Rudolf Steiner
DARURI ANTROPOSOFICE PENTRU VIAŢĂ

GA 181

CUPRINS [Notă]

CONFERINŢA I — Berlin, 30 martie 1918

Pământul ca fiinţă însufleţită. Diferitele forţe în diferitele domenii ale Pământului. Dependenţa oamenilor de aceste forţe. Sufletele popoarelor. Acţiunea Spiritului poporului în procesele materiale. Italia: acţiunea Spiritului poporului prin aer. Franţa: acţiunea Spiritului poporului prin elementul fluid. Marea Britanie: acţiunea Spiritului poporului prin elementul pământos. America: acţiunea Spiritului poporului prin forţele subpământene. Rusia: acţiunea Spiritului poporului prin lumina reflectată de sol. Europa Centrală: acţiunea Spiritului poporului prin căldură asupra capului. Contrastul dintre Est şi Vest. Învingerea dependenţei de Spiritul poporului printr-o înţelegere a Misteriului de pe Golgota.

CONFERINŢA a II-a — Berlin, 1 aprilie 1918

Unilateralitatea ştiinţei moderne. Necesitatea de a arunca lumină asupra lucrurilor din diverse părţi. Ziduri spirituale ridicate între Cer şi Pământ prin sistemul copernican despre lume şi filosofia kantiană (teoria cunoaşterii). Pământul din perspectiva omului aflat între moarte şi o nouă naştere: emisfera estică violet-albăstrui, emisfera vestică roşu-arzător; mijlocul: verzui. Ierusalimul ca formaţiune cristalină strălucitoare. Spiritualul nu poate fi calculat; de la concepţia exterioară trebuie trecut la cea imaginativă. Separarea în două a omului: cap şi restul organismului. Darwinismul şi kantianismul sunt legate de animalitatea eterică ce se exprimă în capul omului. În evoluţia de pe Jupiter omul va fi devenit înger.

CONFERINŢA a III-a — Berlin, 2 aprilie 1918

Necesitatea de noi reprezentări. Pierderea vechilor reprezentări spirituale datorită romanismului, de exemplu prin distrugerea vechiului locaş celtic de cultură Alesia. Anumite concepţii, de exemplu în privinţa esenţei reprezentărilor senzoriale, trebuie să sufere o transformare. Critica „ştiinţei lipsite de prejudecăţi”, care în realitate nu ascultă decât de autoritatea Conciliului de la Constantinopole din 869 (abolirea trihotomiei); Wundt, Frohschammer, dr. Johannes Müller. – Tripla dezvoltare a vieţii dintre moarte şi o nouă naştere: 1) Configurarea „omului sufletesc” (corporalitate spirituală imaginativă); 2) Dezvoltarea „sufletului vieţii” (inspiraţie); 3) Configurarea „sinei sufleteşti” (partea intuitivă a sufletului). Preexistenţa sufletului ca gând de viitor, viaţa pământească drept continuare a unei existenţe spirituale.

CONFERINŢA a IV-a — Berlin, 9 aprilie 1918

Necesitatea de a face accesibile anumite adevăruri oculte. Taina contradicţiei dintre omul viu şi cadavru. Dizolvarea cadavrului în Univers ca imagine exterioară pentru conştienţa de Eu. Trei forţe duc după moarte particulele materiale individuale ale omului în Univers: forţa de verticalizare, capacitatea de vorbire şi cea de gândire. Imaginativ: o linie de forţă dreaptă şi două în formă de spirală. Incarnatul omenesc ca expresie a lumii de amintire de după moarte. Reţinerea unor astfel de adevăruri oculte este un  factor de putere în viaţa politică. Strădania popoarelor vorbitoare de limbă engleză înspre domnia asupra lumii. Devalorizarea limbajului la omenirea vorbitoare de limbă engleză. Contrastul dintre Est şi Vest în privinţa limbajului. Cunoaşterea ocultă trebuie pusă în slujba tuturor, şi numai a unei părţi a omenirii.

CONFERINŢA a V-a — Berlin, 16 aprilie 1918

Referire la conferinţa publică din seara precedentă: «Lumea umană şi lumea animală» (GA 67). Importanţa conceperii şi a morţii în viaţa animalului. Trăirea Eului în om le cuprinde pe amândouă laolaltă. La animale, o urmă a conştienţei de Eu în clipa morţii. Concepere şi moarte în capul omenesc. Gândul este născut din voinţă; atunci când voim, gândul moare în voinţă. Unilateralitatea lui Schopenhauer. Brutalitatea concepţiei ştiinţifice actuale: Hertwig, Mauthner. Este necesară o gândire puternică şi curajoasă. Activitatea puterilor ahrimanice: separarea Soarelui de Christos. Iulian Apostatul. Legea conservării absolute a substanţei şi forţei reprezintă o concepţie ştiinţifică greşită. Julius Robert Mayer. Istoria filozofiei a lui Ueberweg. Joule. Helmholtz. Darwin. Lamarck. «Lemnul pentru corăbii şi cultura arborilor» de Patrick Matthew. Craniul lui Hamerling.

CONFERINŢA a VI-a — Berlin, 14 mai 1918

Relativ la importanţa ştiinţei spirituale pentru timpul nostru. Întemeierea ei este încă fragmentară. Obiectele ştiinţei spirituale: fiinţa omului, personalitatea lui suprasensibilă, naştere şi moarte; evoluţia Pământului şi a Universului; satisfacere mai cuprinzătoare şi mai completă a dorinţei omeneşti de a cunoaşte. Importanţa pentru viaţa sufletească omenească: percepţie, reprezentare, simţire, voire. – Omul-cap, omul-trunchi, omul extremităţilor. Evoluţia în sensul ştiinţelor naturii: doar în omul-trunchi. Involuţia capului omenesc, exemplu: ochiul, unde dezvoltarea fizică este blocată pentru a face loc spiritual-sufletescului. Percepţie şi reprezentare, „procesul de foame” din cap. Acţiunea Eului din încarnarea precedentă în percepţie, a vieţii dintre moarte şi o nouă naştere în reprezentare. Ştiinţa spirituală este remediul împotriva filistinismului timpului nostru. Leninismul: cuplarea laolaltă a unor contraste groteşti. Timpul nostru dă naștere filistinismului în sentiment şi neîndemânarii în voinţă. Examinarea celor dotaţi şi altele asemănătoare ca produs al influenţelor ahrimanice. Articol despre psihotehnică. Referiri favorabile la «Despre transcendenţa sufletului» a lui Max Dessoir şi «Studii despre Kant».

CONFERINŢA a VII-a — Berlin, 21 mai 1918

Sensul vestirii de Rusalii: individualizarea. Ştiinţa spirituală ca un fel de vestire de Rusalii. Este necesară răbdarea. Ştiinţa spirituală urmează să curgă în întreaga viaţă a omenirii. Aplicarea asupra ştiinţei istoriei. Omul este un instrument pentru ca spiritualul să poată curge din lumea spirituală în viaţa pământească. Ordinea noastră socială nu ţine cont decât de omul ca „persoană”. Caricaturi în această direcţie: Lenin şi Troţki. Oamenii trebuie să înveţe să diferenţieze esenţialul de neesenţial, să dezvolte un simţ pentru marile perspective ale lumii, pe care ştiinţa spirituală le poate deschide. Exemplu: decăderea Imperiului Britanic şi trecerea la pan-anglo-americanism. Influenţele forţelor trecute ale vieţii spirituale în sufletul omului asemănător continuării acţiunii sunetelor dintr-o melodie. Provenienţa spirituală a întregii vieţi; transformarea conceptelor: cerinţa necesară a timpului nostru. – Relativ la «Faust»-ul lui Goethe şi modul în care este el explicat în ziua de azi (Faust şi Wagner, Faust şi Gretchen). Figura lui Mefistofel, transformarea ei de la luciferic la ahrimanic. – Apropierea tinerilor de ştiinţa spirituală. Actualul sector universitar. Minunea de Rusalii trebuie să se împlinească în fiecare om individual şi în întreaga omenire.

Note

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea