„Exprimat din punctul de vedere al științei spirituale, trebuie să privim totuși chiar în desfășurarea activității interioare, activitatea propriu-zisă a vieții interioare.”
„Vorbesc cu referire la natura umană în general; ea trebuie să fie tratată însă întru totul individual.”
„Omul are posibilitatea să-și construiască organismul în mod înțelept; el poate contribui la desfășurarea de forțe interioare libere, independente.”
Această conferință despre dieta individuală a libertății formează, în comparație cu cea nemijlocit premergătoare (conf. a 9-a, volumul I) un frumos exemplu pentru cât de variat și de suveran modelează Rudolf Steiner rezultatele de tip nou ale cercetării spiritului. Din această cauză ar fi trebuit să se afle la începutul volumului al II-lea.
Pentru următoarele însemnări ale conținutului conferinței au o valoare crescută acele limitări, care trebuie să preocupe în general pe cel ce interpretează, împotriva reproducerilor, prin indicația: „După o copie nerevăzută de conferențiar... Cine citește scrierile pentru uz intern poate să le ia în cel mai deplin înțeles al cuvântului drept ceea ce are de spus antroposofia. Numai că trebuie să țină seama de faptul că în scrierile tipărite și nerevizuite de mine există erori.” (Cursul vieții mele, cap. 35, GA 28.) În cuprinsul volumului GA 93a: Elemente de bază ale esoterismului, din care a fost extrasă conferința este inclusă cu titlul de „Notițe la un curs esoteric din 31 de conferințe”. Cea aleasă aici este penultima conferință din acest curs. Totuși, ea trebuie preluată aici în succesiunea contextului volumelor I și II, întrucât conținutul ei are cea mai mare importanță pentru cunoașterea antroposofică a nutriției pământești și cosmice a oamenilor precis determinată.
În legătură cu folosirea noțiunii de „rasă” de către Rudolf Steiner, vezi Hans-Jürgen Bader și Lorenzo Ravagli, Idealurile rasiste sunt opusul umanității. Antroposofie și ideea de rasism, Stuttgart, 2002.
„Vor fi discutate în ordine modificările pe care aceste învelișuri umane le suferă sub influența esoterismului sau prin practicarea serioasă a antroposofiei.”
„În antroposofie nu este important numai ca adevărurile să fie comunicate prin cărți și prin expuneri orale, ci problema este cum sunt ele comunicate și cum sunt scrise.”
„Acesta este un lucru pe care, într-un anumit sens, sufletul care se dezvoltă antroposofie sau esoteric îl poate viețui în sine, și anume faptul că odată cu hrănirea cu plante preia în sine nu ce este greu terestru, ci ceva propriu Soarelui, adică corpului central al întregului sistem planetar.”
„Nutriția cu plante este de așa natură încât animă în organism acele forțe care aduc omul la un fel de legătură cosmică cu întregul sistem planetar.”
„Așadar, este interesant de văzut în orice privință, cum aceste lucruri sunt corelate cu taine cosmice și cum prin cunoașterea acestor taine cosmice se poate urmări efectul propriu-zis al materiilor nutritive în organismul uman.”
„Omul este prin creierul său un apartenent al întregului cer înstelat, prin inima sa cu tot ce ține de aceasta, un apartenent al Soarelui, prin sistemul său digestiv și tot ce ține de acesta, într-un alt sens, o ființă pământeană.”
Conferințele Omul ca o consonanță a Cuvântului lumii creator, formator și modelator (GA 230), apărute sub titlul Contemplări esoterice, conțin în prima parte: Relația situației lumii, a situației Pământului și a lumii animale cu omul; în partea a doua: Legătura interioară între aspectul lumii și esența lumii; în partea a treia: Lumea plantelor și spiritele elementare ale naturii; în partea a patra: Tainele organizației umane. Acesteia îi aparțin conținuturile următoarelor două conferințe din 9 și 10 noiembrie 1923. Conferința de la 11 noiembrie 1923 (Originile moral-spiritualului în omenire, în rațiunea umană și în iubire) constituie apogeul acestui ciclu și anunță, prin ciclul care i-a urmat Formele Misteriilor (13 noiembrie – 13 decembrie 1923, GA 232) evenimentele Congresului de Crăciun (Înființarea Societății Antroposofice Generale și constituirea Școlii Superioare Libere de la Goetheanum la Dornach).
„Aici este mineralul, acest mineral intră în om. În om, el este transformat în fluid și așa mai depărate până la eterul caloric; aici el este eter caloric. Acest eter caloric are cea mai mare înclinație de a prelua în sine ceea ce iradiază ca forțe venind din Cosmos și care-l pătrund. Așadar, el preia forțele Universului. Și aceste forțe ale Universului se formează acum ca fiind forțe spirituale care spiritualizează aici materia terestră devenită eter caloric...”
„Poți privi în natura umană abia atunci când știi că tot ce este preluat din afară, trebuie să fie preluat în mod radical. Pentru aceasta luați o substanță exterioară și dacă vreți să-i testați valoarea pentru viața umană, mai întâi nu veți putea face acest lucru cu chimia obișnuită, pentru că trebuie să știți câtă forță trebuie să folosească organismul uman pentru a aduce o substanță minerală exterioară până la volatilitatea eterului caloric. Dacă ea nu poate realiza acest lucru, atunci această substanță minerală exterioară se depune în el, devine substanță pământească grea, înainte de a fi trecut în căldură.”
„Orice astfel de depunere în om înseamnă că omul nu găsește în sine legătura cu spiritualul din Cosmos pentru substanța prezentă în el.”
Când Rudolf Steiner prezintă procesele nutriției umane între 7 și 16 iunie 1924 la Koberwitz lângă Breslau în fața unor gazde antroposofice în cursul celor opt conferințe și a patru ore de discuții explicative ale Cursului despre agricultură, în conferința a 4-a (Forțe și substanțe care pătrund în spiritual: problema îngrășării solului), această temă apare mai întâi într-o formă cât se poate de concentrată în următoarele faze:
„Vedeți dumneavoastră: se crede anume că lucrul cel mai important în nutriție – să nu-mi luați în nume de rău că spun lucrurile atât de degajat – este ceea ce mâncăm zilnic. Dar cea mai mare parte din ceea ce mâncăm zilnic, nu există pentru a fi preluat ca substanță în corp și pentru a fi depus în corp. Ci, cea mai mare parte există pentru ca ea să cedeze corpului forțele pe care le conține, de a aduce corpul în stare de activitate. Și cea mai mare parte din ceea ce se ia astfel în sine este de fapt eliminat din nou, așa încât trebuie să spunem că nu este vorba de o aranjare în metabolism potrivit greutății, ci mai ales în principal este vorba de aceea dacă odată cu alimentele putem prelua în noi în mod just vitalitatea forțelor. Căci avem nevoie de această vitalitate, de exemplu, când umblăm sau când lucrăm, mai ales atunci când lucrăm cu brațele. Dimpotrivă, ceea ce este necesar corpului pentru a depune substanțele în sine, pentru a se îmbogăți, să spunem așa, cu substanțe, acele substanțe pe care apoi le respingem din nou, când la fiecare 7-8 ani ne înnoim substanța corpului, acestea sunt preluate în cea mai mare parte prin organele de simț, prin piele, prin respirație, astfel încât ceea ce corpul preia de fapt substanțial în sine, ceea ce el trebuie să depună, el îl preia încontinuu într-o dozare extrem de fină, densificând-o abia în organism. El le preia din aer, apoi le durifică, le densifică atât de mult încât trebuie să le tăiem ca unghii, păr etc. Este cu totul eronat să se stabilească formule: hrana preluată, trecerea prin corp, unghii, descuamarea unghiilor și a pielii și alte aspecte asemănătoare, ci trebuie formulat: respirație, preluare extrem de fină prin organele de simț, chiar și prin ochi, trecerea prin organism, excreție. În timp ce în fapt ceea ce noi preluăm prin stomac este important prin aceea că posedă activitate ca un combustibil care introduce în corp forțele pentru voința care acționează în corp. Ajungi de-a dreptul la disperare atunci când de aceste lucruri care sunt adevărul vezi apropiindu-se părerile științei actuale care împarte greșit această înșirare a etapelor, ajungând la inversarea lor. Ajungi la disperare pentru că îți spui că este atât de greu să ajungi la o înțelegere cu această știință actuală în problemele cele mai importante. Și la o astfel de înțelegere trebuie să se ajungă; căci știința actuală ar conduce absolut într-o fundătură, tocmai privind viața practică. Și ea nu poate pur și simplu înțelege pe căile ei unele lucruri spre care este împinsă cu nasul. Eu nu mă refer deloc la experimentări. Ceea ce spune știința în această privință este de regulă adevărat. Experimentele pot fi foarte bine folosite; ceea ce se teoretizează apoi, este grav. Din păcate de la aceasta pleacă indicațiile practice pentru diferitele domenii ale vieții. Când privești la toate aceste aspecte, vezi dificultatea înțelegerii. Dar, pe de altă parte, această înțelegere trebuie să ajungă la toate domeniile cele mai practice ale vieții la care aparține agricultura. Vedeți dumneavoastră: dacă vrei să tratezi în mod just lucrurile trebuie să ai deja înțelegeri în cele mai diferite domenii ale vieții agricole privind modul de acțiune a substanțialului, a forțelor și, de asemenea, a spiritualului.”
Așa cum Rudolf Steiner la 20 iunie 1924 a prezentat, la Dornach, un raport în fața colaboratorilor și membrilor privitor la Cursul despre agricultură și la scopurile unei înnoiri a agriculturii, acest aspect este prezentat încă o dată cu o forță de înțelegere inconfundabilă (în noua ediție, Dornach, 1979, a Cursului despre agricultură [GA 327], drept Cuvânt introductiv):
„Ceea ce este necesar pentru o îngrijire pe mai departe a naturii, a intrat cu totul în necunoaștere în cursul perioadei materialiste. Lucrurile cele mai importante nu se știu. Și lucrurile se manipulează în continuare, desigur dintr-un instinct foarte bun, dar acesta dispare treptat. Tradiția dispare. Oamenii vor îngrășa ogoarele cu știință. Cartofii, cerealele devin tot mai rele.
Acest fapt îl știu și oamenii, că lucrurile se înrăutățesc și îl constată statistic. În prezent există mai întâi numai împotrivirea la măsurile practice care emană de la ceea ce poate fi obținut în concepție spirituală.
Este de o importanță extraordinară faptul de a se privi odată corect aceste lucruri, de a le vedea corect. Am spus de mai multe ori și aici că dacă cineva are un ac magnetic care se oprește pe o anumită direcție, un vârf spre polul magnetic nord, celălalt vârf spre polul magnetic sud, atunci s-ar considera că este copilăros dacă el ar spune că în interiorul acului magnetic se află motivele pentru care un vârf arată mereu nordul, iar celălalt vârf arată mereu sudul. Se spune: aici este Pământul, aici este acul magnetic. De ce arată acul mereu cu un vârf spre nord, cu celălalt vârf spre sud? Pentru că aici există un pol nord magnetic și aici un pol sud magnetic; acesta dispune orientarea acului magnetic într-o parte și în cealaltă parte. Este luat în ajutor tot Pământul pentru a explica orientarea acului magnetic. Se iese din acul magnetic. Ar fi considerat copilăros cel care ar susține că pentru aceasta cauza se află în acul magnetic.
La fel de copilăros este însă să crezi că de ceea ce știința actuală constată în apropierea nemijlocită a plantelor sau în ambianța imediată, ar depinde tot ce privești. În creșterea plantelor este implicat întregul cer împreună cu stelele sale! Acest lucru trebuie știut. Acest lucru ar trebui cu adevărat să intre odată în capete. Trebuie să-ți poți spune că este tot atât de copilăros să lucrezi în prezent în domeniul botanicii, cum ar fi de copilăros să se vorbească despre acul magnetic așa cum am făcut eu azi.
Și anumite lucruri poate să-și însușească orice om instruit, dacă are un simț pentru cele mai simple condiții ale vieții antroposofice.
Ceea ce am arătat anul trecut pentru prima dată la Penmaenmawr, este deosebit de important. Oamenii nu știu în prezent nici măcar cum se hrănește un om sau un animal, fără să mai vorbim de o plantă. Lumea crede că hrănirea constă în aceea că omul mănâncă substanțele din mediul său înconjurător. El le introduce în gură; apoi ele ajung în stomac. Aici o parte se depune, altă parte merge mai departe. Apoi este folosită partea care s-a depus. Apoi și aceasta merge mai departe. Apoi aceasta este din nou înlocuită. În prezent nutriția este imaginată într-un mod cu totul exterior. Dar lucrurile nu se prezintă astfel – că odată cu alimentele pe care omul le preia prin stomacul său se construiesc oase, mușchi, celelalte mase tisulare – aceasta este literalmente valabil numai pentru ceea ce privește capul uman. Iar tot ceea ce se extinde în om prin organele digestive, prin prelucrare mai departe, alcătuiește numai materialul substanțial necesar pentru capul său și pentru tot ce se depune în sistemul său nervi-simțuri și în ceea ce ține de acesta, în timp ce, de exemplu, pentru membre sau pentru organele metabolismului înseși substanțele de care avem nevoie, să spunem, pentru modelarea oaselor tubulare pentru picioare și pentru brațe sau pentru modelarea intestinului pentru metabolism, pentru digestie nu sunt deloc alcătuite din hrana preluată prin gură și stomac, ci ele sunt preluate prin respirație și chiar prin organele de simț din mediul înconjurător. În om are loc încontinuu un astfel de proces prin care ceea ce a fost preluat de stomac, curge în sus și este folosit în cap, însă ceea ce este preluat în cap, respectiv în sistemul nervi-simțuri din aer și în general din mediu, curge la rândul său în jos și din aceasta devin organele sistemului digestiv sau membrele.
Dacă vreți așadar să știți din ce substanță este făcut degetul mare de la picior, nu trebuie să vă uitați la alimente. Dacă vă întrebați în legătură cu creierul: de unde vine substanța? Atunci trebuie să vă uitați la hrană. Dacă însă vreți să aflați substanța degetului dumneavoastră mare de la picior, în măsura în care nu este substanță senzorială, așadar prevăzută cu dădură etc., în aceeași măsură el este hrănit tot prin stomac –, dar ceea ce are el este în afară de aceasta ca substanță de schelet, este prelată prin respirație, prin organele de simț, o parte chiar prin ochi. Și toate acestea, așa cum am amintit aici de mai multe ori, intră în organe într-un ciclu de șapte ani, astfel încât omul este substanțial construit, în privința sistemului său metabolism-membre, din substanță cosmică. Numai în sistemul nervi-simțuri este construit din substanță telurică, pământească. Acum, vedeți dumneavoastră, aceasta este o problemă de o semnificație fundamentală, încât viața fizică a omului și animalului mai cu seamă nu poate fi judecată când se știe acest lucru. Și nimic, nici măcar mijloacele și căile pentru a ști așa ceva, nimic nu este dat în știința actuală. Nu se poate ști deloc cu știința actuală. Nu se poate ști deloc pentru că atunci când știința actuală lucrează cu mijloacele ei, nici nu poate ajunge la așa ceva. Este imposibil, este lipsit de perspective.
Acestea sunt lucrurile la care trebuie reflectat în întregime. Din această cauză avem în prezent această separare dintre teorie și practică. Practica actuală este lipsită de spirit, ea este pur și simplu o rutină.
Dar ceea ce vine din spirit încetează să fie nepractic, tocmai dacă vine efectiv din spirit. Atunci devine în sensul cel mai profund practic.”
Conținutul întregului Curs despre agricultură slujește în definitiv acestei înțelegeri și confirmarea îndrumărilor lui practice prin rezultatele obținute timp de 50 de ani de practicare a mișcării agricole bio-dinamice sunt pietrele de temelie ale acestei înțelegeri din practica vieții în toate părțile Pământului.
Aici pot să fie date încă o dată referirile la aceste aspecte din ciclul Cunoașterea inițiatică (Penmaenmawr, 19-31 august 1923, GA 227), în măsura în care ele privesc nemijlocit aspectul „cosmic-terestru” al nutriției omului și tema centrală a unei agriculturi viitoare. Deja în volumul 1, prin notele 33, 34, 35 am făcut trimitere la momentele elaborării acestor cunoștințe fundamentale de un tip nou în anul 1923.
Următorul text este extras din conferința de la 23 august 1923 (Relațiile omului cu cele trei lumi) (GA 227):
„Dacă acum, trecem de la caracteristica tripartiției omului și a tripartiției lumii la relațiile dintre cele două, atunci este bine să deosebim în fiecare din cele trei lumi aspectul substanțial și activitatea. Eu voi face deosebirea, așadar, privitor la lumea spirituală, ca și la lumea sufletească și cea substanțială, fizic-sensibilă, între substanțial și activitate. În realitate, substanța și activitatea sunt una; dar în funcție de lume ele produc efecte în mod diferit. Vă puteți clarifica aceasta cu ajutorul substanțialității propriei dumneavoastră ființe umane.
Aveți în brațul dumneavoastră substanța dumneavoastră. Dacă ceva nu este în ordine în această substanță, dumneavoastră veți simți o anumită durere în brațul dumneavoastră. În acest caz se arată, se dezvăluie spre interior, ceea ce nu este în ordine în substanță. Dacă activitatea brațului nu este în ordine, atunci poate dați unui semen o lovitură. Acest lucru provoacă o durere celuilalt. Aici activitatea nu este în ordine. Cu toate acestea, acea substanță și activitatea sunt în brațul dumneavoastră una; dar ele se exteriorizează în afară în mod diferit.
Așa trebuie să deosebim în fiecare din cele trei lumi un substanțial și o activitate. Vreau să deosebesc acest lucru în așa fel (în desen), încât substanțialul să fie marcat pretutindeni ca fiind roșul, activitatea pretutindeni ca fiind galbenul. Astfel încât avem în lumea spirituală activitate (galben), substanță (roșu), în lumea sufletească activitate (galben), substanță (roșu).
Acum, dacă contemplăm capul, acest cap uman este, potrivit substanței sale, în întregime alcătuit din lumea fizică. Substanța capului este mai întâi alcătuită, în perioada formării embrionare, din substanța care provine de la părinți; și desăvârșirea ulterioară a capului are loc prin aceea că la baza întregului cap uman și a sistemului nervi-simțuri se află substanța acestei lumi material-pământene. Capul este alcătuit din substanța lumii fizic-sensibile. Dimpotrivă, întreaga activitate care plăsmuiește plastic aceste forme ale capului uman, tot ceea ce dă formă capului uman plecând de la substanță prin activitate, derivă în totalitate din lumea spirituală. Astfel încât capul, în ceea ce privește activitatea, este în întregime format din lumea spirituală. Din această cauză, capul trebuie să fie deschis în partea de sus – sub raport spiritual – pentru ca activitatea spirituală să poată intra în el. Astfel încât dumneavoastră să vă puteți spune, în toate clipele vieții dumneavoastră: în capul meu am ceva care ca substanță, ca materie, este preluat în întregime din Pământ, dar este format plastic în așa fel încât niciodată forțele terestre nu pot alcătui acest cap. Formele acestui cap uman sunt alcătuite întru totul din lumea spirituală, sunt, să spunem așa, creația cerului. Pentru cel ce vede spiritual el poate să contemple foarte profund acest cap în legătură cu lumea spirituală.
Când observă spiritual, omul își orientează privirea spre o plantă oarecare. El își spune: planta are o anumită formă. Ea și-a luat substanța din Pământ. Dar forma este din lumea eterică, așadar încă din lumea spațiului.
Dacă omul contemplă un animal, el își spune: acest animal are substanța capului său în întregime din lumea spațiului. Dar în activitatea sa a fost prins deja ceva spiritual. Spiritualitatea supremă, care poate fi numită de fapt cerească, intervine însă abia în structurarea capului uman. Acest cap uman nu ar putea lua naștere niciodată prin niște forțe terestre, deși substanța sa este preluată din materiile Pământului. Astfel, în capul uman, care el însuși este un fel de mic Cosmos, lumea spirituală construiește o formațiune din materii ale Pământului.
Exact opusul este cazul la sisteme metabolism-membre al omului, la acel om care are așadar organele pentru mișcarea exterioară, picioare, brațe, ce se continuă spre interior, la organele digestive.
Eu las la mijloc deoparte organizația ritmică, organizația respirației și a circulației sangvine și iau acum ceea ce este alcătuit din tot ceea ce digeră, hrănește și ceea ce rezultă din digestie, din hrănire, așadar din arderea interioară a omului, ca mișcări ale acestuia.
Aceasta, referitor la substanța sa nu este nicicum construit din Pământ. Oricât de neverosimil v-ar suna aceasta la început, aveți tocmai în sistemul metabolism-membre al dumneavoastră ceva care, în ceea ce privește substanța sa, nu este deloc construit plecând de la Pământ, ci este alcătuit în întregime din substanța celei de a treia lumi, substanța spirituală din lumea spirituală. Veți spune: dar eu totuși văd picioarele, ele sunt fizic-sensibil vizibile. Dacă ar fi alcătuite din substanță spirituală, ele nu ar fi totuși fizic-sensibil vizibile. Este o obiecție întru totul justificată, dar aici trebuie luate în considerație următoarele.
Adevăratele dumneavoastră picioare sunt, de fapt, în întregime spirituale. Brațele dumneavoastră și ele sunt în întregime spirituale și materia este trimisă în ele din cap. Capul este acel organ care umple cu materie brațele spirituale și mâinile spirituale, picioarele spirituale și labele picioarelor spirituale. Materia pătrunde în spiritualul membrelor și al organelor digestive. Astfel încât ceea ce provine în întregime din lumea spirituală este infiltrat, saturat cu substanță fizică, dar plecând de la cap. Din această cauză, lucrurile stau așa că mai întâi se poate foarte greu înțelege prin știința fizică faptul că omul este alcătuit din organe ale capului, ale toracelui și ale membrelor, ale digestiei. Oamenii își reprezintă aici: capul este sus și de fapt omul are capul numai aici, acolo unde cel decapitat nu-l mai are. Dar nu acesta este cazul, ci capul omului, substanțial este prezent pretutindeni. Și în degetul mare al piciorului este prezent capul, pentru că el, capul, trimite substanța în acesta. Dar originar, primar, numai substanța capului este terestră. Capul remite apoi materialitatea terestră celorlalte substanțe; în timp ce substanța proprie a organelor din sistemul metabolism-membre este preluată din lumea spirituală.
Dacă printr-o autosugestie negativă puternică ajungi să sugerezi lipsa capului unui om așa încât nu numai în gând, ci printr-o sugestie negativă puternică să faci să apară omul lipsit de cap, atunci dispare și restul organizației și odată cu capul a plecat și ceea ce este întregul om ca ființă vizibilă în mod sensibil. Atunci trebuie privit restul spiritual-sufletesc, dacă mai ales trebuie să fie prezent, pentru că noi în realitate umblăm, determinați din lumile superioare, cu picioare ale spiritului, cu brațe ale spiritului și numai capul le saturează, le umple întrucâtva cu materii fizice.
Dimpotrivă, forțele, activitatea pentru tot ce constituie sistemul metabolism-membre al omului sunt luate din lumea fizică. Astfel încât, atunci când puneți un picior înainte sau când ridicați brațul conform cu ordinea mecanică, această ordine mecanică, ba și procesele chimice care au loc în brațe și în picioare atunci când le mișcăm, sau procesele chimice care au loc în organele digestive, toate acestea aparțin de activitatea terestră. Așadar, în membrele dumneavoastră purtați substanță invizibilă, dar altfel de forțe care sunt preluate de la existența pământeană.
Deci, ca oameni, suntem construiți în ceea ce privește capul nostru, plecând de la Pământ, dar prin capul nostru noi suntem străbătuți de forțe ale cerului. Membrele noastre sunt construite întru totul dintr-o substanță care a coborât din cer. Dar forțele care sunt active în substanța cerească în timpul vieții noastre pământești de la naștere până la moarte sunt forțe ale Pământului, gravitația, forțe fizice și forțele chimice ale Pământului.
Vedeți, așadar, opoziția este cazul la cap și la membre. Capul este constituit din materie pământească și este alcătuit conform cu formele sale plastice din activitatea cerului. Membrele omului și împreună cu organizația sa digestivă sunt întru totul formate din substanță cerească. Ele nu ar fi văzute dacă nu ar fi saturate de către cap cu substanță pământească. Dar în timp ce omul umblă, în timp ce omul apucă, în timp ce omul digeră, substanța cerească se folosește de forțele pământești, pentru a conduce această viață pe Pământ de la naștere până la moarte.
În acest mod complicat se află omul în relație, în raport cu cele trei lumi. Așadar, lumea spirituală participă, prin activitatea ei, la capul omului, iar prin substanța ei participă la cel de al treilea sistem al organizației omului, la sistemul metabolism-membre. Lumea cea mai de jos, lumea cea mai sensibilă are, prin activitatea ei, o participare la metabolism și la mișcările membrelor. Prin substanța ei participă la cap; dimpotrivă, substanțialul celui de al treilea sistem uman este în întregime spiritual. În sistemul median, care cuprinde respirația și circulația sangvină, se întrepătrund alandala activitatea spirituală, substanțialitatea materială. Dar activitatea spirituală, care curge prin mișcările noastre respiratorii, prin mișcările inimii noastre, aceasta este din nou însoțită de substanțialitate. Și de asemenea, substanțialitatea ființei terestre, în măsura în care pătrunde prin oxigen în respirație, este însoțită de ceva activitate terestră. Vedeți, așadar, în omul median, în cel de-al doilea sistem al omului, totul confluează. Aici se revar¬să substanțialitatea și activitatea cerească, aici se revarsă activitatea și substanțialitatea pământeană. Prin aceasta, omul devine sensibil să preîntâmpine și să preia aici activitatea și substanțialitatea lumii mediane.
Așadar, în omul median multe lucruri ajung să se amestece Din această cauză trebuie să avem în omul median acest sistem ritmic admirabil de complet, ritmul cardiac, ritmul pulmonar din respirație, pentru ca tot ceea ce aici s-a amestecat în dezordine ca activitate și substanțialitate, să se echilibreze prin ritm, să se armonizeze, să vrea și să poată să se compună, pentru că omul este astfel structurat.
Așadar, în timp ce activitatea și substanțialitatea din surse foarte diferite ajung în sistemul cap și în sistemul membre, în sistemul median fluează din cele trei lumi și interacționează în mod diferit (se desemnează), aici activitatea însoțită de substanțialitate, aici substanțialitatea însoțită de activitate, aici activitatea pură, aici substanțialitatea pură; aceasta afluează în omul median. Și când, ca medic, observați pulsația unui om, atunci, de fapt simțiți în bătaia pulsului, echilibrarea dintre sufletul ceresc și activitatea și substanțialitatea terestră. Și atunci când observați respirațiile, atunci simțiți această strădanie a omului din interiorul său, pentru echilibrarea acestor agenți din lumea mediană care se află în legătură cu el. Vedeți, aceasta este relația omului cu cele trei lumi.”
Toate măsurile care au fost prezentate de Rudolf Steiner pentru o extindere a îngrășării solului în vederea sporirii fertilității, pentru dezvoltarea plantelor se bazează în fond pe această învățătură de bază privind relația tripartită a omului cu cele „trei lumi” și au devenit prin urmare piatra de temelie pentru înțelegerea raportului dintre știință și practica vieții, pentru nutriția adecvată trupului-sufletului-spiritului omenirii și fertilității organismului Pământ viu.
Cât de puțin permite concepția spirituală să se ajungă la concluzii vagi plecând de la judecăți raționale abstracte, o arată frumosul exemplu din conferința a 8-a din Cursul de agricultură, unde au fost expuse probleme de bază ale furajării corespunzătoare a animalelor. Rudolf Steiner se referă în pasajul din conferința a 8-a la acest aspect:
„Am atins deja acest aspect, dar aici unde trebuie create baze pentru procesele furajării, el trebuie evidențiat în mod special încă o dată. Vedeți dumneavoastră: pentru că este vorba despre furajare să plecăm de la animal. La animal nu există o tripartiție atât de netă a organismului ca la om. Și la animal avem sistemul nervi-simțuri și sistemul metabolism-membre. Acestea sunt clar separate între ele, dar sistemul median, ritmic, este, la diferite animale, estompat, neclar. În sistemul ritmic pătrunde ceva care mai provine încă din sistemul simțuri, și încă ceva care provine din organismul metabolismului; astfel încât la animale ar trebui vorbit altfel decât la om. La om se vorbește foarte exact despre” această tripartiție a organismului. Dar la animal ar trebui vorbit despre organizarea nervi-simțuri localizată de preferință în cap și la organizarea metabolism-membre organizată în partea posterioară a corpului și în membre, dar la rândul ei parcurgând întregul organism; iar în mijloc, aici la animal metabolismul devine mai ritmic decât la om și de asemenea sistemul nervi-simțuri devine mai ritmic și ambele se varsă unul în celălalt, astfel încât ritmicul nu apare drept ceva atât de independent la animal. Este mai mult o rezonanță reciprocă a celor doi poli extremi. Așadar, la animal ar trebui vorbit de fapt de o bipartiție a organismului însă în așa fel încât cele două sisteme să se amestece în mijloc și prin aceasta ia naștere așa-numita organizație animală. Acum, tot ceea ce există ca substanță în organizația cap la animale – acest lucru este la fel și la om – este din materie terestră. Deja în embrion materia terestră este condusă în organizația capului. Organizația embrionului trebuie să fie amenajată în așa fel, încât capul să-și obțină materiile plecând de la Pământ. Deci în acesta avem material pământesc. Dimpotrivă, tot ce avem ca material în organizația metabolism-membre, tot ce umple infiltrându-le ca materie intestinele, membrele, mușchii, oasele etc., aceasta nu provine de la Pământ, ci își are originea în ceea ce este preluat din aer și din căldura de deasupra Pământului. Aceasta este substanțialitatea cosmică. Este important să nu priviți o gheară ca și cum ea s-ar forma prin aceea că materia fizică pe care o mănâncă animalul ar ajunge până la gheară și s-ar depune acolo. Acest lucru nu este adevărat, ci prin simțuri și respirație este preluată materia cosmică. Iar ceea ce animalul mănâncă este prezent numai pentru a dezvolta în animal forțele mișcării pentru ca în felul acesta Cosmosul să fie introdus în sistemul metabolism-membre, așadar până la gheară, astfel încât pretutindeni aici să fie substanțialitate cosmică. Cu forțele, lucrurile stau exact invers. În cap, tocmai pentru că aici sunt plasate în mod preferențial simțurile și simțurile percep Cosmosul, avem de-a face cu forțe cosmice. În organizația metabolism-simțuri, – gândiți-vă la faptul că, atunci când umbli, te supui gravității terestre și tot ce faci cu membrele este legat de terestru – aici avem de-a face cu forțe terestre, pământești. Cu adevărat, nu este indiferent ca vaca cu membrele ei de care are nevoie când este să devină animal de muncă, sau un bou când trebuie să devină un animal de muncă, să fie furajați în așa fel încât hrana care trece prin stomac să fie astfel alcătuită încât să primească prin ea cât se poate de multă materialitate cosmică peste tot, în membre, în mușchi, în oase; să fie furajate în așa fel încât animalele să primească în ele cât se poate de multă substanțialitate cosmică și, totodată, hrana care trece prin stomac trebuie să fie astfel structurată încât să se dezvolte multe forțe pentru a conduce această substanțialitate cosmică peste tot, în membre, în mușchi și oase. De asemenea, trebuie știut că ceea ce poate fi folosit ca substanțe în cap trebuie să fie preluat tocmai prin hrană și că în cap trebuie să fie conduse alimentele prelucrate trecute prin stomac. În această privință capul este cel dependent de stomac, și trebuie să fie clar că această hrană obținută din corp, capul o poate prelucra numai dacă obține într-un mod corespunzător forțele din Cosmos. Aceasta înseamnă ca animalele să nu fie închise pur și simplu în grajduri cu aer greu, unde nu pot aflua spre ele forțe cosmice, ci ca ele să fie duse pe pășune unde mai ales li se dă prilejul să intre în relație cu mediul înconjurător, perceptibil și în mod sensibil.”
Felul în care Rudolf Steiner ajunge să vorbească în raportul său de la Dornach din 20 iunie 1924 despre aceste baze „pentru prosperarea agriculturii” și cum raportează, pe lângă aceasta, premiera acestei tematici la cursul de vară din 1923 de la Penmaenmawr –, dă un exemplu insistent cu ce precizie prețuiește știința spiritului momentul apariției cuceririi ei și cum subliniază în mod exemplar această revendicare de inviolabilitate a autenticității și a paternității cuvintelor scrise, ca și a celor rostite. Dacă această lege este valabilă pentru toate descoperirile din domeniile de cercetare ale științelor naturii și ale tehnicii, cu atât mai mult pentru rezultatele cercetării spirituale, antroposofice.
Cât de mult timp a trebuit dedicat acestei metode de cercetare a științei spiritului, recunoaște Rudolf Steiner cu ocazia primei prezentări a ideii tripartiției funcționale a organizației umane, în cartea Despre enigmele sufletului, capitolul IV: „Dependențele fizice și spirituale ale entității umane” (GA 21): „îmi permit să spun că prin aceasta eu consemnez rezultatele unei cercetări antroposofice care au durat treizeci de ani. Abia în ultimii ani mi-a devenit posibil să cuprind aspectele de care este vorba în gânduri exprimate în cuvinte în așa fel, încât am putut aduce ceea ce a fost obiectul strădaniilor mele la un fel de încheiere provizorie. Și despre aceasta aș dori să-mi permit să prezint aici rezultatele doar în mod aluziv. Fundamentarea lor poate fi dată întru totul cu mijloacele științifice existente în prezent. Aceasta ar fi obiectul unei cărți voluminoase.”
Să mai adăugăm două conferințe pentru muncitori ținute în ianuarie 1923. Ele se referă prin două exemple la deteriorarea în ultimul timp a consumului de delicatese, care prevestesc prin claritatea lor sinceră metodele tratamentului liberal al acelor domenii de graniță ale unei dependențe toxicomane a omului, care între timp s-a accentuat de la începutul secolului datorită consumului crescut de droguri și de delicatese, a crescut inte-resul nu numai pentru terapia de prevenire și tratament, ci și față de criminalitatea socială, în special cea juvenilă, fapte care suprasolicită preocuparea psihologiei oficiale, a psihiatriei și a pedagogiei sociale.
Aici se arată și recunoașterea fără reticențe a libertății fiecărui om prin cercetarea spiritului, precum și încrederea că numai prin simțul faptelor și al adevărului este posibilă salvarea prin forțele interioare ale eului omului din depravare și mizerie.
„Din această cauză trebuie început deja în medicină să se aducă în limitele corecte viața socială.”
Cele două conferințe despre efectul alcoolului, nicotinei și al absintului alcătuiesc o anumită unitate și explică cât de aproape ne conduce consumul alimentelor și cu atât mai mult cel al delicateselor de domeniul medicinei sociale. În postfața de mai sus au fost tratate amănunțit legăturile ocultismului igienic mai ales pentru societatea Europei Centrale. Din perspectiva științei spiritului este important modul în care Rudolf Steiner a așezat, în vederea acestei dezvoltări în viitor, aceste pietre de construcție în importantele sale conferințe prezentate pentru muncitorii de la Goetheanum. Și va fi de cel mai mare interes și pentru cititorii atenți la modul științific modern de prezentare, cu câtă cordialitate, prospețime și precizie nemijlocite au putut fi tratate fundamental problemele cele mai dificile ale sănătății în general a popoarelor din contemporaneitate pentru sănătatea rațiunii umane, pornind de la același spirit care este apt să stăpânească cele mai cuprinzătoare domenii ale filosofici, ale evoluției, ale cosmologiei.
