Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA139Precedenta

Corecturi

Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ MARCU

GA 139

NOTE


Baza textului : Acest ciclu de conferințe a fost stenografiat de Walter Vegelahn, Berlin. Tiparul s-a efectuat după transcrierea realizată de el. Stenogramele originale nu mai există.

Titlul: „Evanghelia după Marcu” provine de la Rudolf Steiner.

Pasajele din Evanghelii citate în conferințe au fost aproape toate redate după traducerea luterană a Bibliei. Varianta românească a acestora este conformă textului Bibliei din ediția 1982 a Patriarhiei Ortodoxe Române. Acolo unde în paranteză, în dreptul pasajului, sunt indicate doar capitolul și versetul este vorba de pasaje din Evanghelia după Marcu.

Operele lui Rudolf Steiner din ediția Operelor Complete (EC) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


  1. Giotto di Bondone, 1266‒1337, pictor și arhitect italian, elev al lui Cimabue.
  2. Dante Alighieri, 1265‒1321, poet italian.
  3. David, al doilea rege al Israelului (cca 1000‒965 î.Chr.).
  4. Homer, poet grec ale cărui epopei i-au adus faima de cel mai mare poet al tuturor timpurilor; a trăit, probabil, în secolul al VIII-lea î.Chr.
  5. William Shakespeare, 1564‒1616.
  6. Arthur Schopenhauer, 1788‒1860, filosof.
  7. Eduard von Hartmann, 1842‒1906, filosof.
  8. Ram Mohan Roy, 1772‒1833, întemeietorul Brahma Samajei.
  9. Rabindranath Tagore, 1817‒1905, din 1842 conducătorul Brahma Samajei.
  10. Unul din acești succesori: Keshab Chandra Sen, 1838‒1884.
  11. Empedocle, 483‒423 î.Chr., filosof și medic grec.
  12. sufletele celor șapte fii Macabei: aici există evident o eroare în luarea notițelor. S-au avut în vedere cei șapte frați din Cartea a 2-a a Macabeilor, cap. 7. Anterior, aceștia au fost numiți de obicei cei șapte frați Macabei, deoarece ei au suferit moartea în timpul macabeic, ea fiind povestită în cărțile Macabeilor; ei nu sunt însă Macabei ‒ ca Macabei sunt desemnați membrii familiei lui Matatia, iar mai târziu sunt numiți Macabei și fiii lui Iuda Macabeul, al treilea fiu al lui Matatia.
  13. am vorbit deja despre ea în detaliu cu ocazia ultimei Adunări generale a Secțiunii germane a Societății teosofice din Berlin: Profetul Ilie în lumina științei spiritului, 14 decembrie 1911, din Istorie umană în lumina cercetării spiritului, GA 61.
  14. Rafael, de fapt Raffaelo Santi, 1483‒1520; titan al Renașterii italiene, alături de Michelangelo și Leonardo.
  15. ... o dovadă... ale cărei elemente le-am indicat deja la München: în conferința Teosofta și viața spirituală a prezentului, ținută la 31 august 1912 și publicată în ciclul de conferințe Despre inițiere. Despre veșnicie și clipă. Despre lumină a spiritului și întuneric al vieții, GA 138.
  16. Herman Grimm, 1828‒1901: Viața lui Michelangelo, 1860‒1863, vol. 2; Viața lui Rafael, 1872, 1886, 1896; Rafael ca putere cosmică, în Fragmente, vol. 2, Berlin și Stuttgart, 1902, pp. 151‒184.
  17. Socrate, 470‒399 î.Chr.
  18. imaginea pe care a schițat-o despre acesta marele filosof Platon: în scrierile Protagoras, Banchetul, Gorgias, Apărarea lui Socrate, Kriton și Phaidon.
  19. Platon, 427‒347 î.Chr.
  20. Aristotel, 384‒322 î.Chr.
  21. Într-o discuție pe care Buddha a avut-o cu unul din discipolii săi, Sona: Vinayapitaka I, 181, ediția lui H. Oldenberg.
  22. Johann Gottlieb Fichte, 1762‒1814.
  23. Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, 1775‒1854.
  24. Georg Wilhelm Friedrich Hegel, 1770‒1831.
  25. Enciclopedia științelor filosofice a lui Hegel: apărută pentru prima dată în anul 1817.
  26. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?, GA10.
  27. Alfred Percy Sinnett, 1840‒1921, Esoteric Buddism, London, 1883, în germană: Die Esoterische Lehre oder Geheimbuddhismus, Leipzig, 1884.
  28. i-au fost încredințate cheile Împărăției cerurilor, despre care se vorbește în Evanghelia după Matei: vezi ciclul de conferințe despre Evanghelia după Matei de Rudolf Steiner, GA 123, conferința 11 și conferința 12.
  29. De aceea este salutar faptul că ați putut auzi azi dimineață cum considera filosoful Hegel acest moment al istoriei: conferință de Michael Bauer, „Cum privea Hegel marea răscruce a vremurilor?”
  30. Pherekydes din Syros, secolul al VI-lea î.Chr.: autorul unei Cosmologii, păstrată în fragmente.
  31. Thales, circa 625‒circa 54S î.Chr., este considerat a fi întemeietorul flosofiei de la Aristotel încoace.
  32. Anaximene, 585‒circa 525 î.Chr., filosof naturalist din Milet.
  33. Anaximandru, circa 610‒circa 546 î.Chr., naturalist din Milet.
  34. Heraclit, circa 540-circa 480 (sau 483) î.Chr., filosof.
  35. într-o operă postumă, Filosofia grecilor în epoca tragicilor: în: Friedrich Nietzsche, Opere, vol. X: Scrieri și schițe, 1872 până la 1876, Leipzig, 1896.
  36. Parmenide din Elea, circa 540‒circa 480 î.Chr.
  37. Anaxagora, circa 499‒427 î.Chr.
  38. Empedocle: în legătură cu el vezi nota nr. 11.
  39. Dumneavoastră cunoașteți deja suficient de bine figura lui Moise, chiar și sub aspectul său ocult, care v-a fost revelat în mai multe rânduri: compară aici în special cele două cicluri de conferințe anterioare, Evanghelia după Luca (Basel, sept. 1909), GA 114 și Evanghelia după Matei (Berna, sept. 1910), GA 123.
  40. Benjamin Smith, 1850‒1934. Ecce Deus. Învățătura creștină originară a Iisusului pur divin, Jena, 1911 și Iisusul precreștin. Studii preliminare referitoare la istoria nașterii creștinismului originar, Jena, 1911.
  41. Într-o conferință ținută în München s-a vorbit: Teosofia și viața spirituală a prezentului, conferință specială, ținută pe 31 august 1912.
  42. Ceea ce a fost descris drept „fantomă” în ciclul de conferinle De la Iisus la Christos, ținut de mine la Karlsruhe: vezi expunerile din conferința a șasea din ciclul menționat, GA 131.
  43. Pentru Christos intervine Transfigurarea: vezi Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității, GA 8, p. 105.

AcasăLucrări OnlineIndex GA139Precedenta