Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CONGRESUL DE CRĂCIUN PENTRU ÎNTEMEIEREA SOCIETĂŢII ANTROPOSOFICE GENERALE 1923/24

GA 260

X

CONTINUAREA ADUNĂRII DE ÎNTEMEIERE

Dornach, 28 decembrie 1923, ora 10 dimineaţa

Tema: Antroposofie şi artă

Înainte de aceasta dr. Steiner face cunoscute câteva lucruri referitoare la ordinea din sală.

Dragii mei prieteni,

Înainte de a deschide programul de astăzi al congresului, aş vrea să cer scuze pentru neînţelegerea de ieri în privinţa accesului în sală. A fost fireşte o treabă foarte rea, dar ea a avut cu adevărat la bază o serie de neînţelegeri şi vă rog să mă scuzaţi, în viitor se va avea grijă ca prietenii noştri să găsească aici intrarea liberă, cu o jumătate de oră înaintea începerii oricărui program. Apoi mă voi strădui, pe cât posibil, ca în această noapte să se mai instaleze aici încă două corpuri de încălzit, aşa încât mâine să nu mai îngheţăm. Este realmente dificil, cu amenajările primitive pe care le avem, să creăm condiţii mulţumitoare în toate direcţiile. Cel mai puţin mulţumitoare, credeţi-mă, sunt condiţiile pentru consiliul de conducere şi pentru mine. Să sperăm că în zilele următoare vom putea să evităm aceste lucruri.

Acum îl rog pe dl Stuten să ia cuvântul. El vrea să ne bucure astăzi cu o conferinţă despre muzicalitate în viaţa spirituală.

Dl Stuten îşi ţine conferinţa despre „Muzica şi lumea spirituală”.

După o pauză de 15 minute se continuă dezbaterea statutelor. Dr. Steiner deschide şedinţa:

Dragii mei prieteni! Voi rosti şi astăzi cuvintele menite să ne dea fundamentul pentru munca noastră prezentă de aici şi pentru munca ulterioară din exterior.

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în membrele,
Care prin lumea spaţiului
Te poartă în fiinţa mării spiritului:
Exersează amintire în Spirit
În profunzimi de suflet,
Unde în atotstăpânitoarea
Existenţă creatoare de lumi
Propriul Eu
În Eul lui Dumnezeu
Fiinţează;
Şi tu vei trăi cu adevărat
În fiinţa cosmică a omului.

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în pulsarea inimii şi a plămânilor,
Care prin ritmul timpurilor
Te conduce la simţirea propriei fiinţe sufleteşti:
Exersează cugetare în Spirit
În echilibrul sufletului,
Unde vălurindele
Fapte de devenire ale lumilor
Propriul Eu
Cu al lumilor Eu
Îl unesc;
Şi tu vei simţi cu adevărat
În lucrarea din sufletul omului.

Căci domneşte împrejur voinţa lui Christos
În ritmurile lumilor, peste suflete har revărsând.

Suflet al Omului!
Tu trăieşti în capul liniştit,
Care din temeliile veşniciei
Gândurile cosmice ţi le descoperă:
Exersează privire în Spirit
În liniştea gândurilor,
Unde eternele ţeluri ale zeilor
Lumina Fiinţei lumilor
Propriului Eu
Spre liberă voire
O dăruiesc;
Şi tu vei gândi cu adevărat
În temeliile spiritului omului.

Căci domnesc ale Spiritului cosmice gânduri,
În Fiinţa lumilor, lumină invocând.

Şi acum, dragii mei prieteni, vrem să ne înscriem din nou în suflet ritmul lăuntric care ne poate apropia de felul cum aceste cuvinte răsună din ritmul cosmic.

 Prima mantră:

[Facsimil, vezi anexa 4, Tabela IV]

Exersează amintire in Spirit.

Aceasta este activitatea care se poate realiza în sufletul propriu. Ea corespunde afară, în marele Cosmos, cu ceea ce se exprimă prin cuvintele:

Căci domneşte Spiritul-Tată al Înalturilor
În adâncurile lumilor, existenţă creând.

A doua mantră este:

Exersează cugetare în Spirit,

Acesta este procesul din interior, căruia afară, în univers, îi răspunde:

Căci domneşte împrejur voinţa lui Christos
În ritmurile lumilor, peste suflete har revărsând.

A treia este:

Exersează privire în Spirit, 

se răspunde din afară:

Căci domnesc ale Spiritului cosmice gânduri
În Fiinţa lumilor, lumină invocând.

[Scris pe tablă.]

tabla 4 Tabla 4
[mărește imaginea]
1

Exersează amintire în Spirit

Căci domneşte Spiritul-Tată al Înalturilor
În adâncurile lumilor, existenţă creând.

2

Exersează cugetare în Spirit

Căci domneşte împrejur voinţa lui Christos
În ritmurile lumilor, peste suflete har revărsând.

3

Exersează privire în Spirit

Căci domnesc ale Spiritului cosmice gânduri
În Fiinţa lumilor, lumină invocând.

Dr. Steiner: În continuarea discuţiei noastre ajungem acum la § 4 din statute.

Rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 4.

§ 4 este citit de către dr. Wachsmuth:

„4. Societatea Antroposofică nu este o societate secretă, ci una absolut publică. Poate deveni membru al ei orice om, fără deosebire de naţionalitate, stare socială, religie, convingere ştiinţifică sau artistică, dacă vede ceva justificat în existenţa unei astfel de instituţii cum este Goetheanumul de la Dornach, ca Şcoală Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală. Societatea respinge orice tendinţe sectante. Ea nu consideră că politica face parte din sarcinile ei.“

Dr. Steiner: Mai întâi s-a anunţat dl Collison.

Dl Collison: Ca membru foarte vechi, iertaţi-mi câteva cuvinte în legătură cu aceste statute. Ne aflăm abia la punctul 4. Nu cred că am putea să ne propunem acum să corectăm statutele. Dl dr. Steiner şi-a dat atâta osteneală cu ele, şi ele sunt cu adevărat suficient de cuprinzătoare. Eu am impresia că dezbaterea în legătură cu fiecare punct în parte ar trebui să aibă numai scopul de a se pune întrebări în legătură cu importanţa şi amploarea acestor puncte. (Aplauze prelungite.)

Dr. Steiner: Cine doreşte să ia cuvântul la § 4?

Se propune adoptarea statutelor prin aclamaţii.

Dr. Steiner: Eu trebuie totuşi să întreb: Cine doreşte cuvântul la § 4? La acest § 4 esenţial este faptul că pe viitor Societatea Antroposofică se situează în lume ca o societate cu totul publică. Şi, datorită acestei deschideri publice, întreaga parte esoterică din Societatea Antroposofică va fi asigurată prin § 5 şi prin paragrafele următoare.

Îngăduiţi-mi să întreb încă o dată: Cine doreşte să ia cuvântul la § 4 al statutelor. Se pare că nimeni. Atunci îi rog pe acei prieteni care sunt pentru adoptarea § 4 să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Cine este pentru respingerea § 4? (Nu se anunţă nimeni.) Paragraful 4 este adoptat la a doua citire.

Rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 5 al statutelor.

Se dă citire la § 5.

„5. Societatea Antroposofică vede un centru al activităţii ei în Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală de la Dornach. Aceasta va consta din trei clase. În ea sunt primiţi, la cererea lor, membri ai societăţii, după ce au deţinut calitatea de membru o anumită perioadă de timp, pe care o va hotărî conducerea Goetheanumului. Ei ajung prin aceasta în prima clasă a Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală. Primirea în clasa a doua, respectiv a treia, are loc dacă cei care solicită aceasta sunt găsiţi apţi de către conducerea Goetheanumului/'

Dr. Steiner: Ei bine, dragii mei prieteni, la acest paragraf este vorba ca Societăţii Antroposofice să i dea şi în viitor sufletul ei natural, care îi poate fi dat în Goetheanumul de la Dornach. Prin acest paragraf al statutelor în membri sau în cei care doresc să devină membri, trebuie să fie trezită conştienţa absolut concretă a faptului că în Goetheanum este dat sufletul mişcării antroposofice. Prin aceasta vor putea fi date apoi acele impulsuri esoterice care trebuie date Societăţii Antroposofice. Şi vom putea progresa, dacă vă veţi da osteneala să pătrundeţi în spiritul acestui § 5 al statutelor.

Aş dori să spun doar câteva lucruri despre felul cum concep eu pentru viitor structura Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală din Dornach, Goetheanum. În viitor va fi tot mai mult aşa – lucru pe care aceia care au stat şi au lucrat mai mult timp în cadrul Societăţii Antroposofice l-au putut cunoaşte foarte bine – că în ceea ce poate fi privit ca o înaintare pe calea şcolirii spirituale nu se iau în consideraţie doar calităţi intelectuale, nici educaţia intelectuală şi empirică obişnuită în lumea exterioară, decât în măsura în care acestea sunt absolut necesare pentru munca într-un domeniu oarecare. Esenţial va fi ca facultăţile de sentiment, de sesizare nemijlocită a esotericului şi a ocultului, însuşirile morale să joace un rol important. Iar caracteristica principală a activităţii ce se va desfăşura în cele trei clase, care constituie fundamentul Societăţii Antroposofice, cu caracterul total deschis, va fi, de la sine înţeles, una spiritual-ştiinţifică. Dar pentru aceasta va fi nevoie să punem în faţa lumii Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală prin activitatea ei, să o situăm în aşa fel în faţa lumii, încât să se vadă cum poate ea fecunda diferitele domenii ale civilizaţiei, ale cunoaşterii, ale artei ş.a.m.d. De la început, nici aici nu e voie să guverneze un gând schematic. Ce se înţelege prin gând schematic? Prin gând schematic se înţelege acel gând pe care îl ai atunci când spui: Şcoala Superioară pentru Ştiinţa Spirituală trebuie să se împartă, potrivit noţiunii, potrivit ideii în: secţiunea întâi, secţiunea a doua, a treia, a patra, a cincea ş.a.m.d., aşa cum se întâmplă în cazul unei împărțiri logice.

desen
tabla5 Tabla 4

[mărește imaginea]

Acest lucru îl poți născoci foarte frumos. [Vezi anexa 4, Tabela IV]. Ce rezultă de obicei de aici? Ajungem la o plăsmuire care se află în țara nimănui. Și acum, această plăsmuire mai trebuie să fie și administrată! Acum căutăm oamenii potriviți care să intre în clasele 1, 2 și 3, și atunci îi închidem în aceste sertărașe prin niște alegeri oarecare sau prin altceva asemănător. Atunci se întâmplă că ei se deghizează, ca să fie pe potriva secțiunilor din respectiva schemă; se transformă ei în crisalide, dar fluturele nu iese afară. Aici nu trebuie să procedăm într-un mod abstract, ci trebuie să luăm activitățile deja existente și abia de aici, din domeniile de activitate deja existente, formăm secțiile: ceea ce există deja. Căci, dragii mei prieteni, tocmai la conducerea conducerea a ceea ce trebuie asigurat sub raport administrativ, în cel mai înalt sens spiritual, în diferite domenii, la această conducere nu poate fi numit cineva care nu-și desfăşoară permanent activitatea aici, în localitate. Căci, nu-i aşa, dacă nu vrem ca doar să vorbim despre muncă, dacă vrem sa muncim cu toată responsabilitatea, atunci, în primul rând, cel care lucrează trebuie să fie mereu la faţa locului, pentru fiecare. În al doilea rând, întreaga conducere trebuie să fie mereu de găsit, pentru aceia care au responsabilităţi. De aceea, exclusiv pe baza empirismului spiritual, eu am gândit chestiunea aşa: ca Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală de la Goetheanum, din Dornach, să fie condusă de mine, în privinţa a tot ceea ce ţine de esoteric, şi ca la această conducere să-mi stea alături acele personalităţi care în anumite domenii au colaborat aici, la Dornach, în mod spiritual, la apariţia clădirii mişcării antroposofice. Şi astfel, exclusiv din condiţiile naturale, fireşti, de la Dornach, ar rezulta următorul lucru.

În primă instanţă, privirea de ansamblu asupra întregului, conducerea întregului, şi în mod special conducerea a ceea ce ţine de antroposofie şi pedagogie, această conducere mi-ar reveni mie.

Iar pentru conducerea celorlalte domenii aş pune în fruntea diferitelor secţii acele personalităţi care sunt capabile, din experienţa trecută, din cele ce s-au întâmplat până acum, să conducă o anumită ramură a mişcării antroposofice.

Şi aici ar intra în consideraţie: Mai întâi – am mai spus deja – ceea ce în Franţa poate că se numeşte încă şi astăzi „belles-lettres”. Nu ştiu dacă expresia mai este cunoscută. Nu mai este? Păcat! În Germania s-a vorbit până în secolul al XIX-lea – apoi a dispărut – despre „ştiinţele frumoase”: ştiinţe frumoase, care tocmai au adus în cunoaşterea omenească frumosul, esteticul, artisticul. E foarte semnificativ faptul că nici măcar în Franţa nu se mai cunoaşte expresia „belles-lettres”!

Din sală: „Académie des lettres!”

Da, dar cuvântul „belles” e lăsat la o parte. Şi tocmai acesta este esenţialul – ştiinţe avem destule, dar „ştiinţe frumoase”!.. Nu ştiu ce gândesc despre aceasta sârguincioşii ştiinţei adunaţi aici, şi în special cei mai tineri, dar aici la Dornach noi nu reluăm firul numai cu trecutul cel mai recent, ci şi cu trecutul cel mai îndepărtat. Şi de aceea avem voie şi trebuie, chiar dacă poate că vom fi nevoiţi să găsim un nume mai comod pentru lume – până acuma nu l-am găsit –, să creăm aici pentru domeniul care în Franţa era numit „belles-lettres”, care în Germania se numeşte „ştiinţe frumoase”, să creăm, deci, aici o secţie pentru acest domeniu. Şi iarăşi să-mi fie îngăduit să spun: Este ceva de la sine înţeles, pentru că avem aici personalitatea care este cea mai indicată pentru conducerea acestui domeniu, dragul nostru prieten Albert Steffen, care în mod absolut sigur va face să apară lucrurile cele mai strălucite ce pot apărea în acest domeniu, în sensul mişcării spiritual-ştiinţifice, aşa cum o intenţionăm aici, la Dornach. (Aplauze vii.)

Un alt domeniu pe care vi-l propun este acela al artelor vorbirii şi muzicale, împreună cu euritmia. Şi aici ne este dată într-un mod firesc personalitatea potrivită. Nu e nevoie să vorbesc prea mult şi spun doar că voi conduce acest domeniu prin conducătoarea sa, d-na dr. Steiner, (Aplauze vii.)

Vom mai crea apoi aici o secţiune pentru ştiinţele naturii. Dumneavoastră ştiţi cum ne raportăm la ştiinţele naturii, faptul că noi căutăm ceva extraordinar de profund în ele. Însă tocmai felul în care sunt tratate ştiinţele naturii în epoca actuală trebuie neapărat să treacă printr-o metamorfoză. Acum, printr-o lucrare de literatură care e deja aproape în întregime tipărită, dumneavoastră puteţi vedea că acestei metamorfozări a ştiinţelor naturii i s-a dedicat cu tot zelul dragul nostru prieten, dr. Guenther Wachsmuth. Şi de aceea, noi vom putea încredinţa în modul cel mai rodnic secţia de ştiinţele naturii d-lui dr. Guenther Wachsmuth. (Aplauze.)

În legătură cu aceasta se va afla o secţie care trebuie cultivată într-un mod cu totul deosebit, pentru că întotdeauna domeniul ei, în vremurile când se tindea spre adevărata cunoaştere spirituală, nu putem spune că a fost un capitol al ştiinţei despre spirit, dar putem spune că a fost organic unită cu această ştiinţă despre spirit. Nu vă puteaţi imagina deloc în vremurile mai vechi că ceea ce era prezentat omenirii drept viziune spirituală, drept cunoaştere spirituală, ar fi putut să fie despărţit de domeniul medicinei. Şi se va vedea, tocmai din munca pe care d-na dr. Wegman o realizează acum împreună cu mine şi care în scurt timp va fi cunoscută în spaţiul public, contribuţia naturală, organică a acestui domeniu la o adevărată înţelegere antroposofică a lumii. Este iarăşi de de la sine înţeles faptul că voi conduce secţia de medicină cu ajutorul conducătoarei sale, d-na dr. Wegman. (Aplauze.)

Ei bine, dragii mei prieteni, dacă vă amintiţi de vechiul Goetheanum, dacă vă amintiţi frumoasele cuvinte pe care le-a rostit azi în excelenta sa conferinţă prietenul nostru, dl Stuten, veţi vedea că aici şi artele plastice au jucat un rol important. Şi ele vor trebui să joace acest rol şi în viitor, iar noi vom avea nevoie de o secţie pentru artele plastice. Cunoaşteţi faptul că ani de zile mi-a stat alături, în conceperea plastică a Goetheanumului, Miss Maryon, care din păcate nu poate participa la această adunare pentru că încă este slăbită după o boală îndelungată şi nu a putut face deplasarea aici pentru această adunare. Dar eu sper că după ce va fi iar sănătoasă se va putea dedica muncii de aici. Eu voi exercita ceea ce urmează să se întâmple aici din punctul de vedere al artelor plastice, în domeniul artelor plastice în general, prin conducătorea acestei secţii, Miss Maryon. (Aplauze.)

Acum noi mai avem încă o personalitate care a păşit într-un mod foarte pătrunzător în domeniul ei, astfel încât se apelează într-un final la sfatul şi ajutorul ei, dacă se doreşte să se ştie ceva în domeniul matematic-astronomic. Dumneavoastră, şi mai ales cei din Dornach, puteţi vedea din conţinutul ultimelor mele conferinţe şi al acelora premergătoare acestui ultim ciclu de aici, cât de necesar este să reînnodăm firul astronomiei cu concepţiile mai vechi. Şi dacă vă uitaţi la o mică notiţă aflată în memoriile mele, care apar în această perioadă în gazeta „Goetheanum”, veţi vedea chiar la începutul articolului [ Nota 59 ] ce apare în această seară, cât de adânc întemeiat este faptul că deasupra şcolilor platonice stătea scris: Dumnezeu geometrizează. Iar la şcolire platonică se putea accede – vorbesc, bineînţeles, de învăţământul platonic, nu de învăţământul spiritual-ştiinţific –, numai prin matematică. Tot ceea ce este de repus în ordine în acest domeniu, trebuie repus în ordine. Şi eu cred că dumneavoastră vă veţi exprima acordul cu exact acelaşi entuziasm ca în cazurile precedente, când spun că în viitor voi exercita conducerea în acest domeniu prin d-ra dr. Vreede, drept conducătoare. (Aplauze.)

Dragii mei prieteni! Dacă aş fi făcut împărţirea după nişte idei, sigur că am mai avea unele lucruri, dar ar lipsi personalităţile care să se poată ocupa aici de domeniul respectiv. Mă puteţi crede că aici stă la bază, nu numai ca în cazul statutelor, o cugetare pe durata a patru săptămâni, ci la baza comunicărilor pe care le-am făcut acum se află experienţa multor ani. Şi astfel va trebui să lăsăm lucrurile aşa cum sunt ele acum.

Mai târziu, când se ajunge la prevederea din statut referitoare la consiliul de conducere, ca ultim punct al statutelor, voi mai avea de vorbit despre felul cum îmi imaginez eu relaţiile dintre colegiul care conduce şcoala şi consiliul de conducere, care conduce pe bază de iniţiativă Societatea Antroposofică.

Acum îi rog pe cei care vor să ia cuvântul la § 5 al statutelor, să facă acest lucru. (Nu se anunţă nimeni.) Se pare că vorbele d-lui Collison exercită o influenţă ciudat de liniştitoare!

Dl Ingerö: Stimaţi prieteni! Doar o scurtă întrebare: Indicaţia din § 5: „o perioadă de timp pe care o va hotărî conducerea Goetheanumului”, este individuală sau generală?

Dr. Steiner: Absolut individuală, absolut individuală. Să ne imaginăm cum va lua naştere acest lucru: Un om devine prin voinţa sa membru al Societăţii Antroposofice sau poate că este deja. Pentru cei mai mulţi dintre aceia care se află aici, antecedentele există. Aici stă scris „la cerere”, adică omul îşi exprimă voinţa de a deveni membru al şcolii. Şi acum conducerea Goetheanumului decide dacă aceasta se poate întâmpla în momentul de faţă sau într-unul viitor. Aşadar, problema va fi tratată în mod concret.

Mai doreşte cineva să ia cuvântul la § 5? Dacă nu e cazul, îi rog pe aceia care se gândesc să adopte § 5, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Pe acei prieteni care vor să-l respingă, îi rog să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) Prin urmare şi § 5 a fost adoptat la a doua citire.

Rog să se dea citire § 6.

Dr.Wachsmuth dă citire § 6 al statutelor:

„6. Fiecare membru al Societăţii Antroposofice are dreptul de a participa la toate conferinţele, programele de orice fel şi adunările organizate de ea, în condiţiile pe care consiliul trebuie să le facă cunoscute.”

Dr. Steiner: Dragii mei prieteni! Vă veţi ciocni poate de propoziţia: „în condiţiile pe care consiliul trebuie să le facă cunoscute”. Şi eu am reflectat mult la această propoziţie. Mi-am spus aşa: Varianta cea mai firească a acestei propoziţii ar fi: „Fiecare membru al Societăţii Antroposofice are dreptul de a participa la toate conferinţele, programele de orice fel şi la adunările organizate de ea”. Desigur, aşa ar fi putut suna acest paragraf; dar atunci noi nu am putea face ceva ce din păcate trebuie totuşi făcut: nu am putea fixa, de pildă, taxe de intrare la programele artistice. Şi la asemenea condiţii secundare se referă propoziţia. Eu chiar a trebuit să mă gândesc în primul rând la taxele de intrare. Desigur, în primul rând e rău că suntem nevoiţi să facem aceasta, dar suntem nevoiţi; căci pe cât de puţin poate trăi omul numai cu aer, tot pe atât de puţin e posibil să existăm ca mişcare antroposofică, dacă idealismul nu abordează măcar câteodată şi punga cu bani. Pot rezulta, fireşte, şi alte asemenea condiţii, dar eu nu pot aici decât să găsesc necesar, ca ceea ce ţine de caracterul public al societăţii, condiţiile ei de primire, să fie puse pe hârtie în acest paragraf, în acest fel. Mai doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 6? (Nu se anunţă nimeni.) Dl Collison este cu adevărat un magician! Mai doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 6? Dacă nu e cazul, îi rog pe acei dragi prieteni care sunt înclinaţi să adopte şi § 6, la a doua citire, să ridice mâna. (Se ridică mâna.)

Îi rog pe acei prieteni care nu au înclinaţia să-l adopte, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) Punctul 6 a fost adoptat la a doua citire. (Aplauze.)

Rog pe dr. Wachsmuth să dea citire § 7.

Se dă citire § 7.

„7. Instituirea Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Sprituală revine în primă instanţă lui Rudolf Steiner, care trebuie să îşi numească colaboratorii şi eventualul succesor.”

Dr. Steiner: V-am arătat cum îmi imaginez eu conducerea. Şi la acest paragraf nu mai am nimic deosebit de spus. Îi rog pe acei stimaţi prieteni care vor să vorbească în legătură cu acest paragraf, să se anunţe. Doreşte cineva să ia cuvântul la § 7? Se vede bine că nu este cazul. Atunci îi rog pe acei prieteni care vor să adopte § 7 la a doua citire, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe aceia care vor să-l respingă, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 7 e adoptat la a doua citire.

Rog pe dl dr.Wachsmuth să dea citire § 8. Se dă citire § 8.

„8. Tot ceea ce societatea va edita, va fi public, la fel ca în cazul altor societăţi publice. De la acest caracter public nu vor face excepţie nici publicaţiile Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală; dar conducerea şcolii îşi asumă dreptul de a contesta din capul locului orice judecată despre aceste scrieri, care nu se sprijină pe educaţia spirituală pe baza căreia ele au luat naştere. În acest sens ea nu va considera justificată nici o care nu se sprijină pe studii preliminare corespunzătoare, așa cum se obișnuiește în lumea științifică recunoscută. De aceea scrierile Școlii Superioare Libere pentru Știința Spirituală vor purta următoarea notă: «Tipărit ca manuscris pentru membrii Școlii Superioare Libere pentru Știința Spirituală, Goetheanum, clasa... Nu se recunoaște o judecată competentă pentru aceste scrieri niciunei persoane care nu și-a dobândit cunoașterea preliminară oferită de această școală, prin ea sau pe o cale recunoscută [ Nota 60 ] de ea ca echivalentă. Alte judecăți vor fi respinse, în sensul că autorii scrierilor respective nu intră în nicio discuție în legătură cu acestea.»”

Dr. Steiner: Dragii mei prieteni! Cu aceasta am încercat să transpun în realitate un lucru la care pot spune că am reflectat, dacă e să dau o dată, încă din anul 1913, înainte să se fi pus Piatra Fundamentală pentru Goetheanum. Trebuie să fie clar că într-o mişcare cum este cea antroposofică, este nespus de mare riscul să se dea o formă sectară unei societăţi care are menirea de a fi suportul acestei mişcări. Nu putem lua în nume de rău aceasta celor care fac parte dintr-o asemenea societate, căci ştim câtă înclinaţie spre sectarism mai zace încă în om, din vechile impulsuri atavice. Adeseori oamenii nu ştiu deloc, dar poartă în ei impulsuri sectare. Și așa s-a întâmplat că sub influența organizării întrucâtva tumultuoase a tipăririi ciclurilor, în societate a intrat ceva, care sub aspectul procedurii, face o impresie sectară. Căci pur și simplu nu se poate înțelege astăzi, în faţa conştienţei moderne, că ceea ce e tipărit într-un număr mai mare de exemplare – într-un număr de peste 100 de exemplare – s-ar putea difuza cumva în sânul unei comunităţi oarecare prin discriminare. Pur şi simplu nu e de înţeles acest lucru. Căci, vedeţi dumneavoastră, în multe domenii este eficientă o asemenea difuzare discriminatorie, totuşi ea nu este aplicată. De pildă, am vorbit odată – era în anul 1888 – cu cunoscutul filosof al inconştientului [ Nota 61 ], Eduard von Hartmann, despre faptul că în general scrierile de teoria cunoaşterii sunt citite de puţini oameni şi că totuşi, întotdeauna când apar, sunt tipărite 500, uneori 1000 de exemplare. Eduard von Hartmann a fost de părere că asemenea scrieri nu ar trebui tipărite deloc, ar trebui să se răspândească cel mult 60-70 de exemplare în lume. Căci numai 60-70 de oameni înţeleg cu adevărat teoria cunoaşterii. Eu mă refer la aceea pe care o avea în vedere Eduard von Hartmann. Eu cred însă că în cărticica mea de teoria cunoaşterii, care a apărut într-o nouă ediţie, Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume [ Nota 62 ], am oferit în domeniul teoriei cunoaşterii ceva ce poate citi orice om. Şi sunt de părere că nu este posibil să se aplice acest principiu, al difuzării într-un mod discriminatoriu a ceva tipărit. Că nu este posibil, a arătat-o practica. Căci a apărut situaţia că astăzi adversarii vorbesc mult mai repede în faţa publicului de o lucrare de antroposofie nou-tipărită, decât o fac antroposofii. Noi putem înainta cu marile noastre ţeluri numai dacă ţinem seama pe deplin de acest spirit al timpului. Acest spirit al timpului nu suportă misterul exterior, dar suportă foarte bine misterul interior. Căci scrierile antroposofice propriu-zis esoterice vor mai fi încă multă vreme un mare, un foarte mare mister pentru oameni. Şi noi nu avem nevoie deloc de discriminarea fizică exterioară. Facem o discriminare pe cale morală, prin aceea că lucrăm pur şi simplu ca să fie recunoscută în lume această judecată: Să fie valabil şi în acest domeniu, ceea ce este valabil pentru cunoaştere, în orice alt domeniu: şi anume, faptul că există graniţe între cunoscătorii problemelor şi profani. Şi cu profanii noi va trebui să ştim să o scoatem întotdeauna la capăt prin aceea că spunem: Priviţi la judecata lui, e ca şi judecata ţăranului în legătură cu calculul diferenţial. Dacă vom lucra pe această bază, ne va reuşi totuşi treptat – chiar dacă nu imediat –, să rezolvăm problema ciclurilor în mod corespunzător. Vedeţi dumneavoastră, eu v-am spus: De fapt m-am gândit zece ani la aceasta, şi acum trebuia găsită o soluţie. Eu nu pot găsi nici o altă soluţie, în afară de cea morală. Aş vrea apoi ca şi acolo unde este scris: „Toate lucrările editate de societate vor fi publice, la fel ca în cazul altor societăţi publice”, să se adauge: „Au fost descrise în mod public şi condiţiile în care se dobândeşte o educaţie spirituală şi ele vor fi date publicităţii şi în continuare”. Acest lucru să se adauge sub forma unei note, ca să nu ia naştere neînţelegerea la care s-a făcut aluzie ieri. Bineînţeles că trebuie să-mi rezerv dreptul de a mai face, la nevoie, o mică îmbunătăţire stilistică în legătură cu aceste cuvinte, care vor fi imprimate ca note. Dar aceasta va fi o chestiune de stilizare. Poate că mai trebuie să se spună: „Tipărit ca manuscris pentru membrii Şcolii Superioare pentru Ştiinţa Spirituală...”, „însă cu totul accesibil publicului larg”, sau aşa ceva. Acest lucru poate să se ivească mai apoi. Problema va trebui să fie rezolvată definitiv foarte curând, pentru că trebuie găsit sigiliul pentru ciclurile deja tipărite sau pentru cele care urmează să fie tipărite. Şi această uzanţă va trebui să intre în vigoare în viitorul cel mai apropiat, de îndată ce am creat prin congresul nostru de aici Societatea Antroposofică. Îmi permit să întreb acum: Cine doreşte să ia cuvântul la § 8?

Dr. Büchenbacher: În loc de „cunoscută” din propoziţia penultimă ar trebui, fără îndoială, să stea scris „recunoscută”, nu-i aşa?

Dr. Steiner: Bineînţeles. E o greşeală de tipar.

Dr. Büchenbacher: îmi permit să întreb dacă şi ciclurile care sunt deja de mulţi ani în posesia unor membri, trebuie tratate ca lucrări publice ale Şcolii Superioare pentru Ştiinţa Spirituală.

Dr. Steiner: Toate ciclurile. Noi pur şi simplu nu putem face altfel în faţa conştienţei epocii, decât să extindem aceste măsuri asupra tuturor ciclurilor. Problema va deveni atunci şi pentru membri una de aşa natură, încât printre ei va trebui să domnească un pic de prietenie. Aceasta nu se vrea o invitaţie de a vinde acum, cât mai repede posibil, ciclurile prin anticariat.

Domnişoara Simon întreabă: Este valabil şi pentru toate scrierile similare ciclurilor, că urmează să poarte această notă imprimată sau tipărită în ele?

Dr. Steiner: În esenţă vor fi numai ciclurile şi scrierile echivalente cu acestea.

Dl Werbeck: Cum stau lucrurile cu cursul de economie naţională care a fost ţinut aici? Este considerat şi acesta ciclu?

Dr. Steiner: Acesta face parte din cele câteva lucrări care în fond nu au fost editate de mine însumi sau de Editura Antroposofică, ci pentru care s-a acordat unui anumit cerc permisiunea de a le tipări. La aceste lucruri intră în discuţie şi altceva. Însă, pe de o parte, mă bucur că-mi daţi prilejul să mai vorbesc despre acest lucru neplăcut. Privitor la aceste scrieri, au voie să le folosească, bineînţeles, numai aceia care au dobândit permisiunea pentru aceasta. Printre ele se numără acest curs de economie națională, cursurile de medicină ş.a.m.d. Pe când dacă ele ar fi răspândite într-un fel oarecare mai departe, dreptul de autor îmi revine mie şi problema se pune aşa: Dacă ne gândim să transformăm aceste scrieri în cicluri cu această notă, ele ar trebui să se întoarcă la mine şi ar putea fi scoase numai de Editura Filosofic-Antroposofică drept cicluri, purtând această notă. Aici intră, bineînţeles, în discuţie celălalt lucru care rezultă de la sine din uzanţele cu autorii. Mai doreşte cineva să ia cuvântul la acest paragraf?

Dr. Kolisko: În legătură cu ultima problemă abordată de dl dr. Steiner aş vrea să spun următoarele: Privitor la cursurile de specialitate, cu cele trei cursuri de ştiinţele naturii pe care dl dr. Steiner le-a susţinut la Stuttgart, şi cursurile de medicină, aş vrea să spun că eu ofer cu multă plăcere aceste cursuri Editurii Filosofic-Antroposofice, pentru că am convingerea că cel mai bine ar fi ca scrierile să fie tipărite de Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală, în măsura în care dl dr. Steiner intenţionează acest lucru.

Dr. Steiner: Mai doreşte cineva cuvântul la § 8?

Dl Leinhas: Stă scris aici că „autorii scrierilor respective nu intră în nici o discuţie în legătură cu acestea”. Înseamnă aceasta că membrii claselor respective din cadrul Şcolii Libere nu intră în nicio discuţie cu alţii pe această temă?

Dr. Steiner: Bineînţeles că da.

Dl Goyert: Aş vrea să întreb dacă se intenţionează ca această notă care urmează să apară în cicluri, va fi imprimată şi pe exemplarele aflate deja în posesia unor membri?

Dr. Steiner: Vom trimite o chemare către membri posesori de asemenea cicluri,în suplimentul gazetei „Goetheanum”, ca să înscrie ei înşişi această notă în ciclurile lor. Pe acele cicluri care încă mai sunt depozitate aici, vom imprima noi peste tot acest sigiliu. Propriu-zis fiecare ciclu, indiferent că a apărut în trecut sau că va apărea în viitor, trebuie să poarte această notă corespunzătoare.

Dr. Peipers: Nu ar fi de dorit, spre a se evita neînţelegerile, să se exprime într-o notă că prin aceste scrieri tipărite se înţeleg şi cursurile ştiinţifice speciale?

Dr. Steiner: Ce neînţelegeri să apară aici? O chestiune efemeră nu poate fi pusă într-un statut. Sunt de părere că este imposibil să se spună în statut: Ca să nu ia naştere o neînţelegere – în legătură cu un lucru de la sine înţeles – şi că aceasta este valabil, să zicem, de pildă, pentru cursul de medicină. Este de la sine înţeles că acest curs de medicină a fost dat în anumite condiţii, sub anumite clauze. Şi dacă a fost ţinut sub aceste clauze, în cazul că va fi dat tiparului, îmi va fi restituit mie. Sunt de părere că acesta e un lucru de la sine înţeles. Noi ar trebui să introducem foarte multe lucruri în statute, care nu ţin de ele, dacă ar fi să explicăm tot felul de uzanţe. Cred că acest lucru nu are ce căuta în statute.

Dl Kaufmann: În viitor trebuie să-i sfătuim pe noii membri să citească cicluri, chiar dacă nu aparţin încă respectivei clase a Şcolii Superioare?

Dr. Steiner: Aceasta este o chestiune absolut individuală şi personală! Asupra ei nu se pot da nici un fel de directive. Se vor apropia de noi unii membri cărora le poţi da foarte bine sfatul să citească cicluri şi se vor apropia membri cărora nu le poţi da acest sfat şi care atunci sau le vor pune deoparte, fiindcă nu au încredere în sfat, sau le vor citi, în ciuda sfaturilor. Sunt de părere că în această privinţă este extraordinar de greu să se dea directive. Am în această privinţă şi experienţe cu totul ciudate [ Nota 63 ]. Am cunoscut, de pildă, o grupă care a extins sfaturile atât de mult, încât a dat membrilor până şi sfatul de a citi sau de a nu citi cartea cutare sau cutare. Anumitor oameni care erau deja membri, nu li s-a îngăduit să citească nici măcar Teosofia mea, pentru că nu au fost consideraţi apţi pentru aceasta. Dacă aceşti membri au văzut în respectivul conducător de grupă o asemenea autoritate, încât să-şi supună sufletele lui, asta e! Sau poate că nu au făcut-o. Nu se pot da directive în general.

D-ra Sauerwein: Ciclurile vor apărea în forma de până acum sau vor putea fi procurate şi prin comerţul cu cartea?

Dr. Steiner: Ciclurile vor apărea în Editura Filosofic-Antroposofică şi calea pe care vor ajunge la doritori va depinde de aceştia. Dacă doritorii vor să le aibă pe o cale sau alta prin comerţul cu cartea, noi nu le vom da, fireşte. Dacă cineva comandă la negustorul de cărţi un ciclu, noi vom da curs liniştiţi acestei comenzi. Aceasta este uzanţa.

D-na Muntz: Dacă oamenii din afară cer să li se dea un ciclu, să-l dăm?

Dr. Steiner: Acest lucru s-a întâmplat deja până astăzi într-o măsură atât de mare, că nici nu pot spune în ce fel l-am putea împiedica. Vom depăşi sectarismul numai prin sublinierea riguroasă a caracterului public. Mai este cineva înclinat să vorbească în legătură cu acest § 8 al statutelor? Dacă nu este cazul, supun la vot acest paragraf. Îi rog pe acei preteni care sunt pentru adoptarea paragrafului 8 la a doua citire, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe acei prieteni care sunt împotrivă, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 8 este adoptat la a doua citire.

Îl rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 9.

Se dă citire § 9:

„9. Scopul Societăţii Antroposofice va fi stimularea cercetării în domeniul spiritual, acela al Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală, cercetarea însăşi. Un dogmatism, în orice domeniu, trebuie să fie exclus de către Societatea Antroposofică.”

Dr. Steiner: Ei bine, asupra conţinutului acestui paragraf putem avea uşor o perspectivă de ansamblu. Atrag numai atenţia asupra faptului că el nu reprezintă o repetare a ceea ce este conținut în unele paragrafe anterioare, ci el este necesar, pentru că prin aceasta se indică țelul Societății Antroposofice, şi anume stimularea cercetării pe tărâmul spiritual, în măsura în care aceasta este cultivată la Şcoala Superioară de Ştiinţa Spirituală din Dornach. Şi trebuie subliniat încă o dată că orice dogmatism este exclus de către administraţia Societăţii Antroposofice.

Doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 9? Dacă nu este cazul, îi rog pe acei prieteni care doresc să adopte § 9 la a doua citire, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe acei prieteni care sunt împotrivă să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 9 este adoptat la a doua citire.

Ajungem la § 10. Rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 10.

Se dă citire § 10:

„10. Societatea Antroposofică ţine în fiecare an, la începutul anului, o adunare anuală ordinară la Goetheanum, în care consiliul de conducere prezintă o dare de seamă completă. Ordinea de zi la această adunare va fi anunţată de către consiliul de conducere prin invitaţii către toţi membrii, cu trei săptămâni înainte de adunare. Consiliul de conducere poate convoca adunări extraordinare şi poate stabili ordinea de zi pentru acestea. El trebuie să trimită cu trei săptămâni înainte invitaţii membrilor. Propunerile din partea membrilor individuali sau a grupurilor de membri trebuie trimise cu o săptămână înainte de întrunire.

Dr. Steiner: Doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 10? S-a făcut încercarea ca în statute să se spună atât cât este necesar.

Dl Hohlenberg: Eu aş dori să întreb dacă este necesar ca această adunare anuală ordinară să aibă loc neapărat la sfârşitul anului sau dacă poate fi ales un alt moment?

Dr. Steiner: Eu nu mă cramponez de începutul anului. Însă dacă aceasta vă e suficient, puteţi ţine seama atunci de un anumit timp, eventual, uneori în ianuarie, alteori în decembrie. Vă e suficient acest lucru? Toate aceste lucruri noi nu le scoatem din nişte abstracţiuni, ci vom încerca să ne întindem antenele într-o parte şi într-alta. Dacă aceasta vă e suficient, putem spune: „Societatea Antroposofică ţine în fiecare an la Goetheanum o adunare anuală ordinară”. Am adăugat acele cuvinte numai pentru că am crezut că se vor isca obiecţii dacă nu se ştie când urmează să aibă loc adunarea.

Dr. Kolisko: Eu sunt tocmai pentru ca aceste cuvinte să rămână.

Dr. Steiner: De ce?

Dr. Kolisko: Pentru că – după multe discuţii pe care le-am avut – am perceput că foarte mulţi prieteni pun mare preţ pe faptul ca adunarea anuală să aibă loc în perioda Crăciunului, când are loc şi acest congres.

Dr. Steiner: Vedeţi dumneavoastră, poate că ar fi totuşi recomandabil să-l facem să figureze în general ca dorinţă, care nu e înscrisă în statute. Asemenea lucruri pot fi rezolvate în alt fel.

La sfârşitul dezbaterii asupra statutelor voi mai avea de arătat că la momentul potrivit – sper că acest lucru va mai fi posibil în timpul acestui congres – consiliul de conducere vă va prezenta un regulament interior. Acesta va conţine tot felul de subpuncte care nu ţin de statute, pentru că statutele ar trebui să fie formulate în aşa fel încât fiecare om să le poată citi într-un sfert de oră, ca să-i mai rămână şi cinci minute să cugete asupra lor. De aceea am avut tendinţa de a face ca aceste statute să fie cât se poate mai scurte. Prin urmare, acest lucru, cred eu, se poate foate bine să rămână afară. Mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dl. Donner, Helsingfors: La acest punct se ridică întrebarea, dacă nu cumva societățile din diferite țări ar trebui să-și țină mai întâi adunările lor generale, pentru ca apoi să aibă loc adunarea generală a Societății Antroposofice Generale. Este oare practic ca lucrurile să se întâmple de fiecare dată aşa?

Dr. Steiner: Ar putea fi foarte practic dacă s-ar dezvolta obiceiul ca societăţile ţărilor să ţină mai întâi o adunare în care să-şi desemneze delegaţii pentru adunarea de aici şi apoi, într-o adunare ulterioară, să asculte relatarea despre cele întâmplate aici. Aceasta ar putea să se dezvolte şi să devină un obicei foarte bun.

D-ra Merry: Eu găsesc că trei săptămâni nu sunt suficiente pentru invitaţie.

Dr. Steiner: Mă rog, să spunem atunci şase săptămâni. Am spus deja consiliului de conducere că pot să fie şi şase. Atunci mai trebuie să adăugăm aici o propoziţie. Propoziţia pe care vreau să o adaug aici este acesta: „Un număr de membri, care urmează să fie stabilit din când în când prin regulamentul interior, are dreptul să ceară oricând o adunarea generală extraordinară”. Trebuie să lăsăm deschisă şi această posibilitate.

Dl Leinhas: Aş dori să recomand numai ca obligaţia de a comunica convocarea adunărilor extraordinare să rămână aceea de trei săptămâni; aşadar, pentru cea ordinară şase săptămâni, pentru cea extraordinară, un timp mai scurt.

Dr. Steiner: Bine, se prea poate ca pentru adunarea extraordinară să fie suficiente trei săptămâni. Mai doreşte cineva să ia cuvântul la § 10? Nu e cazul. Atunci îi rog pe acei prieteni care sunt pentru adoptarea § 10, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe aceia care sunt împotrivă, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 10 este adoptat.

Îl rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 11.

Se dă citire § 11.

„11. Membrii se pot asocia pe baza oricărei comuniuni teritoriale sau de interese, în grupe mai mici sau mai mari. Societatea Antroposofică îşi are sediul la Goetheanum. Consiliul de conducere trebuie să comunice membrilor sau grupelor de membri care anume consideră el că este misiunea societăţii. El intră în relaţii cu funcţionarii care sunt aleşi sau numiţi de către diferitele grupe. Diferitele grupe se îngrijesc de primirea de membri; totuşi confirmările de primire trebuie înaintate consiliului de conducere din Dornach şi semnate de către acesta, pe baza încrederii în funcţionarii grupelor. În general, fiecare membru trebuie să se alăture unei grupe; ar trebui ca numai cel căruia îi este absolut imposibil să găsească primire într-o altă grupă, să fie primit ca membru chiar la Dornach.”

Dr. Steiner: Doreşte cineva să ia cuvântul la acest punct? Despre ceea ce este conţinut aici, nu ar trebui să vorbim la modul general. Ştim din acest paragraf cum va avea loc primirea de noi membri. În rest, e vorba de uzanţe, care din când în când, poate că ar fi chiar foarte bine să fie schimbate.

Doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 11? Pare că nu este cazul. Atunci îi rog pe acei prieteni care sunt pentru adoptarea § 11, să ridice mâna (Se ridică mâna.) Îi rog pe prietenii care sunt pentru respingerea § 11, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) §11 a fost adoptat la a doua citire.

Rog pe dl dr. Wachsmuth să dea citire § 12.

Se dă citire § 12:

„12. Cotizaţia de membru va fi stabilită de fiecare grupă în parte; totuşi fiecare grupă are de achitat către conducerea centrală de la Goetheanum pentru fiecare membru al ei...”

Dr. Steiner: Aş exprima rugămintea ca despre suma ce trebuie înscrisă aici în locul punctelor să nu se discute acuma, ci, după unele propuneri ale consiliului de conducere, la adunarea secretarilor generali care va avea loc mâine la ora 8:30. Se poate apoi relata în următoarea adunare cu membrii, ce socotesc secretarii generali că este posibil şi necesar în această direcţie. Numai aş dori să vă rog să adoptaţi acest paragraf potrivit cu sensul lui general. Doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu este cazul, îi rog pe prietenii care adoptă în acest sens § 12, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe prietenii care vor să respingă § 12 să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 12 a fost adoptat la a doua citire.

Rog pe dl dr.Wachsmuth să dea citire § 13.

Se dă citire § 13:

„13. Fiecare grupă de lucru îşi formează propriile ei statute; numai că aceste statute nu trebuie să contrazică statutele Societăţii Antroposofice.”

Dr. Steiner: Doreşte cineva cuvântul la acest § 13? Cred că aici este ceva de la sine înţeles. Se pare că nu este cazul. Îi rog pe prietenii care adoptă § 13 să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe prietenii care vor să respingă § 13, să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 13 a fost adoptat la a doua citire.

Rog pe dl dr.Wachsmuth să dea citire § 14.

Se dă citire § 14:

„14. Organul de presă al societăţii este revista săptămânală «Goetheanum», care în acest scop este prevăzută cu un supliment menit să cuprindă comunicările oficiale ale societăţii. Această ediţie mărită a revistei «Goetheanum» va fi furnizată numai membrilor Societăţii Antroposofice.”

Dr. Steiner: Eu am vorbit deja despre acest § 14 şi îi rog pe acei stimați prieteni care vor să spună ceva la acest paragraf să se anunţe. Dorește cineva să vorbească în legătură cu § 14?

Întrebare: Revista „Goetheanum” va putea fi procurată numai din Elveţia?

Dr. Steiner: Uzanţa în legătură cu felul cum poate fi răspândită o vom determina potrivit cu condiţiile cele mai practice. Cu secția germană s-a stabilit deja o înțelegere. Revista va fi transmisă la Stuttgart. Așa vom face peste tot, cum e cel mai practic. Acest lucru e de la sine înţeles.

Un vorbitor: De dragul ordinii ar trebui să se scrie: „Organ al societăţii este revista săptămânală «Goetheanum»”.

Dr. Steiner: Revistă săptămânală. Dacă vreţi. Mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dl Goyert: Dacă revista săptămânală îşi va schimba intervalul de apariţie, atunci formularea nu se va mai potrivi.

Dr. Steiner: Să sperăm că nu va fi cazul. Poate că tocmai astfel vom avea un mijloc de a menţine revista săptămânală, de a nu o transforma. Mai doreşte cineva cuvântul? Dacă nu este

cazul, îi rog pe prietenii care sunt pentru adoptarea § 14 să ridice mîna. (Se ridică mâna.) Pe prietenii care sunt împotrivă îi rog să ridice mâna. (Nu se anunţă nimeni.) § 14 a fost adoptat la a doua citire.

Va trebui să mai adăugăm ca un al 15-lea paragraf:

„La Adunarea de întemeiere de la Crăciunul anului 1923, consiliul de conducere va fi format din:

Rudolf Steiner, ca preşedinte,

Albert Steffen, ca locţiitor de preşedinte,

D-na dr. Weigman, ca secretar,

Dr. Guenther Wachsmuth, ca secretar şi trezorier,

D-na dr. Steiner, ca asesor,

Domnişoara dr. Vreede, ca asesor.”

Aş dori să mai amintesc doar că acesta urmează să fie consiliul de conducere responsabil pentru societate, însă la toate problemele care au legătură cu conducerea centrală a Societăţii Antroposofice, a Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală de la Goetheanum, vor fi chemaţi la şedinţe şi consfătuiri şi acei conducători ai diferitelor secţii ale Goetheanumului, care nu sunt în consiliul de conducere. Acum, cu o singură excepţie, întreg consiliul de conducere este ocupat şi cu conducerea şcolii. Doreşte cineva să ia cuvântul la acest punct? S-a spus: consiliul de conducere este format în totalitate. Cu aceasta s-a atras atenţia asupra faptului că nu a fost nici ales, nici numit, ci că el a fost format la această adunare de întemeiere, ca un consiliu de conducere de la sine înţeles, desemnat prin motivele enumerate aici, desemnat de realitatea însăşi.

Întrebare: Nu este posibilă o cumulare a funcţiilor?

Dr. Steiner: Am subliniat ieri: Trebuie să existe o incompatibilitate pentru membrii consiliului de conducere în raport cu alte funcţii ale Societăţii Antroposofice. Prin urmare, nu este de dorit, de pildă, ca unul dintre membrii consiliului de conducere să fie secretar general într-o secţie sau alta, ca el să fie, să zicem, preşedinte al unei grupe sau altceva asemănător, şi aceasta, pentru ca el să se poată dedica exclusiv misiunii sale. Dar la conducerea şcolii trebuie, bineînţeles, să fie chemaţi cei care sunt cei mai potriviţi pentru aceasta. Însă conducerea şcolii va forma, în esenţă, o mare parte din consiliul de conducere, iar de aici şi cumularea: conducătorii şcolii vor fi totodată şi membri ai consiliului de conducere. Mai doreşte cineva să ia cuvântul la § 15? Nu e cazul. Atunci vă rog ca acum, nu prin vot, ca până acum, ci cu simţirea: Vă rog să acceptaţi acest caracter al conducerii unei adevărate Societăţi Antroposofice şi să vă daţi acordul ca acest consiliu de conducere al Societăţii Antroposofice să poată fi format. (Aplauze prelungite.)

Dr. Steiner: Acum, dragii mei prieteni, cred că exprim şi în numele membrilor, nu imaturi, ci supra-maturi ai consiliului de conducere, care acum îmi sunt alături, mulţumirile cele mai cordiale pentru acordul dumneavoastră şi vă promit că acest consiliu va conduce Societatea Antroposofică în sensul fundamentelor şi condiţiilor spiritual-ştiinţifice.

Ajungem acuma la final. După ce am încheiat cea de a doua citire, ajungem la adoptarea globală a statutelor, la o a treia citire. Vă rog, acum după ce fiecare paragraf a fost discutat în cadrul dezbaterii speciale, mai are cineva dorinţa de a mai vorbi o dată despre ele, în ansamblu? Eu aş mai spune doar că după § 2 aş dori să adaug următoarea observaţie istorică, pe care cineva a propus-o ieri:

„Societatea Antroposofică reînnoadă firul Societăţii Antroposofice întemeiate în anul 1912, însă ea doreşte să creeze pentru ţelurile stabilite atunci un punct de plecare independent, corespunzător adevăratului spirit al epocii actuale.”

Este o observaţie prin care putem adăuga ceea ce s-a spus ieri referitor la acesta. Vă rog acum, mai doreşte cineva să vorbească încă o dată despre statute în bloc, ca să zicem aşa? Dacă nu este cazul, îi rog pe stimaţii prieteni care sunt pentru ca statutele să fie adoptate la a treia citire, să ridice mâna. (Se ridică mâna.) Îi rog pe aceia care sunt împotrivă, s-o arate tot prin ridicarea mâinii. (Nu se anunţă nimeni.)

Prin aceasta, dragii mei prieteni, statutele Societăţii Antroposofice au fost adoptate şi vom continua adunarea membrilor mâine, după conferinţa d-lui Werbeck, în acelaşi mod de desfăşurare ca şi până acum. Aş vrea să mai anunţ – vă rog, mai rămâneţi pe locurile dumneavoastră câteva secunde: 1. Spectacolul de euritmie de astăzi după-amiază de la ora 4:30, este primul lucru pe care-l vom avea în continuare în program; va fi o reprezentaţie complet nouă. 2. Sâmbătă, la ora 8:30, secretarii generali sunt rugaţi să se întâlnească din nou, la fel ca în ultima marţi, la ora 2:30, tot jos în Casa Vitraliilor. Îi voi ruga şi pe reprezentanţii diferitelor grupe elveţiene să fie de faţă, pentru că apoi urmează să se discute, într-un cerc mai restrâns, problema care a fost atinsă, cea a Societăţii Antroposofice din Elveţia.

Îmi mai permit să vă comunic că întrunirea, planificată pentru astăzi după-amiază, a membrilor Asociaţiei şcolare pentru educaţie şi învăţământ public din Elveţia, din păcate, nu se va putea desfăşura în această sală – pentru că aici trebuie să aibă loc o repetiţie pentru spectacolul de euritmie. Însă nu există nici o altă sală unde să poată fi de faţă toţi membrii. Avându-se în vedere situaţia dată, trebuie să vă adresăm rugămintea ca, deşi acest lucru este cât se poate de neplăcut, tocmai la această adunare pe care o vom ţine jos, în Casa Vitraliilor, azi după-amiază, să participe numai membrii Asociaţiei şcolare din Elveţia şi acei prieteni care sunt veniţi aici din ţări negermane, deci prietenii din America, Anglia, Franţa, Spania, Italia, Suedia, Norvegia, Olanda ş.a.m.d. Acum rog personalităţile venite din ţări cu valută foarte slabă – din păcate undeva trebuie să secţionăm copilul – să nu participe la adunarea de azi: Prin urmare toţi membrii germani şi, eventual, şi cei din Austria. Apoi mi se atrage atenţia – se pare că asemenea lucruri se întâmplă mereu – asupra faptului că trebuie să se aibă grijă în ceea ce priveşte discuţiile pe stradă, în tramvai şi în locurile unde sunteţi găzduiţi. Ei da, este foarte bine să nu-i supărăm pe oameni făcând tot felul de remarci bizare. Cu aceasta am comunicat tot ce a fost posibil să se comunice. Celelalte vor mai fi comunicate atunci când consiliul de conducere va prezenta aici un fel de regulament interior. Acest lucru poate fi spus mâine în adunarea cu membrii.

După-amiază la ora 4:30 are loc o reprezentaţie de euritmie. Astă-seară la ora 8:30 va fi conferinţa mea. E necesar să schimbăm din nou ora conferinţei, care va fi 8:30. Iar mâine-dimineaţă, la ora 8:30 adunarea pe care am anunţat-o, pentru secretarii generali şi preşedinţii grupelor elveţiene, iar la ora 10: Conferinţa d-lui Werbeck despre adversarii Antroposofiei, şi după o scurtă pauză, continuarea acestei adunări.