Coordonatorul colecției: Dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Concepția grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN
Coperta reproduce: Leonardo da Vinci, Fecioara între stânci (1483-1490)
ISBN 973-637-136-0
COPERTA IV
Text de importanţă covărşitoare pentru cunoaşterea fundamentului spiritual al unuia din documentele de bază ale creştinismului, comentariul lui Rudolf Steiner la Evanghelia după Luca ilustrează în mod strălucit felul cum poate contribui ştiinţa spirituală la clasificarea aşa-numitelor „contradicţii” care ar exista potrivit cercetării exterioare, raţionale, între cele patru Evanghelii cuprinse în Noul Testament.
Forţa evocatoare cu care autorul urmăreşte evoluţia curentelor spirituale care se manifestă în marile învăţături ale unor întemeietori de religii precreştine şi felul cum acestea se contopesc în marele eveniment de pe Golgota fac din acest ciclul de conferinţe o frescă profund semnificativă pentru orice suflet însetat de purificare prin cunoaştere spirituală.
Prin activitatea marilor entităţi spirituale, starea de conştienţă a oamenilor evoluează continuu, realizând planul Creatorului. După ce, timp de secole, omul s-a cercetat pe sine ca fiu al Pământului (maimuţa evoluată), secolul XX a trezit din nou în suflete conştientizarea Cosmosului; omul simte din nou, într-un mod adeseori încă în stadiul de presentiment, că este un fiu al Cosmosului (aspiraţia spre „stadiul de înger”, de „îndumnezeire”).
Iată de ce lectura acestei cărţi este atăt de tulburătoare. Cititorul, ajungând la ultima filă, se simte îndemnat, prin propriile sale forţe spirituale descătuşate, să se pregătească pentru o nouă eră spirituală de înfăţişare în numele lui Hristos.
Idealul mileniului III va fi nu toleranţa (întrucăt aceasta justifică şi starea de poluare), ci Iubirea frăţească vindecătoare, reparatoare şi reorganizatoare a Lumii Omului, conform cu voinţa lui Dumnezeu.
Dr. Petre PAPACOSTEA
Baza ştiinţei spirituale orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, mai târziu ai Societăţii Antroposofice. EI însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe, vorbind în mod absolut liber, să nu fie consemnate în scris, deoarece ele au fost concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce s-au făcut şi răspândit însă, într-o măsură din ce în ce mai mare, după stenogramele şi notiţele auditorilor, tot felul de variante incomplete şi eronate, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestor stenograme şi notiţe. Şi a încredintat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli”.
În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Cursul vieţii mele, capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spirituale.
După moartea Mariei Steiner (1867–1948), s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe). Volumul de fată constituie o parte a acestei ediţii.
