Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
TREZIREA LA COMUNITATE

GA 257

ANEXĂ

II
Rudolf Steiner:
Schiță a principiilor fundamentale ale unei Comunități antroposofice, 1912*

Motto: Înțelepciunea se află numai în Adevăr

* Din Dr. Karl Unger, «Din istoria Mișcării antroposofice», publicată în «Die Drei», primul an de apariție, Caietele V/VI, Stuttgart 1921, pag. 504-507

Pentru o configurare mulțumitoare și sănătoasă a vieții, natura omenească are nevoie de cunoașterea și cultivarea propriei sale entități suprasensibile și a entităților suprasensibile din lumea exterioară omului. Cercetările științelor naturii din ultima vreme nu pot duce la un astfel de țel, deși ele sunt chemate să realizeze nespus de multe pentru cultura omenească în cadrul sarcinilor și granițelor lor. Societatea Antroposofică va urmări acest țel prin promovarea cercetării sănătoase și veritabile îndreptate înspre suprasensibil și prin cultivarea influenței acesteia asupra conducerii vieții omenești. Adevărata cercetare spirituală și atitudinea lăuntrică ce derivă din aceasta urmează să dea Societății caracterul său, care poate fi exprimat în următoarele principii:

  1. În Societate pot conlucra în mod fratern toți acei oameni care consideră drept bază a unei colaborări pline de iubire spiritualul comun din toate sufletele omenești, oricât de diferite ar putea fi acestea în privința credinței națiunii, stării sociale, sexul ș.a.m.d.
  2. Se va promova cercetarea suprasensibilului tăinuit în tot ceea ce este senzorial și se va sluji răspândirii adevăratei științe a spiritului.
  3. Va fi cultivată cunoașterea miezului de adevăr din diversele concepții despre lume ale popoarelor și timpurilor.

Primul dintre aceste trei principii călăuzitoare este necesar Societății Antroposofice, deoarece țelurile înalte de cunoaștere spirituală pot fi urmate împreună de oameni numai atunci când o atitudine fraternă conciliază contradicțiile ce rezultă cu o foarte mare ușurință din ceea ce îi separă pe oameni în gândire, în credință, în interesele deosebite față de viață. Acest element separator nu va stânjeni niciodată colaborarea dacă baza principiului este spiritualul din toate sufletele omenești, și de aceea elementul separator poate rămâne neatins și respectat pe deplin în specificul său în cadrul Societății. Structurată în felul acesta prin atmosfera care îi este necesară, Societatea va tinde la idealul colaborării umane care, prin aprecierea deplină a gândirii și simțirii individuale va găsi totuși terenul pe care se poate afirma iubirea reciprocă și fraternitatea. Societatea își va putea atinge țelul spiritual numai dacă membrii ei se dedică unui ideal de viață care poate fi un ideal general-uman în privința conducerii vieții. Societatea trebuie să fie departe de intenția de a acționa într-o direcție de credință sau alta, deoarece ea vrea să se dedice cercetării spirituale, și nu unei confesiuni sau alteia. De aceea, orice propagandă religioasă din cadrul Societății, este exclusă. Dar ea nu va combate niciodată vreo confesiune. Tot așa, sunt strict excluse din cadrul activității Societății toate tipurile de activitate politică sau social-politică.*

* Aceasta desigur că nu exclude ca unii membri individuali sau grupuri de membri să se preocupe de activități politice sau social-politice.

Activitatea Societății este dedicată căilor și mijloacelor care pot sluji omului în sensul evoluției timpului nostru, venind în întâmpinarea celor mai mari întrebări enigmatice asupra existenței omenești ca soluție ce extinde cercetarea asupra lumii sensibile în suprasensibil, fără să se abată pe căi care nu pot satisface adevăratul simț al adevărului. Ea va arăta că omenirea prezentului deține o astfel de cercetare spirituală, că aceasta duce în lumea suprasensibilă, iar cultivarea și răspândirea ei pot constitui de asemenea sarcina Societății, la fel ca orice altă știință.

Această cercetare spirituală nu consideră cele mai nobile roade ale evoluției spirituale umane, cele mai diferite concepții despre lume și confesiuni ale popoarelor din toate timpurile în privința valorilor confesionale, ci în măsura în care în ele se exprimă strădania omenirii de a răspunde la marile probleme spirituale existențiale. De aceea, caracterul fundamental al Societății nu poate fi caracterizat printr-o desemnare provenită dintr-o anumită confesiune. Căci dacă, de exemplu, cercetarea impulsului lui Christos în cadrul evoluției omenirii este cultivată în cercetarea spirituală, aceasta nu se desfășoară în sensul unei confesiuni religioase, ci în așa fel încât adeptul oricărei direcții religioase să se poată raporta la respectivul rezultat spiritual-științific întrucâtva la fel cum se raportează adeptul religiei hinduse sau al budismului la astronomia

copernicană, deși aceasta nu se găsește în documentele religiei sale. Impulsul lui Christos ca rezultat al cercetării este afirmat în valabilitatea sa într-un mod pe care îl poate accepta orice adept al unei confesiuni religioase, și nu numai cel din confesiunea creștină.

Întemeierea Societății s-a săvârșit prin aceea că un comitet de întemeiere format din trei personalități, anume Dr. Carl Unger, domnișoara Marie von Sivers și Michael Bauer, au preluat pentru început conducerea de ansamblu a Societății Antroposofice. Aceștia sunt susținuți de un comitet care contează, pentru început, drept comitet de întemeiere.

Membrii comitetului de întemeiere vor numi personalități de încredere cărora le va reveni sarcina de a prelua cererile membrilor și de a prelua responsabilitatea față de membrii propuși de ei în fața Comitetului de conducere.

Numirea unei personalități de încredere se va realiza fie la inițiativa comitetului de întemeiere, fie prin aceea că un membru este desemnat de alți șapte membri sau personalități care solicită preluarea în Societate drept reprezentant al lor, și el este recunoscut ca atare de Comitetul central.

Calitatea de membru se dobândește prin solicitarea acesteia fie direct la Comitetul de conducere, fie la una dintre personalitățile de încredere. Certificarea calității de membru se înfăptuiește doar de către Comitetul central, constând pentru început din cei trei membri fondatori desemnați.

Completarea Comitetului de conducere se va face prin cooptare realizată de însuși acest Comitet, și în această privință se pot face propuneri la Adunarea membrilor, care trebuie convocată anual.

Activitatea Societății se realizează în grupuri libere, care se pot constitui în mod independent în orice loc din toate țările Pământului. Aceste grupuri se pot forma individual, sau se pot reuni, pot constitui uniuni sau alianțe libere, în funcție de raporturile din ținuturile în care se formează. Societatea Antroposofică nu este o uniune ca atare, coeziunea ei nu se bazează pe o organizare asociativă sau ceva asemănător, ci pe cultivarea științei spirituale ca atare, iar calitatea de membru nu condiționează nimic în sensul asociației, ci mai degrabă dreptul de a obține anumite lucrări spiritual-științifice care sunt destinate doar membrilor, și altele asemănătoare. În sens exterior așadar, elementul unificator al Societății Antroposofice nu va fi altul decât este, de exemplu, cel al unei societăți antropologice sau altele asemănătoare. Orice grup de lucru își alcătuiește propriul statut și-și alege propriul comitet de conducere. Calitatea generală de membru, care trebuie dobândită de fiecare membru în parte, semnifică faptul că respectivul Comitet central recunoaște o anumită personalitate ca aparținând de Societatea Antroposofică.

Sediul permanent al Societății Antroposofice va fi deocamdată la Berlin. Conducerea administrativă va reveni membrilor Comitetului central care locuiesc la Berlin. Această conducere administrativă nu constă în altceva decât în măsuri care pot servi țelurilor spirituale formulate mai sus.

Pentru administrarea Societății Antroposofice fiecare membru plătește o taxă unică la intrare de 5 mărci și o contribuție anuală continuă de 6 mărci. Pentru cazuri aparte, poate interveni o diminuare a contribuției anuale.