așa și așa. Îi prezint simplu cum acționează el; atunci el poate să se hotărască, să bea sau să nu bea. Și așa fac, în fond, și cu mâncatul de vegetale sau de carne. Eu spun: așa acționează carnea, așa acționează vegetalele. Consecința acestui dialog este că omul poate hotărî singur.
Aceasta este ceea ce trebuie să avem înainte de orice, în știință: respectul pentru libertatea omului. Astfel încât să nu existe niciodată sentimentul că vrem să-i impunem sau să-i interzicem ceva unui om, ci i se spun faptele. Când știe cum acționează alcoolul, atunci el singur ajunge la ce este corect. Prin aceasta ajungem cel mai departe. Așa ajungem la faptul că oamenii liberi își pot trasa singuri direcția. Și spre acest lucru trebuie să năzuim. Abia atunci ajungem la reforme sociale corecte.
Dacă voi fi aici miercurea viitoare, atunci va trebui să ținem următoarea conferință.
