Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CONGRESUL DE CRĂCIUN PENTRU ÎNTEMEIEREA SOCIETĂŢII ANTROPOSOFICE GENERALE 1923/24

GA 260

VIII

CONTINUAREA ADUNĂRII DE ÎNTEMEIERE

Dornach, 26 decembrie 1923, ora 10 dimineaţa

Tema: Munca pe viitor în Societatea Antroposofică Generală şi în Societăţile Antroposofice din diferitele ţări. – Continuarea rapoartelor secretarilor generali

Dr. Steiner: Dragii mei prieteni!

Ne aflăm la mijlocul audierii rapoartelor secretarilor generali şi ale reprezentanţilor grupelor care îşi desfăşoară activitatea afară, în diferite ţinuturi. Vom continua imediat prezentarea acestor rapoarte. Permiteţi-mi să spun numai câteva cuvinte, la mijlocul acestei prezentări. Tocmai ceea ce a fost expus ieri, într-un mod atât de mulţumitor, de către diferiţii prezentatori de rapoarte, îmi oferă acest prilej. Din cele ce ne-au fost comunicate, vedem cu câtă dăruire se lucrează pretutindeni afară, şi cele ce ne-au fost relatate ieri putem să le numărăm printre seminţele despre care am vorbit alaltăieri şi care ne dau puterea să credem că ruinele printre care ne aflăm la acest congres trebuie privite drept ceva ce nu ne duce la pesimism, ci ne poate înflăcăra spre un optimism veritabil, plin de forţa faptei.

La acest congres, de fapt, noi trebuie să ne gândim să construim, nu să demolăm, în toate domeniile. Şi de aceea aş vrea să atrag atenţia, încă de astăzi, asupra faptului că poate ar trebui să avem grijă să orientăm întregul congres într-o anumită direcţie. Se va oferi posibilitatea de a se discuta, bineînţeles, în zilele următoare, în cadrul adunărilor noastre cu membrii, un lucru sau altul. Dar astăzi aş vrea să spun acest lucru: Din statute al căror conţinut a apărut ca dintr-o necesitate, am putut vedea că Societatea Antroposofică trebuie să aibă un caracter absolut public. Semnele epocii prezente ne arată, dragii mei prieteni, că nu se poate altfel. Epoca actuală nu mai suportă cufundarea în cine ştie ce lucruri misterioase. Şi de aici rezultă pentru noi, aş spune, o problemă fundamentală pe care trebuie să o rezolvăm.

Nu cred că în cursul acestui congres trebuie să dezbatem foarte mult pe marginea acestei probleme fundamentale, ci ea trebuie rezolvată în inimile noastre. Trebuie să ne fie clar faptul că tocmai societăţii noastre îi va reveni misiunea de a îmbina caracterul public cel mai pronunţat, ce se poate imagina, cu un esoterism adevărat, autentic.

Dar, dragii mei prieteni, în ultimă instanţă, printre piedicile şi opreliştile din perioada îngrozitoare a războiului, ca şi din cauza a tot felul de dificultăţi lăuntrice, am trăit, ca să zicem aşa, ridicarea acestei probleme din toate părţile. De fapt n-a fost adunare ţinută aici în ultima perioadă, în cadrul Societăţii Antroposofice, în care să nu se afle, ca un fundal, pe care în orice caz mulţi nu l-au observat, – ca un fundal în spatele tuturor celorlalte, problema: Cum îmbinăm caracterul total public, cu esoterismul cel mai profund, cel mai serios, cel mai lăuntric. Pentru aceasta e necesar ca acum să fie scos, din toate adunările noastre viitoare, ceea ce se sugerează prin cuvintele uniune, asociaţie. Antroposofia nu are nevoie de ceea ce ţine de o asociaţie în înţelesul obişnuit al cuvântului. Acolo unde antroposofia găseşte cu adevărat înţelegere în inimi, aceste inimi vor putea bate împreună, fără ca să se ciocnească capetele între ele. Şi dacă rezolvăm această problemă pur omenească, ca inimile să poată fi în armonie şi capetele să nu se ciocnească între ele, atunci vom fi făcut tot ceea ce este necesar din perspectiva omenească, pentru a ne pregăti să atingem, inclusiv în conducerea Societăţii Antroposofice, lucrurile despre care am vorbit.

Şi noi trebuie să ajungem la acest lucru, trebuie să ajungem ca în toate faptele noastre să putem avea sentimentul legăturii cu lumea spirituală. Căci aceasta trebuie să fie deosebirea dintre Societatea Antroposofică şi o altă asociaţie care poate exista în prezent. Deosebirea trebuie să fie faptul ca din forţa antroposofiei înseşi să existe posibilitatea de a uni caracterul public cel mai pronunţat, ce poate fi imaginat, cu esoterismul cel mai adevărat, mai lăuntric. Iar în viitor nu este îngăduit ca esoterismul să ne lipsească nici în faptele cele mai exterioare, în această privinţă trebuie să învăţăm unele lucruri din experienţa ultimilor zece ani.

Şi ceea ce spun aici se referă şi la responsabilităţi. Gândiţi-vă, dragii mei prieteni, la următorul lucru: Noi suntem o societate mică în lume şi această societate are în prezent un destin straniu. Ea nu ar putea deloc, chiar dacă ar vrea, să respingă acest caracter de deschidere publică, pe care îl subliniez cu putere. Nu ar putea să facă acest lucru. Căci dacă, pe baza unei simpatii oarecare, noi am hotărî să lucrăm în grupe numai lăuntric, ceea ce desigur că ar fi foarte frumos, dacă nu ne-ar păsa de publicul larg, atunci am vedea cum creşte tot mai mult, într-un mod ce nu va mai putea fi controlat, adversitatea publicului larg. Cu cât ţinem seama mai puţin de semnele epocii, cu atât mai mult din lume se va îndrepta spre noi interesul care ne poate fi doar de adversitate Şi numai dacă vom găsi drumul, dacă vom găsi cu curaj drumul drept spre cele ce vor urma, vom reuşi să conducem corabia Societăţii Antroposofice printre talazurile furtunoase care vuiesc şi se înalţă de jur-împrejurul ei. Lucrul pe care trebuie să-l găsim este următorul: Noi stăm în faţa lumii ca o societate mică, iar lumea – ştiţi la care lume mă refer – de fapt nu ne iubeşte. Ea nu ne iubeşte. Acesta este un fapt din care nu putem schimba nimic. Dar nici nu e nevoie să facem ceva ca să ne facem cât se poate de neiubiţi. Nu spun aceasta în sens trivial, ci într-un sens mai profund, care e rostit cu adevărat din temeliile vieţii oculte. Dacă ne întrebăm iar şi iar: Ce trebuie să facem faţă de cutare şi cutare cercuri din lume care astăzi nu ne iubesc, ce trebuie să facem în ceea ce ne priveşte, ca act de iubire faţă de aceste societăţi? Cum trebuie să ne comportăm pe un tărâm sau altul, pentru ca aici sau acolo să fim luaţi pe deplin în serios? – atunci în mod absolut sigur nu vom fi luaţi în serios. Ci vom fi luaţi în serios dacă ne vom simţi în fiecare clipă responsabili pentru faptele noastre în faţa lumii spirituale, dacă ştim: În momentul actual al evoluţiei istorice, lumea spirituală vrea ceva cu omenirea, vrea acest ceva în cele mai diferite domenii ale vieţii, iar datoria noastră este să urmăm în mod clar şi adevărat impulsurile din lumea spirituală. Chiar dacă există rezistenţe la început, în decursul timpului acesta este singurul lucru salvator. Şi o vom scoate la capăt cu noi înşine, numai dacă ne vom pătrunde cu fiecare ocazie de impulsurile ce pot veni din lumea spirituală.

De aceea, după ce am schiţat aceste lucruri, pe care le voi completa în zilele următoare, aş dori să repet şi astăzi în faţa dumneavoastră măcar o parte din acele cuvinte care v-au fost rostite ieri cu voinţa lumii spirituale, ca să le avem şi astăzi în sufletele noastre, ca introducere la dezbateri:

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în membrele,
Care prin lumea spaţiului
Te poartă în fiinţa mării spiritului:
Exersează amintire în Spirit
În profunzimi de suflet,
Unde în atotstăpânitoarea
Existenţă creatoare de lumi
Propriul Eu
În Eul lui Dumnezeu
Fiinţează;
Şi tu vei trăi cu adevărat
În fiinţa cosmică a omului.

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în pulsarea inimii şi a plămânilor,
Care prin ritmul timpurilor
Te conduce la simţirea propriei fiinţe sufleteşti:
Exersează cugetare în Spirit
În echilibrul sufletului,
Unde vălurindele
Fapte de devenire ale lumilor
Propriul Eu
Cu al lumilor Eu
Îl unesc;
Şi tu vei simţi cu adevărat
În lucrarea din sufletul omului.

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în capul liniştit,
Care din temeliile veşniciei
Gândurile cosmice ţi le descoperă:
Exersează privire în Spirit
În liniştea gândurilor,
Unde eternele ţeluri ale zeilor
Lumina Fiinţei lumilor
Propriului Eu
Spre liberă voire
O dăruiesc;
Şi tu vei gândi cu adevărat
În temeliile spiritului omului.

Ne vom descurca cu aceste maxime auzite din Cuvântul Cosmic, dacă le vom împărţi în mod diferenţiat în sufletul nostru, în aşa fel încât ele să nu ne poată părăsi. Şi ele vor putea fi astfelîmpărţite, dacă, mai întâi, scoateţi din ceea ce a răsunat astfel, ceva ce vă poate da ritmul celor rostite aici. Scriu în faţa dumneavoastră, dragii mei prieteni, mai întâi o parte a ceea ce poate da ritmul:

În prima strofă:

[Vezi, facsimil, anexa 4, Tabla I şi precizările de la pag. 316 şi 322 – n.trad.]

Amintire în Spirit,

în a doua strofă:

Cugetare în Spirit

în a treia strofă:

Privire în Spirit

Acestea priviţi-le în legătura ritmică cu ceea se întâmplă în sufletul omenesc invocat, care se invocă de fapt pe sine însuşi, atunci când spune:

Eul propriu
În Eul lui Dumnezeu
Fiinţează.

Studiaţi ritmul corespondent din „cugetare în Spirit”, atunci când se spune:

Eul propriu
Cu al lumilor Eu
A-l uni –,

şi din „privire în Spirit”, atunci când spune:

Eul propriu
Spre liberă voire
A-l dărui – .

[Scris pe tablă.]

tabla 2 Tabla 1
[mărește imaginea]

Amintirea în Spirit

O
Eul propriu
În Eul lui Dumnezeu
Fiinţează

Cugetarea în Spirit

O
Eul propriu
Cu al lumilor Eu
A-l uni –

Privire în Spirit

O
Eul propriu
Spre liberă voire
A-l dărui – [ Nota 50 ]

Luaţi în acest context fiecare dintre diferitele cuvinte, ca să vedeţi că fiecare nu poate sta în altă parte, decât acolo unde se află. Luaţi ceea ce vine ca ritm din ritmul cosmic: „Eul propriu în Eul lui Dumnezeu”, „Eul propriu în Eul cosmic”, „Eul propriu spre liberă voinţă” şi luaţi ceea ce urcă de la „fiinţează” până la „unesc” şi „dăruiesc”, unde trece în simţirea morală. Căutaţi să simţiţi legătura cu „amintire în spirit”, „cugetare în spirit” şi „contemplare în spirit”: Atunci veţi avea în ritmul lăuntric ceea ce lumea spirituală ne aduce în mod real spre înălţarea inimilor noastre, spre iluminarea gândirii noastre, spre înariparea şi entuziasmarea voinţei noastre.

Trebuie să dau acum citire unei telegrame: „Salutări cu ocazia Crăciunului, felicitări, Ethel Morgenstierne.” Şi acum cer permisiunea să dau cuvântul reprezentantului din Honolulu, doamna Ferreri.

D-na Ferreri îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Permiteţi-mi să rog acum pe reprezentanta din Italia, baroneasa de Renzis, să ia cuvântul.

Baroneasa de Renzis îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: îngăduiţi-mi să spun că întrebări ca aceea pusă aici, referitoare la primirea de persoane numai prin corespondenţă şi alte asemenea, vor fi discutate în cadrul consfătuirii referitoare la statute, ce va avea loc mai târziu.

Dr. Steiner: Despre Italia va mai vorbi Ducele de Cesaro, pentru grupa Novalis din Roma.

Ducele de Cesaro îşi prezintă darea de seamă.

Dr. Steiner: Cer îngăduinţa să dau cuvântul, din partea unei alte grupe italiene, d-rei Schwarz.

Domnişoara Schwarz prezintă darea de seamă pentru grupa din Milano.

Dr. Steiner: Îl rog acum pe reprezentantul societăţii din Iugoslavia, dl Hahl, să ia cuvântul.

Dl Hahl îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Cer îngăduinţa de a da cuvântul reprezentantului societăţii din Norvegia, dl Ingerö.

Dl Ingerö îşi prezintă darea de seamă.

Dr. Steiner: Cer îngăduinţa de a da acum cuvântul reprezetantului comitetului de conducere al societăţii din Austria, dl conte Polzer.

Contele Polzer îşi prezintă darea de seamă.

Dr. Steiner: Dau acum cuvântul reprezentantului grupei Porto Alegre din Brazilia, dr. Unger.

Dr. Unger: Îngăduiţi-mi să mă achit în puţine cuvinte de o sarcină pe care mi-am asumat-o cu mare satisfacţie. Noi suntem de mai mult timp în legătură cu prietenii din Brazilia, pentru că au fost mai ales germani emigranţi cei care au început să desfăşoare acolo o muncă antroposofică. În special dl Brandtner, care ne-a scris în ultimul timp, s-a străduit mult să pună pe roate ceva acolo, la Porto Alegre. În legătură cu aceasta, e de menţionat faptul că şi în alte oraşe sud-americane se desfăşoară activităţi antroposofice, iar acestea se vor uni treptat, pentru a se crea şi acolo puncte de plecare independente. În acest scop a fost invitat de către prietenii de acolo dl Mayen din Breslau, mai întâi la Rio, apoi treptat el îşi va lua în primire munca şi în alte oraşe. Mie îmi revine aici sarcina de a exprima participarea prietenilor de acolo. Din ceea ce vine de acolo reiese participarea lor cea mai caldă la tot ceea ce are legătură cu Dornach, la impulsurile care pornesc din Dornach spre toate depărtările lumii. Ori de câte ori este posibil, cineva de acolo vine în Europa, iar noi sperăm foarte mult că viaţa antroposofică va înflori foarte curând şi acolo. Eu sper că atunci când îmi voi prezenta raportul la Porto Alegre, voi putea transmite urările de înflorire a muncii în Porto Alegre, aşa cum aici am însărcinarea de a trasmite salutările prietenilor de acolo.

Dr. Steiner: Dau cuvântul reprezentantului Societăţii Antroposofice din Suedia, domnişoara Henström. Domnişoara Henström îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Dau acum cuvântul reprezentantului Societăţii Antroposofice din Elveţia, dl Aeppli.

Dl Aeppli îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Dau acum cuvântul reprezentantului comitetului de conducere din Cehoslovacia, dl dr. Krkavec.

Dr. Krkavec îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Dau acum cuvântul celuilalt reprezentant al comitetului de conducere din Cehoslovacia, dl dr. Eiselt.

Dr. Eiselt îşi prezintă raportul.

Dr. Steiner: Cu aceasta prezentarea dărilor de seamă s-a încheiat şi cred că îmi este îngăduit să spun că dumneavoastră toţi, împreună cu mine, suntem foarte recunoscători celor care le-au prezentat, şi pentru faptul că acum putem da muncii noastre viitoare o bază, de vreme ce ştim ce multă muncă, plină de dăruire, variată se desfăşoară şi s-a desfăşurat deja în Societatea Antroposofică.

Aş vrea să încercăm acum să trecem la al treilea punct al ordinii de zi, discutarea statutelor. Fireşte, mai întâi trebuie să dăm citire statutelor. Deşi ele se află în mâinile fiecăruia dintre noi, aş cere îngăduinţa de a mai citi statutele încă o dată, în faţa dumneavoastră, ca să putem începe apoi discuţiile corespunzătoare. ÎI rog acum pe dl dr. Wachsmuth să dea citire statutelor, drept al treilea punct de pe ordinea de zi.

Dr. Wachsmuth dă citire statutelor Societăţii Antroposofice.

Dr. Steiner: E într-adevăr bine, aşa cum aţi putut-o afla din diferitele mele expuneri, dacă pe de o parte vom lăsa, în zilele următoare, ca adunarea să se desfăşoare, prin membrii ei individuali, în mod cât mai liber. Numai că anumite lucruri, dacă e să aibă loc o dezbatere, sunt necesare, şi de aceea vă rog să nu priviţi ca pe o pedanterie, ci ca pe o necesitate în cadrul unei adunări, dacă în cele ce urmează vrem să procedăm în mod cu adevărat exact la conducerea dezbaterii. Astăzi nu mai este posibilă continuarea adunării, pentru că timpul s-a scurs. De aceea vă voi cere permisiunea să programez continuarea adunării mâine, după conferinţa dr. Wachsmuth. Aşadar, mâine va avea loc conferinţa dr. Wachsmuth şi, după o pauză de 15', apoi vom putea continua adunarea. La această adunare programată pentru mâine, vă voi ruga să ne permiteţi să organizăm conducerea dezbaterilor în aşa fel încât – nu pentru a face ceva pedant, ci pentru a putea fi cât mai la obiect – să deschidem cu o dezbatere generală asupra statutelor, adică o dezbatere în care să fie discutate întreaga formă, sensul şi spiritul statutelor în general.

Apoi îmi voi îngădui să vă întreb dacă sunteţi de acord în general cu statutele, după care vrem să deschidem o dezbatere specială, adică paragraf cu paragraf, făcând înscrieri la cuvânt pentru fiecare paragraf în parte. Apoi vom susţine o dezbatere finală, pentru adoptarea totală a statutelor. Acesta este modul de lucru în care v-aş ruga să procedăm mâine, la discutarea statutelor.

Mai am de comunicat faptul că, în continuarea congresului, astăzi după-amiază la ora 4:30 va avea loc o reprezentaţie de euritmie, iar seara la ora 8, conferinţa mea. Mâine-dimineaţă la ora 10 va fi prezentată conferinţa dr. Günther Wachsmuth, din domeniul cunoaşterii naturii: „Chipul Pământului şi soarta omului”, iar apoi, după o pauză de 15', va avea loc continuarea acestei adunări. Mai am de făcut nişte comunicări. Este cu adevărat foarte greu, aşa cum am fost nevoit să subliniez deja în cuvântul introductiv dinaintea deschiderii adunării, în condiţiile unui număr atât de mare de prieteni dragi prezenţi aici, – ceea ce fireşte, că este ceva îmbucurător – să menţinem totul la un loc. Dacă vii numai la adunări, nu îţi poţi da seama ce greu este. De aceea îmi îngădui să vă rog, deşi bineînţeles că nu putem decât să regretăm din inimă că din cauza amenajărilor noastre primitive iau naştere atâtea incomodităţi pentru prietenii noştri dragi, ca în viitor o persoană să nu rezerve mai mult de trei locuri.

Trebuie să amintesc acest lucru, pentru că s-a întâmplat ca o singură persoană să rezerve şiruri întregi de scaune. De aici rezultă nenumărate discuţii cu cei care vin după aceea.

Apoi aş vrea să mai atrag o dată atenţia asupra dorinţei pe care am exprimat-o, de a rezerva primele două rânduri pentru acei prieteni dragi care din cauza paraliziei, a surzeniei sau din alte motive de sănătate, necesită o mai mare atenţie din partea noastră. Dacă mai rămân după aceea locuri libere, cum va şi fi cazul, rog ca aceste locuri din primele două rânduri să fie completate cu secretarii generali ai diferitelor ţări şi cu aceia pe care aceşti secretari generali îi au drept secretari ai lor. În zilele ce urmează va apărea, fără îndoială, necesitatea ca secretarii generali să fie, ca să zicem aşa, la vedere şi la îndemână, nu risipiţi în întreaga sală.

În al treilea rând îmi veţi îngădui poate să exprim încă o dată rugămintea ca prietenii din Dornach – cu adevărat nu e la mijloc nicio dorinţă de răzbunare – să se adăpostească în „vila de vară” [ Nota 51 ] alăturată, care, desigur, pe această vreme cu ploaie şi ninsoare nu e deloc ospitalieră. Însă nu avem altă posibilitate, pentru ca prietenii veniţi din alte părţi să poată sta aici în sală şi să nu fie plouaţi.

Apoi îmi mai permit să amintesc că începând de acum, în timpul serilor cantina de sus va fi deschisă pentru acei prieteni care sunt găzduiţi în comun sau în vreun alt fel neospitalier, aşa încât vor găsi un loc unde să-şi petreacă timpul, într-un loc încălzit. În orice caz, în aceste ore nu se vor servi mâncăruri şi băuturi acolo, dar sper că discuţiile ce se vor purta vor fi cu atât mai antrenante şi mai înviorătoare. Aşadar, orice prieten va putea sta acolo oricând, după conferinţa mea până la ora 11 noaptea, fără a-şi putea potoli foamea şi setea, însă la căldură.

Aş mai vrea, apoi, să atrag atenţia asupra următorului lucru: dl Pyle [ Nota 52 ] a creat într-un mod demn de laudă modelul pentru o puşculiţă foarte frumoasă, pe care a şi dat-o să fie executată. Veţi găsi expuse afară aceste puşculiţe. Dacă le veţi privi cu atenţie, din frumuseţea formei veţi simţi şi ispita de a poseda o asemenea puşculiţă. Ea poate fi cumpărată; noi o avem aici de vânzare, o puteţi lua cu dumneavoastră acasă şi puteţi pune în fiecare zi ceva în ea şi apoi, când va fi plină, puteţi scoate totul afară, spre a-l pune în slujba reconstruirii Goetheanumului sau în general pentru scopurile Goetheanumului. Vă atrag atenţia asupra faptului că dacă puneţi înăuntru în fiecare zi numai 10 cenţi – gândiţi-vă, ce puteţi cumpăra cu aceşti bani într-o zi? – într-un an de aici rezultă o sumă bunicică. Văd că sosesc deja stimaţii prieteni! Veţi vedea că din aceasta va ieşi ceva cât se poate de bun. Dar prin aceasta eu n-aş dori să vă îndemn să puneţi înăuntru numai 10 cenţi, ci să puneţi înăuntru ceea ce consideraţi că e bine sau cele pentru ce v-aţi angajat, chiar dacă nu găsiţi de bine.

În afară de aceasta, pentru acela care dintr-un motiv sau altul găseşte că e prea incomod să ducă la el acasă această puşculiţă, prin puşculiţele puse aici se oferă prilejul de a se pune ceva în ele în aceste zile. Atunci va fi în orice caz bine, dacă nu avem o puşculiţă proprie, să băgăm mâna zdravăn în punga cu bani, ca să umplem aceste puşculiţe. Noi vom avea grijă ca ele să fie golite la timp.

V-aş mai ruga apoi ca atunci când vizionaţi manifestările de Crăciun, să nu rezervaţi locuri pentru conferinţele de seara. Vedeţi, trebuie să exprimăm atâtea interdicţii – nu le putem numi dorinţe –, dar altfel nu putem păstra ordinea.

Cu acestea, dragii mei prieteni, aş încheia pentru astăzi, urmând ca adunarea să continue mâine la ora indicată.